Jump to content
BELLE_

În spatele cortinei ... cine sunt cei pe care îi admirăm pe marele ecran?

Recommended Posts

Mă gândesc cu drag de multe ori la actorii mei preferaţi, le urmăresc interpretările în filmele pe care le realizează, le ţin pumnii când sunt premiile Oscar, etc. Dar cine sunt de fapt aceşti idoli? Ce ştim despre ei, dincolo de ceea ce se află pe o scenă? Când cade cortina şi strălucirea dispare, cum arată şi ce fac oamenii ai cărora fani suntem?
Îi ridicăm pe un piedestal aurit, dar dincolo de el se află tot oameni, în carne şi oase, cu împliniri şi suferinţe, cu familii şi copii, cu activităţi diversificate, etc.

Mâ gândesc la un topic în care să povestim despre actorii noştri preferaţi, dincolo de magia pe care o degajă pe scenă sau pe ecranele cinematografelor.

 

SNF16SPD1--_1692484a.thumb.jpg.8ebdcc7cb

Audrey Hepburn este una din actritele mele favorite. Este extrem de cunoscută pentru rolurile sale din filmele My fair lady (1964), Roman Holiday (1953), Charade (1963) sau Breakfast at Tiffany's (1961), How to steal a Million (1966), Robin and Marian (1976).

Dar cine este Audrey Hepburn? Urmatoarele informatii sunt traduse de pe website-ul http://www.audreyhepburn.com/

Adevarata poveste a lui Audrey Hepburn incepe cu o fetita care a trait cruzimea si consecintele celui de-al Doilea Razboi Mondial si care nu a uitat niciodata sentimentul libertatii sau imaginile ajutoarelor care soseau la ea si la mii de altii ca ea, in Olanda.

Desi a visat in copilarie sa devina balerina, razboiul a facut-o fizic incapabila de acest lucru. In schimb, Audrey a transformat un vis pierdut in altceva, asemanator, apucandu-se de modeling. Astfel, a invatat sa lucreze in fata camerei de luat vederi si in final, s-a trezit in fata unei camere de filmat. In 3 ani, toata lumea a ajuns sa o cunoasca drept Printesa Anne, din Roman Holiday (Vacanta la Roma).

Cu peste 25 de fime in care a jucat, nu exista dubii ca Audrey si-a castigat locul de actrita mult iubita si icoana a modei. Cu toate acestea, actrita si-a considerat mereu munca de ambasador UNICEF ca fiind cel mai mare rol al ei. Si aceasta este frumusetea mostenirii lasate de Audrey, ca ii putem cunoate si aprecia munca, atat in calitate de actrita cat si de om.

Combinatia puternica dintre inteligenta, sensibilitatea si iubirea de oameni rezida in istoricum familiei sale educate. Bunica paterna a lui Audrey, Anna Juliana Franzisk Karolina Ruston si bunicul ei, Victor John George Ruston, au locuit in Boemia, Republica Ceha si aveau radacini ancestrale care amestecau descendenta engleza, scotiana, irlandeza, franceza si austriaca. Pe latura materna, bunicii lui Audrey, Baroana Elbrig van Asbeck si Baronul Aernoud Van Heemstra, aveau descendenta olandeza, ungureasca si franceza si calatoreau in serviciul Reginei Olandei, Wilhelmina. Faptul ca Audrey iubea muzica si dansul, vorbea 5 limbi diferite si iubea viata in general, sunt probabil caracteristici mostenite in mod natural.

Cand tatal lui Audrey, Joseph a cunoscut-o pe mama acesteia, Ella, cei 2 erau deja despartiti de primii lor parteneri, iar Ella mai avea 2 copii, Alexander si Ian.

Audrey s-a nascut pe 4 mai 1929, in Bruxelles, Belgia, unde familia ei s-a stabilit initial. La varsta de 5 ani, Audrey a fost trimisa la un internat in Anglia, fiind astfel despartita de familia ei pentru prima data. Ella a aranjat ca Audrey sa poata sa-si inceapa lectiile de balet. Cand Anglia a declarat razboi Germaniei, in 1939, Audrey s-a intors in Olanda, o tara neutra. Joseph, care era in Anglia, a reusit sa o suie pe Audrey pe unul din ultimile avioane care paraseau zona. Pe 10 mai 1940 Germania a invadat Olanda si copilaria lui Audrey s-a schimbat pentru totdeauna. Vor trece 25 de ani pana cand Audrey isi va mai revedea tatal.

In timpul invaziei din Olanda, Alexander, fratele de 18 ani al lui Audrey e inrolat de nemti si pe toata durata razboiului, nici Audrey, nici Ella nu au stiut daca este viu sau mort.  Incercand sa ii ridice moralul, Ella o inscrie pe Audrey la balet, iar ea a participat la diverse spectacole pentru strangerea de fonduri pentru rezistenta si dadea lectii de balet in casa bunicului ei, fetelor refugiate in zona.

In toamna anului 1944 importul de alimente in Olanda a fost oprit si s-a instalat asa numita "Hunger Winter". Prea slaba pentru a dansa, Audrey si-a petrecut zilele nesfarsite cu puzzle-uri la lumina felinarului. S-a ales cu anemie, astm si malnutritie. Familia se reintregeste cu aparitia lui Alexander, viu si sanatos, insurat si cu o nevasta insarcinata. Audrey si Ella iau viata de la capat.

Desi au existat mai multe tentative, Audrey nu poate deveni balerina, din cauza conditiei ei fizice extrem de fragila. In continuare, Audrey reuseste sa castige un rol intr-un show de cabaret. Ea a continuat cu dansul, cu modelingul, cu cursurile, cu lectii particulare de dictie, muncind din greu.

Inainte de 1951, Audrey fusese distribuita in 5 filme. I se ofera apoi un rol mic intr-un film numit Nous Irons a Monte Carlo. Acest rol avea sa-i schimbe intreaga viata. Este remarcata de cunoscuta scriitoare Colette, care de indata ce a vazut-o a stiut ca a gasit ce cauta.

Dupa succesul nemaipomenit de pe Broadway, Audrey primeste primul rol la Hollywood si castiga in 1954, primul oscar pentru cea mai buna actrita pentru rolul din Roman Holiday.

Actrita il cunoaste, lucreaza impreuna cu si in final se indragosteste de Mel Ferrer. Ei se casatoresc in Elvetia, in 1954. Din acest moment Audrey incepe sa lucreze cu actori si regizori celebri. Sunt ani de munca sustinuta, de dedicatie, pentru care primeste premii ale Academiei si nominalizari la Globul de Aur.

In toamna anului 1959, cuplul Audrey si Mel anunta venirea pe lume a primului lor copil.La 3 luni dupa nasterea acestuia, Audrey incepe sa lucreze la rolul din Breakfast at Tiffany's, gratie caruia se transforma intr-o icoana a modei si bunului gust. Chiar si la 50 de ani dupa, ea ramane un etalon.

In 1964, Mel ii face sotiei lui unul din cele mai mari cadouri din viata ei - reuseste sa-l gaseasca pe tatal lui Audrey si cei 2 se reintalnesc dupa 25 de ani.

Datorita faptului ca Sean, fiul ei, ajunge de varsta scolara, Audrey renunta o vreme la filme, pentru a se dedica vietii de familie. In 1968, ea si sotul ei divorteaza si un an mai tarziu ea se stabileste la Roma, impreuna cu fiul ei.

Audrey se indragosteste pentru a doua oara, de psihiatrul Andrea Dotti, cu care se casatoreste in 1969, in Elvetia. Va divorta de el 10 ani mai tarziu. In 1975, Audrey se intoarce catre cariera sa.

In 1988, Audrey a acceptat rolul de ambasador UNICEF. A calatorit in peste 20 de tari asistand la lupta pentru supravietuire a copiilor. Chiar si azi, Fundatia ei ii continua munca.

Audrey Hepburn este şi în prezent un model de frumuseţe şi eleganţă, fiind de nenumărate ori considerată una dintre cele mai frumoase femei din toate timpurile. Imaginea ei este folosită în numeroase campanii publicitare. Stilul îmbrăcăminţii ei continuă să fie popular în rândul femeilor şi în ziua de azi. Rochia neagră Givenchy din filmul Breakfast at Tiffany's a fost vândută în 2006 cu peste 462.000 £, cel mai mare preţ pentru o rochie dintr-un film.

 

  • Upvote 1
Link to comment
Share on other sites

Robert De Niro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 
 
Robert De Niro
Robert De Niro KVIFF portrait.jpg
De Niro în 2008 la Festivalul de Film de la Karlovy Vary
Născut 17 august 1943 (72 de ani)
ManhattanNew YorkSUA
Alma mater Stella Adler Studio of Acting[*]
Ocupație Actor, regizor, producător de film
Ani de activitate 1963–prezent
Căsătorit cu Diahnne Abbott (1976–1988)
Grace Hightower (1997–prezent)
Părinți Robert De Niro, Sr.
Virginia Admiral
Copii 6
Cetățenie Statele Unite ale Americii
Premii Oscar
Cel mai bun actor în rol principal
1981 Raging Bull
Cel mai bun actor în rol secundar
1975 The Godfather Part II
Premii Globul de Aur
Cel mai bun actor într-o dramă
1981 Raging Bull
Pentru întreaga carieră (2011)
modifică Consultați documentația formatului

Robert De Niro (născut 17 august 1943) este un actor, regizor și producător american, dublu câștigător al premiului Oscar. Este considerat ca unul dintre cei mai mari si mai influenți actori din toate timpurile având la activ roluri în peste 90 de filme.[1]

De Niro este recunoscut pentru portretizări de personaje angrenate in conflicte puternice, personaje complexe, inadaptate dar și pentru colaborarea sa de durată cu regizorul Martin Scorsese. Este cel mai cunoscut pentru rolul tânărului Vito Corleone în Nașul: Partea II; taximetristul Travis Bickle în Taxi Driver; boxerul Jake LaMotta în Raging Bull; gangsterul Jimmy Conway în Băieți buni; directorul de cazinou Sam „Ace” Rothstein în CasinoAl Capone în Incoruptibilii; fostul pușcăriaș dornic de răzbunare Max Cady în Promontoriul groazei; Noodles în A fost odată în America; Michael Vronsky în Vânătorul de cerbi și mai recent ca Neil McCauley înHeat în regia lui Michael Mann.

 

 

Primii ani[modificare | modificare sursă]

De Niro s-a născut în New York, fiul pictoriței Virginiei Admiral și al lui Robert De Niro Sr., un pictor abstract expresionist și de asemenea sculptor.[2] Tatăl lui De Niro avea rădăcini italiene și irlandeze iar mama sa era o ateistă presbiteriană cu origini germane,[3][4][5] franceze și olandeze. Bunicii lui italieni Giovanni De Niro și Angelina Mercurio au emigrat din Ferrazzano în provincia CampobassoMolise, iar bunica din partea tatălui, Hellen O'Reilly, era nepoata lui Edward O'Reilly, un emigrant din Irlanda.[6] De Niro a spus că se identifică mai mult cu originile sale italiene decat cu celelalte.[7]

Părinții lui De Niro, care s-au întâlnit la cursurile de pictură ale lui Hans Hofmann în Provincetown, Massachusets, au divorțat când el avea doi ani.[3] De Niro a crescut în zona „Mica Italie” din Manhattan.[8]

În copilărie De Niro a primit porecla „Bobby Milk”.[9] De Niro a frecventat mai întai „Little Red School House”, iar apoi a fost înscris de către mama sa la „Liceul de Artă și Muzică Fiorello H. LaGuardia”, la care se prezenta și colegul din Godfather IIAl Pacino. A renunțat la vârsta de 13 ani pentru a se alătura unei găști din „Mica Italie”. De Niro a studiat apoi la Conservatorul „Stella Adler” dar și la "Actor's Studio" sub îndrumarea lui Lee Strasberg,[10] ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj pentru cariera sa.

