În spatele cortinei ... cine sunt cei pe care îi admirăm pe marele ecran?

BELLE_ · October 9, 2015

Mă gândesc cu drag de multe ori la actorii mei preferaţi, le urmăresc interpretările în filmele pe care le realizează, le ţin pumnii când sunt premiile Oscar, etc. Dar cine sunt de fapt aceşti idoli? Ce ştim despre ei, dincolo de ceea ce se află pe o scenă? Când cade cortina şi strălucirea dispare, cum arată şi ce fac oamenii ai cărora fani suntem?
Îi ridicăm pe un piedestal aurit, dar dincolo de el se află tot oameni, în carne şi oase, cu împliniri şi suferinţe, cu familii şi copii, cu activităţi diversificate, etc.

Mâ gândesc la un topic în care să povestim despre actorii noştri preferaţi, dincolo de magia pe care o degajă pe scenă sau pe ecranele cinematografelor.

Audrey Hepburn este una din actritele mele favorite. Este extrem de cunoscută pentru rolurile sale din filmele My fair lady (1964), Roman Holiday (1953), Charade (1963) sau Breakfast at Tiffany's (1961), How to steal a Million (1966), Robin and Marian (1976).

Dar cine este Audrey Hepburn? Urmatoarele informatii sunt traduse de pe website-ul http://www.audreyhepburn.com/

Adevarata poveste a lui Audrey Hepburn incepe cu o fetita care a trait cruzimea si consecintele celui de-al Doilea Razboi Mondial si care nu a uitat niciodata sentimentul libertatii sau imaginile ajutoarelor care soseau la ea si la mii de altii ca ea, in Olanda.

Desi a visat in copilarie sa devina balerina, razboiul a facut-o fizic incapabila de acest lucru. In schimb, Audrey a transformat un vis pierdut in altceva, asemanator, apucandu-se de modeling. Astfel, a invatat sa lucreze in fata camerei de luat vederi si in final, s-a trezit in fata unei camere de filmat. In 3 ani, toata lumea a ajuns sa o cunoasca drept Printesa Anne, din Roman Holiday (Vacanta la Roma).

Cu peste 25 de fime in care a jucat, nu exista dubii ca Audrey si-a castigat locul de actrita mult iubita si icoana a modei. Cu toate acestea, actrita si-a considerat mereu munca de ambasador UNICEF ca fiind cel mai mare rol al ei. Si aceasta este frumusetea mostenirii lasate de Audrey, ca ii putem cunoate si aprecia munca, atat in calitate de actrita cat si de om.

Combinatia puternica dintre inteligenta, sensibilitatea si iubirea de oameni rezida in istoricum familiei sale educate. Bunica paterna a lui Audrey, Anna Juliana Franzisk Karolina Ruston si bunicul ei, Victor John George Ruston, au locuit in Boemia, Republica Ceha si aveau radacini ancestrale care amestecau descendenta engleza, scotiana, irlandeza, franceza si austriaca. Pe latura materna, bunicii lui Audrey, Baroana Elbrig van Asbeck si Baronul Aernoud Van Heemstra, aveau descendenta olandeza, ungureasca si franceza si calatoreau in serviciul Reginei Olandei, Wilhelmina. Faptul ca Audrey iubea muzica si dansul, vorbea 5 limbi diferite si iubea viata in general, sunt probabil caracteristici mostenite in mod natural.

Cand tatal lui Audrey, Joseph a cunoscut-o pe mama acesteia, Ella, cei 2 erau deja despartiti de primii lor parteneri, iar Ella mai avea 2 copii, Alexander si Ian.

Audrey s-a nascut pe 4 mai 1929, in Bruxelles, Belgia, unde familia ei s-a stabilit initial. La varsta de 5 ani, Audrey a fost trimisa la un internat in Anglia, fiind astfel despartita de familia ei pentru prima data. Ella a aranjat ca Audrey sa poata sa-si inceapa lectiile de balet. Cand Anglia a declarat razboi Germaniei, in 1939, Audrey s-a intors in Olanda, o tara neutra. Joseph, care era in Anglia, a reusit sa o suie pe Audrey pe unul din ultimile avioane care paraseau zona. Pe 10 mai 1940 Germania a invadat Olanda si copilaria lui Audrey s-a schimbat pentru totdeauna. Vor trece 25 de ani pana cand Audrey isi va mai revedea tatal.

In timpul invaziei din Olanda, Alexander, fratele de 18 ani al lui Audrey e inrolat de nemti si pe toata durata razboiului, nici Audrey, nici Ella nu au stiut daca este viu sau mort. Incercand sa ii ridice moralul, Ella o inscrie pe Audrey la balet, iar ea a participat la diverse spectacole pentru strangerea de fonduri pentru rezistenta si dadea lectii de balet in casa bunicului ei, fetelor refugiate in zona.

In toamna anului 1944 importul de alimente in Olanda a fost oprit si s-a instalat asa numita "Hunger Winter". Prea slaba pentru a dansa, Audrey si-a petrecut zilele nesfarsite cu puzzle-uri la lumina felinarului. S-a ales cu anemie, astm si malnutritie. Familia se reintregeste cu aparitia lui Alexander, viu si sanatos, insurat si cu o nevasta insarcinata. Audrey si Ella iau viata de la capat.

Desi au existat mai multe tentative, Audrey nu poate deveni balerina, din cauza conditiei ei fizice extrem de fragila. In continuare, Audrey reuseste sa castige un rol intr-un show de cabaret. Ea a continuat cu dansul, cu modelingul, cu cursurile, cu lectii particulare de dictie, muncind din greu.

Inainte de 1951, Audrey fusese distribuita in 5 filme. I se ofera apoi un rol mic intr-un film numit Nous Irons a Monte Carlo. Acest rol avea sa-i schimbe intreaga viata. Este remarcata de cunoscuta scriitoare Colette, care de indata ce a vazut-o a stiut ca a gasit ce cauta.

Dupa succesul nemaipomenit de pe Broadway, Audrey primeste primul rol la Hollywood si castiga in 1954, primul oscar pentru cea mai buna actrita pentru rolul din Roman Holiday.

Actrita il cunoaste, lucreaza impreuna cu si in final se indragosteste de Mel Ferrer. Ei se casatoresc in Elvetia, in 1954. Din acest moment Audrey incepe sa lucreze cu actori si regizori celebri. Sunt ani de munca sustinuta, de dedicatie, pentru care primeste premii ale Academiei si nominalizari la Globul de Aur.

In toamna anului 1959, cuplul Audrey si Mel anunta venirea pe lume a primului lor copil.La 3 luni dupa nasterea acestuia, Audrey incepe sa lucreze la rolul din Breakfast at Tiffany's, gratie caruia se transforma intr-o icoana a modei si bunului gust. Chiar si la 50 de ani dupa, ea ramane un etalon.

In 1964, Mel ii face sotiei lui unul din cele mai mari cadouri din viata ei - reuseste sa-l gaseasca pe tatal lui Audrey si cei 2 se reintalnesc dupa 25 de ani.

Datorita faptului ca Sean, fiul ei, ajunge de varsta scolara, Audrey renunta o vreme la filme, pentru a se dedica vietii de familie. In 1968, ea si sotul ei divorteaza si un an mai tarziu ea se stabileste la Roma, impreuna cu fiul ei.

Audrey se indragosteste pentru a doua oara, de psihiatrul Andrea Dotti, cu care se casatoreste in 1969, in Elvetia. Va divorta de el 10 ani mai tarziu. In 1975, Audrey se intoarce catre cariera sa.

In 1988, Audrey a acceptat rolul de ambasador UNICEF. A calatorit in peste 20 de tari asistand la lupta pentru supravietuire a copiilor. Chiar si azi, Fundatia ei ii continua munca.

Audrey Hepburn este şi în prezent un model de frumuseţe şi eleganţă, fiind de nenumărate ori considerată una dintre cele mai frumoase femei din toate timpurile. Imaginea ei este folosită în numeroase campanii publicitare. Stilul îmbrăcăminţii ei continuă să fie popular în rândul femeilor şi în ziua de azi. Rochia neagră Givenchy din filmul Breakfast at Tiffany's a fost vândută în 2006 cu peste 462.000 £, cel mai mare preţ pentru o rochie dintr-un film.

Ingeralb · October 12, 2015

un actor care imi place foarte mult si care a avut interpretari foarte bune (in opinia mea) in toate filmele in care a jucat :

http://www.imdb.com/name/nm0004874/

Anakin · October 13, 2015

Robert De Niro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Premii Oscar
Robert De Niro
De Niro în 2008 la Festivalul de Film de la Karlovy Vary
Născut	17 august 1943 (72 de ani) Manhattan, New York, SUA
Alma mater	Stella Adler Studio of Acting[*]
Ocupație	Actor, regizor, producător de film
Ani de activitate	1963–prezent
Căsătorit cu	Diahnne Abbott (1976–1988) Grace Hightower (1997–prezent)
Părinți	Robert De Niro, Sr. Virginia Admiral
Copii	6
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Cel mai bun actor în rol principal 1981 Raging Bull Cel mai bun actor în rol secundar 1975 The Godfather Part II
Premii Globul de Aur
Cel mai bun actor într-o dramă 1981 Raging Bull Pentru întreaga carieră (2011)
modifică

Robert De Niro (născut 17 august 1943) este un actor, regizor și producător american, dublu câștigător al premiului Oscar. Este considerat ca unul dintre cei mai mari si mai influenți actori din toate timpurile având la activ roluri în peste 90 de filme.^[1]

De Niro este recunoscut pentru portretizări de personaje angrenate in conflicte puternice, personaje complexe, inadaptate dar și pentru colaborarea sa de durată cu regizorul Martin Scorsese. Este cel mai cunoscut pentru rolul tânărului Vito Corleone în Nașul: Partea II; taximetristul Travis Bickle în Taxi Driver; boxerul Jake LaMotta în Raging Bull; gangsterul Jimmy Conway în Băieți buni; directorul de cazinou Sam „Ace” Rothstein în Casino; Al Capone în Incoruptibilii; fostul pușcăriaș dornic de răzbunare Max Cady în Promontoriul groazei; Noodles în A fost odată în America; Michael Vronsky în Vânătorul de cerbi și mai recent ca Neil McCauley înHeat în regia lui Michael Mann.

Cuprins

[ascunde]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

De Niro s-a născut în New York, fiul pictoriței Virginiei Admiral și al lui Robert De Niro Sr., un pictor abstract expresionist și de asemenea sculptor.^[2] Tatăl lui De Niro avea rădăcini italiene și irlandeze iar mama sa era o ateistă presbiteriană cu origini germane,^[3]^[4]^[5] franceze și olandeze. Bunicii lui italieni Giovanni De Niro și Angelina Mercurio au emigrat din Ferrazzano în provincia Campobasso, Molise, iar bunica din partea tatălui, Hellen O'Reilly, era nepoata lui Edward O'Reilly, un emigrant din Irlanda.^[6] De Niro a spus că se identifică mai mult cu originile sale italiene decat cu celelalte.^[7]

Părinții lui De Niro, care s-au întâlnit la cursurile de pictură ale lui Hans Hofmann în Provincetown, Massachusets, au divorțat când el avea doi ani.^[3] De Niro a crescut în zona „Mica Italie” din Manhattan.^[8]

În copilărie De Niro a primit porecla „Bobby Milk”.^[9] De Niro a frecventat mai întai „Little Red School House”, iar apoi a fost înscris de către mama sa la „Liceul de Artă și Muzică Fiorello H. LaGuardia”, la care se prezenta și colegul din Godfather II, Al Pacino. A renunțat la vârsta de 13 ani pentru a se alătura unei găști din „Mica Italie”. De Niro a studiat apoi la Conservatorul „Stella Adler” dar și la "Actor's Studio" sub îndrumarea lui Lee Strasberg,^[10] ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj pentru cariera sa.

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

De Niro în 1971

Primul rol al lui De Niro și prima colaborare cu Brian De Palma s-a materializat în 1963, la vârsta de 20 de ani, când a apărut în The Wedding Party; cu toate acestea, filmul nu a fost lansat decât în 1969. De Niro și-a petrecut mare parte a anilor '60 lucrând în teatru și în producții „off Broadway”. A avut un rol de figurant în filmul francez „Three Rooms în Manhattan” (1965) și și-a făcut debutul oficial colaborând din nou cu Brian De Palma în „Greetings” (1968). Mai târziu și-a continuat rolul din „Greetings” în „Hi, Mom” (1970).

A atras atenția cu rolul unui jucător de baseball în „Bang The Drum Slowly” (1973). În același an a început colaborarea de mare succes cu regizorul Martin Scorsese, când a interpretat rolul unui tânăr dintr-o mahala, „Johnny Boy”, alături de „Charlie”, interpretat de Harvey Keitel in Mean Streets (1973).^[11] În 1974 De Niro a interpretat un rol mult mai important in filmul lui Francis Ford Coppola, The Godfather Part II, unde îl joaca pe tânărul Don Vito Corleone, dupa ce în prealabil dăduse probe pentru rolurile lui Sonny Corleone, Michael Corleone, Carlo Rizzi și Paulie Gatto la primul film.

