_Raisa_ Posted December 2, 2015 Posted December 2, 2015 Sophia Loren Sophia Loren Sophia Loren în 1959 Născută Sofia Villani Scicolone20 septembrie 1934 (81 de ani)Roma, Italia Domiciliu Geneva, Elveția Naționalitate Italiană Alte nume Sofia Lazzaro Sofia Scicolone Cetățenie Italia Ocupație Actriță Ani de activitate 1950–prezent Soț(ie) Carlo Ponti, Sr. (c. 1957–62, anulată; 1966–2007, decesul lui) Copii Carlo Ponti, Jr., Edoardo Ponti Părinți Ricardo Scicolone Romilda Villani Rude Sasha AlexanderAlessandra Mussolini Premii Premiul Oscar pentru cea mai bună actrițăPraemium Imperiale[*]Academy Honorary Award[*]Telegatto[*] Sophia Loren, numele de scenă al Sofiei Villani Scicolone Ponti (n. 20 septembrie 1934, Roma,Italia) este o actriță italiană de film. Biografie[modificare | modificare sursă] Sophia Loren în filmul Five Miles to Midnight, 1962 Sophia Loren, fotografiată în 1986 Fiică ilegitimă a inginerului Riccardo Scicolone și a profesoarei de pian Romilda Villani (1910–1991), Sofia s-a născut la Clinica Regina Margherita din Roma, Italia.[1][2] Nu după mult timp se mută împreună cu mama de la Roma la Pozzuoli, nu departe de orașul Napoli,[3] loc unde își petrece copilăria și parte din adolescență în timpul războiului, în condiții economice precare. La 15 ani a plecat la Roma în căutarea succesului, tot împreună cu mama sa care, în 1932, câștigase un concurs ca sosie a Gretei Garbo. A debutat în filmul Quo Vadis?. A participat la mai multe concursuri de frumusețe printre care și Miss Italia în 1950 (unde a câștigat titlul de Miss Eleganza, titlu creat special pentru ea). A pozat pentru mai multe photonovels și a participat la mai multe filme în roluri marginale care puțin câte puțin o făceau să iasă în evidență, acestea fiind axate mai mult pe calitățile sale estetice. Într-un singur an au fost aproximativ 15 filme în genericul cărora ea a apărut atât cu numele de Sofia Scicolone cât și cu pseudonimul de Sofia Lazzaro. Joacă în filmul lui Giovanni Roccardi, Africa sotto i mari (1953) unde tânăra Sofia îl întâlnește pe cel care va deveni apoi soțul său, producătorul Carlo Ponti, care a rămas impresionat de potențialul său și i-a oferit un contract pe șapte ani. Carlo Ponti s-a căsătorit de două ori, prima dată în septembrie 1957, dar, din moment ce, în acea perioadă, divorțul nu era legal în Italia și astfel cuplul risca să fie acuzat de concubinaj (Loren) și de bigamie (Ponti), cei doi au emigrat în Franța unde au devenit cetățeni francezi și Ponti a putut să divorțeze de soția lui Giuliana Fiastri și s-au căsătorit pe data de 9 aprilie 1966 la Sevres (Franța). Din acest moment cariera Sofiei a prins aripi. La început a jucat în filme ca: Carosello napoletano (1953),L'oro di Napoli (1954) și La bella mugnaia (1955). Apariția ei pe coperta celebrei reviste Life Magazine în 1955 marchează începutul carierei internaționale, datorită frumuseții sale (care nu a amenințat să umbrească aspectul artistic) precum și a talentului său înnăscut ca actriță. Sophia Loren la Londra în 2009 Începând cu 1956 interpretează și în limba engleză producțiile filmate în SUA. În timp, se va afirma din ce în ce mai mult ca o adevarată icoană a cinematografiei italiene în lume; definitiva consacrare ca actriță va veni cu Premiul Oscar câștigat în 1961 pentru interpretarea din filmul său simbol La ciociarade Vittorio De Sica într-un rol care fusese refuzat de Anna Magnani. Împărțită între Italia și Hollywood, joacă în numeroase filme de succes alături de cele mai mari staruri mondiale, filme conduse de regizori ca: Vittorio De Sica, Mario Monicelli, Ettore Scola, Dino Risi, Mario Camerini, Charlie Chaplin,Sidney Lumet, George Cukor, Michael Curtiz, Anthony Mann și André Cayatte. Interpretează roluri în opt filme regizate de Vittorio De Sica, adeseori alături de actorul Marcello Mastroianni. Nicio actriță italiană n-a ajuns vreodată la o asemenea popularitate internațională. Fericirii aduse de succesul profesional i se adaugă cea a maternității când se nasc cei doi fii Carlo Jr. în 1968 și Edoardo în 1973. În 1982 în urma vechilor probleme cu fiscul italian, este acuzată de evaziune fiscală și închisătimp de 17 zile în penitenciarul din Caserta. Responsabilitatea evaziunii fiscale a fost atribuită apoi impresarului său, dar nu i-a fost ușor să remedieze proasta publicitate create în fața opiniei publice italiane. În anii 80' s-a ocupat aproape numai de participarea la producții TV: Sophia: Her Own Story film autobiografic pentru televiziunea americană după romanul omonim, Madre coraggio (1986), Mamma Lucia și remake-ul filmului La ciociara(1988) de Dino Risi: singura excepție a fost filmul Qualcosa di biondo (1984) în care joacă alături de fiul său Edoardo. În 1994 Robert Altman a dorit-o în distribuția filmului său Prêt à porter. În anul următor a fost partenera lui Jack Lemmon și Walter Matthau în That's amore - Due improbabili seduttori, iar în1997 a interpretat rolul de mamă a unui băiat evreu care voia să devină comunist, în filmul Soleil de Roger Hanin. În 2002 a jucat în Cuori estranei, condus de fiul său Edoardo Ponti, iar în 2004 a jucat în filmul Peperoni ripieni e pesci în faccia de Lina Wertmulle. Dar cel mai mare succes îl va avea în serialul TV Francesca e Nunziata (2001)' iar în2004 joacă alături de Sabrina Ferilli în La terra del ritorno. În 2006 a pozat pentru Calendario Pirelli 2007. În februarie 2007 iese filmul Saturno Contro de Ferzan Ozpetek, coloana sonoră a filmului fiind melodia Zoo be zoo be zoo interpretată de Sophia. În februarie 2009, în noaptea decernării Oscarului, a înmânat lui Kate Winslet, râvnita statuetă la categoria Cea mai bună actriță în rol principal. În același an, după o absență destul de mare din lumea cinematografiei, este invitată de Rob Marshall pentru a o interpreta pe mama protagonistului în Nine, omagiu muzical 8½ de Fellini. În 2010 se reîntoarce în lumina reflectoarelor și devine protagonista miniseriei La mia casa è piena di specchi , inspirată din cartea autobiografică a surorii sale Maria Silicone. Sophia o interpretează pe mama sa, Romilda. Filmografie An Titlu Rol Note 1950 Io sono il capataz Secretara Dictatorului Le Sei mogli di Barbablù fata răpită Tototarzan A tarzanide Il voto A commoner at the Piedigrotta festival Hearts at Sea Extra necreditată 1951 White Leprosy A girl in the boardinghouse Owner of the Vapor Ballerinetta Milano miliardaria Extra necreditată Magician for Force The bride Quo Vadis Lygia's slave necreditată It Was Him!... Yes! Yes! Odalisque Anna Night club assistant necreditată 1952 È arrivato l'accordatore Amica di Giulietta I Dream of Zorro Conchita ca Sofia Scicolone The Favorite Leonora 1953 The Country of the Campanelli Bonbon Pilgrim of Love We Find Ourselves in the Gallery Marisa Two Nights with Cleopatra Cleopatra/Nisca Girls Marked Danger Elvira Good Folk's Sunday Ines Aida Aida Africa Under the Seas Barbara Lama 1954 Neapolitan Carousel Sisina Un giorno in pretura Anna The Anatomy of Love The girl Poverty and Nobility Gemma The Gold of Naples Sofia Segment "Pizze a Credito" Attila Honoria Too Bad She's Bad Lina Stroppiani 1955 The Sign of Venus Agnese Tirabassi The Miller's Beautiful Wife Carmela The River Girl Nives Mongolini Scandal in Sorrento Donna Sofia 1956 Lucky to Be a Woman Antonietta Fallari 1957 Boy on a Dolphin Phaedra The Pride and the Passion Juana Legend of the Lost Dita 1958 Desire Under the Elms Anna Cabot The Key Stella The Black Orchid Rose Bianco Houseboat Cinzia Zaccardi 1959 That Kind of Woman Kay 1960 Heller in Pink Tights Angela Rossini It Started in Naples Lucia Curio The Millionairess Epifania Parerga A Breath of Scandal Princess Olympia Two Women Cesira 1961 El Cid Chimena Madame Sans-Gêne, a.k.a., "Madame" Catherine Hubscher, aka "Madame Sans-Gêne" 1962 Boccaccio '70 Zoe Segmentul "La Riffa" The Prisoners of Altona cu Maximillian Schell, Robert Wagner și Frederic March Five Miles to Midnight Lisa Macklin 1963 Yesterday, Today and Tomorrow Adelina Sbaratti/Anna Molteni/Mara 1964 The Fall of the Roman Empire Lucilla Marriage Italian-Style Filumena Marturano 1965 Operation Crossbow Nora Lady L Lady Louise Lendale/Lady L 1966 Judith Judith Arabesque Yasmin Azir 1967 A Countess from Hong Kong Natasha More Than a Miracle Isabella Candeloro 1968 Ghosts - Italian Style Maria Lojacono 1970 Sunflower Giovanna 1971 Lady Liberty Maddalena Ciarrapico The Priest's Wife Valeria Billi 1972 Man of La Mancha Aldonza/Dulcinea 1973 The Sin Hermana Germana 1974 The Voyage Adriana de Mauro Verdict Teresa Leoni Brief Encounter Anna Jesson film TV (Hallmark hall of fame) 1975 Sex Pot Pupa 1976 The Cassandra Crossing Jennifer Rispoli Chamberlain 1977 A Special Day Antoinette 1978 Blood Feud Titina Paterno Brass Target Mara/cameo Angela Angela Kincaid 1979 Firepower Adele Tasca 1980 Sophia Loren: Her Own Story Rolul său/Romilda Villani (mama sa) 1984 Aurora Aurora Film TV 1986 Courage Marianna Miraldo film TV 1988 The Fortunate Pilgrim Lucia miniserial TV 1989 Running Away Cesira miniserial TV (remake pentruTwo Women) 1990 Saturday, Sunday and Monday Rosa Priore 1994 Prêt-à-Porter Isabella de la Fontaine 1995 Grumpier Old Men Maria Sophia Coletta Ragetti 1997 Soleil(fr) Maman Levy 2001 Francesca e Nunziata Francesca Montorsi miniserial TV 2002 Between Strangers Olivia 2004 Too Much Romance... It's Time for Stuffed Peppers Maria Lives of the Saints Teresa Innocente miniserial TV 2009 Nine Mamma 2010 My House Is Full of Mirrors Romilda Villani miniserial TV 2011 Cars 2 Mama Topolino Voce 2013/14 La voce umana One-woman film role Scurtmetraj; prezentat laTribeca Film Festival 2014 1 Quote
Anakin Posted December 2, 2015 Posted December 2, 2015 Jennifer Morrison From Wikipedia, the free encyclopedia Jennifer Morrison Morrison at the 2014 San Diego Comic-Con Born Jennifer Marie Morrison April 12, 1979 (age 36)Chicago, Illinois, U.S. Alma mater Loyola University Chicago Occupation Actress, model, voice actress Years active 1994–present Jennifer Marie Morrison (born April 12, 1979) is an American actress, voice actress, model, and film producer.[1] She is known for her roles as Emma Swan in the ABC adventure fantasy series Once Upon a Time and as Dr. Allison Cameron in House, alongside Hugh Laurie. She also has portrayed Zoey Pierson, one of Ted Mosby's love interests on How I Met Your Mother (season 6) and Winona Kirk, mother of James T. Kirk in Star Trek Contents [hide] 1Early life 2Career 3Personal life 4Filmography 4.1Film 4.2Television 4.3Music videos 4.4Video games 5References 6External links Early life[edit] Morrison was born in Chicago and raised in Arlington Heights, Illinois. She is the eldest of three children with a sister, Julie, who is a singer-songwriter and music therapist,[2] and a brother, Daniel, who is a high school band director.[2] Her father, David L. Morrison, is a retired music teacher who was named teacher of the year by the Illinois State Board of Education in 2003.[3] Morrison's mother, Judy, is also a retired music teacher. Morrison attended South Middle School then graduated from Prospect High School in 1997 where her parents worked. She was an All-State clarinet player in the school's marching band, sang in the choir and was a cheerleader in the school pep squad. She attended Loyola University Chicago where she majored in Theatre and minored in English, graduating in 2000. She studied at the Steppenwolf Theatre Company before moving to Los Angeles to pursue a career in film and television. Career[edit] Jennifer Morrison at the 2012 Tribeca Film Festivalpremiere of Knife Fight Morrison started her career as a child model, appearing in print advertisements for JCPenney and Montgomery Ward and commercials for Rice Krispies and Mondo. In May 1992, she was featured on the cover of Sports Illustrated for Kids with basketball star Michael Jordan.[4] She made her feature film debut at the age of fifteen as the daughter of Richard Gere and Sharon Stone in the 1994 film Intersection, and later appeared as Samantha in A Stir of Echoes with Kevin Bacon in 1999. Her first leading role came in the 2000 film Urban Legends: Final Cut, and she has since gone on to appear in films including Grind with Adam Brody, Surviving Christmas with Ben Affleck and James Gandolfini, and Mr. & Mrs. Smith with Brad Pitt and Angelina Jolie in 2003, 2004 and 2005, respectively. She has worked on several hit television series, including Touched by an Angel and Dawson's Creek. In 2004, Morrison won the role of immunologist Dr. Allison Cameron on House in a team consisting of her, Dr. Robert Chase, an intensivist, played by Australian actor Jesse Spencer,Dr. Eric Foreman, a neurologist, played by Omar Epps and Dr. Gregory House, a board-certified diagnostician with a double specialty in infectious disease and nephrology, played by English actor Hugh Laurie. She played this role for the whole duration of the series, from 2004 to 2012. Morrison's character left in 2009 in an episode called Teamwork,[5] but returned in the 2010 episode Lockdown. Cameron's story concluded at this point. Morrison returned alongside fellow actors Sela Ward, Kal Penn, Olivia Wilde, Amber Tamblyn and Anne Dudekfor the series finale Everybody Dies in 2012, both as a hallucination convincing House to live or die and in person at House's funeral. In 2006, she starred in and produced the independent film Flourish. Morrison is also one of the producers that found Glee during its early draft and brought it to attention of writer Ryan Murphy, who with Brad Falchuk and Ian Brennan, adapted it into a television series. Morrison did not stay involved creatively, but is credited as an associated producer on the first season for her involvement in finding it and helping it get into the right hands.