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

200px-Robert_De_Niro_-_1971.jpg
 
De Niro în 1971

Primul rol al lui De Niro și prima colaborare cu Brian De Palma s-a materializat în 1963, la vârsta de 20 de ani, când a apărut în The Wedding Party; cu toate acestea, filmul nu a fost lansat decât în 1969. De Niro și-a petrecut mare parte a anilor '60 lucrând în teatru și în producții „off Broadway”. A avut un rol de figurant în filmul francez „Three Rooms în Manhattan” (1965) și și-a făcut debutul oficial colaborând din nou cu Brian De Palma în „Greetings” (1968). Mai târziu și-a continuat rolul din „Greetings” în „Hi, Mom” (1970).

A atras atenția cu rolul unui jucător de baseball în „Bang The Drum Slowly” (1973). În același an a început colaborarea de mare succes cu regizorul Martin Scorsese, când a interpretat rolul unui tânăr dintr-o mahala, „Johnny Boy”, alături de „Charlie”, interpretat de Harvey Keitel in Mean Streets (1973).[11] În 1974 De Niro a interpretat un rol mult mai important in filmul lui Francis Ford CoppolaThe Godfather Part II, unde îl joaca pe tânărul Don Vito Corleone, dupa ce în prealabil dăduse probe pentru rolurile lui Sonny Corleone, Michael Corleone, Carlo Rizzi și Paulie Gatto la primul film.

180px-Robert_De_Niro_-_1976.jpg
 
De Niro în filmul „Ultimul magnat” (1976)

Prestația sa i-a adus primul premiu Oscar pentru „Cel Mai Bun Actor Într-un Rol Secundar” cu toate că cel care a acceptat premiul a fost Coppola, întrucât De Niro nu s-a aflat la ceremonia de decernare a premiilor.[12] A devenit primul actor câștigător al premiului Oscar care să vorbească într-o limbă străină pe aproape tot parcursul filmului, în mare parte dialecte siciliene (a rostit și câteva fraze în limba engleză).[11]

După ce a lucrat cu Scorsese la „Mean Streets”, relația sa cu regizorul s-a dezvoltat, dând naștere unor pelicule cum ar fi: Taxi Driver (1976), „New York, New York” (1977), Raging Bull (1980), „Regele comediei” (1983), Goodfellas (1990), „Cape Fear” (1991) și Casino (1995). De asemenea, cei doi au jucat împreună în „Guilty by Suspicion” și și-au împrumutat vocile pentru filmul de animație „Shark Tale”.

În multe din filmele sale, De Niro interpretează roluri de sociopați. Taxi Driver reprezintă un moment de referință în cariera actorului. Prestația sa ca și Travis Bickle a devenit celebră datorită monologului improvizat de De Niro în timpul filmărilor:[13] „You talkin' to me?”.[14] În 1976, De Niro a apărut în filmul despre cel de-al Doilea Razboi Mondial, „Novecento” ("1900"), în regia lui Bernardo Bertolucci, în care războiul este văzut de către doi italieni, prieteni din copilărie, aparținând unor clase sociale diferite.

În 1978, De Niro a jucat rolul lui Michael Vronsky în filmul de succes despre Războiul din VietnamThe Deer Hunter pentru care a fost nominalizat la Oscar pentru „Cel Mai Bun Actor Într-un Rol Principal”.

Anii ' 80 și după[modificare | modificare sursă]

Cunoscut pentru perfecționismul său, De Niro s-a îngrășat cu 27 de kilograme și a învățat totul despre box pentru a-l portretiza pe Jake LaMotta în Raging Bull;[15] și-a ascuțit dinții pentru rolul din „Cape Fear”;[16] a locuit în Sicilia pentru The Godfather Part II; a lucrat ca taximetrist timp de trei luni pentru Taxi Driver,[17] și a învățat să cânte la saxofon pentru „New York, New York”.[18] De asemenea a pus kilograme considerabil pentru a-l interpreta pe Al Capone în „Incoruptibilii”.[19]

Temându-se să nu fie cunoscut doar pentru rolurile de gangster, De Niro a început să apară în comedii la mijlocul anilor '80, în care a cunoscut un succes la fel de mare în filme precum „Brazil” (1985); comedia de acțiune Midnight Run (1988); „Showtime” (2002), unde îl are ca partener pe Eddie Murphy; „Analyze This” (1999) și „Analyze That” (2002), ambele alături de Billy Cristal, „Meet The Parents” (2000) și „Meet The Fockers” (2004).

200px-RobertdeNiro26.JPG
 
De Niro în 1988

Dintre alte filme în care a jucat, ar fi de amintit: Când te Îndrăgostești (1984); „The Mission” (1986); „Angel Heart” (1987); „Awakenings” (1990), alături de Robin Williams, unde De Niro interpretează rolul unui pacient aflat în comă, readus la viață cu ajutorul medicamentelor; „Heat” (1995), unde interpretează a doua oară alături de Al Pacino; „The Fan” (1996), unde joacă alături de Wesley Snipes și are rolul unui admirator fanatic al baseballului, „Înscenarea” (1997) și „Ronin” (1998). În 1997 s-a alăturat din nou lui Harvey Keitelși Ray Liotta pentru filmul „Cop Land” al cărui actor principal este Sylvester Stallone.

În 1993 a jucat de asemenea în „This Boy' s Life”", alături de foarte tinerii actori Leonardo DiCaprio și Tobey Maguire. Tot în acea perioadă i s-a oferit rolul unui asasin psihopat înIn The Line of Fire, în care ar fi urmat să-l aibă ca partener pe Clint Eastwood, însă De Niro a refuzat rolul în favoarea lui John Malkovich, care a primit o nominalizare la Oscar.[20]

În 1995 De Niro a jucat în thrillerul lui Michael Mann, „Heat”, alături de Al Pacino. Cei doi au atras atenția fanilor, fiind cunoscut faptul că ambii au fost comparați mereu de-a lungul timpului. Cu toate că De Niro și Pacino au jucat împreună și în The Godfather Part II, cei doi nu au nici o scenă împreuna. Pacino și De Niro au jucat din nou împreună în thrillerul „Righteous Kill”,[21] unde au rolul unor polițiști aflați în căutarea unui criminal în serie, un film mult sub așteptări.

În 2004 De Niro și-a împrumutat vocea lui Don Lino, personaj din filmul de animație „Shark Tale”, unde a lucrat alături de Will Smith. Și-a continuat de asemenea rolul Jack Byrnes în „Meet The Fockers” și a apărut în „Stardust” în rolul unui pirat homosexual. Toate aceste filme au atins poziții înalte în Box Office însă nu au fost neapărat pe placul criticilor.

De Niro a refuzat un rol în The Departed datorită programului său foarte încărcat cu realizarea filmului „The Good Shepherd”. De Niro a declarat: „Mi-ar fi plăcut. Aș fi dorit să pot juca, însă cu realizarea lui The Good Shepherd, pur și simplu nu am avut timpul necesar. Am încercat să mă gândesc la o soluție însă a fost imposibil”.[22]

De Niro a regizat „The Good Shepherd” (2006), film în care a și jucat, alături de Matt Damon și Angelina Jolie. Filmul a constituit și o nouă colaborare cu Joe Pesci, cu care De Niro a lucrat și la Raging BullGoodfellas, „A Bronx Tale”, „Once Upon A Time in America” și Casino.

În iunie 2006, De Niro a declarat că lucrează cu Martin Scorsese la un nou proiect: „Încerc să lucrez...Eric Roth, cu mine și cu Marty lucrăm la un scenariu pe care încercăm să-l finalizăm”.[22]

De Niro a câștigat două premii Oscar: Cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolul din The Godfather Part II, și Cel mai bun actor in rol principal, pentru prestația sa din Raging Bull.

220px-De_Niro_McGovern_2012.jpg
 
De Niro și Elizabeth McGovern la Festivalul de Film de la Cannes din 2012

De Niro și Marlon Brando sunt singurii actori care au câștigat premiul Oscar pentru interpretarea aceluiași personaj: Brando a câștigat jucându-l pe Don Vito Corleone la bătrânețe, în ultimii săi ani în The Godfather, în timp ce De Niro și-a adjudecat premiul pentru portretizarea tânărului Vito în The Godfather Part II.[23] De Niro și Brando au jucat o singură dată împreună, în thrillerul cu buget redus „The Score” (2001), în care mai joaca și Edward Norton. De Niro dăduse, de fapt, audiții pentru rolul lui Sonny la primul The Godfather însă rolul i-a fost dat lui James Caan. Când The Godfather Part II se afla în preproducție, regizorul Francis Ford Coppola și-a adus aminte de audițiile lui De Niro și i-a oferit acestuia rolul tânărului Vito Corleone. De Niro este una dintre cele doar cinci persoane care au câștigat premiul Oscar vorbind într-o limbă străină, întrucât în The Godfather Part II acesta vorbește în principal limba italiană cu foarte puține fraze în engleză.

De Niro joacă rolul unui mafiot în următoarea producție Paramount Pictures intitulată „Frankie Machine”.[24] De asemenea a anunțat că va apărea în versiunea lui Martin Campbell a seriei BBC „Edge of Darkness”, alături de Mel Gibson. Cu toate acestea, De Niro a părăsit platourile de filmare la puțin timp după începerea filmărilor datorită neînțelegerile dintre el și ceilalți participanți la acest proiect.[25] A fost înlocuit cu Ray Winstone.[26][27] De Niro a apărut în Manuale d'amore 3 (2011).[28][29] În 2011, De Niro a fost președintele juriului Festivalului de Film de la Cannes din 2011.[30]

Pe 8 aprilie 2015, De Niro a dezvăluit că va juca rolul lui Enzo Ferrari într-un film ce urmează a fi lansat în 2016.[31]

Cariera de regizor[modificare | modificare sursă]

În 1993, De Niro și-a făcut debutul în regie cu pelicula „A Bronx Tale”.[32] Filmul, scris de Chazz Palminteri, are la bază copilăria turbulentă a acestuia, pe când locuia în Bronx. De Niro a acceptat să regizeze filmul după ce a văzut o piesă a lui Palminteri de pe Broadway. În film, De Niro este și actor, având rolul unui șofer de autobuz care se zbate să-și țină fiul departe de influența mafiotului Sonny, interpretat de Palminteri.

A doilea film regizat de el a apărut în 2006, „The Good Shepherd”, avându-i pe Matt Damon și Angelina Jolie în rolurile principale. „The Good Shepherd” arată originile CIA prin intermediul unui agent de vârf al acestei agenții din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada Războiului Rece. De Niro are și un mic rol, acel al Generalului Bill Sullivan, cel care recrutează personajul lui Damon în CIA.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Din 1989, De Niro, care locuiește în New York și nu s-a stabilit niciodată în Los Angeles, a investit în cartierul TriBeCa din sudul Mahattan. El a fondat studiourile "TriBeCa Productions", alături de Harvey Keitel; popularul festival de film „TriBeCa”; restaurantele "Nobu" și "TriBeCa Grill" pe care le deține alături de Paul Wallace și Stewart F . Lane,[33] producător pe Broadway dar și "The Greenwich Hotel",[34] situat în Tribeca, care se află față în față cu un alt restaurant deținut de el, „TriBeCa Grill”.

În 1997, De Niro s-a căsătorit cu cea de-a doua sa soție, Grace Hightower, la New York. Fiul lor Elliot s-a născut în 1998.