De Niro în filmul „Ultimul magnat” (1976)

Prestația sa i-a adus primul premiu Oscar pentru „Cel Mai Bun Actor Într-un Rol Secundar” cu toate că cel care a acceptat premiul a fost Coppola, întrucât De Niro nu s-a aflat la ceremonia de decernare a premiilor.^[12] A devenit primul actor câștigător al premiului Oscar care să vorbească într-o limbă străină pe aproape tot parcursul filmului, în mare parte dialecte siciliene (a rostit și câteva fraze în limba engleză).^[11]

După ce a lucrat cu Scorsese la „Mean Streets”, relația sa cu regizorul s-a dezvoltat, dând naștere unor pelicule cum ar fi: Taxi Driver (1976), „New York, New York” (1977), Raging Bull (1980), „Regele comediei” (1983), Goodfellas (1990), „Cape Fear” (1991) și Casino (1995). De asemenea, cei doi au jucat împreună în „Guilty by Suspicion” și și-au împrumutat vocile pentru filmul de animație „Shark Tale”.

În multe din filmele sale, De Niro interpretează roluri de sociopați. Taxi Driver reprezintă un moment de referință în cariera actorului. Prestația sa ca și Travis Bickle a devenit celebră datorită monologului improvizat de De Niro în timpul filmărilor:^[13] „You talkin' to me?”.^[14] În 1976, De Niro a apărut în filmul despre cel de-al Doilea Razboi Mondial, „Novecento” ("1900"), în regia lui Bernardo Bertolucci, în care războiul este văzut de către doi italieni, prieteni din copilărie, aparținând unor clase sociale diferite.

În 1978, De Niro a jucat rolul lui Michael Vronsky în filmul de succes despre Războiul din Vietnam, The Deer Hunter pentru care a fost nominalizat la Oscar pentru „Cel Mai Bun Actor Într-un Rol Principal”.

Anii ' 80 și după[modificare | modificare sursă]

Cunoscut pentru perfecționismul său, De Niro s-a îngrășat cu 27 de kilograme și a învățat totul despre box pentru a-l portretiza pe Jake LaMotta în Raging Bull;^[15] și-a ascuțit dinții pentru rolul din „Cape Fear”;^[16] a locuit în Sicilia pentru The Godfather Part II; a lucrat ca taximetrist timp de trei luni pentru Taxi Driver,^[17] și a învățat să cânte la saxofon pentru „New York, New York”.^[18] De asemenea a pus kilograme considerabil pentru a-l interpreta pe Al Capone în „Incoruptibilii”.^[19]

Temându-se să nu fie cunoscut doar pentru rolurile de gangster, De Niro a început să apară în comedii la mijlocul anilor '80, în care a cunoscut un succes la fel de mare în filme precum „Brazil” (1985); comedia de acțiune Midnight Run (1988); „Showtime” (2002), unde îl are ca partener pe Eddie Murphy; „Analyze This” (1999) și „Analyze That” (2002), ambele alături de Billy Cristal, „Meet The Parents” (2000) și „Meet The Fockers” (2004).

De Niro în 1988

Dintre alte filme în care a jucat, ar fi de amintit: Când te Îndrăgostești (1984); „The Mission” (1986); „Angel Heart” (1987); „Awakenings” (1990), alături de Robin Williams, unde De Niro interpretează rolul unui pacient aflat în comă, readus la viață cu ajutorul medicamentelor; „Heat” (1995), unde interpretează a doua oară alături de Al Pacino; „The Fan” (1996), unde joacă alături de Wesley Snipes și are rolul unui admirator fanatic al baseballului, „Înscenarea” (1997) și „Ronin” (1998). În 1997 s-a alăturat din nou lui Harvey Keitelși Ray Liotta pentru filmul „Cop Land” al cărui actor principal este Sylvester Stallone.

În 1993 a jucat de asemenea în „This Boy' s Life”", alături de foarte tinerii actori Leonardo DiCaprio și Tobey Maguire. Tot în acea perioadă i s-a oferit rolul unui asasin psihopat înIn The Line of Fire, în care ar fi urmat să-l aibă ca partener pe Clint Eastwood, însă De Niro a refuzat rolul în favoarea lui John Malkovich, care a primit o nominalizare la Oscar.^[20]

În 1995 De Niro a jucat în thrillerul lui Michael Mann, „Heat”, alături de Al Pacino. Cei doi au atras atenția fanilor, fiind cunoscut faptul că ambii au fost comparați mereu de-a lungul timpului. Cu toate că De Niro și Pacino au jucat împreună și în The Godfather Part II, cei doi nu au nici o scenă împreuna. Pacino și De Niro au jucat din nou împreună în thrillerul „Righteous Kill”,^[21] unde au rolul unor polițiști aflați în căutarea unui criminal în serie, un film mult sub așteptări.

În 2004 De Niro și-a împrumutat vocea lui Don Lino, personaj din filmul de animație „Shark Tale”, unde a lucrat alături de Will Smith. Și-a continuat de asemenea rolul Jack Byrnes în „Meet The Fockers” și a apărut în „Stardust” în rolul unui pirat homosexual. Toate aceste filme au atins poziții înalte în Box Office însă nu au fost neapărat pe placul criticilor.

De Niro a refuzat un rol în The Departed datorită programului său foarte încărcat cu realizarea filmului „The Good Shepherd”. De Niro a declarat: „Mi-ar fi plăcut. Aș fi dorit să pot juca, însă cu realizarea lui The Good Shepherd, pur și simplu nu am avut timpul necesar. Am încercat să mă gândesc la o soluție însă a fost imposibil”.^[22]

De Niro a regizat „The Good Shepherd” (2006), film în care a și jucat, alături de Matt Damon și Angelina Jolie. Filmul a constituit și o nouă colaborare cu Joe Pesci, cu care De Niro a lucrat și la Raging Bull, Goodfellas, „A Bronx Tale”, „Once Upon A Time in America” și Casino.

În iunie 2006, De Niro a declarat că lucrează cu Martin Scorsese la un nou proiect: „Încerc să lucrez...Eric Roth, cu mine și cu Marty lucrăm la un scenariu pe care încercăm să-l finalizăm”.^[22]

De Niro a câștigat două premii Oscar: Cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolul din The Godfather Part II, și Cel mai bun actor in rol principal, pentru prestația sa din Raging Bull.

De Niro și Elizabeth McGovern la Festivalul de Film de la Cannes din 2012

De Niro și Marlon Brando sunt singurii actori care au câștigat premiul Oscar pentru interpretarea aceluiași personaj: Brando a câștigat jucându-l pe Don Vito Corleone la bătrânețe, în ultimii săi ani în The Godfather, în timp ce De Niro și-a adjudecat premiul pentru portretizarea tânărului Vito în The Godfather Part II.^[23] De Niro și Brando au jucat o singură dată împreună, în thrillerul cu buget redus „The Score” (2001), în care mai joaca și Edward Norton. De Niro dăduse, de fapt, audiții pentru rolul lui Sonny la primul The Godfather însă rolul i-a fost dat lui James Caan. Când The Godfather Part II se afla în preproducție, regizorul Francis Ford Coppola și-a adus aminte de audițiile lui De Niro și i-a oferit acestuia rolul tânărului Vito Corleone. De Niro este una dintre cele doar cinci persoane care au câștigat premiul Oscar vorbind într-o limbă străină, întrucât în The Godfather Part II acesta vorbește în principal limba italiană cu foarte puține fraze în engleză.

De Niro joacă rolul unui mafiot în următoarea producție Paramount Pictures intitulată „Frankie Machine”.^[24] De asemenea a anunțat că va apărea în versiunea lui Martin Campbell a seriei BBC „Edge of Darkness”, alături de Mel Gibson. Cu toate acestea, De Niro a părăsit platourile de filmare la puțin timp după începerea filmărilor datorită neînțelegerile dintre el și ceilalți participanți la acest proiect.^[25] A fost înlocuit cu Ray Winstone.^[26]^[27] De Niro a apărut în Manuale d'amore 3 (2011).^[28]^[29] În 2011, De Niro a fost președintele juriului Festivalului de Film de la Cannes din 2011.^[30]

Pe 8 aprilie 2015, De Niro a dezvăluit că va juca rolul lui Enzo Ferrari într-un film ce urmează a fi lansat în 2016.^[31]

Cariera de regizor[modificare | modificare sursă]

În 1993, De Niro și-a făcut debutul în regie cu pelicula „A Bronx Tale”.^[32] Filmul, scris de Chazz Palminteri, are la bază copilăria turbulentă a acestuia, pe când locuia în Bronx. De Niro a acceptat să regizeze filmul după ce a văzut o piesă a lui Palminteri de pe Broadway. În film, De Niro este și actor, având rolul unui șofer de autobuz care se zbate să-și țină fiul departe de influența mafiotului Sonny, interpretat de Palminteri.

A doilea film regizat de el a apărut în 2006, „The Good Shepherd”, avându-i pe Matt Damon și Angelina Jolie în rolurile principale. „The Good Shepherd” arată originile CIA prin intermediul unui agent de vârf al acestei agenții din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada Războiului Rece. De Niro are și un mic rol, acel al Generalului Bill Sullivan, cel care recrutează personajul lui Damon în CIA.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Din 1989, De Niro, care locuiește în New York și nu s-a stabilit niciodată în Los Angeles, a investit în cartierul TriBeCa din sudul Mahattan. El a fondat studiourile "TriBeCa Productions", alături de Harvey Keitel; popularul festival de film „TriBeCa”; restaurantele "Nobu" și "TriBeCa Grill" pe care le deține alături de Paul Wallace și Stewart F . Lane,^[33] producător pe Broadway dar și "The Greenwich Hotel",^[34] situat în Tribeca, care se află față în față cu un alt restaurant deținut de el, „TriBeCa Grill”.

În 1997, De Niro s-a căsătorit cu cea de-a doua sa soție, Grace Hightower, la New York. Fiul lor Elliot s-a născut în 1998.

Pe lângă Elliot, De Niro mai are un fiu Raphael,^[35] fost actor provenit din mariajul cu Diahnne Abbott, cu care s-a căsătorit în 1976. A adoptat-o de asemenea pe Drena, fiica lui Abbott. De Niro are și doi fii gemeni, Julian Henry și Aaron Kendrick, dintr-o relație de durată cu fostul model Toukie Smith.^[36]

În februarie 1998, în timpul unor filmări în Franța, De Niro a fost interogat nouă ore de Poliția Franceză de un magistrat privind implicarea sa într-un scandal de prostituție.^[37] De Niro a negat orice implicare, declarând că nu a plătit pentru sex, „...și chiar dacă aș fi făcut-o nu ar fi fost o crimă”.^[38] Magistratul a vrut să vorbească cu el după ce i-a fost menționat numele de către una dintre prostituate. Într-un interviu acordat pentru ziarul francez Le Monde, De Niro a declarat: „Nu mă voi întoarce niciodată în Franța și îmi voi sfătui toți prietenii să nu o facă nici ei”.^[39]

În 2003, De Niro a fost diagnosticat cu cancer la prostată, fiind operat în decembrie 2003.^[40] Doctorii au spus că boala poate fi tratată deoarece a fost depistată devreme. Purtătorul de cuvânt Stan Rosenfield a declarat că: „Datorită depistării bolii într-un stadiu nu foarte avansat dar și a condiției fizice foarte bune, doctorii se așteaptă la o recuperare completă”.^[41] Rosenfield a refuzat să dea alte detalii privind tratamentul lui De Niro. Tatăl lui De Niro, Robert De Niro, Sr. a murit în 1993 la vârsta de 71 de ani datorită cancerului.^[42]

De Niro alături de soția sa, Grace Hightower, la Festivalul de Film de la Tribeca din 2012

S-a luat în considerare faptul ca lui De Niro să îi fie acordat titlul de Cetățean de Onoare Italian la Festivalul de Film de la Veneția în septembrie 2004. Cu toate acestea, „Fiii Italiei” au depus împreună cu Silvio Berlusconi un protest, susținând că De Niro a afectat imaginea italienilor și a italo-americanilor prin numeroasele roluri ale sale în care aceștia sunt prezentați drept criminali.^[43] Ministrul Culturii, Giuliano Urbani, nu a luat în considerare protestul iar ceremonia a fost reprogramată pentru octombrie în Roma. Controversele au apărut din nou când, în acea lună, De Niro a refuzat să apară de două ori la televiziunea națională italiană. Ulterior, De Niro a dat vina pe „serioase probleme de comunicare” care nu au fost „rezolvate corespunzător”, în final declarând că: „Să jignesc pe cineva ar fi ultimul lucru pe care aș vrea să îl fac. Iubesc Italia”. Cetățenia i-a fost acordată pe 21 octombrie 2006 la finalul Festivalului de Film de la Roma.

