În spatele cortinei ... cine sunt cei pe care îi admirăm pe marele ecran?

Chani · November 3, 2015

Cary Grant

From Wikipedia, the free encyclopedia

Not to be confused with Carrie Grant or Cary Granat.

Cary Grant
Promotional photo of Cary Grant for Suspicion(1941)
Born	Archibald Alexander Leach 18 January 1904 Horfield, Bristol, England, UK
Died	29 November 1986 (aged 82) Davenport, Iowa, U.S.
Cause of death	Cerebral hemorrhage
Other names	Archie Leach
Education	Bishop Road Primary School Fairfield Grammar School
Occupation	Actor
Years active	1922–1966
Spouse(s)	Virginia Cherrill (m. 1934;div. 1935) Barbara Hutton (m. 1942;div. 1945) Betsy Drake (m. 1949;div. 1962) Dyan Cannon (m. 1965;div. 1968) Barbara Harris (m. 1981–86)
Partner(s)	Maureen Donaldson (1973–1977)
Children	Jennifer Grant (born 1966)
Awards	Academy Honorary Award(1970) For his unique mastery of the art of screen acting with the respect and affection of his colleagues. Kennedy Center Honors(1981)

Cary Grant (born Archibald Alexander Leach; 18 January 1904 – 29 November 1986) was an English-born American stage and Hollywood film actor who became an American citizen in 1942. Known for his transatlantic accent, debonair demeanor, and "dashing good looks", Grant is considered one of classic Hollywood's definitiveleading men.

In 1999, the American Film Institute named Grant the second greatest male star of Golden Age Hollywood cinema (after Humphrey Bogart). Grant was known for comedic and dramatic roles; his best-known films include Bringing Up Baby (1938), The Philadelphia Story (1940), His Girl Friday (1940), Arsenic and Old Lace (1944),Notorious (1946), An Affair to Remember (1957), North by Northwest (1959), and Charade (1963).

He was nominated twice for the Academy Award for Best Actor (Penny Serenade (1941) and None but the Lonely Heart (1944)) and five times for a Golden Globe Award for Best Actor. After his retirement from film in 1966, Grant was presented with an Honorary Oscar by Frank Sinatra at the 42nd Academy Awards in 1970.

Early life and career[edit]

Cary Grant was born Archibald "Archie" Alexander Leach on 18 January 1904 at 15 Hughenden Road, Horfield, a suburb of Bristol, England.^[1] He was the second child of Elsie Maria Leach (née Kingdon; 1877–1973) and Elias James Leach (1865–1935).^[2] His mother was from a family of shipwrights and his father was the son of a potter and worked as a tailor's presser at a clothes factory named Todd's.^[3] His elder brother, John William Elias Leach (9 February 1899 – 6 February 1900), was five years older than Archibald, and had died of Tubercular meningitis.^[4]

"He had such a traumatic childhood, it was horrible. I work with a lot of kids on the street and I've heard a lot of stories about what happens when a family breaks down - but his was just horrendous. And he never really dealt with those things. He tried to. That's the reason he tried LSD ... he thought it was a gateway to God."

—Grant's wife Dyan Cannon on his childhood.^[5]

Leach had an unhappy upbringing. His father was an alcoholic,^[6] and his mother suffered from clinical depression.^[7] His father placed her in a mental institution and told the 9-year-old that she had gone away on a "long holiday",^[8] later declaring that she had died.^[6] When Leach was 10, his father remarried and started a new family that did not include young Archibald.^[5] Little is known about how he was cared for, and by whom.^{[citation needed]} Leach did not learn his mother had not died until he was 31,^[9] when his father confessed to the lie, shortly before his own death, and told Leach that he could find her alive in a care facility.^[5]

Leach attended Bishop Road Primary School, and then Fairfield Grammar School in Bristol from the age of 11, where he was expelled in 1918.^[10] After joining the "Bob Pender Stage Troupe", he performed as a stilt walker.^{[citation needed]} At age 16, in 1920, he traveled with the group on a two-year tour of the United States, on theRMS Olympic.^{[citation needed]} He was processed at Ellis Island on 28 July 1920.^[11]

When the troupe returned to Britain, Leach decided to stay in the U.S. and continue his stage career.^{[citation needed]} During this time, he became a part of the vaudevilleworld and toured with Parker, Rand, and Leach. After his departure, Grant was replaced by James Cagney.^[12] Still using his birth name, he performed on the stage atThe Muny in St. Louis, Missouri, in such shows as Irene (1931), Music in May (1931), Nina Rosa (1931), Rio Rita (1931), Street Singer (1931), The Three Musketeers(1931), and Wonderful Night (1931).^{[citation needed]} Leach's experience on stage as a stilt walker, acrobat, juggler, and mime taught him "phenomenal physical grace and exquisite comic timing", and the value of teamwork, skills which would benefit him in Hollywood.^{[citation needed]}