Pe lângă Elliot, De Niro mai are un fiu Raphael,[35] fost actor provenit din mariajul cu Diahnne Abbott, cu care s-a căsătorit în 1976. A adoptat-o de asemenea pe Drena, fiica lui Abbott. De Niro are și doi fii gemeni, Julian Henry și Aaron Kendrick, dintr-o relație de durată cu fostul model Toukie Smith.[36]

În februarie 1998, în timpul unor filmări în Franța, De Niro a fost interogat nouă ore de Poliția Franceză de un magistrat privind implicarea sa într-un scandal de prostituție.[37] De Niro a negat orice implicare, declarând că nu a plătit pentru sex, „...și chiar dacă aș fi făcut-o nu ar fi fost o crimă”.[38] Magistratul a vrut să vorbească cu el după ce i-a fost menționat numele de către una dintre prostituate. Într-un interviu acordat pentru ziarul francez Le Monde, De Niro a declarat: „Nu mă voi întoarce niciodată în Franța și îmi voi sfătui toți prietenii să nu o facă nici ei”.[39]

În 2003, De Niro a fost diagnosticat cu cancer la prostată, fiind operat în decembrie 2003.[40] Doctorii au spus că boala poate fi tratată deoarece a fost depistată devreme. Purtătorul de cuvânt Stan Rosenfield a declarat că: „Datorită depistării bolii într-un stadiu nu foarte avansat dar și a condiției fizice foarte bune, doctorii se așteaptă la o recuperare completă”.[41] Rosenfield a refuzat să dea alte detalii privind tratamentul lui De Niro. Tatăl lui De Niro, Robert De Niro, Sr. a murit în 1993 la vârsta de 71 de ani datorită cancerului.[42]

220px-Robert_De_Niro_Grace_Hightower_VF_
 
De Niro alături de soția sa, Grace Hightower, la Festivalul de Film de la Tribeca din 2012

S-a luat în considerare faptul ca lui De Niro să îi fie acordat titlul de Cetățean de Onoare Italian la Festivalul de Film de la Veneția în septembrie 2004. Cu toate acestea, „Fiii Italiei” au depus împreună cu Silvio Berlusconi un protest, susținând că De Niro a afectat imaginea italienilor și a italo-americanilor prin numeroasele roluri ale sale în care aceștia sunt prezentați drept criminali.[43] Ministrul Culturii, Giuliano Urbani, nu a luat în considerare protestul iar ceremonia a fost reprogramată pentru octombrie în Roma. Controversele au apărut din nou când, în acea lună, De Niro a refuzat să apară de două ori la televiziunea națională italiană. Ulterior, De Niro a dat vina pe „serioase probleme de comunicare” care nu au fost „rezolvate corespunzător”, în final declarând că: „Să jignesc pe cineva ar fi ultimul lucru pe care aș vrea să îl fac. Iubesc Italia”. Cetățenia i-a fost acordată pe 21 octombrie 2006 la finalul Festivalului de Film de la Roma.

De Niro este susținător al Partidului Democrat și l-a susținut pe Al Gore la alegerile prezidențiale din 2000. Documentarul „Fahrenheit 9/11” al regizorului Michael Mooreinclude o secvență cu De Niro stând lângă Gore la un miting electoral. Moore îl numește „tipul ăla din Taxi Driver”.[44] De Niro este de asemenea și narator al documentarului „9/11” despre atacurile de la 11 septembrie 2001 difuzat de CBS. În timpul promovării filmului "The Good Shepherd", alături de Matt Damon în episodul de pe 8 decembrie al talk-showului "Hardball with Chris Matthews" la Universitatea "George Mason", De Niro a fost întrebat pe cine ar prefera ca președinte al Statelor Unite. De Niro a răspuns: „Mă gândesc la două persoane: Hillary Clinton și Obama.”[45]

Pe 2 martie 2009 De Niro a fost primul invitat oficial al showului "Late Night" cu Jimmy Fallon.[46]

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

200px-Silver_Linings_Playbook_30.jpg
 
De Niro dând autografe la premiera filmului Silver Linings Playbook la Festivalul de la Toronto
Titlul original Titlul în română Rol Regizor An
Greetings Felicitări Jon Rubin Brian De Palma 1968
Sam's Song Cântecul lui Sam Sam John Broderick 1969
The Wedding Party Petrecere de nuntă Cecil Brian De Palma 1969
Bloody Mama Bloody Mama Lloyd Barker Roger Corman 1970
Hi, Mom! Bună, mamă! Jon Rubin Brian De Palma 1970
Jennifer on my Mind Cu gândul la Jennifer Mardigian Noel Black 1971
Born to Win Născuți câștigători Ofițerul Danny Ivan Passer 1971
The Gang that Couldn't Shoot Straight Banda de netoți Mario Trantino James Goldstone 1971
Bang The Drum Slowly Bate toba încet Bruce Pearson John D . Hancock 1973
Mean Streets Crimele din Mica Italie John "Johnny Boy" Civello Martin Scorsese 1973
The Godfather Part II Nașul Partea a II-a Vito Corleone Francis Ford Coppola 1974
Taxi Driver Șoferul de taxi Travis Bickle Martin Scorsese 1976
Novecento 1900 Alfredo Berlinghieri Bernardo Bertolucci 1976
The Last Tycoon Ultimul magnat Monroe Star Elia Kazan 1976
New York, New York New York, New York Jimmy Doyle Martin Scorsese 1977
The Deer Hunter Vânătorul de cerbi Michael Vronsky Michael Cimino 1978
Raging Bull Taurul furios Jake LaMotta Martin Scorsese 1980
True Confessions Confesiuni sincere Monsignor Desmond "Des" Spellacy Ulu Grosbard 1981
The King of Comedy Regele comediei Rupert Pupkin Martin Scorsese 1983
Once Upon A Time in America A fost odată în America David "Noodles" Aaronson Sergio Leone 1984
Brazil Brazil Harry Tuttle Terry Gilliam 1985
The Mission Misiunea Rodrigo Mendoza Roland Joffe 1986
Angel Heart Înger și demon Louis Cypher Alan Parker 1987
The Untouchables Incoruptibilii Al Capone Brian De Palma 1987
Midnight Run Cursa de la miezul nopții Jack Walsh Martin Brest 1988
Jacknife Jacknife Joseph "Jacknife" Megessey David Jones 1989
Goodfellas Băieți buni Jimmy Conway Martin Scorsese 1990
Awakenings Revenire la viață Leonard Lowe Penny Marshall 1990
Cape Fear Promontoriul groazei Max Cady Martin Scorsese 1991
A Bronx Tale Poveste din Bronx Lorenzo Anello Robert De Niro 1993
Mad Dog and Glory O femeie drept răsplată Wayne "Mad Dog" Dobie John McNaughton 1993
This Boy's Life Viața lui Toby Dwight Hansen Michael Caton-Jones 1993
Mary Shelley's Frankenstein Frankenstein Creatura Kenneth Branagh 1994
Casino Casino Sam "Ace" Rothstein Martin Scorsese 1995
Heat Obsesia Neil McCauley Michael Mann 1995
The Fan Un admirator fanatic Gilbert "Gil" Renard Tony Scott 1996
Marvin' s Room Camera lui Marvin Dr . Wally Jerry Zaks 1996
Ronin Ronin Sam John Frankenheimer 1998
Great Expectations Marile speranțe Arthur Lustig Alfonso Cuarón 1998
Analyze This Cu nașu' la psihiatru Paul Vitti Harold Ramis 1999
Flawless Doi oameni perfecți Walter Koontz Joel Schumacher 1999
Meet The Parents Un socru de coșmar Jack Tiberius Byrnes Jay Roach 2000
Analyze That Nașul stresat Paul Vitti Harold Ramis 2002
Meet The Fockers Doi cuscri de coșmar Jack Tiberius Byrnes Jay Roach 2004
What Just Happened Ce s-a întâmplat Ben Barry Levinson 2008
Everybody's Fine Totul va fi bine Frank Kirk Jones 2009
Manuale d'amore 3 Manual de dragoste 3 Adrian Giovanni Veronesi 2011
Silver Linings Playbook Scenariu pentru happy-end Pat Solitano Sr. David O. Russell 2012

Ca regizor[modificare | modificare sursă]

Titlul original Titlul in romana Rol Alte referinte An
A Bronx Tale Poveste din Bronx Lorenzo Anello Premiul Sant Jordi - Cel mai Bun Actor Strain - Chazz Palminteri 1993
The Good Shepherd Agenția secretă Generalul Bill Sullivan "Ursul de Argint" la Festivalul de Film de la Berlin pentru intreaga distributie 2006

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

220px-RobertDeNiroTCLChineseTheatreJan20
 
De Niro la ceremonia de a-și lăsa amprenat mâinilor și picioarelor în cementul din fața TCL Chinese Theatre, în februarie 2013

Oscar[modificare | modificare sursă]

An Titlu Categorie Rezultat
1974 The Godfather Part II Cel mai bun actor într-un rol secundar Câștigat
1976 Taxi Driver Cel mai bun actor Nominalizare
1978 The Deer Hunter Cel mai bun actor Nominalizare
1980 Raging Bull Cel mai bun actor Câștigat
1990 Awakenings Cel mai bun actor Nominalizare
1991 Cape Fear Cel mai bun actor Nominalizare
2012 Silver Linings Playbook Cel mai bun actor într-un rol secundar Nominalizare

Globul de Aur[modificare | modificare sursă]

An Titlu Categorie Rezultat
1977 Taxi Driver Cel mai bun actor într-o dramă Nominalizare
1978 New York, New York Cel mai bun actor într-un musical sau comedie Nominalizare
1979 The Deer Hunter Cel mai bun actor într-o dramă Nominalizare
1981 Raging Bull Cel mai bun actor într-o dramă Câștigat
1989 Midnight Run Cel mai bun actor într-un musical sau comedie Nominalizare
1992 Cape Fear Cel mai bun actor într-o dramă Nominalizare
2000 Analyze This Cel mai bun actor într-un musical sau comedie Nominalizare
2001 Meet the Parents Cel mai bun actor într-un musical sau comedie Nominalizare
2011 Pentru întreaga carieră Cecil B. DeMille Award Câștigat

BAFTA[modificare | modificare sursă]

An Titlu Categorie Rezultat
1976 The Godfather: Part II Cel mai bun debutant Nominalizare
1977 Taxi Driver Cel mai bun actor Nominalizare
1979 The Deer Hunter Cel mai bun actor Nominalizare
1980 Raging Bull Cel mai bun actor Nominalizare
1984 The King of Comedy Cel mai bun actor Nominalizare
1990 Goodfellas Cel mai bun actor Nominalizare
Link to comment
Share on other sites

Al Pacino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Al pacino)
 
Al Pacino
Al Pacino.jpg
Nume la naștere Alfredo James Pacino
Născut 25 aprilie 1940 (75 de ani)
New York CitySUA Flag of the United States
Alma mater HB Studio
Ocupație actorregizorscenarist,producător
Ani de activitate 1968-prezent
Partener(i) Jan Tarrant (1988–89)
Beverly D'Angelo (1996–2003)
Cetățenie Statele Unite ale Americii
Premii Oscar
Cel mai bun actor
Parfum de femeie (1992)
modifică Consultați documentația formatului

Alfredo James "Al" Pacino (n. 25 aprilie 1940) este un actor italian american, considerat a fi unul dintre cei mai talentați din istoria cinematografiei.

 

 

Viața[modificare | modificare sursă]

Al Pacino s-a născut în cartierul Bronx din New York, într-o familie italiano-americană. Tatăl său, Salvatore Pacino, s-a născut în orașul italian Corleone, din provincia PalermoSicilia. Mama sa, Rose Gerard, se trăgea dintr-un nativ italian și o newyork-eză de origine italiană. Părinții săi au divorțat când Pacino avea doi ani.[1] În 1961 a fost arestat în Rhode Island pentru că purta asupra sa o armă de calibru 38.[2] Al s-a mutat cu mama sa în casa bunicilor, unde și-a petrecut restul copilăriei. Când era tânăr, lui Al îi plăcea să imite actorii pe care îi vedea în filme, încerca diverse voci și stări emoționale. Chiar dacă orele de la școală nu îi erau pe plac, își găsea liniștea în piesele de teatru ale școlii. După ce a renunțat la școală, Al s-a hotărât să înceapă viața de actor, găsind roluri mici în producții de teatru.[3] În prima perioadă a actoriei, Pacino nu făcea prea mulți bani și trăia în săracie. Totul s-a schimbat din 1966, când a fost acceptat la cursurile lui Lee Strasberg.[1]

Cariera[modificare | modificare sursă]

150px-Al_Pacino_-_Hummel.jpg
 
Al Pacino în 1971

Pacino a început să obțină roluri mai importante și a obținut un premiu Obie pentru rolul din The Indian Wants the Bronx.[4] Curând a luat și un premiu Tony pentru rolul din Does the Tiger Wear a Necktie?.[5] A devenit cunoscut după ce a jucat în Me, Natalie (1969) și The Panic in Needle Park(1971).