De Niro este susținător al Partidului Democrat și l-a susținut pe Al Gore la alegerile prezidențiale din 2000. Documentarul „Fahrenheit 9/11” al regizorului Michael Mooreinclude o secvență cu De Niro stând lângă Gore la un miting electoral. Moore îl numește „tipul ăla din Taxi Driver”.^[44] De Niro este de asemenea și narator al documentarului „9/11” despre atacurile de la 11 septembrie 2001 difuzat de CBS. În timpul promovării filmului "The Good Shepherd", alături de Matt Damon în episodul de pe 8 decembrie al talk-showului "Hardball with Chris Matthews" la Universitatea "George Mason", De Niro a fost întrebat pe cine ar prefera ca președinte al Statelor Unite. De Niro a răspuns: „Mă gândesc la două persoane: Hillary Clinton și Obama.”^[45]

Pe 2 martie 2009 De Niro a fost primul invitat oficial al showului "Late Night" cu Jimmy Fallon.^[46]

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Robert De Niro la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, 1998

De Niro dând autografe la premiera filmului Silver Linings Playbook la Festivalul de la Toronto

Titlul original	Titlul în română	Rol	Regizor	An
Greetings	Felicitări	Jon Rubin	Brian De Palma	1968
Sam's Song	Cântecul lui Sam	Sam	John Broderick	1969
The Wedding Party	Petrecere de nuntă	Cecil	Brian De Palma	1969
Bloody Mama	Bloody Mama	Lloyd Barker	Roger Corman	1970
Hi, Mom!	Bună, mamă!	Jon Rubin	Brian De Palma	1970
Jennifer on my Mind	Cu gândul la Jennifer	Mardigian	Noel Black	1971
Born to Win	Născuți câștigători	Ofițerul Danny	Ivan Passer	1971
The Gang that Couldn't Shoot Straight	Banda de netoți	Mario Trantino	James Goldstone	1971
Bang The Drum Slowly	Bate toba încet	Bruce Pearson	John D . Hancock	1973
Mean Streets	Crimele din Mica Italie	John "Johnny Boy" Civello	Martin Scorsese	1973
The Godfather Part II	Nașul Partea a II-a	Vito Corleone	Francis Ford Coppola	1974
Taxi Driver	Șoferul de taxi	Travis Bickle	Martin Scorsese	1976
Novecento	1900	Alfredo Berlinghieri	Bernardo Bertolucci	1976
The Last Tycoon	Ultimul magnat	Monroe Star	Elia Kazan	1976
New York, New York	New York, New York	Jimmy Doyle	Martin Scorsese	1977
The Deer Hunter	Vânătorul de cerbi	Michael Vronsky	Michael Cimino	1978
Raging Bull	Taurul furios	Jake LaMotta	Martin Scorsese	1980
True Confessions	Confesiuni sincere	Monsignor Desmond "Des" Spellacy	Ulu Grosbard	1981
The King of Comedy	Regele comediei	Rupert Pupkin	Martin Scorsese	1983
Once Upon A Time in America	A fost odată în America	David "Noodles" Aaronson	Sergio Leone	1984
Brazil	Brazil	Harry Tuttle	Terry Gilliam	1985
The Mission	Misiunea	Rodrigo Mendoza	Roland Joffe	1986
Angel Heart	Înger și demon	Louis Cypher	Alan Parker	1987
The Untouchables	Incoruptibilii	Al Capone	Brian De Palma	1987
Midnight Run	Cursa de la miezul nopții	Jack Walsh	Martin Brest	1988
Jacknife	Jacknife	Joseph "Jacknife" Megessey	David Jones	1989
Goodfellas	Băieți buni	Jimmy Conway	Martin Scorsese	1990
Awakenings	Revenire la viață	Leonard Lowe	Penny Marshall	1990
Cape Fear	Promontoriul groazei	Max Cady	Martin Scorsese	1991
A Bronx Tale	Poveste din Bronx	Lorenzo Anello	Robert De Niro	1993
Mad Dog and Glory	O femeie drept răsplată	Wayne "Mad Dog" Dobie	John McNaughton	1993
This Boy's Life	Viața lui Toby	Dwight Hansen	Michael Caton-Jones	1993
Mary Shelley's Frankenstein	Frankenstein	Creatura	Kenneth Branagh	1994
Casino	Casino	Sam "Ace" Rothstein	Martin Scorsese	1995
Heat	Obsesia	Neil McCauley	Michael Mann	1995
The Fan	Un admirator fanatic	Gilbert "Gil" Renard	Tony Scott	1996
Marvin' s Room	Camera lui Marvin	Dr . Wally	Jerry Zaks	1996
Ronin	Ronin	Sam	John Frankenheimer	1998
Great Expectations	Marile speranțe	Arthur Lustig	Alfonso Cuarón	1998
Analyze This	Cu nașu' la psihiatru	Paul Vitti	Harold Ramis	1999
Flawless	Doi oameni perfecți	Walter Koontz	Joel Schumacher	1999
Meet The Parents	Un socru de coșmar	Jack Tiberius Byrnes	Jay Roach	2000
Analyze That	Nașul stresat	Paul Vitti	Harold Ramis	2002
Meet The Fockers	Doi cuscri de coșmar	Jack Tiberius Byrnes	Jay Roach	2004
What Just Happened	Ce s-a întâmplat	Ben	Barry Levinson	2008
Everybody's Fine	Totul va fi bine	Frank	Kirk Jones	2009
Manuale d'amore 3	Manual de dragoste 3	Adrian	Giovanni Veronesi	2011
Silver Linings Playbook	Scenariu pentru happy-end	Pat Solitano Sr.	David O. Russell	2012

Ca regizor[modificare | modificare sursă]

Titlul original	Titlul in romana	Rol	Alte referinte	An
A Bronx Tale	Poveste din Bronx	Lorenzo Anello	Premiul Sant Jordi - Cel mai Bun Actor Strain - Chazz Palminteri	1993
The Good Shepherd	Agenția secretă	Generalul Bill Sullivan	"Ursul de Argint" la Festivalul de Film de la Berlin pentru intreaga distributie	2006

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Lista premiilor și nominalizărilor lui Robert De Niro.

220px-RobertDeNiroTCLChineseTheatreJan20

De Niro la ceremonia de a-și lăsa amprenat mâinilor și picioarelor în cementul din fața TCL Chinese Theatre, în februarie 2013

Oscar[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Categorie	Rezultat
1974	The Godfather Part II	Cel mai bun actor într-un rol secundar	Câștigat
1976	Taxi Driver	Cel mai bun actor	Nominalizare
1978	The Deer Hunter	Cel mai bun actor	Nominalizare
1980	Raging Bull	Cel mai bun actor	Câștigat
1990	Awakenings	Cel mai bun actor	Nominalizare
1991	Cape Fear	Cel mai bun actor	Nominalizare
2012	Silver Linings Playbook	Cel mai bun actor într-un rol secundar	Nominalizare

Globul de Aur[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Categorie	Rezultat
1977	Taxi Driver	Cel mai bun actor într-o dramă	Nominalizare
1978	New York, New York	Cel mai bun actor într-un musical sau comedie	Nominalizare
1979	The Deer Hunter	Cel mai bun actor într-o dramă	Nominalizare
1981	Raging Bull	Cel mai bun actor într-o dramă	Câștigat
1989	Midnight Run	Cel mai bun actor într-un musical sau comedie	Nominalizare
1992	Cape Fear	Cel mai bun actor într-o dramă	Nominalizare
2000	Analyze This	Cel mai bun actor într-un musical sau comedie	Nominalizare
2001	Meet the Parents	Cel mai bun actor într-un musical sau comedie	Nominalizare
2011	Pentru întreaga carieră	Cecil B. DeMille Award	Câștigat

BAFTA[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Categorie	Rezultat
1976	The Godfather: Part II	Cel mai bun debutant	Nominalizare
1977	Taxi Driver	Cel mai bun actor	Nominalizare
1979	The Deer Hunter	Cel mai bun actor	Nominalizare
1980	Raging Bull	Cel mai bun actor	Nominalizare
1984	The King of Comedy	Cel mai bun actor	Nominalizare
1990	Goodfellas	Cel mai bun actor	Nominalizare

TuninBoy · October 14, 2015

Al Pacino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Al pacino)

Premii Oscar
Al Pacino

Nume la naștere	Alfredo James Pacino
Născut	25 aprilie 1940 (75 de ani) New York City, SUA
Alma mater	HB Studio
Ocupație	actor, regizor, scenarist,producător
Ani de activitate	1968-prezent
Partener(i)	Jan Tarrant (1988–89) Beverly D'Angelo (1996–2003)
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Cel mai bun actor Parfum de femeie (1992)
modifică

Alfredo James "Al" Pacino (n. 25 aprilie 1940) este un actor italian american, considerat a fi unul dintre cei mai talentați din istoria cinematografiei.

Cuprins

[ascunde]

Viața[modificare | modificare sursă]

Al Pacino s-a născut în cartierul Bronx din New York, într-o familie italiano-americană. Tatăl său, Salvatore Pacino, s-a născut în orașul italian Corleone, din provincia Palermo, Sicilia. Mama sa, Rose Gerard, se trăgea dintr-un nativ italian și o newyork-eză de origine italiană. Părinții săi au divorțat când Pacino avea doi ani.^[1] În 1961 a fost arestat în Rhode Island pentru că purta asupra sa o armă de calibru 38.^[2] Al s-a mutat cu mama sa în casa bunicilor, unde și-a petrecut restul copilăriei. Când era tânăr, lui Al îi plăcea să imite actorii pe care îi vedea în filme, încerca diverse voci și stări emoționale. Chiar dacă orele de la școală nu îi erau pe plac, își găsea liniștea în piesele de teatru ale școlii. După ce a renunțat la școală, Al s-a hotărât să înceapă viața de actor, găsind roluri mici în producții de teatru.^[3] În prima perioadă a actoriei, Pacino nu făcea prea mulți bani și trăia în săracie. Totul s-a schimbat din 1966, când a fost acceptat la cursurile lui Lee Strasberg.^[1]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Al Pacino în 1971

Pacino a început să obțină roluri mai importante și a obținut un premiu Obie pentru rolul din The Indian Wants the Bronx.^[4] Curând a luat și un premiu Tony pentru rolul din Does the Tiger Wear a Necktie?.^[5] A devenit cunoscut după ce a jucat în Me, Natalie (1969) și The Panic in Needle Park(1971).

Tot atunci se căutau protagoniști pentru ecranizarea romanului Nașul (The Godfather) al lui Mario Puzzo. Al Pacino reușește să participe la preselecție și îl impresionează pe Francis Ford Coppola, regizorul, deși toți ceilalți participanți la acest proiect cereau un actor mai cunoscut decât "nimicul ăla de Pacino". Francis l-a susținut însă în continuare pe Pacino și i-a oferit rolul foarte important al lui Michael Corleone.^[6]^[7] Din cauza aceasta, Francis a fost speriat că ar putea fi înlocuit cu un alt regizor, așa că a filmat foarte repede. Când filmul a fost lansat, a avut un succes imens, iar toată lumea a admirat rolul lui Al Pacino, care a fost chiar nominalizat la Oscar pentru "cel mai bun actor în rol secundar".^[8] Aproape peste noapte a devenit dintr-un "nimeni" un star internațional.

Chiar dacă ar fi putut alege roluri mai ușoare, Pacino și-a ales câteva dintre cele mai grele roluri din istoria cinematografiei. Urmează rolurile dinSerpico, Dog Day Afternoon, Bobby Deerfield și ...And Justice For All. Anii '80 au început cu două insuccese de casă pentru Pacino: Cruising și Author! Author!, care au avut încasări mult mai mici decât așteptările.^[1] Însă, în 1983, Scarface are un succes imens, devenind un "basm" mafiot care va fi popular încă 20 de ani.^[6]

Anii '90 au fost, probabil, cei mai prolifici pentru Al Pacino, care obține, în sfârșit, Oscarul pentru cel mai bun actor cu fimul Scent Of A Woman, în 1992.^[9] Godfather Part 3, Dick Tracy și Glengarry Glen Ross sunt numai câteva din succesele lui Pacino de la începutul anilor '90. În ultima parte a acestui deceniu, au urmat Carlito's Way, Heat, City Hall, The Insider și Donnie Brasco.