[6] In 2007, Morrison appeared as Kirce James in the computer game Command & Conquer 3: Tiberium Wars, a character who frequently interacts with the player during the course of the GDI campaign. Her film projects that year included Big Stan alongside Rob Schneider, and The Murder of Princess Diana, a television movie based on the book of the same name by Noel Botham. Produced by Lifetime andWorking Title Television, Morrison portrays an American journalist, Rachel, who witnesses the car crash which took the life of Diana, Princess of Wales.[citation needed] Jennifer Morrison atPaleyfest 2012 In 2009, Morrison returned to the big screen, appearing in the opening scene of J. J. Abrams' Star Trek reboot as James T. Kirk's mother, Winona. After her contract on House was not renewed, it was announced on December 17, 2009,[7] that Morrison had won the role of Kate Keller, Helen Keller's mother, in the Broadway-bound revival of The Miracle Worker.[8][better source needed] Morrison at the 2013 Toronto International Film Festival In the fall of 2010, Morrison appeared as a guest-star in the fourth episode of NBC's Chase. She played the role of Faith, a single mother-turned-fugitive, who embarks on a bloody killing spree across Texas with her daughter in tow.[9] She joined the cast of CBS's How I Met Your Mother as recurring character Zoey Pierson, a mischievous architecture nerd and love interest of main character Ted Mosby, and "the biggest female character we've maybe ever added to the show in Ted's life", according to executive producer Craig Thomas.[10][11][12] In 2011, Morrison co-starred alongside Joel Edgerton, Tom Hardy and Nick Nolte in Warrior, a film about two estranged brothers who enter a mixed martial arts tournament and are forced to confront their struggling relationship with each other and with their father. Morrison plays the wife of Edgerton's character, struggling to keep her family together.[6] Since October 2011, Morrison has had a starring role in ABC's Once Upon a Time. She plays the role of Emma Swan, a bail bonds collector, whose biological son claims that she is the missing daughter of Snow White and Prince Charming. Personal life[edit] Morrison started dating her House co-star Jesse Spencer in July 2004.[13] Spencer proposed to Morrison on December 23, 2006, at the Eiffel Tower and the two had planned to marry later in 2007. In August 2007, Morrison and Spencer called off their engagement.[14] Morrison dated actor Amaury Nolasco from 2008 to 2011.[15][16] Morrison dated her Once Upon a Time co-star Sebastian Stan from May 2012 to August 2013.[17] Filmography[edit] Film[edit] As actress Year Title Role Notes 1994 Intersection Meaghan Eastman 1994 Miracle on 34th Street Denice 1999 Stir of Echoes Samantha Kozac 2000 Urban Legends: Final Cut Amy Mayfield 2001 The Zeros Joyce 2002 Design Sonya Mallow 2002 Big Shot: Confessions of a Campus Bookie Callie 2002 Nantucket Alicia 2002 100 Women Annie 2003 Grind Jamie 2004 Mall Cop Chris 2004 The Sure Hand of God Lily Bowser 2004 Surviving Christmas Missy Vanglider 2004 Lift Sarah Short film 2005 Mr. & Mrs. Smith Jade 2006 The Script Christie Short film 2006 Flourish Gabrielle Winters Also producer 2007 The Murder of Princess Diana Rachel Visco Nominated—OFTA Television Award for Best Actress in a Motion Picture or Miniseries (2007) 2007 Big Stan Mindy 2009 Star Trek Winona Kirk Boston Society of Film Critics Award for Best Ensemble by a Cast (2009)Denver Film Critics Society for Best Acting Ensemble (2009) 2009 Table for Three Leslie Green 2011 Bringing Ashley Home Ashley Phillips PRISM Award for Performance in a TV Movie or Miniseries (2012) 2011 Warrior Tess Conlon 2012 Stars in Shorts Agent Rachel Mintz Segment: "Prodigal" 2012 Knife Fight Angela 2012 Some Girl(s) Sam 2013 Alpha Alert Lt. White Originally titled Event 15 2014 The List Katherine Stern 2015 To Dust Return Sharon Reynolds Short film; World premiere at San Diego Comic-Con 2015 2015 Mattresside Angelica Short film; in post-production 2016 6 Miranda Drive Joy Carter Post-production 2016 Albian: Rise of the Danann The Abbess As director Year Title Notes 2015 Warning Labels Short film Nominated—Tribeca Film Festival for Best Narrative Short (2015) Television[edit] Year Title Role Notes 2001 The Chronicle Gwen Episode: "Let Sleeping Dogs Fry" 2001 Touched by an Angel Melissa Episode: "Most Likely to Succeed" 2001–02 Dawson's Creek Melanie Shay Thompson 2 episodes 2002 Any Day Now Mandy Singer Episode: "In Too Deep" 2002 The Random Years Megan Episode: "Pilot" 2004–12 House Dr. Allison Cameron 130 episodes Nominated—Screen Actors Guild Award for Outstanding Performance by an Ensemble in a Drama Series (2009) 2009 The Super Hero Squad Show Wasp 3 episodes; voice 2010 Chase Faith Maples Episode: "Paranoia" 2011 Five Sheila Segment: "Charlotte" 2010–11, 2014 How I Met Your Mother Zoey Pierson Season 6 (recurring; 12 episodes) Season 9 (guest; 1 episode) 2011–present Once Upon a Time Emma Swan Lead role Nominated—People's Choice Award for Favorite On-Screen Chemistry (with Colin O'Donoghue) (2014) Nominated—Kid's Choice Award for Favorite TV Actress (2015) Nominated—People's Choice Award for Favorite Fantasy/Sci-Fi TV Actress (2015) Nominated—Teen Choice Awards for Choice TV Actress: Fantasy/Sci-Fi (2015) Nominated—Teen Choice Awards for Choice TV: Liplock (with Colin O'Donoghue) (2015) Music videos[edit] Year Title Artist 2002 "Too Bad About Your Girl" The Donnas 2003 "Shut Up" Nick Lachey 2005 "Dark Blue" Jack's Mannequin 2015 "What I Want" Will Butler Video games[edit] Year Title Role Notes 2007 Command & Conquer 3: Tiberium Wars Kirce James Quote
_Raisa_ Posted December 5, 2015 Posted December 5, 2015 Colin Farrell Colin James Farrell (n. 31 mai 1976, Dublin, Irlanda), cunoscut sub numele de Colin Farrell, este un actor irlandez. A apărut în numeroase filme de succes cum ar fi Minority Report, Miami Vice, Phone Booth, In Bruges sau Triage. Biografie[modificare | modificare sursă] Farrell la Festivalul de Film de la Toronto, 2007 Colin Farrell la premiera fimuluiOndine Este fiul lui Rita, casnică, și a lui Eamon, un fotbalist care a jucat la echipa Shamrock Rovers FC și a deținut o companie de import export în Dublin. Collin este cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei: mai are un frate - Eamon și două surori - Catherine și Claudine. Ambele surori ale sale au apărut în câteva dintre producțiile cinematografice în care a jucat Colin. Dintre cele două, Claudine lucrează deasemenea și pe post de asistentă și companioană a actorului. În numeroase interviuri, Colin a vorbit deschis despre adolescență sa, cum la 15 ani și-a pierdut virginitatea cu o femeie cu 20 de ani mai mare decât el, în timpul liceului a fost unul dintre elevii problemă. Carieră[modificare | modificare sursă] Colin Farrell la Festivalul de Film de la Toronto, 2007 Deși inițial voia să o ia pe urmele tatălui său și să se profileze pe o carieră în fotbal, acesta s-a răzgândit între timp și a încercat să se alăture unei formații. După ce a renunțat la Școala de Actorie Gaiety, Farell a fost distribuit în "Ballykissangel" - o dramă difuzată de postul de televiziune BBC, iar mai apoi a apărut în filmul independent Drinking Crude. Filmul cu care a ieșit din anonimat a fostTigerland (2000), regizat de Joel Schumacher, unde l-a interpretat pe arogantul soldat Boz. Acest film a fost urmat în 2001 de American Outlaws, unde avea să-l interpreteze pe celebrul infractor și ucigaș Jesse James - film ce s-a dovedit a fi un adevărat eșec în box-office. În 2002 a jucat alături de Bruce Willis în Hart's War, însă nu s-a bucurat de prea mare succes nici cu acest film. Momentul lui de glorie a venit în același an, când Steven Spielberg l-a distribuit în Minority Report, alături de Tom Cruise - film ce s-a dovedit a fi un adevărat succes atât financiar cât și critic. Farrell a continuat să se bucure de succes și cu apariția în Phone Booth (2002), The Recruit (2003), Daredevil (2003) și a colaborat din nou cu Joel Schumacher la filmul Veronica Guerin (2003). În 2004 interpretarea împăratului Alexandru cel Mare în filmulAlexander avea să genereze încasări substanțiale. Mai apoi, în 2005, a apărut într-un nou film istoric: The New World, unde a jucat alături de Christopher Plummer și Christian Bale în rolul unui explorator. Miami Vice regizat de Michael Mann este un alt film notabil în care Farrell a jucat împreună cu Jamie Foxx. În 2007 a fost fratele lui Ewan Mcgregor în dramă Cassandra's Dream, regizat de Woody Allen. Rolul din În Bruges (2008) avea să-i aducă primul Glob de Aur din carieră. Cel mai recent a apărut în ultimul film al lui Heath Ledger - The Imaginarium of Doctor Parnassus, iar salariul primit pentru acest rol l-a donat fiicei regretatului actor (Legder). Viața privată[modificare | modificare sursă] Colin Farrell a avut o relație cu actrița engleză Amelia Warner între iulie și noiembrie 2001.[1] Au fost speculații că ei ar fi fost căsătoriți, însă mai târziu el a infirmat asta.[2] A avut o relație cu fotomodelul Kim Bordenave, din care a rezultat un băiețel, născut pe 12 septembrie 2003. Quote
_Raisa_ Posted December 6, 2015 Posted December 6, 2015 Tori Spelling From Wikipedia, the free encyclopedia Tori Spelling Spelling at The Heart Truth Fashion Show in February 2009 Born Victoria Davey Spelling May 16, 1973 (age 42)[1]Los Angeles, California, U.S. Occupation Actress, author Years active 1981–present Spouse(s) Charlie Shanian(m. 2004; div. 2006)Dean McDermott (m. 2006) Children 4 Parent(s) Aaron Spelling (deceased)Candy Spelling Relatives Randy Spelling (brother) Website www.torispelling.com Victoria Davey "Tori" Spelling (born May 16, 1973)[2] is an American actress and author. Her first major role was Donna Martin on Beverly Hills, 90210 in 1990, produced by her father. She appeared in a string of made-for-television films, such as A Friend to Die For (1994) and Mother, May I Sleep with Danger? (1996). Spelling also rose to prominence through independent films such as The House of Yes (1997), Trick (1999) andCthulhu (2007). She reprised her prominent role in the spinoff, 90210, in 2009. Her autobiography, Stori Telling, debuted on top of the New York Times Best Seller list and was named the best celebrity autobiography of 2009.[3] Divorced from playwright Charlie Shanian, Spelling is married to Dean McDermott. They have four children. Contents [hide] 1Early life 2Career 2.1Early work 2.22006–2009 2.32010–present 3Personal life 4Filmography 4.1Film 4.2Television 5Multimedia 5.1Soundtrack 6Books 7References 8External links Early life[edit] Victoria Davey Spelling[4] was born on May 16, 1973 in Los Angeles, California. She is the daughter of Candy(née Marer; born 1945) and television and film producer Aaron Spelling (1923–2006).[5] She has a younger brother, Randy, a former actor who as of 2009 works as a life coach. Spelling's parents were both Jewish, and their ancestors immigrated from Russia and Poland.[5][6] The family celebrated both Christmas and Hanukkahwhile she was growing up.[7][8] Her middle name comes from her paternal grandfather, David. She attendedBeverly Hills High School in Beverly Hills, California, but graduated from Harvard-Westlake School[9] in 1991. Career[edit] Early work[edit] At age six, Spelling was given acting lessons from an acting coach hired by her father Aaron and subsequently was given guest spots on shows such asThe Love Boat, T. J. Hooker, Hotel, Fantasy Island, Vega$, and Saved by the Bell. At the age of 17, she was given the role of Donna Martin on Beverly Hills, 90210, a series co-produced by her father Aaron's company Spelling Television. Spelling portrayed Donna for the show's entire run and was nominated for two Young Artist Awards.[10][11] Donna remained a virgin for about seven years, that is until the finale of the seventh season, supposedly due to Aaron Spelling's edict.[12] While starring on 90210, Spelling was cast in a number of made-for-television films, including Co-Ed Call Girl (1992), A Friend to Die For (1994), andMother, May I Sleep with Danger? (1996). Subsequently, Spelling appeared in several independent films including The House of Yes (1997) and Trick(1999).[13][14] 2006–2009[edit] In 2006, Spelling starred as herself in the VH1 sitcom So Notorious, which parodied her public image. In January 2007, she and her second husband Dean McDermott pretended to purchase and operate a bed and breakfast hotel in Fallbrook, California[15] for their reality show, Tori & Dean: Inn Love, which premiered on the Oxygen network on March 20, 2007.