Leach became a naturalized United States citizen on 26 June 1942, at which time he also legally changed his name from "Archibald Alexander Leach" to "Cary Grant".^[13]

Hollywood stardom[edit]

Grant, Rosalind Russell and Ralph Bellamy in a publicity photo for His Girl Friday (1940)

With Eva Marie Saint in Hitchcock'sNorth by Northwest (1959)

After appearing in several musicals on Broadway under the name Archie Leach,^[14] Leach went to Hollywood in 1931.^[15] When told to change his name, he proposed "Cary Lockwood", the name of the character he had played in the Broadway show Nikki, opposite Fay Wray.^{[citation needed]} He signed with Paramount Pictures, where studio bosses decided the name "Cary" was acceptable, but "Lockwood" was too similar to another actor's surname.^{[citation needed]} Paramount gave their new actor a list of surnames to choose from, and he selected "Grant".^{[citation needed]}

Grant appeared as a leading man opposite Marlene Dietrich in Blonde Venus (1932), and his stardom was given a further boost by Mae West when she chose him for her leading man in two of her most successful films: She Done Him Wrong and I'm No Angel (both 1933).^{[citation needed]} I'm No Angel was a tremendous financial success and, along with She Done Him Wrong, which was nominated for an Academy Award for Best Picture, saved Paramount from bankruptcy. Paramount put Grant in a series of unsuccessful films until 1936, when he signed with Columbia Pictures.^{[citation needed]} His first major comedy hit was when he was loaned to Hal Roach's studio for Topper (1937, distributed byMGM).^{[citation needed]}

The Awful Truth (1937) was another pivotal film in Grant's career, which established for him a screen persona as a sophisticated light comedy leading man.^{[citation needed]} As Grant later wrote, "I pretended to be somebody I wanted to be and I finally became that person. Or he became me. Or we met at some point."^{[citation needed]} Grant is said to have based his characterization in The Awful Truth on the mannerisms and intonations of the film's director, Leo McCarey, whom he resembled physically. As writer/directorPeter Bogdanovich noted, "After The Awful Truth, when it came to light comedy, there was Cary Grant and then everyone else was an also-ran."^{[citation needed]}

The Awful Truth began what The Atlantic later called "the most spectacular run ever for an actor in American pictures".^{[citation needed]} During the next four years, Grant appeared in several classic romantic comedies and screwball comedies, including Holiday (1938) and Bringing Up Baby (1938), both opposite Katharine Hepburn; The Philadelphia Story(1940) with Hepburn and James Stewart; His Girl Friday (1940) with Rosalind Russell; and My Favorite Wife (1940), which reunited him with Irene Dunne, his co-star in The Awful Truth.^{[citation needed]} During this time, he also made the adventure films Gunga Din (1939) with Douglas Fairbanks, Jr. and Only Angels Have Wings (1939) with Jean Arthur and Rita Hayworth, and dramas Penny Serenade (1941) with Dunne, and Suspicion (1941), the first of Grant's four collaborations with Alfred Hitchcock.^{[citation needed]}

With Ingrid Bergman in Alfred Hitchcock's Notorious (1946)

Grant was a favorite of Hitchcock's, who called him "the only actor I ever loved in my whole life".^[16] Besides Suspicion, Grant appeared in the Hitchcock classics Notorious (1946), To Catch a Thief (1955), and North by Northwest (1959).^{[citation needed]}

In 1952, he appeared in Monkey Business co-starring with Ginger Rogers and Marilyn Monroe.^{[citation needed]} In the the mid-1950s, Grant formed his own production company, Granart Productions and produced a number of films distributed by Universal, such as Operation Petticoat (1959), Indiscreet (1958), That Touch of Mink (co-starring with Doris Day, 1962), and Father Goose (1964).^{[citation needed]} Producers Albert R. Broccoli and Harry Saltzman originally sought Grant for the role of James Bond in Dr. No (1962) but discarded the idea as Grant would be committed to only one feature film; therefore, the producers decided to go after someone who could be part of a franchise.^{[citation needed]}In 1963, Grant appeared opposite Audrey Hepburn in Charade directed by Stanley Donen.^{[citation needed]} Hitchcock asked Grant to star in Torn Curtain (1966) only to learn that Grant had decided to retire.^[17]