Al Pacino a fost toată viața burlac. Totuși a avut relații de lungă durată, cum ar fi cea cu actrița Diane Keaton. La începutul anilor '90 s-a lăsat de fumat pentru a-și reface vocea, care se deteriorase pe parcursul anilor.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Graffiti cu Al Pacino în rolul lui Tony Montana

Títlul original	Títlul în română	Rol	Regizor	An
Me, Natalie	Eu, Natalie	Tony	Fred Coe	1969
The Panic in Needle Park	Panică în Needle Park	Bobby	Jerry Schatzberg	1971
The Godfather	Nașul	Don Michael Corleone	Francis Ford Coppola	1972
Scarecrow	Sperietoarea	Francis	Jerry Schatzberg	1973
Serpico	Serpico	Frank Serpico	Sidney Lumet	1973
The Godfather Part II	Nașul Partea a II-a	Don Michael Corleone	Francis Ford Coppola	1974
Dog Day Afternoon	După-amiază de câine	Sonny Wortzik	Sidney Lumet	1975
Bobby Deerfield	Bobby Deerfield	Bobby Deerfield	Sydney Pollack	1977
...And Justice for All	Dreptate pentru toți	Arthur Kirkland	Norman Jewison	1979
Cruising	Încrucișarea	Steve Burns	William Friedkin	1980
Author! Author!	Autor! Autor!	Ivan Travalian	Arthur Hiller	1982
Scarface	Scarface	Antonio Montana	Brian De Palma	1983
Revolution	Revoluția	Tom Dobb	Hugh Hudson	1985
Sea of Love	Când dragostea ucide	Detectivul Frank Keller	Harold Becker	1989
Dick Tracy	Dick Tracy	Big Boy Caprice	Warren Beatty	1990
The Godfather Part III	Nașul Partea a III-a	Don Michael Corleone	Francis Ford Coppola	1990
Frankie and Johnny	Frankie și Johnny	Johnny	Garry Marshall	1990
Glengarry Glen Ross	Totul sau nimic	Ricky Roma	James Foley	1992
Scent of a Woman	Parfum de femeie	Frank Slade	Martin Brest	1992
Carlito's Way	Carlito	Carlito Brigante	Brian De Palma	1993
Heat	Obsesia	Vincent Hanna	Michael Mann	1995
City Hall	Primăria	John Pappas	Harold Becker	1996
Looking for Richard	În căutarea lui Richard	Richard III/el însuși	Al Pacino	1996
Donnie Brasco	Donnie Brasco	Lefty Ruggiero	Mike Newell	1997
The Devil's Advocate	Pact cu Diavolul	John Milton	Taylor Hackford	1997
The Insider	The Insider	Lowell Bergman	Michael Mann	1999
Any Given Sunday	Duminică, pierzi sau câștigi	Tony D'Amato	Oliver Stone	1999
Chinese Coffee	Cafea Chinezeasca	Harry Levine	Al Pacino	2000
Insomnia	Insomnia	Will Dormer	Christopher Nolan	2002
People I Know	Cu cărțile pe masă	Eli Wurman	Daniel Algrant	2002
S1m0ne	S1m0ne	Viktor Taransky	Andrew Niccol	2002
The Recruit	Recrutul	Walter Burke	Roger Donaldson	2003
Angels in America	Îngeri în America	Roy Cohn	Mike Nichols	2003
The Merchant of Venice	Neguțătorul din Veneția	Shylock	Michael Radford	2004
Two for the Money	Viața ca un pariu	Walter Abrams	D.J. Caruso	2005
Torch	Torța		Harold Becker	2006
88 Minutes	88 de minute	Jack Gramm	Jon Avnet	2006
Riffifi	Riffifi	?	Harold Becker	2007
Ocean's 13	Ocean's Thirteen - Acum sunt 13	Willie Bank	Steven Soderbergh	2007
Righteous Kill	Crime justificate	detectivul David Fisk	Jon Avnet	2008

Premii[modificare | modificare sursă]

Oscar:

1993 - Cel mai bun actor în rol principal - Scent Of A Woman

nominalizat:

1973 - Cel mai bun actor în rol secundar - The Godfather
1974 - Cel mai bun actor în rol principal - Serpico
1975 - Cel mai bun actor în rol principal - The Godfather Part II
1976 - Cel mai bun actor în rol principal - Dog Day Afternoon
1980 - Cel mai bun actor în rol principal - ...And Justice for All
1991 - Cel mai bun actor în rol secundar - Dick Tracy
1993 - Cel mai bun actor în rol secundar - Glengarry Glen Ross

nominalizat:

1973 - Cel mai bun actor într-o dramă - The Godfather
1975 - Cel mai bun actor într-o dramă - The Godfather Part II
1976 - Cel mai bun actor într-o dramă - Dog Day Afternoon
1978 - Cel mai bun actor într-o dramă - Bobby Deerfield
1980 - Cel mai bun actor într-o dramă - ...And Justice for All
1983 - Cel mai bun actor într-o comedie sau muzical - Author! Author!
1984 - Cel mai bun actor într-o dramă - Scarface
1990 - Cel mai bun actor într-o dramă - Sea Of Love
1991 - Cel mai bun actor în rol secundar - Dick Tracy
1991 - Cel mai bun actor într-o dramă - The Godfather Part III
1993 - Cel mai bun actor în rol secundar - Glengarry Glen Ross

odysey_5 · October 15, 2015

Jason Statham



Născut	26 iulie 1967 (48 de ani) Shirebrook, Derbyshire, Anglia
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Ocupație	Actor
Ani de activitate	1998–prezent

Jason Statham (n. 26 iulie 1967)este un actor și practicant de arte marțiale englez. Este cunoscut pentru rolurile sale din filmele lui Guy Ritchie Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998), Snatch (2000) și Revolver (2005), dar și pentru thriller de acțiune ca trilogia The Transporter (2002–08), War (2007), Death Race (2008) sau seria de filme The Expendables (2010–2014).

Biografie

Concurent olimpic la scufundari pentru echipa națională britanică, a terminat pe locul 12 la Campionatele Mondiale din 1992. A urmat o perioadă în care a fost model, dealer pe piața neagră și, în cele din urmă, actor. Rolul său de debut, Bacon din "Jocuri, poturi și focuri de armă" (Lock, Stock and Two Smoking Barrels), filmat în 1998, l-a câștigat prin intermediul agenției French Connection, pentru care lucra drept model. Agenția, devenind investitor majoritar al filmului, l-a prezentat pe Jason lui Guy Ritchie, care l-a invitat la o probă pentru noul film, oferindu-i provocarea de a juca rolul unui vânzător de bijuterii pe piața neagră, care urma să cumpere bijuterii false. Lui Jason probabil i-a ieșit totul bine, pentru că Lock, Stock and Two Smoking Barrels a avut succes.

Viața personală

Statham a avut o relație de șapte ani cu modelul Kelly Brook, până în 2004.^[8]^[9] Din aprilie 2010 este într-o relație cu modelul Rosie Huntington-Whiteley.^[10]

Filmografie

Film

An	Titlu	Rol	Note
1998	Lock, Stock and Two Smoking Barrels	Bacon
2000	Snatch	Turcul
2000	Turn It Up	Mr. B
2001	Ghosts of Mars	Sergeant Jericho Butler
	The One	MVA Agent Evan Funsch
	Mean Machine	Monk
2002	The Transporter	Frank Martin
2003	The Italian Job	Handsome Rob
2004	Collateral	Airport man	Cameo
2004	Cellular	Ethan Greer
2005	Transporter 2	Frank Martin
	Revolver	Jake Green
	London	Bateman
	Chaos	Detective Quentin Conners
2006	The Pink Panther	Yves Gluant	necreditat
2006	Crank	Chev Chelios
2007	War	FBI Agent John Crawford
2008	The Bank Job	Terry Leather
	In the Name of the King	Farmer Daimon
	Death Race	Jensen Garner "Frankenstein" Ames
	Transporter 3	Frank Martin
2009	Crank: High Voltage	Chev Chelios
2010	13	Jasper Bagges
2010	The Expendables	Lee Christmas
2011	The Mechanic	Arthur Bishop
	Gnomeo & Juliet	Tybalt	Voice only
	Blitz	Detective Sergeant Tom Brant
	Killer Elite	Danny Bryce
2012	Safe	Luke Wright
2012	The Expendables 2	Lee Christmas
2013	Parker	Parker
	Fast & Furious 6	Deckard Shaw	Cameo
	Hummingbird	Joey Jones	Lansat ca Redemption în SUA și ca Crazy Joe în Franța
	Homefront	Phil Broker
2014	The Expendables 3	Lee Christmas
2015	Wild Card	Nick Wild
	Furious 7	Deckard Shaw
	Spy	Rick Ford
2016	Mechanic: Resurrection	Arthur Bishop	Post-producție

Jocuri video

An	Titlu	Rol	Note
2002	Red Faction II	Shrike	Voce
2003	Call of Duty	Sergeant Waters	Voce

odysey_5 · October 16, 2015

Actriţa Vivien Leigh, considerată de poetul John Betjeman "esenţa femeii britanice" şi a cărei căsătorie cu Laurence Olivier a reprezentat povestea de dragoste ce a încântat Hollywood-ul în anii 1930, ar fi fost în realitate o femeie bisexuală şi adulteră, informează dailymail.co.uk.

Potrivit unei noi biografii, intitulată "Damn You, Scarlett O'Hara", care va fi publicată în Statele Unite ale Americii, actriţa Vivien Leigh, interpreta celebrei Scarlett din filmul "Pe aripile vântului", a avut numeroase aventuri sentimentale, atât cu femei, cât şi cu bărbaţi.

Relaţia ei cu Laurence Olivier era una "promiscuă", ei înşelându-se unul pe celălalt, chiar la câteva luni după ce au devenit amanţi, în 1937, potrivit unor memorii ale actriţei, nepublicate, şi declaraţiilor unor martori.

Potrivit acestei biografii, actriţa britanică ar fi avut cel puţin trei relaţii sexuale cu femei. În plus, volumul descrie apetitul mare al actriţei pentru "golanii de vânzare" - numele sub care erau cunoscuţi bărbaţii care se prostituau la Scotty's, un bordel din Los Angeles ce funcţiona sub acoperirea unei benzinării.

"Se baza pe discreţia profesională a bărbaţilor din această meserie, sperând ca ei să nu se laude că au «servit-o» pe Scarlett O'Hara", a declarat o sursă din editura care va publica acest volum biografic. "Se pare că Vivien Leigh ar fi fost dată afară dintr-un hotel din Italia pentru că aducea în camera ei prea mulţi «băieţi de pe stradă»", a adăugat aceeaşi firmă.

Volumul a fost scris de Darwin Porter, care a cunoscut-o pe actriţa britanică în anii 1960, şi de Roy Moseley, fostul asistent personal al lui Laurence Olivier. Potrivit acestei biografii, Vivien Leigh ar fi întreţinut relaţii sexuale cu actriţa britanică Isabel Jeans şi cu alte două femei şi l-ar fi înşelat pe soţul ei cu doi dintre actorii alături de care a jucat în filme - Marlon Brando şi Rex Harrison.

Vivien Leigh şi Laurence Olivier s-au căsătorit în 1940 şi au divorţat în 1960. Vivien Leigh, despre care s-a afirmat în trecut că a suferit şi de pe urma unor tulburări psihice, a murit în 1967, la vârsta de 53 de ani.

BELLE_ · October 17, 2015

Elizabeth Taylor

Biografie

Elizabeth Taylor s-a nascut la 27 februarie 1932 si a murit pe 23 martie 2011, la Hampstead, in apropiere de Londra. In iunie 1939, familia Taylor se imbarca pentru California. Hedda Hopper, celebra la Hollywood, ii face intrarea lui Liz in lumea filmului la doar 9 ani. In 1951, ea triumfa cu "Un loc la soare". La 6 mai 1950, se casatoreste cu Nick Hilton, fiul miliardarului Conrad Hilton. Divortul intervine dupa numai sase luni. Succesiv, frumoasa cu ochi violeti se casatoreste cu Michael Wilding, Mike Todd si Eddie Fisher. De la Wilding, Liz "mosteneste" doi copii, de la Tood un munte de dolari.

In 1958, Liz avea 26 de ani, jucase deja in 28 de filme si fusese nominalizata de trei ori pentru Oscar. Acum il cunoaste pe Burton, actor de teatru englez, nascut intr-o familie saraca de mineri din Tara Galilor. Cei doi s-au cunoscut in timpul filmarilor la "Cleopatra". A fost ca o lovitura de trasnet. Pareau vrajiti. Insa Liz nu a renuntat la Fisher pana ce Richard nu a divortat de Sybil, sotia care ii daruise doi copii. "Visul" frumos a durat foarte putin insa, transformandu-se usor in cosmar. Pasiunea o purta din tornada in tornada.

A turnat cate patru filme pe an, parcurgand lumea in lux. Cumparau tablouri, diamante si iahturi. Din 1967, incepe ruptura. Liz obtine Oscarul pentru rolul din "Cui i-e frica de Virginia Woolf?". La 26 iunie 1974, divorteaza de Richard. Turnasera impreuna 13 filme si castigase, numai ea, 30 de milioane de dolari. In 1975, la 10 octombrie, se recasatoreste cu Burton, in Africa de Sud, in prezenta unui numar mare de indigeni. La 10 august 1976, Liz divorteaza din nou, in Haiti. Avea 44 de ani. Richard Burton, care era alcoolic si toxicoman, afirma in 1984: "Eu beau ca sa mor, dar Liz a supravietuit. Ea are lumea ei. A mea este doar teatrul".

A fost cea mai rasfatata actrita de la Hollywood. Criticii spun ca a fost si cea mai "scumpa". Numai pentru "Cleopatra" a primit, in 1962, peste un milion de dolari. Mai presus de toate acestea insa, istoria cinematografiei a retinut si va pastra in memoria ei dragostea furtunoasa, de atatea ori sfaramata, a cuplului Liz-Richard. Elizabeth Taylor si-a trait viata aidoma interpretarii celor mai reusite roluri: cu pasiune si cu daruire.

http://www.cinemagia.ro/actori/elizabeth-taylor-4120/

http://www.imdb.com/name/nm0000072/

Chani · October 17, 2015

Richard Dean Anderson

From Wikipedia, the free encyclopedia

Richard Dean Anderson
Anderson at an event with Air Force personnel. (2004)
Born	January 23, 1950 (age 65) Minneapolis, Minnesota, U.S.
Occupation	Actor, producer, composer
Years active	1976–present
Partner(s)	Apryl Prose (?-2002)
Children	Wylie Quinn Annarose Anderson (b. 1998)
Parent(s)	Stuart Jay Anderson (father) Jocelyn Rhae Carter (mother)
Website	Officially endorsed fan website

Richard Dean Anderson (born January 23, 1950) is an American television and film actor, television producer and composer. He began his television career in 1976, playing Dr. Jeff Webber in the American soap-operaseries General Hospital, then rose to prominence as the lead actor in the television series MacGyver (1985–1992). Anderson later appeared in films, including Through the Eyes of a Killer (1992), Pandora's Clock (1996) and Firehouse (1997).