[16] In July 2007, Spelling became a minister to marry a gay couple at Chateau La Rue. A tape of the ceremony was shown on Inn Love.[17] In June 2008, the show returned for a third season under a new title, Tori & Dean: Home Sweet Hollywood. In the new season, Spelling and McDermott discontinued the inn plotline, and they returned to Los Angeles where they portrayed a struggle to balance buying a new home, their second child Stella, and Spelling's book tour. In May 2009, Home Sweet Hollywood was aired for a fourth season. On January 7, 2009, it was reported that Spelling would reprise her role as Donna Martin on the new CW show 90210.[18] She appeared in two episodes (19 and 20) as a special guest star. Spelling's fashion and jewelry line premiered on HSN. She released an autobiography, sTori TELLING, on March 11, 2008. Her second book titledMommywood was released on April 14, 2009.[19] 2010–present[edit] In 2010, Spelling released her third book, uncharted terriTORI. Spelling told People: "I love sharing my stories and experiences with people and connecting to them on both a humorous and emotional level. The response to my first two books has been so amazing that I wanted to write a third one for my fans."[20] Spelling's spin-off series Tori & Dean: sTORIbook Weddings premiered on April 6, 2011.[21] Writers lodged a suit against Spelling, claiming that they had presented the ideas for a "wedding show" to her company, but were told there was no interest in producing the show.[22] Later that year, Spelling voiced the Pirate Princess in Jake and the Never Land Pirates. She played a role in the comedy short movie "Hoarders: Untold sTori" which premiered at the OutfestFilm Festival in July 2011.[23] On September 4, 2011, Spelling made an appearance on Big Brother 13.[24] On April 21, 2012, Spelling hosted My Little Pony: Friendship Is Magic 'Royal Wedding' special, celebrating the show's second season finale, called A Canterlot Wedding. She also hosted the series premiere of Craft Wars, where three new contestants each episode battle against each other crafting for a chance to earn $10,000.[25][26] On December 18, 2012, Spelling appeared on Nick Jr's Yo Gabba Gabba and performed a skit where she baked cookies for the characters on the show. This was part of a Christmas special for the show. The special, included other famous guests such as Tony Hawk and My Chemical Romance.[27][28] It was announced on August 26, 2013, that production has started on a new reality television series titled Tori & Dean: Cabin Fever.[29] The series chronicles Spelling, her husband, and their four children as they move to a lakeside cabin in Ontario, Canada while renovating it into their vacation home.[29]Eight, half-hour episodes will be produced and air on CMT Canada and HGTV in 2014.[29] Spelling starred in the short-lived ABC Family TV series Mystery Girls with former 90210 co-star Jennie Garth in 2014.[30] Personal life[edit] On July 3, 2004, Spelling married actor and playwright Charlie Shanian[31] in a lavish $1 million ceremony. They separated in October 2005.[32][33] Shanian cited irreconcilable differences when he filed for divorce, which was finalized on April 20, 2006.[34] Spelling married Dean McDermott less than a month later, on May 7, 2006, in a private ceremony in Wakaya, Fiji. McDermott was married to Mary Jo Eustace (1993–2006), but they separated and divorced after his affair with Spelling.[35] Spelling and McDermott renewed their vows on May 8, 2010 inBeverly Hills, California.[36] McDermott brings to the marriage son Jack (October 1998). The couple has four children: sons Liam Aaron (born March 13, 2007) and Finn Davey (born August 30, 2012),[37] and daughters Stella Doreen (born June 9, 2008)[38] and Hattie Margaret (born October 10, 2011).[39] Spelling's father Aaron died on June 23, 2006. She was anticipated to inherit a sizable portion of her father's $500 million estate. The estate was to be divided primarily between Spelling, her brother Randy, and her mother Candy. Candy was the estate executor, but she and Tori were estranged. Tori and her brother each inherited $800,000,[40] although Randy was not estranged.[40] It was reported that Candy established a $10 million trust fund for Tori Spelling's eldest child, Liam.[41] In her sixth book, "Spelling It Like It Is," Tori admitted to having financial troubles, due to their reality show getting cancelled, poor real estate decisions, and a very difficult fourth pregnancy.[42] In explanation, Spelling said, "...as my real estate obsession persists, it's starting to look more compulsive. Moving is expensive, and I've put us in a precarious financial situation." [43] After her fourth pregnancy, Spelling shared that husband Dean McDermott wanted to get a vasectomy but they couldn't afford it. Spelling claims that she hasn't bought a new purse in three years, but seems to have a caviar taste with her current tuna fish budget. "Even when I try to embrace a simpler lifestyle, I can't seem to let go of my expensive tastes," she said in an interview.[44] Spelling now claims to be repurposing, using hand-me-down clothes for her children, and toning down her children's once lavish birthday parties. “I can’t afford to live like this anymore. Our circumstances have changed,” she explained. In December 2013, news broke that Spelling's husband, Dean McDermott, had cheated on his wife with 28-year-old Emily Goodhand.[45][46] After telling Goodhand that he had a sexless marriage, the two had a two-day affair.[46] Spelling decided to document the make-or-break relationship on a 6-episode Lifetime documentary, True Tori.[47] Some suspect the couple of making up the entire story for a paycheck, due to several timing inconsistencies, along with the nearly impossible-to-locate mistress.[48] Quote
BELLE_ Posted December 8, 2015 Author Posted December 8, 2015 Lucy Liu Lucy Liu (Alex) a putut fi văzută recent în comedia western "Shanghai Noon" (Shaolin Cowboy) alături de Jackie Chan şi Owen Wilson. Printre recentele realizări ale actriţei Liu se număra memorabilul rol din "Payback" (După faptă şi răsplată), în care l-a avut ca partener pe Mel Gibson, şi rolul principal feminin din producţia studioului Touchstone Pictures "Play It To The Bone" (O bătaie pe cinste) cu Antonio Banderas şi Woody Harrelson. La televiziune, Liu continuă să joace în rolul cârcotaşei Ling Woo din serialul produs de studioul Fox, Ally McBeal. Acest rol i-a adus actriţei recunoaşterea talentului său de către greii industriei filmului şi o mulţime de fani. A fost recent nominalizată la premiul Emmy pentru 'Cea mai bună actriţă într-un rol secundar în seriale de comedie', şi la premiul Screen Actors Guild, în acest an, pentru 'Cea mai bună actriţă în seriale de comedie'. S-a născut la New York şi a urmat cursurile universităţii locale, iar mai apoi şi-a luat licenţa în Limbi şi Culturi Asiatice la Universitatea din Michigan. În timpul ultimului an de studii, ea a dat o probă pentru producţia unui teatru studenţesc, "Alice in Wonderland" (Alice în Ţara Minunilor), adaptare a lui Andre Gregory. Sperând să fie distribuită într-un rol secundar, Liu a avut şansa de a obţine unul principal. Astfel a debutat carieră ei actoricească. Liu este şi o fotografă talentată, participând deja la câteva expoziţii importante de pe ambele coaste ale Americii. Prima participare de acest gen a avut-o la galeria Cast Iron din Soho, New York în 1993. Expoziţia i-a adus o bursă de artă oferită de o corporaţie care a trimis-o în China, unde a făcut o serie de fotografii ce au stat la baza celei de-a doua expoziţii de succes în Venice, California în 1997. http://www.cinemagia.ro/actori/lucy-liu-224/ Quote
saparica Posted December 9, 2015 Posted December 9, 2015 Arnold Schwarzenegger Copilăria și tinerețea Schwarzenegger s-a născut în Thal, Austria, un sat mic în apropiere de capitala stiriană Graz, și a fost botezat Arnold Alois Schwarzenegger. Tatăl său, Gustav Schwarzenegger (1907–1972), a fost ofițer în poliția locală și mama, Aurelia Jadrny (1922–1998), casnică. Conform celor relatate de Schwarzenegger, părinții erau severi: „Austria era o lume diferită în acei ani. Dacă făceam ceva rău sau nu ascultam de părinți, nuiaua știa de noi”. El a crescut într-o familie de romano-catolici credincioși, care asistau la serviciul religios în fiecare duminică. Fiul preferat al lui Gustav Schwarzenegger era Meinhard, fratele mai mare al lui Arnold. Favoritismul tatălui era „dur și vulgar”, ce se trăgea de la bănuiala nefondată că Arnold nu ar fi fost copilul lui. Schwarzenegger a afirmat că tatăl său nu avea „răbdare să te asculte sau să-ți înțeleagă problemele... Era un un perete, un perete adevărat”. Schwarzenegger avea o relație bună cu mama sa și a menținut-o până când ea s-a stins din viață. Mai târziu, Schwarzenegger a însărcinat Centrul Simon Wiesenthalsă cerceteze rapoartele tatălui său din timpul războiului. Însă nu s-a descoperit vreo dovadă de participare la atrocități comise de SA ori alte structuri naziste, în pofida faptului că Schwarzenegger senior a fost membru în partidul național-socialist. La școală, Schwarzenegger a fost un elev mediocru, dar se evidenția prin caracterul „voios, bine-dispus și exuberant”. Schwarzenegger a practicat multe sporturi, influențat în mare măsură de tatăl său. Și-a făcut rost de prima halteră în 1960, când antrenorul său de fotbal l-a dus cu echipa la o sală de forță locală. La vârsta de 14 ani, Schwarzenegger și-a ales drept carieră sportivă culturismul în detrimentul fotbalului. Schwarzenegger: „Am început să mă antrenez cu greutăți când aveam cincisprezece ani, dar participam deja ca sportiv, în fotbal, de patru ani. Cu toate că eram subțirel, eram bine dezvoltat, încât să-mi permit să încep să merg la sală și să ridic greutăți la nivel competițional”. Cu toate acestea, biografia saitului său oficial susține: „La 14 ani, el a început un program de antrenament intens cu Kurt Marnul, la 15 să studieze psihologia (pentru a învăța mai multe despre puterea minții asupra corpului), iar la 17 ani și-a început cariera competițională”.[necesită citare] În timpul unui discurs din 2001, Schwarzenegger a spus: „Planul mi-era format la vârsta de 14 ani. Tatăl meu voia să devin un ofițer de poliție, cum a fost el. Mama voia să merg să fac școală”.[necesită citare]Schwarzenegger a început să meargă la o sală de forță în Graz, unde frecventa cinematograful local pentru a-i vedea pe marii culturiști, între care: Reg Park, Steve Reeves și înotătorul Johnny Weissmüller. „Am fost inspirat de oameni precum Reg Park și Steve Reeves”. Când Reeves a murit în 2000, Schwarzenegger își amintea cu drag: „Adolescent fiind, am crescut cu Steve Reeves. Realizările sale remarcabile mi-au permis să văd înțelesul a ceea ce era posibil, pe când alții din jurul meu nu-mi înțelegeau mereu visele... Steve Reeves a fost o parte din tot ceea ce am putut realiza până acum”.[necesită citare] În 1961, Schwarzenegger l-a întâlnit pe fostul „Mr. Austria”, Kurt Marnul, care l-a invitat să se antreneze la sală în Graz. Era într-atât de dedicat culturismului, încât era cunoscut prin faptul că intra prin efracție în sala locală de forță la sfârșit de săptămână, când sala era de obicei închisă, ca să se poată antrena. „Nu mă simțeam bine dacă ratam un antrenament... Știam că nu voi putea să mă privesc în oglindă dimineața următoare dacă nu o făceam”.[necesită citare] În 1971, fratele său Meinhard a murit într-un accident rutier. Meinhard fusese beat și a murit instantaneu, iar Schwarzenegger nu a asistat la funeraliile lui. Meinhard era pe cale să se căsătorească cu Erika Knapp, iar cuplul a avut un copil de trei ani Patrick. Schwarzenegger i-a plătit nepotului Patrick școala și un trai în Statele Unite. Gustav a murit în anul următor în urma unui atac de cord. În filmul Pumping Iron, Schwarzenegger susține că nu a asistat la funeraliile tatălui său, deoarece se antrena pentru o competiție de culturism. Mai târziu, el și producătorul filmului au declarat că această istorie a fost luată de la un alt culturist cu scopul de a arăta extremele până la care unii sunt în stare să meargă pentru sportul practicat, dar și pentru a i se face intenționat lui Schwarzenegger o imagine mai rece, pentru a include în film un dram în plus de senzațional. A jucat în numeroase filme printre care se numără: Terminatorul , Terminatorul 2: Ziua Judecății, Terminatorul 3: Supremația Roboților , Goana după cadou etc. Quote
saparica Posted December 10, 2015 Posted December 10, 2015 Maia Morgenstern Biografie[modificare | modificare sursă] Născută în București într-o familie evreiască, Maia Morgenstern a studiat la Academia de Teatru și Film între 1981 și 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”. Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola din Îngerul albastru (Der Blaue Engel) sau Kathleen Hogan în Park Your Car in Harvard Yard. Ea este cunoscută publicului român mai ales pentru rolurile din filmele Balanța, Cel mai iubit dintre pământeni, Patimile lui Hristos. Maia Morgenstern a fost căsătorită de două ori. Are trei copii: Tudor Aaron, Eva Lea Cabiria și Ana Isadora. Numele ei, Morgenstern, înseamnă în germană „Luceafărul de dimineață”, nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a jucat în filmul Patimile lui Hristos. Regizorul Mel Gibson, un devotat romano-catolic, pare să fi luat în considerare, printre altele, acest detaliu ca fiind semnificativ pentru alegerea ei în acest rol. Din 2010 este numită ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România. În iunie 2012 apare într-un spot (pro bono) în care sprijină campania „Salvați Roșia Montană” acesta devenind într-o singură zi cel mai vizionat clip al artistei pe youtube. Quote