Tot atunci se căutau protagoniști pentru ecranizarea romanului Nașul (The Godfather) al lui Mario Puzzo. Al Pacino reușește să participe la preselecție și îl impresionează pe Francis Ford Coppola, regizorul, deși toți ceilalți participanți la acest proiect cereau un actor mai cunoscut decât "nimicul ăla de Pacino". Francis l-a susținut însă în continuare pe Pacino și i-a oferit rolul foarte important al lui Michael Corleone.[6][7] Din cauza aceasta, Francis a fost speriat că ar putea fi înlocuit cu un alt regizor, așa că a filmat foarte repede. Când filmul a fost lansat, a avut un succes imens, iar toată lumea a admirat rolul lui Al Pacino, care a fost chiar nominalizat la Oscar pentru "cel mai bun actor în rol secundar".[8] Aproape peste noapte a devenit dintr-un "nimeni" un star internațional.

Chiar dacă ar fi putut alege roluri mai ușoare, Pacino și-a ales câteva dintre cele mai grele roluri din istoria cinematografiei. Urmează rolurile dinSerpicoDog Day AfternoonBobby Deerfield și ...And Justice For All. Anii '80 au început cu două insuccese de casă pentru Pacino: Cruising și Author! Author!, care au avut încasări mult mai mici decât așteptările.[1] Însă, în 1983, Scarface are un succes imens, devenind un "basm" mafiot care va fi popular încă 20 de ani.[6]

Anii '90 au fost, probabil, cei mai prolifici pentru Al Pacino, care obține, în sfârșit, Oscarul pentru cel mai bun actor cu fimul Scent Of A Woman, în 1992.[9] Godfather Part 3Dick Tracy și Glengarry Glen Ross sunt numai câteva din succesele lui Pacino de la începutul anilor '90. În ultima parte a acestui deceniu, au urmat Carlito's WayHeatCity HallThe Insider și Donnie Brasco.

Al Pacino a fost toată viața burlac. Totuși a avut relații de lungă durată, cum ar fi cea cu actrița Diane Keaton. La începutul anilor '90 s-a lăsat de fumat pentru a-și reface vocea, care se deteriorase pe parcursul anilor.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

250px-Tony_Montana_-_Scarface_-_Graffiti
 
Graffiti cu Al Pacino în rolul lui Tony Montana
Títlul original Títlul în română Rol Regizor An
Me, Natalie Eu, Natalie Tony Fred Coe 1969
The Panic in Needle Park Panică în Needle Park Bobby Jerry Schatzberg 1971
The Godfather Nașul Don Michael Corleone Francis Ford Coppola 1972
Scarecrow Sperietoarea Francis Jerry Schatzberg 1973
Serpico Serpico Frank Serpico Sidney Lumet 1973
The Godfather Part II Nașul Partea a II-a Don Michael Corleone Francis Ford Coppola 1974
Dog Day Afternoon După-amiază de câine Sonny Wortzik Sidney Lumet 1975
Bobby Deerfield Bobby Deerfield Bobby Deerfield Sydney Pollack 1977
...And Justice for All Dreptate pentru toți Arthur Kirkland Norman Jewison 1979
Cruising Încrucișarea Steve Burns William Friedkin 1980
Author! Author! Autor! Autor! Ivan Travalian Arthur Hiller 1982
Scarface Scarface Antonio Montana Brian De Palma 1983
Revolution Revoluția Tom Dobb Hugh Hudson 1985
Sea of Love Când dragostea ucide Detectivul Frank Keller Harold Becker 1989
Dick Tracy Dick Tracy Big Boy Caprice Warren Beatty 1990
The Godfather Part III Nașul Partea a III-a Don Michael Corleone Francis Ford Coppola 1990
Frankie and Johnny Frankie și Johnny Johnny Garry Marshall 1990
Glengarry Glen Ross Totul sau nimic Ricky Roma James Foley 1992
Scent of a Woman Parfum de femeie Frank Slade Martin Brest 1992
Carlito's Way Carlito Carlito Brigante Brian De Palma 1993
Heat Obsesia Vincent Hanna Michael Mann 1995
City Hall Primăria John Pappas Harold Becker 1996
Looking for Richard În căutarea lui Richard Richard III/el însuși Al Pacino 1996
Donnie Brasco Donnie Brasco Lefty Ruggiero Mike Newell 1997
The Devil's Advocate Pact cu Diavolul John Milton Taylor Hackford 1997
The Insider The Insider Lowell Bergman Michael Mann 1999
Any Given Sunday Duminică, pierzi sau câștigi Tony D'Amato Oliver Stone 1999
Chinese Coffee Cafea Chinezeasca Harry Levine Al Pacino 2000
Insomnia Insomnia Will Dormer Christopher Nolan 2002
People I Know Cu cărțile pe masă Eli Wurman Daniel Algrant 2002
S1m0ne S1m0ne Viktor Taransky Andrew Niccol 2002
The Recruit Recrutul Walter Burke Roger Donaldson 2003
Angels in America Îngeri în America Roy Cohn Mike Nichols 2003
The Merchant of Venice Neguțătorul din Veneția Shylock Michael Radford 2004
Two for the Money Viața ca un pariu Walter Abrams D.J. Caruso 2005
Torch Torța   Harold Becker 2006
88 Minutes 88 de minute Jack Gramm Jon Avnet 2006
Riffifi Riffifi  ? Harold Becker 2007
Ocean's 13 Ocean's Thirteen - Acum sunt 13 Willie Bank Steven Soderbergh 2007
Righteous Kill Crime justificate detectivul David Fisk Jon Avnet 2008

Premii[modificare | modificare sursă]

Oscar:

nominalizat:

nominalizat:

Link to comment
Share on other sites

Jason Statham

 
Jason Statham TIFF 2011.jpg
 
Născut 26 iulie 1967 (48 de ani)
Shirebrook, Derbyshire, Anglia
Cetățenie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Ocupație Actor
Ani de activitate 1998–prezent
   
 

 

Jason Statham (n. 26 iulie 1967)este un actor și practicant de arte marțiale englez. Este cunoscut pentru rolurile sale din filmele lui Guy Ritchie Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998), Snatch (2000) și Revolver (2005), dar și pentru thriller de acțiune ca trilogia The Transporter (2002–08), War (2007), Death Race (2008) sau seria de filme The Expendables (2010–2014).

 

Biografie

Concurent olimpic la scufundari pentru echipa națională britanică, a terminat pe locul 12 la Campionatele Mondiale din 1992. A urmat o perioadă în care a fost model, dealer pe piața neagră și, în cele din urmă, actor. Rolul său de debut, Bacon din "Jocuri, poturi și focuri de armă" (Lock, Stock and Two Smoking Barrels), filmat în 1998, l-a câștigat prin intermediul agenției French Connection, pentru care lucra drept model. Agenția, devenind investitor majoritar al filmului, l-a prezentat pe Jason lui Guy Ritchie, care l-a invitat la o probă pentru noul film, oferindu-i provocarea de a juca rolul unui vânzător de bijuterii pe piața neagră, care urma să cumpere bijuterii false. Lui Jason probabil i-a ieșit totul bine, pentru că Lock, Stock and Two Smoking Barrels a avut succes.

Viața personală

Statham a avut o relație de șapte ani cu modelul Kelly Brook, până în 2004.[8][9] Din aprilie 2010 este într-o relație cu modelul Rosie Huntington-Whiteley.[10]

Filmografie

Film

An Titlu Rol Note
1998 Lock, Stock and Two Smoking Barrels Bacon  
2000 Snatch Turcul  
Turn It Up Mr. B  
2001 Ghosts of Mars Sergeant Jericho Butler  
The One MVA Agent Evan Funsch  
Mean Machine Monk  
2002 The Transporter Frank Martin  
2003 The Italian Job Handsome Rob  
2004 Collateral Airport man Cameo
Cellular Ethan Greer  
2005 Transporter 2 Frank Martin  
Revolver Jake Green  
London Bateman  
Chaos Detective Quentin Conners  
2006 The Pink Panther Yves Gluant necreditat
Crank Chev Chelios  
2007 War FBI Agent John Crawford  
2008 The Bank Job Terry Leather  
In the Name of the King Farmer Daimon  
Death Race Jensen Garner "Frankenstein" Ames  
Transporter 3 Frank Martin  
2009 Crank: High Voltage Chev Chelios  
2010 13 Jasper Bagges  
The Expendables Lee Christmas  
2011 The Mechanic Arthur Bishop  
Gnomeo & Juliet Tybalt Voice only
Blitz Detective Sergeant Tom Brant  
Killer Elite Danny Bryce  
2012 Safe Luke Wright  
The Expendables 2 Lee Christmas  
2013 Parker Parker  
Fast & Furious 6 Deckard Shaw Cameo
Hummingbird Joey Jones Lansat ca Redemption în SUA și ca Crazy Joe în Franța
Homefront Phil Broker  
2014 The Expendables 3 Lee Christmas  
2015 Wild Card Nick Wild  
Furious 7 Deckard Shaw  
Spy Rick Ford  
2016 Mechanic: Resurrection Arthur Bishop Post-producție

Jocuri video

An Titlu Rol Note
2002 Red Faction II Shrike Voce
2003 Call of Duty Sergeant Waters Voce
Link to comment
Share on other sites

images_(1)vl.thumb.jpg.57270cd72e0728884

 

Actriţa Vivien Leigh, considerată de poetul John Betjeman "esenţa femeii britanice" şi a cărei căsătorie cu Laurence Olivier a reprezentat povestea de dragoste ce a încântat Hollywood-ul în anii 1930, ar fi fost în realitate o femeie bisexuală şi adulteră, informează dailymail.co.uk.

Potrivit unei noi biografii, intitulată "Damn You, Scarlett O'Hara", care va fi publicată în Statele Unite ale Americii, actriţa Vivien Leigh, interpreta celebrei Scarlett din filmul "Pe aripile vântului", a avut numeroase aventuri sentimentale, atât cu femei, cât şi cu bărbaţi.

Relaţia ei cu Laurence Olivier era una "promiscuă", ei înşelându-se unul pe celălalt, chiar la câteva luni după ce au devenit amanţi, în 1937, potrivit unor memorii ale actriţei, nepublicate, şi declaraţiilor unor martori.

Potrivit acestei biografii, actriţa britanică ar fi avut cel puţin trei relaţii sexuale cu femei. În plus, volumul descrie apetitul mare al actriţei pentru "golanii de vânzare" - numele sub care erau cunoscuţi bărbaţii care se prostituau la Scotty's, un bordel din Los Angeles ce funcţiona sub acoperirea unei benzinării.

"Se baza pe discreţia profesională a bărbaţilor din această meserie, sperând ca ei să nu se laude că au «servit-o» pe Scarlett O'Hara", a declarat o sursă din editura care va publica acest volum biografic. "Se pare că Vivien Leigh ar fi fost dată afară dintr-un hotel din Italia pentru că aducea în camera ei prea mulţi «băieţi de pe stradă»", a adăugat aceeaşi firmă.