In 1997 Anderson returned to television as the lead actor of the series Stargate SG-1, a spin-off of the 1994 film Stargate. He played the lead from 1997 to 2005 and had a recurring role from 2005 to 2007. Since 1997 Anderson has starred in only one film: Stargate: Continuum, released in 2008 as a spin-off film after the Stargate SG-1 series finale in 2007. He appears in the follow-up Stargate series Stargate: Atlantis and Stargate: Universe (as Brigadier General Jack O'Neill).

Early life[edit]

Anderson was born in Minneapolis, Minnesota to Stuart Jay Anderson and Jocelyn Rhae Carter, and was the oldest of four brothers.^[1] He is of Scottish, Swedish, Norwegian and Mohawk descent.^[2] He grew up inRoseville, Minnesota and attended Alexander Ramsey High School.^[3] As a child, Anderson's dream of becoming a professional hockey player ended when he broke both his arms. Anderson developed an early interest in music, art and acting. For a short time he tried to become a jazz musician.^[1]

Career[edit]

Anderson studied to become an actor at St. Cloud State University in Minnesota and then at Ohio University in Athens, Ohio, but later dropped out before he received his degree because he felt "listless". Right after his junior year in college, Anderson participated with friends in a cross-country bicycle ride from Minnesota to Alaska. (Per Mr. Anderson on 3/28/2014, he took this trip at age 17.^{[citation needed]}) He then moved to North Hollywood along with his friend Ricky V. and girlfriend Dianne, then to New York, then moved permanently to Los Angeles. At the start he worked as a whale handler in a marine mammal show, a musician in medieval dinner theater, and as a street mime and juggler.^[4] Anderson has stated that this period was "the happiest of my life" and has expressed an interest in teaching juggling, clowning and other circus arts to disadvantaged youths.^[1]^[5]

Anderson's first role was in the American soap opera, General Hospital as Dr. Jeff Webber from 1976 to 1981. In 1982–1983 He starred as Adam in the CBS television series Seven Brides for Seven Brothers (based very loosely on the movie of the same name). In the 1983–1984 season, he played Lieutenant Simon Adams on the 22-week Dennis Weaver series Emerald Point N.A.S. on CBS, stealing away Celia Warren (Susan Dey), the wife of naval lawyer Jack Warren (Charles Frank).^[4] Anderson then played Tony Kaiser in the acclaimed TV movie Ordinary Heroes, which aired in 1986.^[6]

MacGyver[edit]

Anderson came to fame in the lead role of Angus MacGyver in the hit television series MacGyver, which lasted from 1985 to 1992 and was highly successful throughout its seven-year run.^[7] The character Angus MacGyver, known as just MacGyver or Mac until the final season, was an optimistic action hero that was notable for using a Swiss Army knife instead of a firearm as his tool of choice.

Anderson would go on to produce two follow-up movies to MacGyver, in 1994.^[1] After the cancellation of MacGyver, Anderson stated "MacGyver was seven years of being in virtually every frame that was shot and having absolutely no life at all."^[8]

Later career[edit]

In 1995 he co-starred with John de Lancie in Legend, a comic series of only twelve episodes about a dime novel writer within the Wild West who against his will has to play the role of his own fictional character. Originally written as a TV movie, with the decision to make Legend a series, the original teleplay became the two-hour pilot episode. Anderson was applauded for his roles as Ernest Pratt and Nicodemus Legend by many critics, most notably John O'Connor from The New York Times.^[9]

From 1997 to 2005, Anderson starred as Jack O'Neill in Stargate SG-1, based on the movie Stargate starring Kurt Russell and James Spader.^[10] John Symes president of Metro–Goldwyn–Mayer (MGM) called Anderson himself and asked him if he wanted a part in the series. Anderson watched the Stargate film over and over again and came to the conclusion that the film had "great potential" and signed a contract with the Stargate producers.^[5] Anderson agreed to become involved with the project if his character was allowed significantly more comedic leeway than Kurt Russell's character in the feature film. He also requested Stargate SG-1 to be more of an ensemble show, so that he would not be carrying the plot alone as on MacGyver.^[11] In season eight, he chose to have his character "promoted" to base commander on Don S. Davis's advice.^[12] This enabled the late Davis to retire from acting due to his ailing health, and Anderson to take over the smaller role which involved far less on-location shooting so that he could spend more time with his young daughter.^[13] The following season, Anderson terminated his status as star and producer of Stargate SG-1 opting to make several guest appearances per season instead, allowing his sizable role to be filled by veteran actors Ben Browder (replacing Anderson as field commander), Claudia Black (replacing Anderson as the comic relief) and Emmy nominee Beau Bridges (replacing Anderson as Base commander).

At the Air Force Association's 57th Annual Air Force Anniversary Dinner in Washington, D.C., on September 14, 2004, then-Air Force Chief-of-Staff, General John P. Jumper,^[14] presented Anderson with an award because of his role as star and executive producer ofStargate SG-1, a series which portrayed the Air Force in a positive light from its premiere.^[15] Anderson was also made an honorary Air Force brigadier general.^[16]

A great fan of the television show The Simpsons, which he had continually referenced during his time on SG-1, Anderson was invited in 2005 to guest star on the show. He voiced himself in the episode "Kiss Kiss, Bang Bangalore" in which the actor was kidnapped by Selma and Patty Bouvier, Marge Simpson's sisters, his MacGyver character having been their longstanding heartthrob.^[7] Dan Castellaneta, the voice actor who portrays Homer Simpson (among other characters), made a guest appearance on Stargate SG-1("Citizen Joe") and, in describing his unnatural ability to see the life events of Jack O'Neill, made reference to O'Neill's fondness for The Simpsons.^[17]^[18]

Anderson briefly reprised his role as Angus MacGyver in 2006 when he appeared in a MasterCard commercial during Super Bowl XL. While the plot follows the "MacGyver Formula", it is somewhat satirical of the series, showing unlikely if not impossible solutions to the obstacles faced by Anderson's character (in one shot, he cuts through a thick rope with a pine-scented air freshener).^[19] The official MasterCard website for the commercial refers to it as "the Return of MacGyver".

Lee David Zlotoff the creator of MacGyver, announced on May 3, 2008, that a MacGyver film was in production.^[20] Anderson has expressed interest in revisiting his role; however, there is no word on who will be playing the role of MacGyver in the film.^[21]^[22]

Anderson cameoed as MacGyver in what seemed to be a Saturday Night Live advertisement parody featuring the show's recurring character MacGruber (portrayed by Will Forte), but was rather a real commercial for both Saturday Night Live and Pepsi, in which the titular character becomes obsessed with the soft drink. This aired three times during the January 31, 2009 SNL broadcast, and the second part aired again during Super Bowl XLIII on the following day.^[23]^[24]

Anderson has also played the role of General Jack O'Neill in Stargate Atlantis and Stargate Universe which first aired in October 2009.

Anderson joined the cast of Fairly Legal on USA Network in Fall 2010 in the recurring role of David Smith, appearing in three episodes.^[25]

Producer and composer[edit]

Anderson has served as an executive producer in six shows in which he has acted himself: MacGyver: Lost Treasure of Atlantis, MacGyver: Trail to Doomsday, Legend, Stargate SG-1, Firehouse and From Stargate to Atlantis: Sci Fi Lowdown.

Anderson composed the song "Eau d'Leo" for the MacGyver episode "The Negotiator".^[26]

Together with Michael Greenburg, Anderson created the Gekko Film Corporation. The company was involved with Stargate SG-1, producing every episode from 1997–2007 with the exception of 2006. The company itself has served as Anderson's backing agency.^[27]

Personal life[edit]

Anderson has divided his time among Vancouver, Los Angeles, and northern Minnesota.^[4] Never married, Anderson has one child with Apryl Prose, who gave birth to their daughter Wylie Quinn Annarose Anderson, on August 2, 1998. (He and Prose later split in 2002, sharing custody of Wylie)^{[citation needed]}

Anderson left Stargate SG-1 because he wanted to spend more time with his daughter:

Being a father, well, I don't know if this is a change, but it makes me want to get out of here faster. Get off the clock. Just 'cause the baby is my reason for living, my reason for coming to work.^[26]

Anderson has supported Waterkeeper Alliance, an organization trying to stop water pollution.^[28] Anderson is a member of the Board of Trustees for Challengers Boys and Girls Club, a youth organization established in 1968 with the help of MacGyver producer Stephen Downing, and featured in an episode from season 4 of the show. He received the 1995 Celebrity Award from the Make-a-Wish Foundation because of his commitment to the foundation. He is also a supporter for various Sclerosis Society non-profit organizations and has done several public service announcements to show his support for the various organizations. Anderson is an avid supporter of the Special Olympics and was one of many speakers at the 1991 opening ceremonies. In recent years, he has helped several environmental organizations around the world. He is a member of Board of Advisors of the Sea Shepherd Conservation Society has worked with the members of Earth Rivers Expeditions to Produce River Project.^[29]^[30]

Awards[edit]

See also: List of awards and nominations received by Richard Dean Anderson

Filmography[edit]

Film, Television and Video Games
Year	Title	Role	Notes
1976– 1981	General Hospital	Dr. Jeff Webber	Soap Opera
1982	Young Doctors in Love	Drug Dealer	uncredited
1982– 1983	Seven Brides for Seven Brothers	Adam McFadden	TV series
1983	Emerald Point N.A.S.	Navy Lt. Simon Adams	TV series
1983	D.C. Cab	Bad Guy
1985– 1992	MacGyver	Angus MacGyver	TV series. Lead role (139 episodes)
1986	Ordinary Heroes	Tony Kaiser
1986	Odd Jobs	Spud
1992	In the Eyes of a Stranger	Jack Rourke	TV
1992	Through the Eyes of a Killer	Ray Bellano	TV
1994	MacGyver: Lost Treasure of Atlantis	Angus MacGyver	TV
1994	Beyond Betrayal	Bradley Matthews	TV
1994	MacGyver: Trail to Doomsday	Angus MacGyver	TV
1995	Legend	Ernest Pratt/Nicodemus Legend	TV series
1995	Past the Bleachers	Bill Parish	TV
1996	Pandora's Clock	Capt. James Holland	TV
1997	Fallout	Mayor Killian Darkwater (voice)	Video Game
1997	Firehouse	Lt. Michael Brooks	TV
1997– 2007	Stargate SG-1	Colonel/Brigadier General/Major General Jack O'Neill (USAF)	(main cast member 1997–2005, recurring 2005–2007) TV series
2008	Stargate: Continuum	Major General/Colonel Jack O'Neill,USAF	Direct-to-DVD movie
2011	Fairly Legal	David Smith	TV series (for 5 episodes)
2012	MacGyver and the new Citan^[31]	Angus MacGyver	Webisodes

Television Guest Appearances
Year	Title	Role	Notes
1981	The Facts of Life	Brian Parker	2.16 "Brian and Sylvia"
1981	Today's F.B.I.	Andy McFey	"The Fugitive"
1982	The Love Boat	Carter Randall	5.24 "Isaac Gets Physical/She Brought Her Mother Along/Cold Feet"
1990–1991	The Joan Rivers Show	Himself
1990–1992	The Arsenio Hall Show	Himself
1996	Late Night with Conan O'Brien	Himself
1997	Newton's Apple	Himself
1998	Late Night with Conan O'Brien	Himself
2000	Donny & Marie	Himself
2000	The Martin Short Show	Himself
2000	National Geographic Explorer	Himself	"North America's Last True Wilderness"
2004	The Late Late Show with Craig Kilborn	Himself
2006	The Simpsons	Himself (voice)	17.17 "Kiss Kiss, Bang Bangalore"
2004–2006	Stargate Atlantis	Brigadier General Jack O'Neill Major General Jack O'Neill	2004: "Rising (Part 1)" 2006: "The Real World", "The Return"
2005–2007	Stargate SG-1	Major General Jack O'Neill	2005: "Avalon (Part 1)", "Origin" 2006: "200" 2007: "The Shroud"
2009–2010	Stargate Universe	Lt. General Jack O'Neill	2009: "Air", "Earth" 2010: "Subversion", "Incursion Part 1"
2010	Saturday Night Live	Angus MacGyver	MacGruber skits
2011	Raising Hope	Keith	2.06 "Jimmy and the Kid"
2013	Don't Trust the B---- in Apartment 23	Himself	2.13 "Original Bitch..."

Producer
Year	Title	Role	Notes
1994	MacGyver: Lost Treasure of Atlantis	Executive Producer	TV
1994	MacGyver: Trail to Doomsday	Executive Producer	TV
1997	Stargate SG-1	Executive Producer	TV series
1997	Firehouse	Executive Producer	TV
2004	From Stargate to Atlantis: Sci Fi Lowdown	Executive Producer	TV

Composer
Year	Title	Notes
1988	MacGyver	TV series (song "Eau d'Leo" in episode "The Negotiator")

Anakin · October 17, 2015

Carrie Fisher

From Wikipedia, the free encyclopedia

Carrie Fisher
Fisher in 2013
Born	Carrie Frances Fisher October 21, 1956 (age 58) Beverly Hills, California, U.S.
Occupation	Actress, novelist, screenwriter, performance artist
Years active	1973–present
Spouse(s)	Paul Simon (m. 1983–84)
Partner(s)	Bryan Lourd (1991–1994)
Children	Billie Lourd
Parent(s)	Eddie Fisher Debbie Reynolds

Carrie Frances Fisher (born October 21, 1956) is an American actress, novelist, screenwriter, and performance artist. She is best known for her portrayal of Princess Leia Organa in the original Star Wars trilogy, and will reprise the character in Star Wars: The Force Awakens. She is also known for her bestselling novel Postcards from the Edge and screenplay for the film of the same name, as well as her autobiographical one-woman play and the nonfiction book Wishful Drinking based on the show. Besides her work in the Star Wars original trilogy, she has had roles in films such as The Blues Brothers, Hannah and Her Sisters, The 'Burbs, When Harry Met Sally...and Shampoo.