_Raisa_ Posted December 10, 2015 Posted December 10, 2015 Sandra Bullock De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sandra Bullock Bullock, 2013 Nume la naștere Sandra Annette Bullock Născută 26 iulie 1964 (51 de ani)Arlington, Virginia, S.U.A. Alma mater East Carolina University[*] Ocupație actor, actor de film[*], restaurateur[*],producător de film, scenarist Ani de activitate 1985-prezent Căsătorită cu Jesse G. James (2005–2010) (divorț) Frați Gesine Bullock-Prado[*] Cetățenie Statele Unite ale Americii Premii Oscar Cea mai bună actriță2010 The Blind Side modifică Sandra Annette Bullock (n. 26 iulie 1964, Arlington, Virginia) este o actriță și producătoare americană de origine germană. Cuprins [ascunde] 1Biografie 1.1Copilăria și tinerețea 1.2Debutul, între cinema și televiziune 1.3Succesul cu Speed și While You Were Sleeping 1.4Cariera 1.5Consacrarea cu premiul Oscar 1.6În ultimii ani 1.7Viața personală 1.8Filantropie 2Filmografie 2.1Actriță 2.2Regizoare și scenaristă 3Referințe 4Bibliografie 5Legături externe Biografie[modificare | modificare sursă] Sandra Annette Bullock (n. 26 iulie 1964) este o actriță americană care a obținut faimă și notorietate în anii 1990 datorită rolurilor interpretate în filme de succes precum Demolition Man, Speed, The Net, Hope Floats, A Time to Kill, și While You Were Sleeping. În noul mileniu și-a continuat apariția în alte filme de succes precum Miss Congeniality, The Lake House și Crash, cel din urmă primind aprecierea criticilor de film americani, iar în anul 2005 a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame. În anul 2007 a fost clasificată pe locul 14 în topul celor mai bogate femei celebre cu o avere estimată la 85 milioane de dolari. În 2009, Sandra Bullock a jucat în două dintre cele de mai succes filme d.p.d.v. al încasărilor: The Proposal și The Blind Side. Sandra Bullock a primit un premiu Golden Globe pentru cea mai bună actriță, un premiuScreen Actors Guild pentru interpretarea remarcabilă, distinsă de către o actriță a unui rol principal, și un Premiu Oscar pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea rolului lui Leigh Anne Tuohy în filmul The Blind Side[1]. De asemenea numele ei apare în ediția 2012 a Cărții Recordurilor (Guiness Book) ca cea mai bine plătită actriță, cu 56 milioane de dolari[2][3] Copilăria și tinerețea[modificare | modificare sursă] Sandra Bullock s-a născut în Arlington, Virginia, mama ei, Helga D. Meyer (1942-2000) [4], a fost o cântăreță lirică și profesoară de canto iar tatăl, John W. Bullock (n. 1925)[5],un antrenor în Alabama. Sandra Bullock a locuit în orașul Fürth până la vârsta de 12 ani, unde a cântat într-un cor al Norimberg Staatstheater[6]. Și-a trăit copilăria în Germania și în alte părți ale Europei. Vorbește limba germană cursiv și a studiat balet și canto de mică, interpretând mici roluri în piese de teatru care se tineau în sala de Operă unde performa și mama ei. Sandra Bullock are o soră mai mică, născută în anul 1970, Gesine Bullock-Prado[7]. A învățat la Washington-Lee High School, unde printre altele era și cheerleader, a participat în piese de teatru în liceu, și a fost logodită cu un jucător de football american. A absolvit liceul în anul 1982 și pe urmă s-a înscris la universitatea East Carolina University din Greenville (Carolina de Nord). A renunțat la facultate în ultimul an, în primăvara lui 1986, pentru a-și începe cariera de actriță. Mai apoi s-a mutat în New York, unde a lucrat o perioadă ca barman-ospătar pentru a-ți asigura mijloacele de trai; a luat lecții de teatru de la Sanford Meisner , după care a fost abordată de mai multe show-uri de televiziune, iar în anul 1987 obține primul său rol în filmul Hangmen. Debutul, între cinema și televiziune[modificare | modificare sursă] Apărută în mici producții la sfârșitul anilor 1980, Sandra Bullock obține un rol in piesa de teatru No Time Flat la Broadway. Regizorul Alan J. Levi, impresionat de interpreatarea Sandrei, îi oferă un rol in filmu TV Bionic Showdown: The Six Million Dollar Man and the Bionic Woman. Mai apoi joacă in câteva producții independente, precum Who Shot Patakango? și The Preppie Murder, ca să obțină mai târziu rolul principal, Tess McGill, în sitcom-ulWorking Girl, serial inspirat din filmul omonim din anul 1988, care avea ca și protagoniști pe Harrison Ford, Sigourney Weaver, Melanie Griffith și Joan Cusack[8]. În anul 1992 joacă în filme mici precum Love Potion No. 9 pe platoul căruia se îndrăgostește de colegul ei Tate Donovan, iar apoi face parte, în anul 1993, din thriller-ul horror The Vanishing cu Kiefer Sutherland și Jeff Bridges. Mai târziu joacă în comedia When the Party's Over și în drama The Thing Called Love regizat de Peter Bogdanovich, cu River Phoenix, Samantha Mathis șiDermot Mulroney. Obține un rol de prim-plan în thriller-ul science-fiction Demolition Man cu Sylvester Stallone și Wesley Snipes. Vor urma filmele de aventură Fire on the Amazon și drama Wrestling Ernest Hemingway alături de mari actori precum Robert Duvall, Richard Harris și Shirley MacLaine. Succesul cu Speed și While You Were Sleeping[modificare | modificare sursă] Festival di Cannes 1996 Anul 1994 este anul de aur pentru Sandra care joacă rol de protagonistă în Speed alături de Keanu Reeves șiDennis Hopper. În film joacă rolul lui Annie Porter, șoferița unui autobuz care urmează să explodeze dacă viteza cu care merge coboară sub 80 km/h. Filmul a fost considerat un succes atât din partea criticilor de film cât și d.p.d.v. comercial, obținând trei nominalizări la Oscar dintre care câștigă două premii: pentru Cel mai bun sunet și pentru Cel mai bun montaj sonor, printre altele obține și trei nominalizări, dintre care două câștigate, la BAFTA Award și 9 nominalizări la MTV Movie Awards câștigând 5 dintre acestea, printre care premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină și premiul pentru Cea mai atragătoare actriță, ambele premii aparținând Sandrei Bullock. În anul următor joacă în comedia romantică While You Were Sleeping alături de Bill Pullman. În film Sandra joacă rolul unei casiere la metrou, Lucy, care se îndrăgostește de un bărbat frumos și bogat, acesta din urmă are un accident la stația de metrou de la care Sandra îl salvează dar bărbatul ramâne în comă, ajunsă la spital rudele bărbatului o confundă cu logodnica bărbatului. Rolul Lucy, care trebuia să fie a lui di Demi Moore, îi permite Sandrei să obțină candidatura la un Golden Globe pentru Cea mai bună actriță dintr-o comedie sau un musical. While You Were Sleeping și Speed au contribuit cu siguranță la lansarea definitivă a carierei Sandrei Bullock. Tot în anul 1995 joacă, în thriller-ul The Net alături de Jeremy Northam, rolul unei informaticiene care dă peste un secret înfiorător și care din acel moment va fi urmărită de un grup de hackeri, care îi vor lua tot. Datorită filmului obține o nominalizare la MTV Movie Awards pentru Cea mai dorită femeie. Cariera[modificare | modificare sursă] În anul 1996 după ce a jucat în comedia Two If by Se, alături de Denis Leary, își înființează propria casă de producție numită Fortis Films, pe care o gestionează sora, producatoarea Gesine Bullock-Prado[9]. Tot în 1996 joacă în filmul A Time To Kill inspirat din omonimul roman al lui John Grisham, alături de un cast compus din Matthew McConaughey, Kevin Spacey, Samuel L. Jackson, Kiefer Sutherland, Donald Sutherland și Oliver Platt. În același an joacă în filmul In Love and War de Richard Attenborough cu Chris O'Donnell în care joacă rolul lui Agnes von Kurowsky, prima dragoste a lui Ernest Hemingway. În anul 1997 joacă în Speed 2: Cruise Control, partea a doua a filmului care a lansat-o Speed, în care joacă tot rolul lui Annie Porter, dar fără Keanu Reeves, înlocuit de Jason Patric. Filmul a fost considerat un eșec de către criticii de film. În anul 1998 joacă în drama romantică Hope Float de Forest Whitaker cu Gena Rowlands și Harry Connick Jr., și apoi debutează ca regizor cu scurt metrajul Making Sandwiches în care apar Matthew McConaughey și Eric Roberts. Pe urmă joacă în filmul Practical Magic cu prietena Nicole Kidman șiStockard Channing. În 1999 joacă în comedia romantică Forces of Nature alături de Ben Affleck. Comedia e inspirată din filmul din 1934 a lui Frank Capra,It Happened One Night. În același an joacă alături de Liam Neeson în comedia Gun Shy, film în care are și calitate de producător, apoi joacă în filmul 28 Days alături de Viggo Mortensen. În film actrița joacă rolul unei alcoolice dependentă de droguri constrânsă să petreacă 28 zile într-o clinică pentru reabilitare. Actrița a petrecut cu adevărat câteva zile într-o astfel de clinică pentru a-și pregăti rolul. În sfârșit, în anul 2000 revine la mare succes și notorietate cu filmul Miss Congeniality în care joacă rolul lui Gracie Hart, agent FBI sub acoperire care trebuie să prevină un atentat la concursul Miss America. Filmul a fost un succes la încasări, Sandra obținând nominalizarea la Golden Globe pentru Cea mai bună actrița dintr-o comedie sau musical. Steaua Sandrei Bullock peHollywood Walk of Fame După doi ani de pauză revine în 2002 cu thriller-ul psihologic Murder By Numbers alături de Ryan Gosling și Michael Pitt. Filmul e inspirat după faptele reale ale lui Leopold și Loeb din 1924, și a fost prezentat în afara concursului la al 55-lea Festival din Cannes[10]. În același an joacă în comedia Divine Secret of Ya-Ya Sisterhood, alături de Maggie Smith, James Garner și Ellen Burstyn. Tot în 2002, alături de Hugh Grant, joacă în comedia romantică Two Weeks Notice, în care interpretează rolul avocatei Lucy Kelson. În anul 2004, după o scurtă pauză, face parte din distribuția filmului dramatic Crash, film independent având ca regizor pe Paul Haggis și având ca protagoniști, pe lângă Sandra Bullock, actori precum Brendan Fraser, Don Cheadle, Matt Dillon, Ryan Phillippe și Thandie Newton. Filmul a obținut 6 nominalizări la Oscar în 2006 câștigând trei premii, pentru Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu original și și Cel mai bun montaj. Acest lung metraj are ca temă fundamentală rasismul, dar tratează și alte aspecte ale relațiilor interumane[11]. În anul 2005 are o apariție cameo în filmul Loverboy cu Kyra Sedgwick, Kevin Bacon, Marisa Tomei și Matt Dillon. A primit, în același an, o stea peHollywood Walk of Fame. Atunci, prin numeroasele felicitări apărute în ziarele din Los Angeles, a fost și un mesaj de felicitări semnat "Keanu R." (adicăKeanu Reeves, partenerul din filmul Speed). Același mesaj de felicitări a apărut cu multe luni înainte, când actorul a primit și el o stea pe Hollywood Walk of Fame, din partea Sandrei Bullock, semnat "Sandy B.". Tot 2005 reia rolul lui Gracie Hart în partea a doua a filmului Miss Congeniality 2: Armed and Fabulous alături de Regina King. De această dată Gracie Hart trebuie să-și salveze prietena Cheryl Frasier care fusese răpită. În 2006 joacă din nou alături de Keanu Reeves, la 11 ani după filmul Speed, în filmul romantic The Lake House, film în care este vorba despre povestea de dragoste dintre doctorița Kate Foster (Bullock) și arhitectul Alex Wyler (Reeves) care locuiesc în aceeași casă dar nu se intâlnesc niciodată. Singurul mod de comunicare al lor fiind cutia poștală din fața casei, mulțumită căreia își pot scrie unul celuilalt și descoperă faptul că locuiesc în aceeași casă, dar la 2 ani diferență unul de celălalt, ea în 2006 și el în 2004. Filmul a câștigat 2 nominalizări la Teen Choice Award câștigând premiul pentru Cel mai bun sărut[12]. Tot în 2006 interpretează rolul scriitoarei Harper Lee în filmul Infamous alături de Toby Jones, Daniel Craig, Jeff Daniels, Sigourney Weaver, Peter Bogdanovich și Gwyneth Paltrow. Filmul este făcut după cartea din 1997 Capote: In Which Various Friends, Enemies, Acquaintances and Detractors Recall His Turbulent Career scrisă de George Plimpton. În 2007 joacă în filmul dramatic Premonition alături de Julian McMahon, Nia Long, Peter Stormare și Amber Valletta. În acest film Sandra joacă rolul lui Linda Hanson, casnică, care într-o dimineață află că soțul Jim, în drum spre muncă, a murit într-un accident de mașină. Dimineața următoare însă, când se trezește, soțul e lângă ea viu și nevătămat[13]. Consacrarea cu premiul Oscar[modificare | modificare sursă] Sandra Bullock la decernareaPremiilor Oscar 2011 În 2009 revine pe marile ecrane cu comedia The Proposal alături de Ryan Reynolds, în care joacă rolul lui Margaret Tate, care pentru a nu fi expulzată înapoi în țara de origine, Canada, încheie o căsătorie de conveniență cu secretarul său. Filmul a primit 4 nominalizări la MTV Movie Awards, și alte 4 la People's Choice Awards câștigând premiul pentru Cel mai bun film de comedie și premiul pentru Actrița anului. Filmul a încasat 317.375.031 de dolari în toată lumea, fapt pentru care acest film este cel mai de succes din punct de vedere comercial din toată cariera actriței. Tot în 2009 joacă în comedia All About Steve cu Bradley Cooper și Thomas Haden Church, filmul primind o reacție negativă din partea criticilor, și primind 5 nominalizări la Razzie Awards (Zmeura de Aur) câștigând premiul pentruCea mai proastă actriță în rol principal și premiul pentru Cel mai slab cuplu de pe ecran[14]. În același an joacă în filmul The Blind Side în care interpretează rolul lui Leigh Anne Tuohy, mama adoptivă a lui Michael Oher, viitor campion de fotbal american.