Grant was the first actor to "go independent" by not renewing his studio contract, effectively leaving the studio system, which almost completely controlled what an actor could or could not do.^{[citation needed]} In this way, Grant was able to control every aspect of his career, at the risk of not working because no particular studio had an interest in his career long term.^{[citation needed]} He decided which films he was going to appear in, often had personal choice of directors and co-stars, and at times even negotiated a share of the gross revenue, something uncommon at the time. Grant received more than $700,000 for his 10% of the gross for To Catch a Thief, while Hitchcock received less than $50,000 for directing and producing it.^[18]

With Audrey Hepburn in Charade(1963)

Grant was nominated for two Academy Awards, for Penny Serenade (1941) and None But the Lonely Heart (1944), but never won a competitive Oscar;^{[citation needed]} he received a special Academy Award for Lifetime Achievement in 1970.^{[citation needed]} Accepting the Best Original Screenplay Oscar on 5 April 1965 at the 37th Academy Awards,Father Goose co-writer Peter Stone had quipped, "My thanks to Cary Grant, who keeps winning these things for other people". In 1981, Grant was accorded the Kennedy Center Honors.^{[citation needed]}

Personal life[edit]

Second wife Barbara Hutton

Grant was married five times.^[19] He wed Virginia Cherrill on 10 February 1934. She divorced him on 26 March 1935,^[20] following charges that Grant had hit her.^[21] In 1942, he married Barbara Hutton,^[22] one of the wealthiest women in the world following a $50 million inheritance from her grandfather, Frank Winfield Woolworth.^[23] The couple was derisively nicknamed "Cash and Cary",^[24] although in an extensive prenuptial agreement Grant refused any financial settlement in the event of a divorce.^[25] After divorcing in 1945, they remained the "fondest of friends".^[26] Grant always bristled at the accusation that he married for money: "I may not have married for very sound reasons, but money was never one of them."^[27]

On 25 December 1949, Grant married Betsy Drake.^{[citation needed]} He appeared with her in two films.^{[citation needed]} This would prove to be his longest marriage, ending on 14 August 1962.^{[citation needed]}

He eloped with Dyan Cannon on 22 July 1965, in Las Vegas.^{[citation needed]} Their daughter, Jennifer Grant, was born on 26 February 1966.^[28] He frequently called Jennifer his "best production".^[29] Grant and Cannon divorced in March 1968.^[30]

On 11 April 1981, Grant married Barbara Harris, a British hotel public relations agent who was 47 years his junior. They renewed their vows on their fifth wedding anniversary.^[31]

Some, including Hedda Hopper,^[32] and screenwriter Arthur Laurents, claimed Grant was bisexual.^[33] Grant was allegedly involved with costume designer Orry-Kelly when he first moved to Manhattan,^[34]^[35] and lived with actor Randolph Scott off and on for 12 years.^[36] Richard Blackwell wrote that Grant and Scott were "deeply, madly in love."^[37] Scotty Bowersalleged in his memoir, Full Service (2012) that he had been intimately involved with both Grant and Scott.^[38] William McBrien, in his biography Cole Porter, says that Porter and Grant frequented the same upscale house of male prostitution in Harlem, run by Clint Moore and popular with celebrities.^[39] All of these claims were published many years after Grant had died. Barbara Harris, Grant's widow, has disputed claims that Grant had had a relationship with Scott.^[40] When Chevy Chase joked in a television interview about Grant's being gay, Grant sued him for slander, and he was forced to retract his words.^[41] However, Grant's one-time girlfriend Maureen Donaldson wrote in her memoir, An Affair to Remember: My Life with Cary Grant (1989), that Grant told her his first two wives had accused him of being homosexual.^{[citation needed]}

In Chaplin's Girl, a biography of Grant's first wife Virginia Cherrill, Miranda Seymour wrote that Grant and Scott were only platonic friends.^[42] Former showgirl Lisa Medford claimed Grant had wanted her to have his child, but she did not want children.^[43]

Grant's daughter Jennifer Grant wrote that her father was not gay in her memoir, Good Stuff (2011), but admitted that he "liked being called gay".^[44]^[45] In 2012, Dyan Cannon, said that Grant was not gay.^[46]Tallulah Bankhead jokingly referred to Grant as being a lesbian.^[47]

Retirement[edit]

Cary Grant in 1949; he had the mole on his cheek removed the following year.