Early life[edit]

Fisher was born in Beverly Hills, California, the daughter of singer Eddie Fisher and actress Debbie Reynolds. Her father was Jewish, the son of immigrants from Russia, and her mother was raised a Nazarene, and is of Scots-Irish and English ancestry.^[1]^[2]^[3]^[4] Her younger brother is producer and actor Todd Fisher, and her half-sisters are actresses Joely Fisher and Tricia Leigh Fisher, whose mother is the singer and actress Connie Stevens.

When Fisher was two, her parents divorced after her father left Reynolds for her best friend, actress Elizabeth Taylor, the widow of her father's best friend Mike Todd. The following year, her mother married shoe store chain owner Harry Karl, who secretly spent Reynolds's life savings. She attended Beverly Hills High School, but she left to join her mother on the road.^[5] She appeared as a debutante and singer in the hit Broadway revival Irene (1973), which starred her mother.

Career[edit]

1970s[edit]

Fisher with Wim Wenders in 1978

In 1973, Fisher enrolled at London's Central School of Speech and Drama, which she attended for 18 months. She made her film debut in the Columbia comedy Shampoo(1975) starring Warren Beatty, Julie Christie and Goldie Hawn, with Lee Grant and Jack Warden as her character's parents. In 1977, Fisher starred as Princess Leia in George Lucas's science-fiction film Star Wars (later retitled Star Wars Episode IV: A New Hope) opposite Mark Hamill and Harrison Ford.^[6] At the time, she believed the script for Star Wars was fantastic, but did not expect many people to agree with her, and though her fellow actors were not close at the time, they bonded after the commercial success of the film.^[7] The huge success of Star Wars made her internationally famous and the character of Princess Leia became a merchandising triumph; small plastic action figures of the Princess were in toy stores throughout the Western world.

In April 1978, she appeared as the love interest in Ringo Starr's 1978 TV special Ringo.^[8]^[9] The next month, she appeared alongside John Ritter (who had also played inRingo) in the ABC-TV film Leave Yesterday Behind, as a horse trainer who helps Ritter's character after an accident leaves him a paraplegic. At this time, Fisher appeared withLaurence Olivier and Joanne Woodward in the anthology series Laurence Olivier Presents in a television version of the William Inge play Come Back, Little Sheba. That November, she appeared as Princess Leia in the 1978 made-for-TV film, Star Wars Holiday Special, and showed off her singing talent in the last scene.

1980s[edit]

Fisher later appeared in The Blues Brothers film as Jake's vengeful ex-lover; she is listed in the credits as "Mystery Woman". While in Chicago filming the movie, her life was saved by Dan Aykroyd when she was choking on a Brussels sprout and he performed the Heimlich maneuver on her.^[10] She appeared on Broadway in Censored Scenes from King Kong in 1980. That year, she reprised her role as Princess Leia in Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back. She also appeared in the Broadway production of Agnes of God in 1982.

In 1983, Fisher made another appearance as Princess Leia in Star Wars Episode VI: Return of the Jedi. She is one of the few actors or actresses to star in films with both John and James Belushi, later appearing with the latter in the film The Man with One Red Shoe. She appeared in the Woody Allen film Hannah and her Sisters in 1986.

In 1987, Fisher published her first novel, Postcards from the Edge. The book was semi-autobiographical in the sense that she fictionalized and satirized real-life events such as her drug addiction of the late 1970s and her relationship with her mother. It became a bestseller, and she received the Los Angeles Pen Award for Best First Novel. Also during 1987, she was in the Australian film The Time Guardian. In 1989, Fisher played a major supporting role in When Harry Met Sally, and in the same year, she appeared with Tom Hanks as his wife in The 'Burbs.

1990s[edit]

In 1990, Columbia Pictures released a film version of Postcards from the Edge, adapted for the screen by Fisher and starring Meryl Streep, Shirley MacLaine, and Dennis Quaid. Fisher appeared in the fantasy comedy film Drop Dead Fred in 1991, and played a therapist in Austin Powers: International Man of Mystery (1997). During the 1990s, Fisher also published the novels Surrender the Pink (1990) and Delusions of Grandma (1993).

2000s[edit]

In the film Scream 3 (2000), Fisher played an actress mistaken for Carrie Fisher. In 2001, Fisher played a nun in the Kevin Smith comedy Jay and Silent Bob Strike Back. She also co-wrote the TV comedy film These Old Broads (2001), of which she was also co-executive producer. It starred her mother, Debbie Reynolds, as well as Elizabeth Taylor, Joan Collins, and Shirley MacLaine. In this, Taylor's character, an agent, explains to Reynolds's character, an actress, that she was in an alcoholic blackout when she married the actress's husband, "Freddy".

Besides acting and writing original works, Fisher was one of the top script doctors in Hollywood, working on the screenplays of other writers.^[11]^[12] She did uncredited polishes on movies in a 15-year stretch from 1991 to 2005,^[11] and was hired by the creator of Star Wars, George Lucas, to polish scripts for his 1992 TV series The Young Indiana Jones Chronicles, as well as the dialogue for the Star Wars prequel scripts.^[11]Her expertise in this area was the reason she was chosen as one of the interviewers for the screenwriting documentary Dreams on Spec in 2007. However, during an interview in 2004, she said that she no longer did much script doctoring.^[12] However during the height of her career as a script doctor and rewriter, Fisher worked on Hook in 1991, Lethal Weapon 3 and Sister Act (1992), Made in America, Last Action Hero andSo I Married an Axe Murderer (1993), My Girl 2, Milk Money, The River Wild and Love Affair (1994), Outbreak (1995), The Mirror Has Two Faces (1996), The Wedding Singer (1998), The Out-of-Towners and Star Wars: Episode I - The Phantom Menace (1999), Coyote Ugly and Scream 3(2000), Kate & Leopold (2001), Star Wars: Episode II - Attack of the Clones (2002), Intolerable Cruelty (2003), which she did a rewrite of back in 1994 (although it's not known if any of her work remained after the Coen Brothers rewrote it years later), Mr. and Mrs. Smith (2005 film),^[13] and finally Star Wars: Episode III - Revenge of the Sith in that same year.

In 2005, Women in Film & Video - DC recognized Fisher with the Women of Vision Award.

Fisher also voices Peter Griffin's boss, Angela, on the animated sitcom Family Guy and appeared in a book of photographs titled Hollywood Moms (2001) for which she wrote the introduction. Fisher published a sequel to Postcards, The Best Awful There Is, in 2004. In August 2006, Fisher appeared prominently in the audience of the Comedy Central's Roast of William Shatner. In 2007, she was a full-time judge on FOX's filmmaking-competition reality television series On the Lot.

Fisher wrote and performed in her one-woman play Wishful Drinking at the Geffen Playhouse in Los Angeles from November 7, 2006, to January 14, 2007.^[14] Her show played at the Berkeley Repertory Theater through April 2008,^[15] followed by performances in San Jose, California, in July 2008, Hartford Stage in August 2008^[16] before moving on to the Arena Stage in Washington, D.C., in September 2008^[17] and Boston^[18] in October 2008. Fisher published her autobiographical book, also titled Wishful Drinking, based on her successful play in December 2008 and embarked on a media tour. On April 2, 2009, Fisher returned to the stage with her play at the Seattle Repertory Theatre with performances through May 9, 2009.^[19] On October 4, 2009, Wishful Drinking then opened on Broadway in New York at Studio 54 and played an extended run until January 17, 2010.^[20]^[21] In December 2009, Fisher's audiobook recording of her best-selling memoir, Wishful Drinking, earned her a nomination for a 2009 Grammy Award in the Best Spoken Word Album category.^[22]

Fisher joined Turner Classic Movies host Robert Osborne on Saturday evenings for The Essentials with informative and entertaining conversation on Hollywood's best films. She guest-starred in the episode titled "Sex and Another City" from season 3 of Sex and the City with Sarah Jessica Parker. This episode also featured Vince Vaughn, Hugh Hefner, and Sam Seder in guest roles. On October 25, 2007, Fisher guest-starred as Rosemary Howard on the second season episode of 30 Rock called "Rosemary's Baby", for which she received an Emmy Award^[23] nomination. Her last line in the show was a spoof from Star Wars: "Help me Liz Lemon, You're my only hope!" On April 28, 2008, she was a guest on Deal or No Deal. In 2008, she also had a cameo as a doctor in the Star Wars-related comedy Fanboys.

2010s[edit]

In 2010, HBO aired a feature-length documentary based on a special live performance of Fisher's Wishful Drinking stage production.^[24] Fisher also appeared on the seventh season of Entourage in the summer of 2010.^[24]

In August 2013, she was selected as a member of the main competition jury at the 2013 Venice Film Festival.

In June 2014, she filmed an appearance on the UK comedy panel show QI. It was broadcast on December 25, 2014.^[25] In 2015 she will star alongside Sharon Horgan and American comedian Rob Delaney inCatastrophe, a six-part comedy series for the British Channel 4^[26] that aired in the UK from 19 January 2015.

Return to Star Wars[edit]

In an interview posted March 2013, Fisher said she would reprise her role as Princess Leia in Episode VII of the series, "Elderly. She’s in an intergalactic old folks’ home [laughs]. I just think she would be just like she was before, only slower and less inclined to be up for the big battle."^[27] After other media outlets reported this on March 6, 2013, her representative said the same day Fisher was joking and nothing has been announced.^[28]

On January 21, 2014, in an interview with TV Guide, Carrie Fisher confirmed her involvement and the involvement of the original cast in the upcoming sequels by saying "as for the next Star Wars film, myself,Harrison Ford and Mark Hamill are expected to report to work in March or April. I'd like to wear my old cinnamon buns hairstyle again but with white hair. I think that would be funny."^[29]

In March 2014, Fisher stated that she was moving to London for six months because that was where filming would take place.^[30]

On April 29, 2014, the cast for Star Wars Episode VII was officially announced, and Fisher, along with original trilogy castmates Harrison Ford, Mark Hamill, Peter Mayhew, Anthony Daniels, and Kenny Baker have all been cast in their original roles for the upcoming film. New castmates include Andy Serkis, Domhnall Gleeson, Adam Driver, Oscar Isaac, John Boyega, Daisy Ridley, and Max von Sydow. Star Wars Episode VII, newly subtitled "The Force Awakens", is slated for release worldwide on December 18, 2015.

Personal life[edit]

Fisher dated musician Paul Simon from 1977 until 1983. In 1980 she was briefly engaged to Canadian actor and comedian Dan Aykroyd, who proposed on the set of their film The Blues Brothers. She said: "We had rings, we got blood tests, the whole shot. But then I got back together with Paul Simon."^[31] Fisher was married to Simon from August 1983 to July 1984, and they dated again for a time after their divorce. During their marriage, she appeared in Simon's music video for the song "Rene and Georgette Magritte with Their Dog after the War". Simon's song "Hearts and Bones" is about their relationship.^[32]

Subsequently, she had a relationship with Creative Artists Agency principal and casting agent Bryan Lourd. They had one child together, Billie Catherine Lourd (born July 17, 1992). Eddie Fisher states in his autobiography (Been There Done That) his granddaughter's name is Catherine Fisher Lourd and her nickname is "Billy". The couple's relationship ended when Lourd left to be in a relationship with another man. Though Fisher has described Lourd as her second husband in interviews, according to a 2004 profile of the actress and writer, she and Lourd were never legally married.^[33]

Fisher also had a close relationship with James Blunt. While working on his album Back to Bedlam in 2003, Blunt spent much of his time at Fisher's residence. When Vanity Fair's George Wayne asked Fisher if their relationship was sexual, she replied: "Absolutely not, but I did become his therapist. He was a soldier. This boy has seen awful stuff. Every time James hears fireworks or anything like that, his heart beats faster, and he gets 'fight or flight.' You know, he comes from a long line of soldiers dating back to the 10th century. He would tell me these horrible stories. He was a captain, a reconnaissance soldier. I became James’s therapist. So it would have been unethical to sleep with my patient."^[6]

On February 26, 2005, R. Gregory "Greg" Stevens, a lobbyist, was found dead in Fisher's California home due to an overdose of OxyContin compounded by obstructive sleep apnea.^[34] In an interview, Fisher claimed that Stevens's ghost haunted her mansion, which unsettled her: "I was a nut for a year", she explained, "and in that year I took drugs again."^[6]

Fisher has described herself as an "enthusiastic agnostic who would be happy to be shown that there is a God".^[35] She was raised Protestant,^[2] but often attends Jewish services, the faith of her father, withOrthodox friends.^[36] She was a spokesperson for Jenny Craig, Inc. television ads that aired in January 2011.^[37]

Bipolar disorder and drug problems[edit]

Fisher has publicly discussed her problems with drugs, her struggle with bipolar disorder, and her overcoming an addiction to prescription medication, most notably on ABC's 20/20 and The Secret Life of the Manic Depressive with Stephen Fry for the BBC. She discussed her 2008 memoir Wishful Drinking and various topics in it with Matt Lauer on NBC's Today on December 10, 2008, and also revealed that she would have turned down the role of Princess Leia had she realized it would give her the celebrity status that made her parents' lives difficult.^[38] This interview was followed by a similar appearance on The Late Late Show with Craig Ferguson on December 12, 2008, where she discussed her electroconvulsive therapy (ECT) treatments.^[39] She has said that she receives ECT every six weeks to "blow apart the cement" in her brain.^[40]