[15]. Filmul a fost un succes atât la box office cât și d.p.d.v. al criticilor de film.[16] În decembrie 2010, mulțumită rolurilor pe care le-a interpretat, Bullock obține o dublă candidatură la Golden Globe 2010, pentru rolul din The Blind Side și pentru rolul din filmul The Proposal, reușind să câștige premiul Golden Globe pentru rolul din The Blind Side[17][18]. Ambele filme desemnează unul dintre cele mai bune momente din cariera actriței Sandra Bullock deoarece aceste filme au încasat mai mult decât toate filmele jucate de actriță în întreaga sa carieră (filmele au încasat peste 600 de milioane de dolari în toată lumea)[19] chiar pentru rolul din The Blind Side câștigă premiul Oscar pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal, iar cu o seară înainte a primit personal cele 2 premii Zmeura de Aurcâștigate pentru filmul All About Steve, fapt ce a constiuit un record nemaiîntâlnit pentru un actor/actriță.[20] În ultimii ani[modificare | modificare sursă] În februarie 2011 Sandra Bullock a înmânat premiul pentru Cel mai bun actor protagonist la decernarea anuală a Premiilor Oscar. În iunie 2011 Sandra Bullock a finalizat filmările pentru filmul Extremely Loud and Incredibly Close, o ecranizare a romanului omonim de Jonathan Safran Foer. În film este vorba de un băiat în vârstă de 10 de ani, Oskar Schell, care își pierde tatăl în atentatele din 11 septembrie 2011. Din distribuția filmului fac parte actori, în afară de Sandra Bullock în rolul mamei lui Oskar, precum Tom Hanks în rolul tatălui, debutantul Thomas Horn în rolul copilului, și alte vedete printre care John Goodman, Max von Sydow, Viola Davis, James Gandolfini, Jeffrey Wright e Zoe Caldwell. În cadrul decernării Premiilor Oscar din 2012 Extremely Loud and Incredibly Close a fost nominalizat pentru Cel mai bun film și pentru Cel mai bun actor în rol secundar (Max von Sydow). Din păcate nu a cîștigat niciun premiu. În aceeași seara Sandra a înmânat premiul Cel mai bun film în limba germană șilimba mandarină. Actualmente se află pe platoul de filmare al filmului Gravity alături de George Clooney. În filmul regizat de Alfonso Cuarón este vorba despre un grup de astronauți care rămân blocați în spațiu, în timpul unei misiuni care a eșuat, și care încearcă să se întoarcă acasă. Înainte ca Sandra să fi fost aleasă pentru acest rol au fost luate în considerare alte actrițe, precum Angelina Jolie, Natalie Portman, Blake Lively, Marion Cotillard și Scarlett Johansson. Rolul lui Clooney a fost inițial propus lui Robert Downey Jr..[21] Filmările au început în mai 2011, la Londra.[22] Gravity a fost transformat în 3D. Filmul trebuia să fie produs inițial de Universal Pictures, dar Warner Bros a achiziționat proiectul. Filmul trebuia să iasă la cinema pe 21 noiembrie 2012, dar a fost amânat pentru 2013, urmând ca data exactă să fie stabilită ulterior.[23] Filmul va putea fi vizionat în sălile IMAX 2D și 3D.[24] Pe YouTube este deja disponibil unteaser trailer.[25] Viața personală[modificare | modificare sursă] A avut nenumărate relații amoroase printre care cea cu Tate Donovan și Troy Aikman, o relație de lungă durată cu Matthew McConaughey, pe care l-a cunoscut pe platourile de filmare ale filmului A Time to Kill, și cu Ryan Gosling, cunoscut pe platourile de filmare ale filmului Murder by Numbers.[26][27] În anul 2005 s-a căsătorit cu Jesse G. James. S-a despărțit de acesta din cauza relațiilor extraconjugale pe care acesta le-a avut[28][29] cu porno-star-ulMichelle McGee.[30] Recent actrița a adoptat un copil, Louis Bardo Bullock. Procedura de adopțe a fost începută acum 4 ani cu fostul soț, adopție pe care Sandra Bullock a continuat-o ca și mamă single[31]. După divorț și-a găsit consolarea în brațele lui Ryan Reynolds, cu care a fost văzută petrecând un revelion romantic [32]. Între cei doi se pare că nu mai este nimic din moment ce actorul are o relație cu actrița Blake Lively. Pe 20 decembrie 2000, Sandra Bullock și încă un pasager au supraviețuit prăbușirii unui avion privat închiriat: în timpul aterizării pe timp de noapte la aeroportul Jackson Hole Airport. Avionul a aterizat într-un morman de zăpadă. În urma accidentului trenul de aterizare s-a desprins, aripa dreapta a fost distrusă parțial iar aripa stângă s-a rupt.[33] Filantropie[modificare | modificare sursă] Cunoscută pentru generoasele sale donații, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 a donat 1 milion de dolari Crucii Roșii Americane. A făcut același lucru, în 2004 pentru Crucea Roșie, după dezastrul ce a urmat tsunami-ului din Oceanul Indian[34] și din nou în 2010 pentru Medici Fără Frontiere după cutremurul din Haiti. În 2011 Sandra Bullock a fost prima care a donat 1 milion de dolari Crucii Roșii Americane după cutremurul din Japonia.[35][36] Crucea Roșie a mulțumit actriței printr-o declarație făcută în presa scrisă: "Crucea Roșie Americana este profund recunoscătoare pentru generoasa susținere din partea Sandrei Bullock și din partea familiei acesteia." 1 Quote
saparica Posted December 12, 2015 Posted December 12, 2015 Horațiu Mălăele Horațiu Mălăele în atelierul său de caricatură de pe strada Smârdan din București. Născut 1 august 1952 (63 de ani)Târgu-Jiu Ocupație actor, scenarist Cetățenie România Biografie Cunoscutul actor Horaţiu Mălăiele s-a născut la 1 august 1952, in Târgu Jiu, judeţul Gorj. A învăţat la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu si a avut prima expoziţie personală de desene la casa de cultură din oraş in clasa a 12-a. Intenţiona sa urmeze Institutul de Arte Plastice din capitală dar a absolvit in 1975 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Octavian Cotescu. A fost repartizat la Teatrul Naţional din Piatra Neamţ si a jucat in spectacole ca Tinereţe fără bătrâneţe de Eduard Covalli, cu rolul lui Dorde pentru care a primit premiul de interpretare, in Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Muntele de D.R. Popescu, Eulenspiegel de Charles de Coster, etc. S-a mutat in capitală si a jucat pe scenele Teatrelor Nottara, Odeon, Naţional, Bulandra din capitala, in roluri ca Fadinard din Palăria florentină de Eugene Labiche, Profesorul din Lecţia de Eugen Ionescu, Vanea din Unchiul Vanea de A.P. Cehov, Tartaglia din Regele Cerb de Carlo Gozzi, etc. Din 1982 a regizat spectacole de teatru ca O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu, Puricele de Georges Faydeau, Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, pentru care a obţinut premiul Festivalului Comediei Romaneşti in 1994, Hotel de Tray Cooney, etc. A debutat in cinematografie in anul 1974, cu filmul Muntele ascuns. A regizat 2 episoade din serialul TV Ministerul comediei, apoi filmele Palaria si Nunta mută. A expus in peste 30 de expoziţii caricaturile pe care le realizează, a publicat cartea autobiografică Horaţiu despre Malaiele, conduce publicaţia Satirul Este căsătorit si are 2 fii. Quote
saparica Posted December 12, 2015 Posted December 12, 2015 Stela Popescu (n. 21 decembrie 1935, Orhei, Basarabia) este o actriță română de teatru, film și televiziune. A realizat cupluri celebre alături de Ștefan Bănică și Alexandru Arșinel. Stela Popescu s-a născut într-o familie de învățători modești, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă. Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci dușman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Brașov. În 1953, susține examenul de admitere la facultate și este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunță după un an și jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, iar în paralel continuă să susțină spectacole de teatru. La sfârșitul facultății, este repartizată la Teatrul din Brașov, acolo unde ajunge să susțină 400 de spectacole pe an. Din 1963 până in 1969 joacă la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". În 1969, Stela părăsește Revista și se angajează la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedică să continue colaborarea cu Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în prezent. În paralel, susține și o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puțin timp după divorțul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole "Boema" de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema. La Teatrul de Comedie joacă din 1969 până în 1993, când revine la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", unde lucrează și în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" și pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu strălucește în piese precum "Omul care a văzut moartea", "Mama Boema", "Boema, slăbiciunea mea" etc. A jucat 18 ani în "Preșul", 12 ani în "Pețitoarea" și 10 ani în "Plicul". A avut șansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu. Între anii 1971 și 1979 face cuplul, pe scenă și la televiziune, cu Ștefan Bănică. Cât despre longevivul cuplu umoristic Stela - Alexandru Arșinel, care a început în 1979, acesta a fost garanția umorului de calitate și în prezent, dar și în trecut, când textele scenetelor erau semnate Mihai Maximilian. În 1958, debutează în cinematografie în pelicula "Alo? Ați greșit numărul". A jucat în peste 25 de filme precum Nea Mărin miliardar (1979), "Pe malul stîng al Dunării albastre" (1983), "În fiecare zi mi-e dor de tine" (1988), etc. Stela Popescu a făcut o carieră și în televiziune. A jucat în televiziune de la înființare până în prezent, în piese de teatru și emisiuni de divertisment, reușind să transmită ceva din spiritul satiric și contestatar al Revistei prin textele unor scriitori de valoare: Mihai Maximilian, Grigore Pop, Octav Sava sau Dan Mihăescu. TVR a scos pe piață DVD-urile "O stea printre stele" (2006) și "Stela și Arșinel" (2005) care reunesc o parte dintre aparițile televizate ale Stelei Popescu. Începând jumătatea anilor '90, Stela Popescu a fost moderatoarea unor emisiuni TV pentru femei pe posturile TVR, Realitatea și Național TV Joacă în serialul TV "Cuscrele" (2005-2006) precum și în telenovelele "Râzboiul sexelor" (2007-2008), "Regina" (2008-2009) și "Aniela" (2009-2010) în rolul Coanei Chiva. În 2011 revine cu o participare specială în telenovela Iubire și Onoare. Stela Popescu (în decembrie 2011) Născută 21 decembrie 1935 (79 de ani)Orhei, Basarabia Ocupație actor Ani de activitate 1958 - prezent Cetățenie România Quote
Odiosu Posted December 13, 2015 Posted December 13, 2015 Alexandru Arșinel Nume la naștere Alexandru Ioan Arșinel Născut 4 iunie 1939 (76 de ani)Dolhasca, județul Baia Ocupație actor Ani de activitate 1962–Prezent Căsătorit cu Marilena (1968).[1] Cetățenie România Biografie[modificare | modificare sursă] Încurajat de mama sa, se prezintă la examenul de admitere la Facultatea de Teatru din București. În 1960 a fost ales să prezinte alături de colega sa, Cici Dumitrache un spectacol televizat, regizat de marele Valeriu Lazarov, care îi reunea pe studenții de la Actorie, Regie și Conservator. A fost prima sa întâlnire cu divertismentul și cu Televiziunea în primul sediu al TVR din strada Molière... Avea să fie o dragoste reciprocă, la prima vedere, care durează de peste 55 de ani. La absolvirea facultații, promotia 1962 - Constantin Diplan, Camelia Zorlescu, Mișu Dobre, Harry Baranga, Harry Zomenov, Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu și Ion Andrei - pleacă la Târgu Mureș unde se deschide secția română la Teatrul Maghiar. În 1964, dă concurs la Teatrul de Revista “Constantin Tănase”, joacă alături de Mircea Crișan, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu, Ion Antonescu - Cărăbuș, Zizi Șerban, Mihai Ciucă, Elena Burnaz, cuplurile Horia Șerbănescu – Radu Zaharescu sau Nicu Constantin - Alexandru Lulescu în spectacole de teatru de revistă și face cuplu pe scenă cu Stela Popescu, dând viață cupletelor scrise de Puiu Maximilian. Este directorul Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” din 1998. Quote