Volumul a fost scris de Darwin Porter, care a cunoscut-o pe actriţa britanică în anii 1960, şi de Roy Moseley, fostul asistent personal al lui Laurence Olivier. Potrivit acestei biografii, Vivien Leigh ar fi întreţinut relaţii sexuale cu actriţa britanică Isabel Jeans şi cu alte două femei şi l-ar fi înşelat pe soţul ei cu doi dintre actorii alături de care a jucat în filme - Marlon Brando şi Rex Harrison.

Vivien Leigh şi Laurence Olivier s-au căsătorit în 1940 şi au divorţat în 1960. Vivien Leigh, despre care s-a afirmat în trecut că a suferit şi de pe urma unor tulburări psihice, a murit în 1967, la vârsta de 53 de ani.

  • Upvote 1
Link to comment
Share on other sites

Elizabeth Taylor

6a00d83454de4669e20147e373b98d970b-450wi

Biografie

Elizabeth Taylor s-a nascut la 27 februarie 1932 si a murit pe 23 martie 2011, la Hampstead, in apropiere de Londra. In iunie 1939, familia Taylor se imbarca pentru California. Hedda Hopper, celebra la Hollywood, ii face intrarea lui Liz in lumea filmului la doar 9 ani. In 1951, ea triumfa cu "Un loc la soare". La 6 mai 1950, se casatoreste cu Nick Hilton, fiul miliardarului Conrad Hilton. Divortul intervine dupa numai sase luni. Succesiv, frumoasa cu ochi violeti se casatoreste cu Michael Wilding, Mike Todd si Eddie Fisher. De la Wilding, Liz "mosteneste" doi copii, de la Tood un munte de dolari.

In 1958, Liz avea 26 de ani, jucase deja in 28 de filme si fusese nominalizata de trei ori pentru Oscar. Acum il cunoaste pe Burton, actor de teatru englez, nascut intr-o familie saraca de mineri din Tara Galilor. Cei doi s-au cunoscut in timpul filmarilor la "Cleopatra". A fost ca o lovitura de trasnet. Pareau vrajiti. Insa Liz nu a renuntat la Fisher pana ce Richard nu a divortat de Sybil, sotia care ii daruise doi copii. "Visul" frumos a durat foarte putin insa, transformandu-se usor in cosmar. Pasiunea o purta din tornada in tornada.

A turnat cate patru filme pe an, parcurgand lumea in lux. Cumparau tablouri, diamante si iahturi. Din 1967, incepe ruptura. Liz obtine Oscarul pentru rolul din "Cui i-e frica de Virginia Woolf?". La 26 iunie 1974, divorteaza de Richard. Turnasera impreuna 13 filme si castigase, numai ea, 30 de milioane de dolari. In 1975, la 10 octombrie, se recasatoreste cu Burton, in Africa de Sud, in prezenta unui numar mare de indigeni. La 10 august 1976, Liz divorteaza din nou, in Haiti. Avea 44 de ani. Richard Burton, care era alcoolic si toxicoman, afirma in 1984: "Eu beau ca sa mor, dar Liz a supravietuit. Ea are lumea ei. A mea este doar teatrul".

A fost cea mai rasfatata actrita de la Hollywood. Criticii spun ca a fost si cea mai "scumpa". Numai pentru "Cleopatra" a primit, in 1962, peste un milion de dolari. Mai presus de toate acestea insa, istoria cinematografiei a retinut si va pastra in memoria ei dragostea furtunoasa, de atatea ori sfaramata, a cuplului Liz-Richard. Elizabeth Taylor si-a trait viata aidoma interpretarii celor mai reusite roluri: cu pasiune si cu daruire.

 

http://www.cinemagia.ro/actori/elizabeth-taylor-4120/

 

http://www.imdb.com/name/nm0000072/

 

 

Link to comment
Share on other sites

Richard Dean Anderson

From Wikipedia, the free encyclopedia
 
 
Richard Dean Anderson
Richard Dean Anderson.jpg
Anderson at an event with Air Force personnel. (2004)
Born January 23, 1950 (age 65)
Minneapolis, Minnesota, U.S.
Occupation Actor, producer, composer
Years active 1976–present
Partner(s) Apryl Prose (?-2002)
Children Wylie Quinn Annarose Anderson (b. 1998)
Parent(s) Stuart Jay Anderson (father)
Jocelyn Rhae Carter (mother)
Website Officially endorsed fan website

Richard Dean Anderson (born January 23, 1950) is an American television and film actortelevision producer and composer. He began his television career in 1976, playing Dr. Jeff Webber in the American soap-operaseries General Hospital, then rose to prominence as the lead actor in the television series MacGyver (1985–1992). Anderson later appeared in films, including Through the Eyes of a Killer (1992), Pandora's Clock (1996) and Firehouse (1997).

In 1997 Anderson returned to television as the lead actor of the series Stargate SG-1, a spin-off of the 1994 film Stargate. He played the lead from 1997 to 2005 and had a recurring role from 2005 to 2007. Since 1997 Anderson has starred in only one film: Stargate: Continuum, released in 2008 as a spin-off film after the Stargate SG-1 series finale in 2007. He appears in the follow-up Stargate series Stargate: Atlantis and Stargate: Universe (as Brigadier General Jack O'Neill).

 

 

Early life[edit]

Anderson was born in Minneapolis, Minnesota to Stuart Jay Anderson and Jocelyn Rhae Carter, and was the oldest of four brothers.[1] He is of Scottish, Swedish, Norwegian and Mohawk descent.[2] He grew up inRoseville, Minnesota and attended Alexander Ramsey High School.[3] As a child, Anderson's dream of becoming a professional hockey player ended when he broke both his arms. Anderson developed an early interest in music, art and acting. For a short time he tried to become a jazz musician.[1]

Career[edit]

Anderson studied to become an actor at St. Cloud State University in Minnesota and then at Ohio University in Athens, Ohio, but later dropped out before he received his degree because he felt "listless". Right after his junior year in college, Anderson participated with friends in a cross-country bicycle ride from Minnesota to Alaska. (Per Mr. Anderson on 3/28/2014, he took this trip at age 17.[citation needed]) He then moved to North Hollywood along with his friend Ricky V. and girlfriend Dianne, then to New York, then moved permanently to Los Angeles. At the start he worked as a whale handler in a marine mammal show, a musician in medieval dinner theater, and as a street mime and juggler.[4] Anderson has stated that this period was "the happiest of my life" and has expressed an interest in teaching juggling, clowning and other circus arts to disadvantaged youths.[1][5]

Anderson's first role was in the American soap opera, General Hospital as Dr. Jeff Webber from 1976 to 1981. In 1982–1983 He starred as Adam in the CBS television series Seven Brides for Seven Brothers (based very loosely on the movie of the same name). In the 1983–1984 season, he played Lieutenant Simon Adams on the 22-week Dennis Weaver series Emerald Point N.A.S. on CBS, stealing away Celia Warren (Susan Dey), the wife of naval lawyer Jack Warren (Charles Frank).[4] Anderson then played Tony Kaiser in the acclaimed TV movie Ordinary Heroes, which aired in 1986.[6]

MacGyver[edit]

Anderson came to fame in the lead role of Angus MacGyver in the hit television series MacGyver, which lasted from 1985 to 1992 and was highly successful throughout its seven-year run.[7] The character Angus MacGyver, known as just MacGyver or Mac until the final season, was an optimistic action hero that was notable for using a Swiss Army knife instead of a firearm as his tool of choice.

Anderson would go on to produce two follow-up movies to MacGyver, in 1994.[1] After the cancellation of MacGyver, Anderson stated "MacGyver was seven years of being in virtually every frame that was shot and having absolutely no life at all."[8]

Later career[edit]

In 1995 he co-starred with John de Lancie in Legend, a comic series of only twelve episodes about a dime novel writer within the Wild West who against his will has to play the role of his own fictional character. Originally written as a TV movie, with the decision to make Legend a series, the original teleplay became the two-hour pilot episode. Anderson was applauded for his roles as Ernest Pratt and Nicodemus Legend by many critics, most notably John O'Connor from The New York Times.[9]

From 1997 to 2005, Anderson starred as Jack O'Neill in Stargate SG-1, based on the movie Stargate starring Kurt Russell and James Spader.[10] John Symes president of Metro–Goldwyn–Mayer (MGM) called Anderson himself and asked him if he wanted a part in the series. Anderson watched the Stargate film over and over again and came to the conclusion that the film had "great potential" and signed a contract with the Stargate producers.[5] Anderson agreed to become involved with the project if his character was allowed significantly more comedic leeway than Kurt Russell's character in the feature film. He also requested Stargate SG-1 to be more of an ensemble show, so that he would not be carrying the plot alone as on MacGyver.[11] In season eight, he chose to have his character "promoted" to base commander on Don S. Davis's advice.[12] This enabled the late Davis to retire from acting due to his ailing health, and Anderson to take over the smaller role which involved far less on-location shooting so that he could spend more time with his young daughter.[13] The following season, Anderson terminated his status as star and producer of Stargate SG-1 opting to make several guest appearances per season instead, allowing his sizable role to be filled by veteran actors Ben Browder (replacing Anderson as field commander), Claudia Black (replacing Anderson as the comic relief) and Emmy nominee Beau Bridges (replacing Anderson as Base commander).

At the Air Force Association's 57th Annual Air Force Anniversary Dinner in Washington, D.C., on September 14, 2004, then-Air Force Chief-of-StaffGeneral John P. Jumper,[14] presented Anderson with an award because of his role as star and executive producer ofStargate SG-1, a series which portrayed the Air Force in a positive light from its premiere.[15] Anderson was also made an honorary Air Force brigadier general.[16]

A great fan of the television show The Simpsons, which he had continually referenced during his time on SG-1, Anderson was invited in 2005 to guest star on the show. He voiced himself in the episode "Kiss Kiss, Bang Bangalore" in which the actor was kidnapped by Selma and Patty BouvierMarge Simpson's sisters, his MacGyver character having been their longstanding heartthrob.[7] Dan Castellaneta, the voice actor who portrays Homer Simpson (among other characters), made a guest appearance on Stargate SG-1("Citizen Joe") and, in describing his unnatural ability to see the life events of Jack O'Neill, made reference to O'Neill's fondness for The Simpsons.[17][18]

Anderson briefly reprised his role as Angus MacGyver in 2006 when he appeared in a MasterCard commercial during Super Bowl XL. While the plot follows the "MacGyver Formula", it is somewhat satirical of the series, showing unlikely if not impossible solutions to the obstacles faced by Anderson's character (in one shot, he cuts through a thick rope with a pine-scented air freshener).[19] The official MasterCard website for the commercial refers to it as "the Return of MacGyver".

Lee David Zlotoff the creator of MacGyver, announced on May 3, 2008, that a MacGyver film was in production.[20] Anderson has expressed interest in revisiting his role; however, there is no word on who will be playing the role of MacGyver in the film.[21][22]

Anderson cameoed as MacGyver in what seemed to be a Saturday Night Live advertisement parody featuring the show's recurring character MacGruber (portrayed by Will Forte), but was rather a real commercial for both Saturday Night Live and Pepsi, in which the titular character becomes obsessed with the soft drink. This aired three times during the January 31, 2009 SNL broadcast, and the second part aired again during Super Bowl XLIII on the following day.[23][24]

Anderson has also played the role of General Jack O'Neill in Stargate Atlantis and Stargate Universe which first aired in October 2009.

Anderson joined the cast of Fairly Legal on USA Network in Fall 2010 in the recurring role of David Smith, appearing in three episodes.[25]

Producer and composer[edit]

Anderson has served as an executive producer in six shows in which he has acted himself: MacGyver: Lost Treasure of AtlantisMacGyver: Trail to DoomsdayLegendStargate SG-1Firehouse and From Stargate to Atlantis: Sci Fi Lowdown.