While she was in Sydney, Australia, Fisher revealed in another interview that she had a cocaine addiction during the filming of The Empire Strikes Back, and also survived an overdose. "Slowly, I realized I was doing a bit more drugs than other people and losing my choice in the matter", she said in an interview.^[41]^[42]

Filmography[edit]

Film
Year	Title	Role	Notes
1975	Shampoo	Lorna Karpf
1977	Star Wars	Princess Leia Organa
1980	The Empire Strikes Back	Princess Leia Organa
1980	The Blues Brothers	Mystery Woman
1981	Under the Rainbow	Annie Clark
1983	Return of the Jedi	Princess Leia Organa
1984	Garbo Talks	Lisa Rolfe
1985	The Man with One Red Shoe	Paula
1986	Hannah and Her Sisters	April
1986	Hollywood Vice Squad	Betty Melton
1987	Amazon Women on the Moon	Mary Brown	segment "Reckless Youth"
1987	The Time Guardian	Petra
1988	Appointment with Death	Nadine Boynton
1989	The 'burbs	Carol Peterson
1989	Loverboy	Monica Delancy
1989	She's Back	Beatrice
1989	When Harry Met Sally...	Marie
1990	Sweet Revenge	Linda
1990	Sibling Rivalry	Iris Turner-Hunter
1991	Drop Dead Fred	Janie
1991	Soapdish	Betsy Faye Sharon
1991	Hook	Woman kissing on bridge	Uncredited role
1992	This Is My Life	Claudia Curtis
1997	Austin Powers: International Man of Mystery	Therapist	Uncredited role
1999	Return of the Ewok	Herself	short subject, filmed in 1983
2000	Scream 3	Bianca	Cameo
2001	Heartbreakers	Ms. Surpin
2001	Jay and Silent Bob Strike Back	Nun
2002	A Midsummer Night's Rave
2003	Charlie's Angels: Full Throttle	Mother Superior
2003	Wonderland	Sally Hansen
2004	Stateside	Mrs. Dubois
2005	Undiscovered	Carrie
2007	Suffering Man's Charity	Reporter
2007	Cougar Club	Glady Goodbey
2008	The Women	Bailey Smith
2009	Fanboys	Doctor	Cameo appearance
2009	White Lightnin'	Cilla
2009	Sorority Row	Mrs. Crenshaw
2010	Wishful Drinking	Herself	HBO documentary of the stage show^[43]
2014	Maps to the Stars	Herself
2015	Star Wars: The Force Awakens	Princess Leia Organa	Post-Production

Television
Year	Title	Role	Notes
1977	Come Back, Little Sheba	Marie	Videotaped TV drama
1978	Ringo	Marquine	TV movie
1978	Leave Yesterday Behind	Marnie Clarkson	TV movie
1978	Star Wars Holiday Special	Princess Leia	TV movie
1982	Laverne & Shirley	Cathy	TV series, episode: "The Playboy Show"
1984	Faerie Tale Theatre	Thumbelina	TV series, episode: "Thumbelina"
1984	Frankenstein	Elizabeth	TV movie
1985	From Here to Maternity	Veronica	TV short
1985	George Burns Comedy Week		TV series, episode: "The Couch"
1985	Happily Ever After	Alice Conway	Voice only, TV movie
1986	Liberty	Emma Lazarus	TV movie
1986	Sunday Drive	Franny Jessup	TV movie
1987	Amazing Stories	Laurie McNamara	TV series, episode: "Gershwin's Trunk"
1989	Two Daddies	Alice Conway	Voice only, TV movie
1989	Trying Times	Enid	TV series, episode: "Hunger Chic"
1995	Present Tense, Past Perfect		TV short
1995	Frasier	Phyllis	TV series, episode "Phyllis", voice only
1997	Gun	Nancy	TV series, episode: "The Hole"
1998	Dr. Katz, Professional Therapist	Roz Katz	TV series, episode: "Thanksgiving"
2000	Sex and the City	Herself	TV series, episode: "Sex and Another City"
2001	These Old Broads	Hooker	TV movie
2002	A Nero Wolfe Mystery	Ellen Tenzer	TV series, two-part episode: "Motherhunt"
2003	Good Morning, Miami	Judy Silver	TV series, episode: "A Kiss Before Lying"
2004	Jack & Bobby	Madison Skutcher	TV series, episode: "The First Lady"
2005	Smallville	Pauline Kahn	TV series, episode: "Thirst"
2005	Romancing the Bride	Edwina	TV movie
2005–present	Family Guy	Angela	TV series, 26 episodes
2007	Odd Job Jack	Dr. Finch	TV series, episode: "The Beauty Beast"
2007	Weeds	Celia's attorney	TV series, episode: "The Brick Dance"
2007	Side Order of Life	Dr. Gilbert	TV series, episode:" Funeral for a Phone"
2007	30 Rock	Rosemary Howard	TV series, episode: "Rosemary's Baby"
2008	Robot Chicken: Star Wars Episode II	Princess Leia, Mon Mothma, Krayt Dragon's Mother	TV movie, voice only
2008	Bring Back... Star Wars	Herself	One-off TV episode
2010	Wright vs. Wrong	Joan Harrington	TV movie
2010	Entourage	Anna Fowler	TV series, episode "Tequila and Coke"
2010	Family Guy	Mon Mothma	TV series, episode: "It's a Trap", voice only
2010	A Quiet Word With ...	Herself	Australian TV conversation series, season 1, episode 2^[44]
2011	The Talk	Herself	TV series, November 15
2012	It's Christmas, Carol!	Eve	Hallmark TV movie
2012	Comedy Central Roast	Herself	The Roast of Roseanne Barr
2014	The Big Bang Theory	Herself
2014	QI	Herself
2015	Catastrophe	Mia	TV series
2015	The Keith Lemon Sketch Show	Princess Leia	TV series

Video game
Year	Title	Role	Notes
1994	Super Star Wars: Return of the Jedi	Princess Leia
2012	Dishonored	Loudspeaker

Chani · October 18, 2015

Tom Cruise

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Premii Oscar
Tom Cruise
Tom Cruise în 2008
Nume la naștere	Thomas Cruise Mapother IV
Născut	3 iulie 1962 (53 de ani) Syracuse, New York, SUA
Alma mater	Henry Munro Middle School[*]
Înălțime	1,72 m
Ocupație	actor^[1], actor de film[], producător de film, scriitor, director[]
Căsătorit cu	Mimi Rogers (1987–1990) Nicole Kidman (1990–2001) Katie Holmes (2006-)
Copii	Suri Cruise[*]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Site oficial	www.tomcruise.com/#/whatsnew
3 nominalizări
Premii Globul de Aur
Cel mai bun actor – Dramă 1990 Born on the Fourth of July Cel mai bun actor – Muzical/Comedie 1997 Jerry Maguire Cel mai bun actor în rol secundar 2000 Magnolia
modifică

Tom Cruise (n. 3 iulie 1962) este un actor american, nominalizat la premiul Oscar pentru rolul din filmul Jerry Maguire.

Cuprins

[ascunde]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Revista Forbes l-a denumit ca cea mai puternică celebritate din lume în 2006. El a fost nominalizat la trei premii Oscar și a câștigat trei Premii Globul de Aur. Primul său rol principal a fost 1983 în filmul Risky Business, care a fost descris ca fiind "un clasic al Generației X", precum și o "promovare în carieră" pentru actor. După ce a jucat rolul unui pilot eroic din popularul și financiarul, de succes, Top Gun (1986), Cruise a continuat în acestă parte, jucând un agent secret într-o serie din Mission: Impossible filme de acțiune în anii 1990 și anii 2000. În plus, față de aceste roluri eroice, el a jucat alte roluri cum ar fi guru misoginist de sex masculin înMagnolia (1999) și un rece și calculat criminal plătit, sociopat, în thriller-ul lui Michael Mann - Collateral (2004).

În 2005, jurnalistul la Hollywood Edward Jay Epstein a susținut că Cruise este unul dintre puținii producători (ceilalți fiind George Lucas, Steven Spielberg și Jerry Bruckheimer) care sunt în măsură să garanteze succesul unui film de miliarde de dolari. Începând cu anul 2005, Cruise și Paula Wagner au fost responsabili de studioul de film United Artists, cu Cruise ca producător și vedetă, iar Wagner ca director executiv. Cruise este, de asemenea, cunoscut pentru sprijinul controversat și aderarea la Biserica Scientologică.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Filmografia lui Tom Cruise.

Ca actor[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Rol
1981	Endless Love	Billy
1981	Taps	Cadet Captain David Shawn
1983	The Outsiders	Steve Randle
1983	Losin' It	Woody
1983	All the Right Moves	Stefen "Stef" Djordjevic
1983	Risky Business	Joel Goodson
1985	Legend	Jack O' The Green
1986	Top Gun	Lt. Pete 'Maverick' Mitchell
1986	The Color of Money	Vincent Lauria
1988	Cocktail	Brian Flanagan
1988	Rain Man	Charlie Babbitt
1989	Born on the Fourth of July	Ron Kovic
1990	Days of Thunder	Cole Trickle
1992	Far and Away	Joseph Donnelly
1992	A Few Good Men	Lt. Daniel Kaffee
1993	The Firm	Mitch McDeere
1994	Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles	Lestat de Lioncourt
1996	Mission: Impossible	Ethan Hunt
1996	Jerry Maguire	Jerry Maguire
1999	Eyes Wide Shut	Bill Harford
1999	Magnolia	Frank T.J. Mackey
2000	Mission: Impossible II	Ethan Hunt
2001	Stanley Kubrick: A Life in Pictures	Narrator
2001	Vanilla Sky	David Aames
2002	Space Station 3D	Narrator
2002	Minority Report	John Anderton
2002	Austin Powers in Goldmember	Himself
2003	The Last Samurai	Nathan Algren
2004	Collateral	Vincent
2005	War of the Worlds	Ray Ferrier
2006	Mission: Impossible III	Ethan Hunt
2007	Lions for Lambs	Senator Jasper Irving
2008	Valkyrie	Claus von Stauffenberg
2008	Tropic Thunder	Les Grossman
2010	Knight and Day	Roy Miller
2011	Mission: Impossible – Ghost Protocol	Ethan Hunt
2012	Rock of Ages	Stacee Jaxx
2012	Jack Reacher	Jack Reacher
2013	Oblivion	Jack Harper
2014	Edge of Tomorrow	Lt. Col. William "Bill" Cage

Ca producător[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Rol	Note
1996	Mission: Impossible
1998	Without Limits
2000	Mission: Impossible II
2001	The Others	Producător executiv
2001	Vanilla Sky
2002	Narc	Producător executiv
2002	Hitting It Hard		Film de scurtmetraj
2003	Shattered Glass	Producător executiv
2003	The Last Samurai
2004	Suspect Zero		Necreditat
2005	Elizabethtown
2006	Ask the Dust
2006	Mission: Impossible III
2011	Mission: Impossible – Ghost Protocol
2012	Jack Reacher

LeviS · October 18, 2015

Steven Frederic Seagal^[2] (born April 10, 1952)^[1]^[3] is an American actor, film producer, screenwriter, film director, martial artist, Aikido instructor, musician, reserve deputy sheriff and entrepreneur.

A 7th-dan black belt in Aikido, Seagal began his adult life as a martial arts instructor in Japan;^[4] becoming the first foreigner to operate an Aikido dojo in the country.^[5] He later moved to Los Angeles, California, where he worked as a martial arts instructor on Never Say Never Again; accidentally breaking actor Sean Connery's wrist during production.^[6] In 1988, Seagal made his acting debut in Above the Law. By 1991, he had starred in four successful films. He achieved further fame in 1992, when he played Navy SEALs counter-terrorist expert Casey Ryback inUnder Siege. However, On Deadly Ground (in 1994) and Under Siege 2: Dark Territory (in 1995) were less successful at the box office. During the latter half of the 1990s, Seagal starred in three more theatrical films and the direct-to-video film The Patriot. Since that time, with the exception of Exit Wounds (in 2001) and Half Past Dead (in 2002), his career has shifted almost entirely to direct-to-video productions. From 1998 to 2014, Seagal appeared in a total of 27 of these. At the age of 58, he returned to prominence as Torrez in the 2010 filmMachete; his first widely released film since 2002. Intermittently between 2009 and 2013, he filmed three seasons of his reality show Steven Seagal: Lawman, which depicted Seagal performing his duties as a reserve deputy sheriff in Jefferson Parish, Louisiana (season 1–2) and Maricopa County, Arizona (season 3). He also created and starred in two seasons of the undercover police drama series True Justice between 2011 and 2012.

Seagal is an accomplished guitarist; having released two studio albums (Songs from the Crystal Cave and Mojo Priest), and performed on a number of film scores. He has worked with many famous musicians, including Stevie Wonder and Tony Rebel (who both performed on his debut album).