_Raisa_ Posted December 13, 2015 Posted December 13, 2015 Louis de Funès De la Wikipedia, enciclopedia liberă Louis de Funès într-o scenă din filmul "Jandarmul şi extratereştrii" Louis de Funès (născut Louis Germain David de Funès de Galarza la 31 iulie 1914 – d. 27 ianuarie 1983) a fost un actor francez de film. S-a bucurat de un succes enorm în majoritatea țărilor Europei și vestul Asiei timp de mai mulți ani. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez. [1] Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria Jandarmul din Saint-Tropez (Le gendarme de Saint-Tropez), sunt bazate pe gaguri vizuale (slapstick); deși de Funès putea interpreta și roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele și expresiile faciale exagerate. Biografie[modificare | modificare sursă] Părinții săi, Carlos Luis de Funès de Galarza (de profesie avocat) și Leonor Soto Reguera, s-au mutat din Sevilla,Spania, în Franța în anul 1904, după ce familiile lor s-au opus căsătoriei. Louis s-a născut la Courbevoie, o suburbie a Parisului. După ce și-a terminat studiile la Paris, el nu a avut succes înaintea carierei de actor, fiind mereu concediat din posturi modeste. A devenit pianist și a cântat în localuri,[2] talentul său muzical fiind evidențiat mai târziu în filme precum Prostănacul (Le Corniaud) și Marele restaurant (Le Grand Restaurant). Familia sa aparținea nobilimii din Sevilla. Tatăl sau, Carlos Luis de Funes de Galarza (1875-1934), era avocat și apoi s-a făcut bijutier. Mama sa, Leonor Soto Reguera (1879-1957), era casnică, fata unui notar din Ortigueira (La Coruña), unde de altfel, sunt îngropați amândoi. Louis s-a căsătorit prima dată în Saint-Étienne pe 27 aprilie 1936 cu Germaine Louise Elodie Carroyer. Din această căsătorie a rezultat un băiat: Daniel Charles Louis (născut în 12 iulie 1937). Divorțat pe 13 noiembrie 1942, s-a recăsătorit pe 20 aprilie 1943 cu Jeanne Augustine Barthélémy, strănepoata lui Guy de Maupassant , care-i va da 2 copii: Patrick Charles (născut pe 27 ianuarie 1944), actualmente medic radiolog și Olivier Pierre (născut pe 11 august 1949), actualmente comandant în Air France. De Funès și-a început cariera de artist în piese de teatru, în care s-a bucurat de un succes moderat. Chiar și în timpul carierei cinematografice, el a continuat să apară în piese de teatru. Popularitatea a început să-i crească în urma aparițiilor pe marele ecran în comedii, devenind vedetă cu filme ca Ah! Les belles bacchantes și Le Mouton à cinq pattes („Mielul cu cinci picioare”). A apărut în mai multe filme cu marii actori francezi din vremea respectivă, inclusiv Bourvil (în La Grande Vadrouille (Marea hoinăreală) și Le Corniaud (Prostănacul)) și Jean Gabin (în Le Tatoué și Le Gentleman d'Epsom). Ajuns la vârsta de 49 de ani, popularitatea i-a ajuns la apogeu în urma succesului imens al filmului Jandarmul din Saint-Tropez. Timp de mai bine de treizeci de ani, până la lansarea filmului Titanic în 1997, Marea hoinăreală a fost filmul cu cel mai mare succes de casă din Franța. În majoritatea filmelor sale, personajele interpretate de Louis de Funès au în comun mai multe caracteristici: un tip de vârstă medie, predispus la hiperactivitate, rea-credință și un temperament incontrolabil. Alături de statura mică și contorsiunile faciale tip Jerry Lewis, această hiperactivitate produce un mare efect comic, mai ales în contrast cu rolurile lui Bourvil de om calm, binevoitor și bine dispus. Spre sfârșitul carierei sale, de Funès a suferit de o problemă cu inima, ca urmare a unui atac de cord provocat de intensitatea rolurilor sale. A încetat din viață din cauza unui infarct masiv. A fost înmormântat în grădina castelului soției sale; o specie de trandafir a fost numită în onoarea sa. Unul din fiii săi, Olivier de Funès, a apărut în mai multe filme alături de el (câteodată în rolul fiului personajului interpretat de Louis), dar a renunțat la cariera de actor și a devenit pilot de avion la compania Air France. Skinner, personajul negativ din filmul animat Ratatouille, a fost inspirat de Louis de Funès[3]. Mai multe imagini Louis de Funès Actor Louis de Funès a fost un actor francez de film. S-a bucurat de un succes enorm în majoritatea țărilor Europei și vestul Asiei timp de mai mulți ani. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez. Wikipedia Născut: 31 iulie 1914, Courbevoie, Franța Decedat: 27 ianuarie 1983, Nantes, Franța Copii: Olivier de Funès, Patrick Charles de Funès de Galarza, Daniel Charles Louis de Funès de Galarza Soții: Jeanne Augustine Barthélemy (căs. 1943–1983), Germaine Louise Élodie Carroyer (căs. 1936–1942) Premii: Premiile César: Premiul de onoare Quote
_Raisa_ Posted December 16, 2015 Posted December 16, 2015 Marilyn Monroe De la Wikipedia, enciclopedia liberă Marilyn Monroe Marilyn Monroe în filmul Niagara Nume la naștere Norma Jean Mortensen Născută 1 iunie 1926Los Angeles, California, SUA Decedată 5 august 1962 (36 de ani)Los Angeles, California, SUA Ocupație Actriță, model, cântăreață, producător de film Alte nume Norma Jeane Baker Norma Jeane Dougherty Norma Jeane DiMaggio Marilyn Monroe Miller Ani de activitate 1945–62 Căsătorită cu James Dougherty (1942 - 1947)Joe DiMaggio (1954)Arthur Miller (1956 - 1961) Cetățenie Statele Unite ale Americii Roluri importante Niagara, Gentlemen Prefer Blondes,River of No Return, The Seven Year Itch, Some Like It Hot, The Misfits Premii Globul de Aur Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (muzical/comedie) Some Like It Hot (1960) Golden Globe for World Film Favorite: Female 1953, 1962 Premii AFI AFI's 100 Years...100 Stars (1999) Semnătură modifică Marilyn Monroe[1][2] (născută Norma Jeane Mortensen; n. 1 iunie 1926 – d. 5 august 1962)[3] a fost oactriță, model, cântăreață, sex simbol și divă pop a secolului al XX-lea.[4] Ascensiunea lui Monroe la nivelul de celebritate a început cu selectarea ei pentru a poza în câteva reviste, asta în timp ce primul ei soț făcea parte din Marina Comercială. Cea mai însemnată parte a filmelor ei au fost făcute pentru 20th Century Fox, unde și-a luat și numele care a făcut-o celebră. După câteva apariții minore în decurs de câțiva ani, Marilyn a început să devină cunoscută pentru talentul ei de comediană, ajutată fiind și de remarcabila ei prezență scenică. Și-a îndreptat eforturile către apariții mai consistente, și, la un anumit moment al carierei sale, a reușit să-și îndeplinească acest scop. Circumstanțele misterioase ale morții lui Marilyn au fost subiectul multor speculații, dar nu au reușit să-i știrbească reputația de cea mai legendară figură publică a tuturor timpurilor. Cuprins [ascunde] 1Începuturile vieții lui Marilyn Monroe 2Anii tinereții 3Anii celebrității 4Anii maturității 5Căsătorii 5.1James Dougherty 5.2Joe DiMaggio 5.3Arthur Miller 6Filmografie 7Cântece 8Referințe 9Legături externe Începuturile vieții lui Marilyn Monroe[modificare | modificare sursă] Cu toate că a devenit cea mai celebrată actriță a istoriei filmului, începuturile lui Monroe au fost modeste. Ea s-a născut în secția socială de maternitate a spitalului din Los Angeles County. Numele sub care a fost înregistrată a fost Norma Jeane Mortensen (mai târziu, bunica sa Della Monroe Grainger a botezat-o în stil baptist drept Norma Jeane Baker). Majoritatea biografilor cred că tatăl său biologic a fost Charles Stanley Gifford, un agent de vânzări pentru studioul cinematografic unde mama lui Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de film. Totuși, certificatul ei de naștere îl indica pe norvegianul Martin Edward Mortensen ca fiind tatăl. În ultimii ani câțiva biografi chiar au început să susțină că de fapt acest lucru ar fi și situația reală. Gladys nu a fost în stare să o convingă pe Della să aibă grijă de Norma Jeane, așa că a încredințat-o unor părinți adoptivi, Albert și Ida Bolender din Hawthorne, California, la sud-vest de Los Angeles, unde ea a trăit până la vârsta de șapte ani. Înautobiografia sa My Story (rom: "Povestea mea"), Monroe declară că a crezut că Albert și Ida erau părinții săi până într-o zi când, pe un ton aspru, Ida a corectat-o. Și tot din My Story, aflăm că Gladys o vizita pe Norma Jeane în fiecare sâmbătă, dar niciodată nu o lua în brațe, nu o săruta sau măcar să îi zâmbească. La un anumit moment, Gladys a anunțat că a cumpărat o casă pentru ea și fiica sa, dar după câteva luni după ce s-au mutat acolo, a avut o cădere psihică. Monroe și-o amintește pe Gladys ca "țipând și râzând" când a fost internată cu forța în spitalul de boli mentale din Norwalk, California, același spital în care mama lui Gladys, Della a murit în august 1927. Tatăl lui Gladys, Otis, a murit de asemenea într-un spital de boli nervoase (lângă San Bernardino, California) ca urmare a sifilis-ului. Marilyn Monroe Totuși merită subliniat că My Story nu poate fi considerată o sursă de încredere, pentru că a fost de fapt scrisă de un jurnalist numit Ben Hecht și a fost menită să portretizeze imaginea de orfan îndurerat pentru Monroe. Mărturisirile de acolo au fost considerate ca fiind discutabile. Gladys a fost declarată incapabilă de a-și îndeplini îndatoririle de părinte, iar prietena ei cea mai bună, Grace McKee (mai târziu Goddard) a devenit tutorele său legal. După căsătoria lui McKee din 1935, Norma Jeane a fost trimisă la orfelinatul din Los Angeles, ca mai apoi să urmeze o lungă succesiune de familii adoptive unde se crede că a fost abuzată și neglijată. Există totuși puține dovezi că au fost atât de multe familii adoptive precum susține. Ca o completare, Monroe înseși e cunoscută pentru slăbiciunea ei de a exagera informațiile despre copilăria sa în timpul interviurilor. În septembrie 1941, Norma Jeane și-a reîntâlnit mama. Familia Goddard, se mută pe coasta de est și au crezut că cel mai bine pentru Norma Jeane (15 ani) era să se căsătorească, pentru că altfel trebuia să se reîntoarcă la orfelinat. Ea i-a făcut cunoștință cu fiul vecinului său, James Dougherty, care i-a devenit primul soț, în 1942, după ce a împlinit 16 ani. Anii tinereții[modificare | modificare sursă] În timp ce soțul ei era plecat să lupte în cel de-al doilea război mondial, tânăra doamnă Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică unde pulveriza soluție anti-fugnitivă pentru piese de avioane. Un tânăr fotograf militar, David Conover, se plimba prin fabricile locale făcând poze pentru un articol din revista YANK despre femeile care ajută la eforturile depuse pentru război. El i-a remarcat imediat potențialul de model și i-a oferit să colaboreze cu agenția de modelling The Blue Book. Norma Jeane a devenit unul dintre cele mai de succes modele ale agenției, pozând pe prima pagina a sute de reviste. În 1946 ea a intrat în atenția căutătorului de talente Ben Lyon. El i-a aranjat un test de filmare pentru 20th Century Fox. A reușit să treacă acest test și i s-a oferit un contract standard pe șase luni cu un salariu de început de 75 de dolari pe săptămână (300$ pe lună), categorie superioară de salarizare judecând după standardele industriei de atunci. I-a fost dat numele Marilyn după actrița Marilyn Miller și i-a fost sugerat numele de fată al mamei sale, Monroe, ca nume de familie. Astfel Norma Jeane Baker la numai 20 de ani devine "Marilyn Monroe". În primele sale 6 luni la 20th Century Fox, lui Monroe nu i-a fost oferit nici măcar un rol. În schimb ea a învățat despre coafură, machiaj, costume, actorie și iluminarea scenică. După șase luni Fox a decis să îi reînnoiască contractul, și, în următoarele 6 luni i-au fost date roluri secundare neînsemnate în două filme: Scudda Hoo! Scudda Hay! și Dangerous Years. Ambele au fost lansate în 1947 și au fost niște eșecuri din punct de vedere al încasărilor, așa că Fox a decis să nu îi mai reînnoiască contractul. Monroe s-a reîntors astfel la modelling și a început să își extindă rețeaua de cunoștințe din Hollywood. În 1948, o colaborare de 6 luni cu Columbia Pictures a făcut-o să apară în alt film, Ladies of the Chorus, dar și acest musical cu buget redus a fost un eșec, ceea ce a dus la concedierea lui Monroe încă o dată. Mai apoi, ea l-a cunoscut pe unul dintre cei mai vestiți agenți ai Hollywood-ului, Johnny Hyde, care i-a facilitat un nou contract cu Fox, după ce MGM refuzase o colaborare. Vice-președintele de la Fox Darryl F. Zanuck nu era convins de potențialul de celebritate al lui Monroe. Totuși, datorită insistenței lui Hyde, ei i-au fost încredințate roluri secundare în All About Eve și The Asphalt Jungle. Chiar dacă aceste roluri au fost secundare, spectatorii de film au remarcat-o și Monroe a început să primească mai multe scrisori de la admiratori decât mulți dintre actorii celebri ai timpului. Monroe a jucat primul rol principal (excluzând Ladies of the Chorus) în Don't Bother To Knock(1952), ecranizând o babysitter cu probleme, care, într-un acces de furie, o atacă pe fetița pe care o avea în grijă. Cu toate că a primit critici mixte, Monroe a susținut mai târziu că acesta a fost una dintre interpretările ei favorite. Mai târziu, numeroși critici de film au considerat ca această contribuție a ei la realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei. Anii celebrității[modificare | modificare sursă] Marilyn Monroe în Gentlemen Prefer Blondes Deși criticii americani/latini au avut rezerve la început să îi recunoască abilitățile dramaturgice, ei nu au ezitat să îi conteste sex appeal-ul. Monroe juca acum (1953) într-un film cu buget mare Niagara. Criticii de film si-au concentrat atenția asupra magnetismului camerei față de Monroe, nu numai la acțiunea de fundal a filmului.Niagara a ajuta-o pe Monroe să devină senzația momentului aproape peste noapte. Rolul ei de femeie dezechilibrată cu moravuri ușoare care plănuiește să își asasineze soțul, i-a făcut pe critici să afirme că ar fi fost actrița principală perfectă pentru unul din filmele regizate de Alfred Hitchcock. Acest moment coincide cu timpul în