Anderson composed the song "Eau d'Leo" for the MacGyver episode "The Negotiator".[26]

Together with Michael Greenburg, Anderson created the Gekko Film Corporation. The company was involved with Stargate SG-1, producing every episode from 1997–2007 with the exception of 2006. The company itself has served as Anderson's backing agency.[27]

Personal life[edit]

Anderson has divided his time among Vancouver, Los Angeles, and northern Minnesota.[4] Never married, Anderson has one child with Apryl Prose, who gave birth to their daughter Wylie Quinn Annarose Anderson, on August 2, 1998. (He and Prose later split in 2002, sharing custody of Wylie)[citation needed]

Anderson left Stargate SG-1 because he wanted to spend more time with his daughter:

Being a father, well, I don't know if this is a change, but it makes me want to get out of here faster. Get off the clock. Just 'cause the baby is my reason for living, my reason for coming to work.[26]

Anderson has supported Waterkeeper Alliance, an organization trying to stop water pollution.[28] Anderson is a member of the Board of Trustees for Challengers Boys and Girls Club, a youth organization established in 1968 with the help of MacGyver producer Stephen Downing, and featured in an episode from season 4 of the show. He received the 1995 Celebrity Award from the Make-a-Wish Foundation because of his commitment to the foundation. He is also a supporter for various Sclerosis Society non-profit organizations and has done several public service announcements to show his support for the various organizations. Anderson is an avid supporter of the Special Olympics and was one of many speakers at the 1991 opening ceremonies. In recent years, he has helped several environmental organizations around the world. He is a member of Board of Advisors of the Sea Shepherd Conservation Society has worked with the members of Earth Rivers Expeditions to Produce River Project.[29][30]

Awards[edit]

Filmography[edit]

Film, Television and Video Games
Year Title Role Notes
1976–
1981
General Hospital Dr. Jeff Webber Soap Opera
1982 Young Doctors in Love Drug Dealer uncredited
1982–
1983
Seven Brides for Seven Brothers Adam McFadden TV series
1983 Emerald Point N.A.S. Navy Lt. Simon Adams TV series
1983 D.C. Cab Bad Guy  
1985–
1992
MacGyver Angus MacGyver TV series. Lead role (139 episodes)
1986 Ordinary Heroes Tony Kaiser  
1986 Odd Jobs Spud  
1992 In the Eyes of a Stranger Jack Rourke TV
1992 Through the Eyes of a Killer Ray Bellano TV
1994 MacGyver: Lost Treasure of Atlantis Angus MacGyver TV
1994 Beyond Betrayal Bradley Matthews TV
1994 MacGyver: Trail to Doomsday Angus MacGyver TV
1995 Legend Ernest Pratt/Nicodemus Legend TV series
1995 Past the Bleachers Bill Parish TV
1996 Pandora's Clock Capt. James Holland TV
1997 Fallout Mayor Killian Darkwater (voice) Video Game
1997 Firehouse Lt. Michael Brooks TV
1997–
2007
Stargate SG-1 Colonel/Brigadier General/Major General Jack O'Neill (USAF) (main cast member 1997–2005, recurring 2005–2007) TV series
2008 Stargate: Continuum Major General/Colonel Jack O'Neill,USAF Direct-to-DVD movie
2011 Fairly Legal David Smith TV series (for 5 episodes)
2012 MacGyver and the new Citan[31] Angus MacGyver Webisodes
Television Guest Appearances
Year Title Role Notes
1981 The Facts of Life Brian Parker 2.16 "Brian and Sylvia"
1981 Today's F.B.I. Andy McFey "The Fugitive"
1982 The Love Boat Carter Randall 5.24 "Isaac Gets Physical/She Brought Her Mother Along/Cold Feet"
1990–1991 The Joan Rivers Show Himself  
1990–1992 The Arsenio Hall Show Himself  
1996 Late Night with Conan O'Brien Himself  
1997 Newton's Apple Himself  
1998 Late Night with Conan O'Brien Himself  
2000 Donny & Marie Himself  
2000 The Martin Short Show Himself  
2000 National Geographic Explorer Himself "North America's Last True Wilderness"
2004 The Late Late Show with Craig Kilborn Himself  
2006 The Simpsons Himself (voice) 17.17 "Kiss Kiss, Bang Bangalore"
2004–2006 Stargate Atlantis Brigadier General Jack O'Neill
Major General Jack O'Neill
2004: "Rising (Part 1)"
2006: "The Real World", "The Return"
2005–2007 Stargate SG-1 Major General Jack O'Neill 2005: "Avalon (Part 1)", "Origin"
2006: "200"
2007: "The Shroud"
2009–2010 Stargate Universe Lt. General Jack O'Neill 2009: "Air", "Earth"
2010: "Subversion", "Incursion Part 1"
2010 Saturday Night Live Angus MacGyver MacGruber skits
2011 Raising Hope Keith 2.06 "Jimmy and the Kid"
2013 Don't Trust the B---- in Apartment 23 Himself 2.13 "Original Bitch..."
Producer
Year Title Role Notes
1994 MacGyver: Lost Treasure of Atlantis Executive Producer TV
1994 MacGyver: Trail to Doomsday Executive Producer TV
1997 Stargate SG-1 Executive Producer TV series
1997 Firehouse Executive Producer TV
2004 From Stargate to Atlantis: Sci Fi Lowdown Executive Producer TV
Composer
Year Title Notes
1988 MacGyver TV series (song "Eau d'Leo" in episode "The Negotiator")
 
Link to comment
Share on other sites

Carrie Fisher

From Wikipedia, the free encyclopedia
 
 
Carrie Fisher
Carrie Fisher 2013.jpg
Fisher in 2013
Born Carrie Frances Fisher
October 21, 1956 (age 58)
Beverly Hills, California, U.S.
Occupation Actressnovelistscreenwriter, performance artist
Years active 1973–present
Spouse(s) Paul Simon (m. 1983–84)
Partner(s) Bryan Lourd (1991–1994)
Children Billie Lourd
Parent(s) Eddie Fisher
Debbie Reynolds

Carrie Frances Fisher (born October 21, 1956) is an American actressnovelistscreenwriter, and performance artist. She is best known for her portrayal of Princess Leia Organa in the original Star Wars trilogy, and will reprise the character in Star Wars: The Force Awakens. She is also known for her bestselling novel Postcards from the Edge and screenplay for the film of the same name, as well as her autobiographical one-woman play and the nonfiction book Wishful Drinking based on the show. Besides her work in the Star Wars original trilogy, she has had roles in films such as The Blues BrothersHannah and Her SistersThe 'BurbsWhen Harry Met Sally...and Shampoo.

 

 

Early life[edit]

Fisher was born in Beverly Hills, California, the daughter of singer Eddie Fisher and actress Debbie Reynolds. Her father was Jewish, the son of immigrants from Russia, and her mother was raised a Nazarene, and is of Scots-Irish and English ancestry.[1][2][3][4] Her younger brother is producer and actor Todd Fisher, and her half-sisters are actresses Joely Fisher and Tricia Leigh Fisher, whose mother is the singer and actress Connie Stevens.

When Fisher was two, her parents divorced after her father left Reynolds for her best friend, actress Elizabeth Taylor, the widow of her father's best friend Mike Todd. The following year, her mother married shoe store chain owner Harry Karl, who secretly spent Reynolds's life savings. She attended Beverly Hills High School, but she left to join her mother on the road.[5] She appeared as a debutante and singer in the hit Broadway revival Irene (1973), which starred her mother.

Career[edit]

1970s[edit]

220px-Carrie_Fisher_and_Wim_Wenders.jpg
 
Fisher with Wim Wenders in 1978

In 1973, Fisher enrolled at London's Central School of Speech and Drama, which she attended for 18 months. She made her film debut in the Columbia comedy Shampoo(1975) starring Warren BeattyJulie Christie and Goldie Hawn, with Lee Grant and Jack Warden as her character's parents. In 1977, Fisher starred as Princess Leia in George Lucas's science-fiction film Star Wars (later retitled Star Wars Episode IV: A New Hope) opposite Mark Hamill and Harrison Ford.[6] At the time, she believed the script for Star Wars was fantastic, but did not expect many people to agree with her, and though her fellow actors were not close at the time, they bonded after the commercial success of the film.[7] The huge success of Star Wars made her internationally famous and the character of Princess Leia became a merchandising triumph; small plastic action figures of the Princess were in toy stores throughout the Western world.

In April 1978, she appeared as the love interest in Ringo Starr's 1978 TV special Ringo.[8][9] The next month, she appeared alongside John Ritter (who had also played inRingo) in the ABC-TV film Leave Yesterday Behind, as a horse trainer who helps Ritter's character after an accident leaves him a paraplegic. At this time, Fisher appeared withLaurence Olivier and Joanne Woodward in the anthology series Laurence Olivier Presents in a television version of the William Inge play Come Back, Little Sheba. That November, she appeared as Princess Leia in the 1978 made-for-TV film, Star Wars Holiday Special, and showed off her singing talent in the last scene.

1980s[edit]

Fisher later appeared in The Blues Brothers film as Jake's vengeful ex-lover; she is listed in the credits as "Mystery Woman". While in Chicago filming the movie, her life was saved by Dan Aykroyd when she was choking on a Brussels sprout and he performed the Heimlich maneuver on her.[10] She appeared on Broadway in Censored Scenes from King Kong in 1980. That year, she reprised her role as Princess Leia in Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back. She also appeared in the Broadway production of Agnes of God in 1982.

In 1983, Fisher made another appearance as Princess Leia in Star Wars Episode VI: Return of the Jedi. She is one of the few actors or actresses to star in films with both John and James Belushi, later appearing with the latter in the film The Man with One Red Shoe. She appeared in the Woody Allen film Hannah and her Sisters in 1986.

In 1987, Fisher published her first novel, Postcards from the Edge. The book was semi-autobiographical in the sense that she fictionalized and satirized real-life events such as her drug addiction of the late 1970s and her relationship with her mother. It became a bestseller, and she received the Los Angeles Pen Award for Best First Novel. Also during 1987, she was in the Australian film The Time Guardian. In 1989, Fisher played a major supporting role in When Harry Met Sally, and in the same year, she appeared with Tom Hanks as his wife in The 'Burbs.

1990s[edit]

In 1990, Columbia Pictures released a film version of Postcards from the Edge, adapted for the screen by Fisher and starring Meryl StreepShirley MacLaine, and Dennis Quaid. Fisher appeared in the fantasy comedy film Drop Dead Fred in 1991, and played a therapist in Austin Powers: International Man of Mystery (1997). During the 1990s, Fisher also published the novels Surrender the Pink (1990) and Delusions of Grandma (1993).

2000s[edit]

In the film Scream 3 (2000), Fisher played an actress mistaken for Carrie Fisher. In 2001, Fisher played a nun in the Kevin Smith comedy Jay and Silent Bob Strike Back. She also co-wrote the TV comedy film These Old Broads (2001), of which she was also co-executive producer. It starred her mother, Debbie Reynolds, as well as Elizabeth TaylorJoan Collins, and Shirley MacLaine. In this, Taylor's character, an agent, explains to Reynolds's character, an actress, that she was in an alcoholic blackout when she married the actress's husband, "Freddy".

Besides acting and writing original works, Fisher was one of the top script doctors in Hollywood, working on the screenplays of other writers.[11][12] She did uncredited polishes on movies in a 15-year stretch from 1991 to 2005,[11] and was hired by the creator of Star WarsGeorge Lucas, to polish scripts for his 1992 TV series The Young Indiana Jones Chronicles, as well as the dialogue for the Star Wars prequel scripts.[11]Her expertise in this area was the reason she was chosen as one of the interviewers for the screenwriting documentary Dreams on Spec in 2007. However, during an interview in 2004, she said that she no longer did much script doctoring.[12] However during the height of her career as a script doctor and rewriter, Fisher worked on Hook in 1991, Lethal Weapon 3 and Sister Act (1992), Made in AmericaLast Action Hero andSo I Married an Axe Murderer (1993), My Girl 2Milk MoneyThe River Wild and Love Affair (1994), Outbreak (1995), The Mirror Has Two Faces (1996), The Wedding Singer (1998), The Out-of-Towners and Star Wars: Episode I - The Phantom Menace (1999), Coyote Ugly and Scream 3(2000), Kate & Leopold (2001), Star Wars: Episode II - Attack of the Clones (2002), Intolerable Cruelty (2003), which she did a rewrite of back in 1994 (although it's not known if any of her work remained after the Coen Brothers rewrote it years later), Mr. and Mrs. Smith (2005 film),[13] and finally Star Wars: Episode III - Revenge of the Sith in that same year.