As a businessman, Seagal has undertaken many ventures. In 1997, he began "working closely" with Young Livingon a line of "therapeutic oil" products.^[7] As the founder of Steven Seagal Enterprises, he began to market his own energy drink, Lightning Bolt, in 2005.^[8] In 2013, he began representing the Russian firearms manufacturer ORSIS; appearing in promotional campaigns.^[9]

In addition to his professional achievements, Seagal is known as an environmentalist,^[10] an animal rights activist, and as a supporter of the 14th Dalai Lama, Tenzin Gyatso.^[11]^[12] He is also known for his outspoken political views and for his friendship with Vladimir Putin. Seagal once referred to Putin as "one of the great living world leaders".^[13]

At the age of 13, Seagal lied about his age and got a job as a dishwasher at a restaurant named The Wagon Wheel.^{[citation needed]} One of the cooks at the restaurant was a Japanese shotokan karate expert and noticed Seagal moved very quickly around the kitchen. He taught Seagal the basics of karate. Seagal began training in aikido under master Harry Kiyoshi Ishisaka, founder of the Orange County Aikido School (Orange County Aiki Kai) (OCAK) in 1964. Seagal considers him to have been the most important martial arts teacher in his life. Seagal moved to Japan at some point between the ages of 19 and 21 with his father who was visiting for military purposes, and met karate masters and decided to remain in Japan. He received his 1st dan degree (Shodan) under the direction of Koichi Tohei. He continued to train in aikido as a student of Seiseki Abe, Tohei (whose aikido organization, Ki Society, Seagal refused to join in favor of staying with the Aikikai),Kisaburo Osawa, Hiroshi Isoyama and the second doshu Kisshomaru Ueshiba. He attained a 7th dan degree and Shihan in aikido and became the first foreigner to operate an aikido dojo in Japan.^[17]

After returning to California in 1974, Seagal met Miyako Fujitani, an aikido instructor teaching in Los Angeles. He returned with her to her native Japan in 1975 where they married. When Seagal's father-in-law, also an aikido instructor, retired, Seagal became the new head of the organization known as Tenshin Aikido inJūsō, Osaka City (affiliated with the Aikikai). Seagal is known by his students as Take Sensei. When Seagal left his dojo in Osaka, his then-wife Miyako became the caretaker of the dojo which has continued to the present day. Seagal initially returned to Taos, New Mexico, with his student (and later film stuntman) Craig Dunn, where they opened a dojo, although Seagal spent much of his time pursuing other ventures. After another period in Japan, Seagal returned to the U.S. in 1983 with senior student Haruo Matsuoka. They opened an aikido dojo, initially in North Hollywood, California, but later moved it to the city of West Hollywood. Seagal left Matsuoka in charge of the dojo, which he ran until the two parted ways in 1997.^[18]^[19]^[20]

He has helped train Brazilian mixed martial artists Anderson Silva and Lyoto Machida. Silva, who is the former UFC Middleweight Champion, went on to knock outVitor Belfort with a kick, in their fight at UFC 126 in February 2011,^[21]^[22] and Machida also credited him for helping him perfect the front kick that he used to knock out Randy Couture at UFC 129 in May 2011.^[23]^[24]

BELLE_ · October 19, 2015

Urmatoarele informatii sunt preluate de pe http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/

Keanu Reeves a împlinit pe 2 septembrie 49 de ani. Nu îşi arată deloc vârsta şi unii chiar sugerează că ar fi nemuritor (dovezi care să susţină acest lucru găsiţi aici). Drept e că, dacă alături o imagine cu el din 1994 şi una din 2008, intervalul de 14 ani nu se oglindeşte deloc pe faţa lui Keanu. Poate imaginile mai recente de la Cannes îi trădează vârsta, însă numai din cauza faptului că s-a îngrăşat câteva kilograme. Ridurile de expresie tot lipsesc.

Îl ştim din trilogia Matrix şi din filme precum Dracula, A Walk in the Clouds, Speed, The Lake House, Sweet November, Constantine însă, în ultimii ani nu a mai fost atât de vizibil ca star de top. Acum se pregăteşte să facă o revenire, iar şansele sunt de partea lui: fie va da lovitura cu debutul său regizoral – Man of Tai Chi, fie cu interpretarea din 47 Ronin, adaptarea celebrei legende japoneze cu samurai. Sau de ce nu, cu amândouă? Chiar dacă a venit luna septembrie, care, de regulă, mai taie din optimism pentru că anunţă sfârşitul verii, refuz să cred că anul acesta soarta nu-i va surâde lui Keanu. Pentru că a avut pare de prea mulţi ani în care şi un simplu zâmbet ar fi fost un efort prea mare pentru el.

E un actor talentat, are o voce inconfundabilă, trăsături uşor asiatice, este un bun samaritean, iar banii şi celebritatea nu au fost niciodată importante pentru el. Numele său înseamnă “o briză răcoroasă deasupra munţilor” în hawaiiană. Nu-şi dă aere de vedetă, circulă cu metroul şi a fost dintotdeauna deschis şi amabil cu fanii, chiar dacă uneori insistenţa şi numărul lor pot fi copleşitoare. Calmul şi tristeţea din privirea lui au în spate o poveste de viaţă atât de tristă, care, pe mine cel puţin, m-a impresionat peste măsură.

Părăsit de tată pe când avea doar 3 ani, Keanu a avut o copilărie nefericită

Născut în Beirut, Lebanon (acolo lucra mama lui când l-a cunoscut pe tatăl său), a fost părăsit de tată când avea doar 3 ani. A rămas în grija mamei lui, o artistă/creatoare de costume, însă, alături de cele trei surori ale sale (Kim Reeves – soră bună, Karina Miller şi Emma Reeves – surori vitrege), a fost crescut mai mult de bunici şi bone. A avut o copilărie extrem de dificilă, în care s-a mutat des dintr-o ţară în alta (SUA, Canada, Australia), a avut mai mulţi taţi vitregi (mama lui s-a recăsătorit de 3 ori), iar la şcoală s-a descurcat mai greu, fiind dislexic (dificultatea de a stăpâni în mod precis şi fluent limbajul scris-citit). A fost pasionat de hockey şi chiar era un bun marcator – colegii îl porecliseră The Wall. Din păcate, visul său de a ajunge jucător profesionist în echipa naţională a Canadei (ţară în care a petrecut cel mai mult timp în adolescenţă) a fost spulberat de o accidentare. Nu şi-a finalizat niciodată studiile liceale.

Despre succesul în actorie şi moartea celui mai bun prieten al său

În tot acest timp însă, încă de la vârsta de 9 ani a început să cocheteze cu actoria. Primul film în care a apărut a fost Youngblood (1986), cu Rob Lowe şi Patrick Swayze în rolurile principale. Avea 22 de ani când s-a mutat în California pentru a deveni celebru şi a reuşit asta 3 ani mai târziu, cu succesul neaşteptat al filmului Bill & Ted’s Excellent Adventures.

Pe River Phoenix l-a cunoscut în timp ce filma comedia Parenthood alături de fratele mai mic al acestuia, Joaquin Phoenix. Au fost foarte buni prieteni şi au jucat împreună în 2 filme: I Love You to Death (1990) şi My Own Private Idaho (1991, r. Gus Van Sant). River a murit la vârsta de 23 de ani din cauza unei supradoze de droguri.

Keanu a spus despre bunul său prieten, River Phoenix: River a fost un artist remarcabil şi un om unic. În fiecare zi îi duc dorul. Nu poţi da vina pe Hollywood pentru ce a păţit River. Copiii iau droguri peste tot în lume. A avut nişte probleme foarte personale pe care nu le voi discuta niciodată cu presa. Sunt mult prea personale. River a avut o latură auto-distructivă. Era înfuriat şi rănit că nu mai putea avea o viaţă privată de îndată ce a devenit celebru. Nu a mai suportat ca viaţa lui să apară pe primele pagini ale ziarelor.

Sora lui, Kim Reeves, diagnosticată cu leucemie

Kim Reeves, sora lui bună, cu doi ani mai mică decât el, a fost diagnosticată cu leucemie. În prezent s-a vindecat, însă, cât timp a fost bolnavă, Keanu i-a cumpărat o casă în Capri, Italia, a făcut o pauză de la actorie pentru a avea grijă de ea şi a donat milioane de $ spitalului la care era tratată, pentru a avansa cercetările în vederea găsirii unui leac. O consideră pe Kim cea mai bună prietenă a lui.

Moartea fiicei şi a iubitei sale

În 1998 Keanu a cunoscut-o pe Jennifer Syme, o tânără actriţă care mai colaborase cu David Lynch. Din relaţia lor a rezultat o fetiţă născută moartă la 8 luni, în decembrie 1999. Această tragedie i-a provocat o depresie puternică lui Jennifer. Chiar dacă relaţia romantică dintre ea şi Keanu s-a destrămat, cei doi au rămas apropiaţi. Din păcate însă, un an şi câteva luni mai târziu, în aprilie 2001, Jennifer a murit într-un accident de maşină – după ce a pierdut controlul volanului şi a fost aruncată prin parbriz în urma impactului.

În 2006, când a jucat din nou alături de Sandra Bullock în drama romantică The Lake House, actorul a vorbit deschis despre cum încearcă să treacă peste tragediile care i-au marcat viaţa: Durerea îşi schimbă forma, dar e nesfârşită. Oamenii cred că poţi să treci peste şi să spui: Mi-a trecut, sunt mai bine. Se înşeală. Când oamenii pe care îi iubeşti dispar, rămâi singur. Mi-e dor să fiu parte din viaţa lor şi ei să fie parte din viaţa mea. La naiba, nu e corect! E absurd. Tot ce poţi spera e ca durerea să se transforme şi, în loc să te doară şi să fii confuz, să te alături celor pierduţi prin amintiri şi ajungi să vezi consolarea şi fericirea, nu doar pierderea.

Încercaţi să vă puneţi o secundă în locul lui. Acum sigur înţelegeţi de ce are mereu privirea aceea tristă şi vă întrebaţi cum, în ciuda atâtor nenorociri a reuşit să meargă înainte şi a lucrat aproape fără întrerupere în toţi aceşti ani. Veţi privi interpretările din filmele sale mai puţin reuşite cu alţi ochi şi o să vă gândiţi de două ori înainte să-l criticaţi aspru.

Pare trist în aproape toate pozele din ultimii 10 ani, rareori zâmbeşte larg, iar acest lucru este complet justificabil. A declarat cândva că: Ceilalţi oameni au nevoie de fericire pentru a trăi. Nu şi eu./Other people need happiness to live. But I don’t. S-a conformat cu tristeţea şi tratează această lume rea şi nedreaptă, care i-a luat tot ce-i era mai drag, cu multă generozitate şi bunăvoinţă. Aşadar, data viitoare când vi se pare că totul se prăbuşeşte în jurul vostru doar pentru că a picat netul sau plouă afară, gândiţi-vă la Keanu.

Toate aceste detalii tragice despre viaţa lui se ştiau de mult timp, însă au revenit în atenţia tuturor când, în 2010, o poză cu el stând pe o bancă şi mâncând singur a stabilit un nou trend – Sad Keanu Meme. De atunci, Keanu cel trist a început să fie decupat şi plasat în tot felul de alte imagini – alături de pisici, iepuraşi, în scene memorabile din filme, în poze celebre, sau pur şi simplu în pozele unor oameni oarecare.

Meme-urile Sad Keanu au fost motivul pentru care a fost creată şi sărbătoarea Cheer Up Keanu Day, ţinută anual în data de 15 iunie, ocazie cu care fanii îi trimit lui Keanu scrisori, email-uri, cadouri şi alte lucruri drăguţe pentru a-l înveseli. Evenimentul are chiar şi un grup pe Facebook.

Alte curiozităţi despre Keanu:

În data de 31 ianuarie 2005 a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame.

A apărut în 6 filme care au încasat peste 100 de milioane de $.

A renunţat la 1 milion de $ din salariul pe care l-ar fi primit pentru The Devil’s Advocate, pentru a face posibilă distribuirea lui Al Pacino în film. Trei

Sign In

În spatele cortinei ... cine sunt cei pe care îi admirăm pe marele ecran?

Recommended Posts

Link to comment

Share on other sites

Link to comment

Share on other sites

Robert De Niro

Cuprins

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

Anii ' 80 și după[modificare | modificare sursă]

Cariera de regizor[modificare | modificare sursă]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Ca regizor[modificare | modificare sursă]

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Oscar[modificare | modificare sursă]

Globul de Aur[modificare | modificare sursă]

BAFTA[modificare | modificare sursă]

Link to comment

Share on other sites

Al Pacino

Cuprins

Viața[modificare | modificare sursă]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

Link to comment

Share on other sites

Jason Statham

Biografie

Viața personală

Filmografie

Film

Jocuri video

Link to comment

Share on other sites

Link to comment

Share on other sites

Biografie

Link to comment

Share on other sites

Richard Dean Anderson

Contents

Early life[edit]

Career[edit]

MacGyver[edit]

Later career[edit]

Producer and composer[edit]

Personal life[edit]

Awards[edit]

Filmography[edit]

Link to comment

Share on other sites

Carrie Fisher

Contents

Early life[edit]

Career[edit]

1970s[edit]

1980s[edit]

1990s[edit]

2000s[edit]

2010s[edit]

Return to Star Wars[edit]

Personal life[edit]

Bipolar disorder and drug problems[edit]

Filmography[edit]

Link to comment

Share on other sites

Tom Cruise

Cuprins

Biografie[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Ca actor[modificare | modificare sursă]

Ca producător[modificare | modificare sursă]

Link to comment

Share on other sites

Link to comment

Share on other sites