care pozele nud ale lui Monroe, făcute de către fotograful Tom Kelley în anii de luptă pentru roluri, încep să iasă la lumină. Copii ale acestora au fost cumpărate de către Hugh Hefner și în decembrie 1953 au apărut în prima ediție a noii sale reviste Playboy. Chiar dacă Fox a fost îngrijorat că asta va crea o controversă ce îi va afecta cariera, Monroe a decis să admită în mod public că ea este modelul din fotografii. Unui ziarist care a întrebat-o ce îmbrăcăminte a purtat în timpul ședinței i-a răspuns: "Radio-ul." La întrebarea despre ce poartă în pat, răspunsul a fost de asemenea simplu: "Chanel No. 5." Mai târziu avea să devină celebră pentru aceste replici incitatoare lipsite de predicat. "Gentlemen Prefer Blondes" a fost un musical excepțional de îndrăzneț pentru acele timpuri, și azi este privit ca una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile de către numeroși critici. Autoironia rolului lui Monroe de showgirl căutătoare de aur, Lorelei Lee, este general considerat ca unul definitor pentru eforturile sale cinematografice. Aparițiile ei în "Diamonds Are a Girl's Best Friend" sunt printre cele mai cunoscute scene din cariera lui Monroe. În 'How to Marry a Millionaire', Monroe a făcut echipă cu alte două atracții ale 20th Century Fox, Lauren Bacall și Betty Grable. Ea interpretează rolul de blondă proastă numită Pola Debevoise și reușește să fie strălucitoare chiar și printre cele două celebre staruri. Chiar dacă rolul este unul stereotipic, Monroe a strâns opinii favorabile, iar criticii i-au remarcat capabilitățile de comedie. În Statele Unite, ea era considerată un sex simbol înșelător, pe când înEuropa deja începuseră să îi fie recunoscute calitățile actoricești, ajungându-se să fie comparată cu Charles Chaplin. Următoarele două filme, western-ul River of No Return și musical-ul There's No Business Like Show Business, nu s-au bucurat de succes, parte din vină având-o faptul că lui Monroe nu i s-a oferit un rol deosebit. Monroe, ambițioasă ca întotdeauna și dornică să învingă neajunsurile, s-a plictisit de rolurile pe care Zanuck i le încredința. După încheierea filmărilor la The Seven Year Itch la începutul lui 1955, ea încheie contractul și abandonează Hollywood-ul pentru a studia actoria la The Actors Studio în New York. Fox nu dorește să îi satisfacă noile solicitări contractuale și insistă ca ea să revină pentru a începe lucrul la noi producții pe care ea le considera nepotrivite, precum Heller In Pink Tights (care nu a fost filmat pana la urmă), The Girl in the Red Velvet Swingși How To Be Very, Very Popular. Monroe refuză să apară în aceste filme și rămâne la New York. Pentru că The Seven Year Itch ajunge în topul încasărilor din vara lui 1955, și pentru că celelalte starlete Fox Jayne Mansfield și Sheree North dezamăgesc în a prinde la public, Zanuck se recunoaște învins și Monroe se întoarce cu triumf la Hollywood. Un nou contract a fost întocmit, care îi permitea lui Monroe drepturi regizorale complete precum și opțiunea de a juca în alte proiecte ale studioului. Primul film făcut sub noul contract a fost Bus Stop, regizat de Joshua Logan. Criticii au remarcat imediat abordarea profundă al lui Monroe pentru personajul interpretat. În general este apreciată pentru prestația sa ca Cherie, o cântăreață dintr-un saloon bar care se îndrăgostește de un cowboy. Monroe apare în mod intenționat prost machiată și lipsită de strălucirea unui star. Mulți au crezut că va fi nominalizată pentru premiile Oscar. Se crede că nu a reușit această performanță datorită reputației ei controversate. Totuși a luat o apreciere Golden Globe. O necunoscută practic la acea vreme, Monroe a fost prima femeie care să-și deschidă propria casă de producție, împreună cu prietenul său, fotograful Milton H. Greene. Marilyn Monroe Productions a lansat primul său film The Prince and the Showgirl în 1957 și a primit opinii mixte. Pe lângă funcția de producător executiv pentru acest film, ea a jucat alături de apreciatul actor britanic Laurence Olivier, care a fost regizorul. Din păcate, atracția dintre cei doi lipsea, lucru care nu era tocmai surprinzător. Asta având în vedere concepția lui Olivier despre comportamentul "neprofesional" al lui Monroe (incluzând obiceiul notoriu de a îi lăsa pe oameni să aștepte ore întregi până la apariția ei la filmări) și astfel a crescut reputația ei în industria filmului de actor dificil. Interpretarea compozitoarei Elsie Marina, totuși, a fost considerată de primă mână de către criticii vremii, mai ales în Europa, unde i-a fost înmânat unDavid di Donatello, echivalentul italian al Oscar-ului, precum și un premiu Crystal Star în Franța. Chiar mai mult, Monroe a fost nominalizată pentru foarte apreciatul premiu BAFTA. Anii maturității[modificare | modificare sursă] În 1959 ea înregistrează cel mai mare succes al carierei jucând alături de Tony Curtis și Jack Lemmon în comedia lui Billy Wilder Unora le place jazz-ul. Comportamentul ei dificil pe scenă este de acum legendar, asemenea numeroaselor duble necesare. Totuși, la terminarea filmărilor, Wilder a declarat că era dispus să treacă oricând peste aceste inconveniente, prețuind calitățile ei de comediană de prima clasă. Unora le place jazz-ul este considerat acum ca fiind una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile. Rolul lui Monroe de cântăreață îndoielnică, consumatoare frecventă de băuturi, dar plină decompasiune - Sugar Kane, a fost premiat cu un Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-un musical sau comedie. După Unora le place jazz-ul, Monroe a făcut un musical numit Let's Make Love regizat de George Cukor alături de Yves Montand. Monroe, Montand și Cukor considerau filmul ca fiind unul slab, dar Monroe a fost forțată să îl facă datorită obligațiilor față de Twentieth Century Fox. Deși filmul nu s-a bucurat de un succes comercial sau artistic, el include unul dintre numerele muzicale legendare ale lui Monroe, "My Heart Belongs to Daddy" de Cole Porter. Prin 1961, cel de-al treilea soț al lui Monroe, scenaristul Arthur Miller, scrisese și lucrase deja la ceea ce avea să fie ultimul film filmat de ea împreuna cuClark Gable, The Misfits. A fost o filmare lungă și obositoare în fierbintele deșert Nevada. Întârzierile lui Monroe au devenit cronice și asta a creat probleme și mai mari filmărilor. În ciuda tuturor acestor lucruri, Monroe, Gable și Montgomery Clift au fost capabili să joace extraordinar, chiar exemplar. Monroe s-a împrietenit cu Clift, simțind că au o legătură profundă. Gable a murit de atac de cord la puțin timp după asta, existând voci care o învinuiau pe Monroe, susținând că ea îl supăra pe platourile de filmare. Totuși nu trebuie uitat că Gable a insistat să facă pe grozavul, consumând cantități mari de băutură și țigări, așa că toți au fost de acord că era suprasolicitat fizic. Monroe a participat la ceremonia funerară a acestuia. Unele dintre cele mai faimoase fotografii ale ei au fost făcute de către Douglas Kirkland în 1961, ca bonus pentru revista LOOK ediția aniversară - 25 de ani . Monroe s-a întors la Hollywood pentru a relua filmările la pelicula Something's Got to Give. În mai 1962, Monroe și-a făcut ultima apariție publică importantă, cântând Happy Birthday, Mr. President în cadrul unei petreceri televizate făcută în cinstea președintelui american John F. Kennedy. După filmările care sunt considerate ca fiind primele scene nud ale unei celebrități, aparițiile lui Monroe au devenit și mai puțin frecvente datorită problemelor de sănătate. Datorită constrângerilor financiare cauzate de costurile pentru filmările la Cleopatra, cu Elizabeth Taylor, Fox s-a folosit de absența lui Monroe ca scuză pentru a o exclude din film și a o înlocui cu Lee Remick. Totuși, o clauză în contractul lui Dean Martin îi conferea acestuia dreptul să aleagă actrița principală a filmului. Pentru că el nu era dispus să lucreze cu altcineva, Monroe a fost reangajată pentru un salariu dublu față de cel inițial. Monroe a acordat un interviu detaliat revistei Life Magazine, în care și-a exprimat părerea de rău pentru modul în care Hollywood-ul o eticheta ca fiind o blondă proastă și cât de mult își iubea publicul. A făcut de asemenea o ședință fotografică pentru Vogue și a început discuțiile pentru un viitor film cu Gene Kelly și Frank Sinatra. Ea plănuia de asemenea să joace drept Jean Harlow. Alte proiecte care i se pregăteau pentru viitor erau What a Way to Go! și The Stripper. Fișier:Marilyn Monroe in ultime sesiune foto facuta de Bert Stern.jpg Înainte ca filmările la Something's Got to Give să fie reluate, Monroe a fost găsită moartă în casa sa din Los Angeles, în dimineața zilei de 5 august 1962. Moartea sa, oficial înregistrată ca o probabilă sinucidere prin consum excesiv de medicamente, a fost marcată de lipsa de profesionalism a anchetei poliției. A devenit astfel o temă folosită în teoria conspirației. Acest lucru nu a afectat însă statutul ei de model pentru arhetipul unui sex simbol și o stea de cinema. Căsătorii[modificare | modificare sursă] James Dougherty[modificare | modificare sursă] La vârsta de șaisprezece ani, Monroe se căsătorea cu James Dougherty pe 19 iunie, 1942. În cărțile sale The Secret Happiness of Marilyn Monroe și To Norma Jeane With Love, Jimmie, Dougherty afirmă că erau îndrăgostiți și că ar fi trăit fericiți dacă visul ei de a deveni celebră nu i-ar fi îndepărtat. Totuși Monroe a susținut mereu că aceasta a fost o căsătorie din interes. Marilyn a divorțat de Dougherty pe 13 septembrie 1946. În documentarul din 2004 Marilyn's Man, Dougherty a făcut trei afirmații semnificative: el a inventat personajul "Marilyn Monroe"; Fox a obligat-o să divorțeze de el; ea spera mereu să fie din nou împreună. Nu există nici o dovadă care să susțină aceste afirmații sau că au rămas în contact unu cu altul (ea era o necunoscută în 1946, când Fox a "obligat-o" să divorțeze - ceea ce face improbabilă afirmația.) Ea a fost înfuriată după ce el a dat un interviu pentru Photoplay în 1953, în care susținea că ea amenințase că va sări de pe pontonul din Santa Monica dacă el o va părăsi vreodată. Mai târziu el a apărut în To Tell the Truth drept "primul soț real al lui Marilyn Monroe". Faptele lui Dougherty nu susțin nici ele afirmațiile despre dragostea adevărată dintre el și Monroe. El s-a recăsătorit la numai câteva luni de la divorțul lor. Când a fost informat despre moartea ei, reporterul de la New York Times a mărturisit că a spus în mod repetat îmi pare rău și și-a continuat serviciul de patrulare pentru LAPD; nu a participat la ceremonia funerară. Într-un interviu pentru A&E Network, el a admis că mama sa ar fi fost rugată de către Grace Goddard care l-ar fi întrebat dacă ar fi de acord să se căsătorească cu Norma Jeane pentru a evita ca ea să fie trimisă la orfelinat. Dougherty a rămas căsătorit cu cea de-a treia sa soție până la moartea acesteia în 2003. El a trăit în Maine până în 15 august 2005 moartea sa fiind datorată unor complicații survenite din cauza leucemiei. Joe DiMaggio (stânga) și Monroe înainte de căsătoria lor de pe data de 14 ianuarie 1954 Joe DiMaggio[modificare | modificare sursă] În 1951 star-ul de baseball Joe DiMaggio a văzut o fotografie a lui Monroe cu doi jucători de la Chicago White Sox, dar a așteptat până după retragerea lui să îi ceară domnului care organizase fotografia o întâlnire cu ea. Monroe nu a vrut să se întâlnească cu el, temându-se că este un sportiv îngâmfat, dar după doi ani de curtenire cei doi s-au căsătorit la primăria din San Francisco pe 14 ianuarie 1954. În perioada lunii lor de miere, ea a fost solicitată să viziteze trupele din Coreea pentru a-i înveseli pe soldați. Ea a susținut zece spectacole în patru zile la temeperaturi extrem de scăzute. Audiența sa a constat în peste 100 000 de soldați și marinari. După mărturisirile presei, Joe nu a fost încântat de decizia soției sale din timpul perioadei pe care el și-o imaginase ca fiind o perioadă foarte intimă. Biograful lui DiMaggio, Maury Allen, l-a citat pe purtătorul de cuvânt al New York Yankees Arthur Richman care a mărturisit că DiMaggio îi spusese că totul s-a năruit după călătoria în Japonia. Deși Marilyn declarase că vrea să se oprească ea intenționa să își continue cariera. Prietenii au afirmat că DiMaggio a devenit foarte posesiv și că o persecuta pe Monroe în timp ce aceasta se depărta din ce în ce mai mult dorințele lui. După filmarea celebrei scene cu ridicatul fustei din The Seven Year Itch, Billy Wilder își amintește de privirea "stupefiată" ce se putea citi pe fața lui DiMaggio în timp ce privea împreună cu fanii și figuranții. Tom Ewell a declarat pentru Louisville Courier-Journalla câțiva ani mai târziu că Wilder inventase toată scena ca aerul care venea de la aerisirea de la metrou să îi ridice rochia până peste cap. Richard Ben Cramer, biograful lui DiMaggio, a afirmat că Joe a fost atât de "scârbit" de "ușurința" lui Marilyn încât a început să o abuzeze. Tipul de la machiaj al lui Merilyn, Allan "Whitey" Snyder, își amintește că a apărut cu brațul învinețit. În 24 octombrie, la 274 zile de la căsătorie, ea a depus actele pentru divorț, iar ca motiv era declarat "cruditatea mentală". Monroe și DiMaggio și-au reluat relația după divorțul