In 2005, Women in Film & Video - DC recognized Fisher with the Women of Vision Award.

Fisher also voices Peter Griffin's boss, Angela, on the animated sitcom Family Guy and appeared in a book of photographs titled Hollywood Moms (2001) for which she wrote the introduction. Fisher published a sequel to Postcards, The Best Awful There Is, in 2004. In August 2006, Fisher appeared prominently in the audience of the Comedy Central's Roast of William Shatner. In 2007, she was a full-time judge on FOX's filmmaking-competition reality television series On the Lot.

Fisher wrote and performed in her one-woman play Wishful Drinking at the Geffen Playhouse in Los Angeles from November 7, 2006, to January 14, 2007.[14] Her show played at the Berkeley Repertory Theater through April 2008,[15] followed by performances in San Jose, California, in July 2008, Hartford Stage in August 2008[16] before moving on to the Arena Stage in Washington, D.C., in September 2008[17] and Boston[18] in October 2008. Fisher published her autobiographical book, also titled Wishful Drinking, based on her successful play in December 2008 and embarked on a media tour. On April 2, 2009, Fisher returned to the stage with her play at the Seattle Repertory Theatre with performances through May 9, 2009.[19] On October 4, 2009, Wishful Drinking then opened on Broadway in New York at Studio 54 and played an extended run until January 17, 2010.[20][21] In December 2009, Fisher's audiobook recording of her best-selling memoir, Wishful Drinking, earned her a nomination for a 2009 Grammy Award in the Best Spoken Word Album category.[22]

Fisher joined Turner Classic Movies host Robert Osborne on Saturday evenings for The Essentials with informative and entertaining conversation on Hollywood's best films. She guest-starred in the episode titled "Sex and Another City" from season 3 of Sex and the City with Sarah Jessica Parker. This episode also featured Vince VaughnHugh Hefner, and Sam Seder in guest roles. On October 25, 2007, Fisher guest-starred as Rosemary Howard on the second season episode of 30 Rock called "Rosemary's Baby", for which she received an Emmy Award[23] nomination. Her last line in the show was a spoof from Star Wars: "Help me Liz Lemon, You're my only hope!" On April 28, 2008, she was a guest on Deal or No Deal. In 2008, she also had a cameo as a doctor in the Star Wars-related comedy Fanboys.

2010s[edit]

In 2010, HBO aired a feature-length documentary based on a special live performance of Fisher's Wishful Drinking stage production.[24] Fisher also appeared on the seventh season of Entourage in the summer of 2010.[24]

In August 2013, she was selected as a member of the main competition jury at the 2013 Venice Film Festival.

In June 2014, she filmed an appearance on the UK comedy panel show QI. It was broadcast on December 25, 2014.[25] In 2015 she will star alongside Sharon Horgan and American comedian Rob Delaney inCatastrophe, a six-part comedy series for the British Channel 4[26] that aired in the UK from 19 January 2015.

Return to Star Wars[edit]

In an interview posted March 2013, Fisher said she would reprise her role as Princess Leia in Episode VII of the series, "Elderly. She’s in an intergalactic old folks’ home [laughs]. I just think she would be just like she was before, only slower and less inclined to be up for the big battle."[27] After other media outlets reported this on March 6, 2013, her representative said the same day Fisher was joking and nothing has been announced.[28]

On January 21, 2014, in an interview with TV Guide, Carrie Fisher confirmed her involvement and the involvement of the original cast in the upcoming sequels by saying "as for the next Star Wars film, myself,Harrison Ford and Mark Hamill are expected to report to work in March or April. I'd like to wear my old cinnamon buns hairstyle again but with white hair. I think that would be funny."[29]

In March 2014, Fisher stated that she was moving to London for six months because that was where filming would take place.[30]

On April 29, 2014, the cast for Star Wars Episode VII was officially announced, and Fisher, along with original trilogy castmates Harrison Ford, Mark Hamill, Peter MayhewAnthony Daniels, and Kenny Baker have all been cast in their original roles for the upcoming film. New castmates include Andy SerkisDomhnall GleesonAdam DriverOscar IsaacJohn BoyegaDaisy Ridley, and Max von SydowStar Wars Episode VII, newly subtitled "The Force Awakens", is slated for release worldwide on December 18, 2015.

Personal life[edit]

Fisher dated musician Paul Simon from 1977 until 1983. In 1980 she was briefly engaged to Canadian actor and comedian Dan Aykroyd, who proposed on the set of their film The Blues Brothers. She said: "We had rings, we got blood tests, the whole shot. But then I got back together with Paul Simon."[31] Fisher was married to Simon from August 1983 to July 1984, and they dated again for a time after their divorce. During their marriage, she appeared in Simon's music video for the song "Rene and Georgette Magritte with Their Dog after the War". Simon's song "Hearts and Bones" is about their relationship.[32]

Subsequently, she had a relationship with Creative Artists Agency principal and casting agent Bryan Lourd. They had one child together, Billie Catherine Lourd (born July 17, 1992). Eddie Fisher states in his autobiography (Been There Done That) his granddaughter's name is Catherine Fisher Lourd and her nickname is "Billy". The couple's relationship ended when Lourd left to be in a relationship with another man. Though Fisher has described Lourd as her second husband in interviews, according to a 2004 profile of the actress and writer, she and Lourd were never legally married.[33]

Fisher also had a close relationship with James Blunt. While working on his album Back to Bedlam in 2003, Blunt spent much of his time at Fisher's residence. When Vanity Fair's George Wayne asked Fisher if their relationship was sexual, she replied: "Absolutely not, but I did become his therapist. He was a soldier. This boy has seen awful stuff. Every time James hears fireworks or anything like that, his heart beats faster, and he gets 'fight or flight.' You know, he comes from a long line of soldiers dating back to the 10th century. He would tell me these horrible stories. He was a captain, a reconnaissance soldier. I became James’s therapist. So it would have been unethical to sleep with my patient."[6]

On February 26, 2005, R. Gregory "Greg" Stevens, a lobbyist, was found dead in Fisher's California home due to an overdose of OxyContin compounded by obstructive sleep apnea.[34] In an interview, Fisher claimed that Stevens's ghost haunted her mansion, which unsettled her: "I was a nut for a year", she explained, "and in that year I took drugs again."[6]

Fisher has described herself as an "enthusiastic agnostic who would be happy to be shown that there is a God".[35] She was raised Protestant,[2] but often attends Jewish services, the faith of her father, withOrthodox friends.[36] She was a spokesperson for Jenny Craig, Inc. television ads that aired in January 2011.[37]

Bipolar disorder and drug problems[edit]

Fisher has publicly discussed her problems with drugs, her struggle with bipolar disorder, and her overcoming an addiction to prescription medication, most notably on ABC's 20/20 and The Secret Life of the Manic Depressive with Stephen Fry for the BBC. She discussed her 2008 memoir Wishful Drinking and various topics in it with Matt Lauer on NBC's Today on December 10, 2008, and also revealed that she would have turned down the role of Princess Leia had she realized it would give her the celebrity status that made her parents' lives difficult.[38] This interview was followed by a similar appearance on The Late Late Show with Craig Ferguson on December 12, 2008, where she discussed her electroconvulsive therapy (ECT) treatments.[39] She has said that she receives ECT every six weeks to "blow apart the cement" in her brain.[40]

While she was in Sydney, Australia, Fisher revealed in another interview that she had a cocaine addiction during the filming of The Empire Strikes Back, and also survived an overdose. "Slowly, I realized I was doing a bit more drugs than other people and losing my choice in the matter", she said in an interview.[41][42]

Filmography[edit]

Film
Year Title Role Notes
1975 Shampoo Lorna Karpf  
1977 Star Wars Princess Leia Organa  
1980 The Empire Strikes Back Princess Leia Organa  
1980 The Blues Brothers Mystery Woman  
1981 Under the Rainbow Annie Clark  
1983 Return of the Jedi Princess Leia Organa  
1984 Garbo Talks Lisa Rolfe  
1985 The Man with One Red Shoe Paula  
1986 Hannah and Her Sisters April  
1986 Hollywood Vice Squad Betty Melton  
1987 Amazon Women on the Moon Mary Brown segment "Reckless Youth"
1987 The Time Guardian Petra  
1988 Appointment with Death Nadine Boynton  
1989 The 'burbs Carol Peterson  
1989 Loverboy Monica Delancy  
1989 She's Back Beatrice  
1989 When Harry Met Sally... Marie  
1990 Sweet Revenge Linda  
1990 Sibling Rivalry Iris Turner-Hunter  
1991 Drop Dead Fred Janie  
1991 Soapdish Betsy Faye Sharon  
1991 Hook Woman kissing on bridge Uncredited role
1992 This Is My Life Claudia Curtis  
1997 Austin Powers: International Man of Mystery Therapist Uncredited role
1999 Return of the Ewok Herself short subject, filmed in 1983
2000 Scream 3 Bianca Cameo
2001 Heartbreakers Ms. Surpin  
2001 Jay and Silent Bob Strike Back Nun  
2002 A Midsummer Night's Rave    
2003 Charlie's Angels: Full Throttle Mother Superior  
2003 Wonderland Sally Hansen  
2004 Stateside Mrs. Dubois  
2005 Undiscovered Carrie  
2007 Suffering Man's Charity Reporter  
2007 Cougar Club Glady Goodbey  
2008 The Women Bailey Smith  
2009 Fanboys Doctor Cameo appearance
2009 White Lightnin' Cilla  
2009 Sorority Row Mrs. Crenshaw  
2010 Wishful Drinking Herself HBO documentary of the stage show[43]
2014 Maps to the Stars Herself  
2015 Star Wars: The Force Awakens Princess Leia Organa Post-Production
Television
Year Title Role Notes
1977 Come Back, Little Sheba Marie Videotaped TV drama
1978 Ringo Marquine TV movie
1978 Leave Yesterday Behind Marnie Clarkson TV movie
1978 Star Wars Holiday Special Princess Leia TV movie
1982 Laverne & Shirley Cathy TV series, episode: "The Playboy Show"
1984 Faerie Tale Theatre Thumbelina TV series, episode: "Thumbelina"
1984 Frankenstein Elizabeth TV movie
1985 From Here to Maternity Veronica TV short
1985 George Burns Comedy Week   TV series, episode: "The Couch"
1985 Happily Ever After Alice Conway Voice only, TV movie
1986 Liberty Emma Lazarus TV movie
1986 Sunday Drive Franny Jessup TV movie
1987 Amazing Stories Laurie McNamara TV series, episode: "Gershwin's Trunk"
1989 Two Daddies Alice Conway Voice only, TV movie
1989 Trying Times Enid TV series, episode: "Hunger Chic"
1995 Present Tense, Past Perfect   TV short
1995 Frasier Phyllis TV series, episode "Phyllis", voice only
1997 Gun Nancy TV series, episode: "The Hole"
1998 Dr. Katz, Professional Therapist Roz Katz TV series, episode: "Thanksgiving"
2000 Sex and the City Herself TV series, episode: "Sex and Another City"
2001 These Old Broads Hooker TV movie
2002 A Nero Wolfe Mystery Ellen Tenzer TV series, two-part episode: "Motherhunt"
2003 Good Morning, Miami Judy Silver TV series, episode: "A Kiss Before Lying"
2004 Jack & Bobby Madison Skutcher TV series, episode: "The First Lady"
2005 Smallville Pauline Kahn TV series, episode: "Thirst"
2005 Romancing the Bride Edwina TV movie
2005–present Family Guy Angela TV series, 26 episodes
2007 Odd Job Jack Dr. Finch TV series, episode: "The Beauty Beast"
2007 Weeds Celia's attorney TV series, episode: "The Brick Dance"
2007 Side Order of Life Dr. Gilbert TV series, episode:" Funeral for a Phone"
2007 30 Rock Rosemary Howard TV series, episode: "Rosemary's Baby"
2008 Robot Chicken: Star Wars Episode II Princess Leia, Mon Mothma, Krayt Dragon's Mother TV movie, voice only
2008 Bring Back... Star Wars Herself One-off TV episode
2010 Wright vs. Wrong Joan Harrington TV movie
2010 Entourage Anna Fowler TV series, episode "Tequila and Coke"
2010 Family Guy Mon Mothma TV series, episode: "It's a Trap", voice only
2010 A Quiet Word With ... Herself Australian TV conversation series, season 1, episode 2[44]
2011 The Talk Herself TV series, November 15
2012 It's Christmas, Carol! Eve Hallmark TV movie
2012 Comedy Central Roast Herself The Roast of Roseanne Barr
2014 The Big Bang Theory Herself  
2014 QI Herself  
2015 Catastrophe Mia TV series
2015 The Keith Lemon Sketch Show Princess Leia TV series
Video game
Year Title Role Notes
1994 Super Star Wars: Return of the Jedi Princess Leia  
2012 Dishonored Loudspeaker