ei de Arthur Miller. Ea s-a reîntors la căile auto-distructive încrezându-se în oameni pe care DiMaggio îi credea nocivi pentru ea (incluzându-l pe Frank Sinatra). Starea ei fizică și mentală au devenit subiect de presă. Terapeutul lui Monroe a aranjat ca ea să fie internată la clinica psihiatrică "Payne Whitney". Fiindu-i imposibil să se externeze de una singură ea l-a sunat pe DiMaggio. Pe 10 februarie 1961 el a consfințit ca ea să fie externată (ea fusese internată în secția pentru bolnavii cei mai gravi). Mai târziu ea l-a însoțit în Florida. Afirmațiile lor că ar fi "doar buni prieteni" nu au oprit zvonurile unei recăsătorii. După Maury Allen pe 1 august 1962 DiMaggio și-a părăsit slujba de la oficiul poștal al armatei pentru a se întoarce în California și pentru ai îi cere să se recăsătorească. Pentru douăzeci de ani, DiMaggio a pus de trei ori pe săptămână 12 trandafiri la mormântul lui Monroe. Spre deosebire de ceilalți doi soți, sau de bărbații care susțineau ca o cunoscuseră intim, el nu a vorbit public despre ea. Nu s-a recăsătorit niciodată. A murit pe 8 martie 1999 după un lung cancer. Pe 23 ianuarie 2006 a fost anunțat că nepoata lui DiMaggio va scoate la licitație lucrurile lui personale în mai, printre acestea fiind și o fotografie pe care Monroe îi scrisese: "I love you Joe." Arthur Miller[modificare | modificare sursă] Pe 29 iunie 1956, Monroe s-a căsătorit cu Arthur Miller, pe care îl cunoscuse în anul 1951, în cadrul unei ceremonii civile desfașurată la White Plains, New York. Judecătorul Seymour Robinowitz a oficiat ceremonia grabnică desfășurată în biroul lui Sam Slavitt (nunta a fost ascunsă presei și publicului). Deși a crescut ca fiind creștină, ea s-a convertit la iudaism înainte de a se mărita cu Miller. După încheierea filmărilor la The Prince și Showgirl cu Laurence Olivier, cuplul s-a întors din Anglia în Statele Unite, unde și-au dat seama că ea era însărcinată. Totuși, ea suferea de endometrioză, și sarcina era ectopică. A urmat mai apoi o întrerupere de sarcină. Scenariul lui Miller pentru The Misfits, o poveste despre dispariția unei divorțate, a vrut sa fie cadoul său de Sf. Valentin către soția sa, dar filmările la această peliculă au început în 1960, când căsătoria lor scârțâia. Un divorț mexican a fost acordat pe 24 ianuarie 1961. La 17 februarie 1962, Miller s-a căsătorit cu Inge Morath, una dintre fotografele care au contribuit la realizarea peliculei The Misfits Quote
BELLE_ Posted December 17, 2015 Author Posted December 17, 2015 Meryl Streep - Simply, the best! A Big Happy Family Listei generoase de izbanzi profesionale si puzderiei de premii de actorie care i-au rezervat un loc de onoare in istoria cinematografiei mondiale li se opune, in cazul fericit al lui Meryl Streep, un trecut sarac in furtuni sentimentale si-n spectacole de viata personala ce fac atat de des deliciul presei de scandal. Dupa ce destinul i-a rupt, tragic, logodna cu actorul John Cazale, acesta murind in urma unui cancer osos, anul 1987 a insemnat, totusi, pentru Streep, perioada de fructuos inceput de cariera, dar si anul intalnirii cu cel ce avea sa devina marea ei iubire. Pe 15 septembrie, sculptorul Don Gummer a luat-o de nevasta si, in ciuda traditiei nefaste a mariajelor din lumea artistica, cei doi sunt, si astazi, de nedespartit. Un an mai tarziu s-a nascut Henry, primul dintre cei patru copii ai cuplului. Meryl Streep pare sa fi gasit mult-cautata reteta a impacarii vietii profesionale celebre si tumultuoase cu responsabilitatile unei familii asezate si fericite, caci faima si defilarile intense pe covoarele rosii ale festivalurilor de film n-au oprit-o sa mai faca inca trei copii, n-au aruncat-o in dileme amoroase si n-au abonat-o la casnicii pe banda rulanta, asa cum s-a intamplat in cazul altor staruri de cinema. In decada ’80 - ’90, printre decernari de Oscaruri, Globuri de Aur si alte trofee, Meryl Streep, ajutata mult, ce-i drept, si de catre devotatul ei sot, a schimbat scutece pentru Mary Willa Gummer, Grace Jane Gummer si Louisa Jacobson Gummer, cele trei fiice care au venit pe lume dupa nasterea lui Henry. Insa Streep recunoaste cu fair-play ca Don a fost cel care si-a luat, in aceasta perioada, cel mai lung concediu de „maternitate“. O alta explicatie plauzibila pentru reusita atat de deplina in viata personala se poate gasi si intr-o declaratie recenta a actritei: „Cred ca sunt o fanatica a ideii de familie. Da, fanatica, in sensul acela extrem in care vorbim despre cei dependenti de o religie, de exemplu. Intotdeauna mi-am dorit sa intalnesc persoana potrivita cu care sa-mi construiesc o familie. Nici nu pot sa-mi imaginez ce-ar fi insemnat, pentru mine, sa ajung sa traiesc singura!“ Mamma Mia, ce actrita! Cu o familie reusita, o casnicie solida si-o cariera emblematica - asa a trecut Meryl Streep pragul anilor 2000, iar sirul performantelor de invidiat nu s-a oprit, nicidecum, aici. „One True Thing“(1998), alaturi de Renee Zellweger, si „Music of the Heart“ (1999), cu un rol pe care i l-a suflat de sub nas Madonnei, i-au adus inca doua nominalizari la mult-ravnitele premii Oscar. A urmat „The Hours“(2002), bine primit de public si de critica, si de pe urma caruia s-au ales cu Oscaruri Nicole Kidman si Julianne Moore, si „The Manchurian Candidate“ (2004), cu Denzel Washington ca partener, un film de factura politica in care Streep a avut ocazia sa fie, conform propriilor declaratii, amuzanta: „Ador sa joc comedie, dar, din pacate, nu mi s-a dat de multe ori sansa asta. Noroc cu «Candidatul Manciurian», asa am putut fi si eu, in sfarsit, haioasa.“ Oricum, teribil de „amuzanta“ mai fusese si in comedia neagra „Death Becomes Her“(1992), un regal de efecte speciale si replici tragi-comice, in care aparuse alaturi de Goldie Hawn si Bruce Willis. Perioada recenta i-a oferit, insa, si alte roluri de care s-a achitat in stilu-i de o incredibila naturalete, iar aparitiile ei in filme cu un imens succes de box-office, precum comedia romantica „Prime“ si ecranizarea romanului „The Devil Wears Prada“ (2006), au salvat de la anonimat scenariile oarecum modeste. Astfel, rolul taioasei sefe de revista de moda i-a adus lui Meryl Streep inca un Glob de Aur, dovada ca fiece partitura ce-i trece lui Streep prin mana se transforma, sub bagheta unui talent miraculos, in trofeu sclipitor. In tot acest timp, Meryl Streep nu s-a dezis, insa, de reputatia sa de cea mai buna actrita de drama, si a emotionat in miniseria „Angels in America“, o sfasietoare si controversata poveste despre viata si problemele homosexualilor americani. Cu musicalul „Mamma Mia!“, Streep se intoarce la muzica si dans, pasiunile ei din tinerete. Mixata si produsa de Benny Andersson si Bjorn Ulvaeus, coloana sonora a filmului cuprinde duete fermecator interpretate de Meryl Streep, Julie Walters si Pierce Brosnan, pe celebrele melodii „Dancing Queen“, „S.O.S.“ si „Voulez-Vous“ ale legendarului grup ABBA. La 55 de ani, Meryl Streep arata extraordinar, canta excelent, dansa fabulos si dadea lectii de mobilitate facand, in timpul unei scene de dans din „Mamma Mia!“, spagatul in aer. Iar pauzele dintre filmari le dedica activitatilor caritabile in care a fost implicata dintotdeauna si luptei acerbe pe care o duce pentru ca tinerele actrite sa nu se mai despoaie, asa de usor, pe ecran. „Poti sa fii o diva si fara sa-ti dai chilotii jos“, spune ea, si, privindu-i cariera construita cu har si maretie, nu avem decat sa-i dam dreptate. Mai ales ca acum, la aproape 63 de ani, cand si-a ridicat noua statueta Oscar primita pentru exceptionalul sau rol din filmul "The Iron Lady" le-a facut pe toate femeile lumii sa-si doreasca sa calce pe urmele de noblete, distinctie si eleganta ale marii actrite. Fan box Numele complet: Mary Louise Streep I se spune: Meryl Par: blond; Ochi: albastri Inaltime: 1,68 m Frati/Surori: Are o sora si un frate mai mici decat ea, Dana si Harry Studii: Vassar College din Poughkeepsie, New York (absolvit in 1971) si Yale University din New Haven, Connecticut (absolvita in 1975) Copii: Henry (33 de ani), Mary Willa (29 de ani) Grace Jane (26 de ani) si Louisa Jacobson (21 ani) Atuuri fizice: nasul. Desi, teoretic, e considerat un defect, nasul ei cu deviatie de sept, pe care a refuzat categoric sa si-o corecteze, ii da farmec si noblete. Prieteni buni: Jill Clayburgh si Robert de Niro Hobby-uri: muzica de opera. In copilarie a luat cateva lectii de canto. Actrite preferate: Cate Blanchett, Emily Blunt, Helen Mirren si Nicole Kidman Actori preferati: a declarat ca este cel mai mare fan al lui Leonardo di Caprio. http://www.revistatango.ro/celebritati/superstar/meryl-streep-simply-the-best-2918-p4.html Quote
Man0War Posted December 17, 2015 Posted December 17, 2015 Ryan Rodney Reynolds (born October 23, 1976) is a Canadian actor. He portrayed Michael Bergen on the ABC sitcom Two Guys and a Girl (1998–2001), Billy Simpson in the YTV Canadian teen soap opera Hillside(1991–93), as well as Marvel Comics characters Hannibal King in Blade: Trinity (2004) and Deadpool in X-Men Origins: Wolverine (2009) and the upcoming film Deadpool (2016). Reynolds has starred in films such as National Lampoon's Van Wilder (2002), The Amityville Horror (2005), Definitely, Maybe (2008), The Proposal (2009), Buried (2010), The Change-Up (2011), Safe House (2012),R.I.P.D. (2013), The Voices (2014), and Woman in Gold (2015). He also portrayed the Hal Jordan version of the DC Comics superhero Green Lantern in the film of the same name (2011), and has made cameos in Harold & Kumar Go to White Castle (2004), Ted (2012), and A Million Ways to Die in the West (2014). Early life[edit] Ryan Rodney Reynolds was born in Vancouver, British Columbia. His father, James Chester "Jim" Reynolds (1941–2015),[1][2] was a food wholesaler, and his mother, Tammy, is a retail salesperson.[3] He is of Irishancestry and was raised as a Roman Catholic.[4][5] The youngest of four brothers,[6] he graduated from Kitsilano Secondary School in Vancouver in 1994. He attended Kwantlen Polytechnic University, also in Vancouver, until dropping out.[7] Two of his elder brothers work as police officers in British Columbia,[8] one of whom is a Royal Canadian Mounted Police member.[9] Career[edit] Reynolds' career began in 1990, when he starred as Billy Simpson in the Canadian-produced teen soap Hillside, distributed in the United States by Nickelodeon as Fifteen. In 1996, he co-starred with Melissa Joan Hart in the TV movie Sabrina the Teenage Witch.[10] As an adult, Reynolds starred in the National Lampoon movie Van Wilder and the American television series Two Guys, A Girl and a Pizza Place, playing medical studentMichael "Berg" Bergen. In 1993–94 he had a recurring role in The Odyssey as Macro.[11] He also cameoed in Harold & Kumar Go to White Castle as a nurse, appeared in The In-Laws with Michael Douglas and Albert Brooks, as well as the Canadian productionFoolproof.[12] Reynolds in April 2007 In 2005, he played a waiter named Monty in Waiting..., and as music executive Chris Brander in the romantic comedy Just Friends alongside Amy Smart and Anna Faris. Reynolds played the protagonist in the 2008 film Definitely, Maybe.[13] He has also appeared in the second season finale of the television series Scrubs. In 2007, Reynolds guest-starred as Brendan's friend Hams in the episode "Douchebag in the City" of the TBS sitcom My Boys. In 2009, he portrayed Andrew Paxton, starring opposite Sandra Bullock, in The Proposal,[14] and Mike Connell in Adventureland.[15] Although he has performed primarily in comedies, Reynolds underwent intense physical training to play an action role as the character of Hannibal King in the 2004 film Blade: Trinity.[16] Reynolds played George Lutz in the 2005 remake of the 1979 horror film The Amityville Horror.[17] Additionally, he played an FBI agent alongside Ray Liotta in the 2006 crime action film Smokin' Aces.[18] Reynolds at the X-Men Origins: Wolverine premiere in Tempe, Arizona (2009) In a March 2005 interview, Reynolds spoke of his interest and involvement in a possible film adaptation of Deadpool with screenwriter David S. Goyer,[19] as well as the possibility of playing the incarnation of The Flash known as Wally West in an adaption of the popular DC Comics character in the upcoming movie project. Reynolds portrayed Deadpool in the X-Men spinoff X-Men Origins: Wolverine and was announced to portray him again in a spin-off, Deadpool.[20] It was later confirmed that the Deadpool film will be a reboot, ignoring the events that took place in X-Men Origins: Wolverine and establishing a new backstory for the character; being made possible by the reset timeline in X-Men: Days of Future Past.[21] In December 2014, it was announced that the film would be released in early 2016.[22] He also starred in the Spanish and American thriller Buried, which screened at the Sundance film festival.[23] In June 2010, Reynolds was invited to join the Academy of Motion Picture Arts and Sciences.[24] Reynolds portrayed the Hal Jordan version of superhero Green Lantern in Warner Bros.' film Green Lantern, released on June 17, 2011 in 3D. This made him one of the few actors to headline in films based on both Marvel and DC characters.