 

 

princess-leia.jpg?w=600

 

 

 

 

 

Link to comment
Share on other sites

Tom Cruise

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 
 
Tom Cruise
TomCruiseDec08MTV cropped.jpg
Tom Cruise în 2008
Nume la naștere Thomas Cruise Mapother IV
Născut 3 iulie 1962 (53 de ani)
SyracuseNew YorkSUA
Alma mater Henry Munro Middle School[*]
Înălțime 1,72 m
Ocupație actor[1]actor de film[*]producător de filmscriitordirector[*]
Căsătorit cu Mimi Rogers (1987–1990)
Nicole Kidman (1990–2001)
Katie Holmes (2006-)
Copii Suri Cruise[*]
Cetățenie Statele Unite ale Americii
Site oficial www.tomcruise.com/#/whatsnew
Premii Oscar
3 nominalizări
Premii Globul de Aur
Cel mai bun actor – Dramă
1990 Born on the Fourth of July
Cel mai bun actor – Muzical/Comedie
1997 Jerry Maguire
Cel mai bun actor în rol secundar
2000 Magnolia
modifică Consultați documentația formatului

Tom Cruise (n. 3 iulie 1962) este un actor american, nominalizat la premiul Oscar pentru rolul din filmul Jerry Maguire.

 

 

Biografie[modificare | modificare sursă]

Revista Forbes l-a denumit ca cea mai puternică celebritate din lume în 2006. El a fost nominalizat la trei premii Oscar și a câștigat trei Premii Globul de Aur. Primul său rol principal a fost 1983 în filmul Risky Business, care a fost descris ca fiind "un clasic al Generației X", precum și o "promovare în carieră" pentru actor. După ce a jucat rolul unui pilot eroic din popularul și financiarul, de succes, Top Gun (1986), Cruise a continuat în acestă parte, jucând un agent secret într-o serie din Mission: Impossible filme de acțiune în anii 1990 și anii 2000. În plus, față de aceste roluri eroice, el a jucat alte roluri cum ar fi guru misoginist de sex masculin înMagnolia (1999) și un rece și calculat criminal plătit, sociopat, în thriller-ul lui Michael Mann - Collateral (2004).

În 2005, jurnalistul la Hollywood Edward Jay Epstein a susținut că Cruise este unul dintre puținii producători (ceilalți fiind George LucasSteven Spielberg și Jerry Bruckheimer) care sunt în măsură să garanteze succesul unui film de miliarde de dolari. Începând cu anul 2005, Cruise și Paula Wagner au fost responsabili de studioul de film United Artists, cu Cruise ca producător și vedetă, iar Wagner ca director executiv. Cruise este, de asemenea, cunoscut pentru sprijinul controversat și aderarea la Biserica Scientologică.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Filmografia lui Tom Cruise.

Ca actor[modificare | modificare sursă]

An Titlu Rol Note
1981 Endless Love Billy  
1981 Taps Cadet Captain David Shawn  
1983 The Outsiders Steve Randle  
1983 Losin' It Woody  
1983 All the Right Moves Stefen "Stef" Djordjevic  
1983 Risky Business Joel Goodson  
1985 Legend Jack O' The Green  
1986 Top Gun Lt. Pete 'Maverick' Mitchell  
1986 The Color of Money Vincent Lauria  
1988 Cocktail Brian Flanagan  
1988 Rain Man Charlie Babbitt  
1989 Born on the Fourth of July Ron Kovic  
1990 Days of Thunder Cole Trickle  
1992 Far and Away Joseph Donnelly  
1992 A Few Good Men Lt. Daniel Kaffee  
1993 The Firm Mitch McDeere  
1994 Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles Lestat de Lioncourt  
1996 Mission: Impossible Ethan Hunt  
1996 Jerry Maguire Jerry Maguire  
1999 Eyes Wide Shut Bill Harford  
1999 Magnolia Frank T.J. Mackey  
2000 Mission: Impossible II Ethan Hunt  
2001 Stanley Kubrick: A Life in Pictures Narrator  
2001 Vanilla Sky David Aames  
2002 Space Station 3D Narrator  
2002 Minority Report John Anderton  
2002 Austin Powers in Goldmember Himself  
2003 The Last Samurai Nathan Algren  
2004 Collateral Vincent  
2005 War of the Worlds Ray Ferrier  
2006 Mission: Impossible III Ethan Hunt  
2007 Lions for Lambs Senator Jasper Irving  
2008 Valkyrie Claus von Stauffenberg  
2008 Tropic Thunder Les Grossman  
2010 Knight and Day Roy Miller  
2011 Mission: Impossible – Ghost Protocol Ethan Hunt  
2012 Rock of Ages Stacee Jaxx  
2012 Jack Reacher Jack Reacher  
2013 Oblivion Jack Harper  
2014 Edge of Tomorrow Lt. Col. William "Bill" Cage  

Ca producător[modificare | modificare sursă]

An Titlu Rol Note
1996 Mission: Impossible    
1998 Without Limits    
2000 Mission: Impossible II    
2001 The Others Producător executiv  
2001 Vanilla Sky    
2002 Narc Producător executiv  
2002 Hitting It Hard   Film de scurtmetraj
2003 Shattered Glass Producător executiv  
2003 The Last Samurai    
2004 Suspect Zero   Necreditat
2005 Elizabethtown    
2006 Ask the Dust    
2006 Mission: Impossible III    
2011 Mission: Impossible – Ghost Protocol    
2012 Jack Reacher  

 

 

 

 

 

 

Link to comment
Share on other sites

Steven Frederic Seagal[2] (born April 10, 1952)[1][3] is an American actor, film producer, screenwriter, film director, martial artist, Aikido instructor, musician, reserve deputy sheriff and entrepreneur.

A 7th-dan black belt in Aikido, Seagal began his adult life as a martial arts instructor in Japan;[4] becoming the first foreigner to operate an Aikido dojo in the country.[5] He later moved to Los AngelesCalifornia, where he worked as a martial arts instructor on Never Say Never Again; accidentally breaking actor Sean Connery's wrist during production.[6] In 1988, Seagal made his acting debut in Above the Law. By 1991, he had starred in four successful films. He achieved further fame in 1992, when he played Navy SEALs counter-terrorist expert Casey Ryback inUnder Siege. However, On Deadly Ground (in 1994) and Under Siege 2: Dark Territory (in 1995) were less successful at the box office. During the latter half of the 1990s, Seagal starred in three more theatrical films and the direct-to-video film The Patriot. Since that time, with the exception of Exit Wounds (in 2001) and Half Past Dead (in 2002), his career has shifted almost entirely to direct-to-video productions. From 1998 to 2014, Seagal appeared in a total of 27 of these. At the age of 58, he returned to prominence as Torrez in the 2010 filmMachete; his first widely released film since 2002. Intermittently between 2009 and 2013, he filmed three seasons of his reality show Steven Seagal: Lawman, which depicted Seagal performing his duties as a reserve deputy sheriff in Jefferson Parish, Louisiana (season 1–2) and Maricopa County, Arizona (season 3). He also created and starred in two seasons of the undercover police drama series True Justice between 2011 and 2012.

Seagal is an accomplished guitarist; having released two studio albums (Songs from the Crystal Cave and Mojo Priest), and performed on a number of film scores. He has worked with many famous musicians, including Stevie Wonder and Tony Rebel (who both performed on his debut album).

As a businessman, Seagal has undertaken many ventures. In 1997, he began "working closely" with Young Livingon a line of "therapeutic oil" products.[7] As the founder of Steven Seagal Enterprises, he began to market his own energy drink, Lightning Bolt, in 2005.[8] In 2013, he began representing the Russian firearms manufacturer ORSIS; appearing in promotional campaigns.[9]

In addition to his professional achievements, Seagal is known as an environmentalist,[10] an animal rights activist, and as a supporter of the 14th Dalai LamaTenzin Gyatso.[11][12] He is also known for his outspoken political views and for his friendship with Vladimir Putin. Seagal once referred to Putin as "one of the great living world leaders".[13]

At the age of 13, Seagal lied about his age and got a job as a dishwasher at a restaurant named The Wagon Wheel.[citation needed] One of the cooks at the restaurant was a Japanese shotokan karate expert and noticed Seagal moved very quickly around the kitchen. He taught Seagal the basics of karate. Seagal began training in aikido under master Harry Kiyoshi Ishisaka, founder of the Orange County Aikido School (Orange County Aiki Kai) (OCAK) in 1964. Seagal considers him to have been the most important martial arts teacher in his life. Seagal moved to Japan at some point between the ages of 19 and 21 with his father who was visiting for military purposes, and met karate masters and decided to remain in Japan. He received his 1st dan degree (Shodan) under the direction of Koichi Tohei. He continued to train in aikido as a student of Seiseki Abe, Tohei (whose aikido organization, Ki Society, Seagal refused to join in favor of staying with the Aikikai),Kisaburo OsawaHiroshi Isoyama and the second doshu Kisshomaru Ueshiba. He attained a 7th dan degree and Shihan in aikido and became the first foreigner to operate an aikido dojo in Japan.[17]

After returning to California in 1974, Seagal met Miyako Fujitani, an aikido instructor teaching in Los Angeles. He returned with her to her native Japan in 1975 where they married. When Seagal's father-in-law, also an aikido instructor, retired, Seagal became the new head of the organization known as Tenshin Aikido inJūsōOsaka City (affiliated with the Aikikai). Seagal is known by his students as Take Sensei. When Seagal left his dojo in Osaka, his then-wife Miyako became the caretaker of the dojo which has continued to the present day. Seagal initially returned to TaosNew Mexico, with his student (and later film stuntman) Craig Dunn, where they opened a dojo, although Seagal spent much of his time pursuing other ventures. After another period in Japan, Seagal returned to the U.S. in 1983 with senior student Haruo Matsuoka. They opened an aikido dojo, initially in North Hollywood, California, but later moved it to the city of West Hollywood. Seagal left Matsuoka in charge of the dojo, which he ran until the two parted ways in 1997.[18][19][20]

He has helped train Brazilian mixed martial artists Anderson Silva and Lyoto Machida. Silva, who is the former UFC Middleweight Champion, went on to knock outVitor Belfort with a kick, in their fight at UFC 126 in February 2011,[21][22] and Machida also credited him for helping him perfect the front kick that he used to knock out Randy Couture at UFC 129 in May 2011.[23][24]

Steven-Seagal-aiming-gun-008.jpg

Link to comment
Share on other sites