Grant retired from the screen at 62, when his daughter Jennifer was born, to focus on bringing her up and to provide a sense of permanency and stability in her life.^{[citation needed]} While raising his daughter, he archived artifacts of her childhood and adolescence in a bank-quality, room-sized vault he had installed in the house.^{[citation needed]} His daughter attributed this meticulous collection to the fact that artifacts of his own childhood had been destroyed during the Luftwaffe's bombing of Bristol in the Second World War (an event that also claimed the lives of his uncle, aunt, cousin, and the cousin's husband and grandson), and he may have wanted to prevent her from experiencing a similar loss.^[48]

Although Grant had retired from the screen, he remained active. In the late 1960s, he accepted a position on the board of directors at Fabergé.^{[citation needed]} By all accounts this position was not honorary, as some had assumed; Grant regularly attended meetings and his mere appearance at a product launch would almost certainly guarantee its success.^{[citation needed]} The position also permitted use of a private plane, which Grant could use to fly to see his daughter wherever her mother, Dyan Cannon, was working.^{[citation needed]} He later joined the boards of Hollywood Park, the Academy of Magical Arts (The Magic Castle, Hollywood, California), Western Airlines (acquired by Delta Air Lines in 1987), and MGM.^[40]

Grant expressed no interest in making a career comeback and rejected all offers to appear in movies and stage plays.^{[citation needed]} He admitted in interviews that he rarely attended current movies or plays, or kept up with them.^{[citation needed]} During a 1978 sit-down with London Times columnist Roderick Mann, Grant remarked: "I probably have less than 70,000 hours left on this Earth and I'm going to enjoy every one of them."^{[citation needed]} He was in good health until almost the end of his life, when he suffered a mild stroke in October 1984.^{[citation needed]} He appeared on the cover of GQ Magazine several times, the last being the January 1986 issue which hit newsstands just as he celebrated his 82nd birthday.^{[citation needed]}

In the last few years of his life, Grant undertook tours of the United States in a one-man show, A Conversation with Cary Grant, in which he would show clips from his films and answer audience questions.^[40]^[49]

Death[edit]

Grant was at the Hotel Blackhawk preparing for a performance at the Adler Theatre in Davenport, Iowa, on the afternoon of 29 November 1986, when he collapsed of a cerebral hemorrhage.^{[citation needed]} His then-fifth wife, Barbara Harris, unaware of what was ailing him, went to a local pharmacy to get aspirin. He died at 11:22 p.m.^[40] in St. Luke's Hospital, at age 82. He was cremated and his ashes scattered. The bulk of his estate, worth millions of dollars, went to his wife Barbara Harris and his daughter Jennifer Grant.^[49]

Legacy[edit]

Statue of Cary Grant inMillennium Square, Bristol

Film critic David Thomson referred to Grant as "the best and most important actor in the history of the cinema",^[15] while the film critic Richard Schickel said that he's the "best star actor there ever was in the movies".^[50] Howard Hawks concurred, remarking that Grant "so far the best that there isn't anybody to be compared to him".^[51] Grant remained one of Hollywood's top box-office attractions for almost 30 years.^{[citation needed]}

Grant poked fun at himself with statements such as, "Everyone wants to be Cary Grant—even I want to be Cary Grant",^[52] and in ad-lib lines—such as in the film His Girl Friday(1940), saying, "I never had so much fun since Archie Leach died".^{[citation needed]} In Arsenic and Old Lace (1944), a gravestone is seen bearing the name Archie Leach. According to a famous story now believed to be apocryphal, after seeing a telegram from a magazine editor to his agent asking, "How old Cary Grant?", Grant reportedly responded, "Old Cary Grant fine. How you?"^[53] ^[54]

In 2001, a statue of Grant was erected in Millennium Square, a regenerated area next to Bristol Harbour, Bristol, in the city where he was born.^{[citation needed]} In November 2005, Grant came in first in Premiere magazine's list of "The 50 Greatest Movie Stars of All Time".^[55]

SadiBK · November 3, 2015

Angelina Jolie

Angelina Jolie (născută ca Angelina Jolie Voight pe 4 iunie 1975) este o actriţă americană de film şi Ambasadorul Bunăvoinţei (în engleză Goodwill Ambassador) pentru Organizaţia UNHCR (Organizaţia Naţiunilor Unite de comisari speciali pentru refugiaţi). Se spune deseori în media că ea ar fi una din cele mai frumoase femei, viaţa ei fiind pentru moment una dintre cele mai mediatizate. A primit trei premii Globul de Aur, două premii ale Organizaţiei Actorilor de Film şi un premiu al Academiei (OSCAR).

Debutul ei pe micile ecrane a avut loc în copilărie, alături de tatăl ei Jon Voight, în 1982 în filmul Lookin' to Get Out, dar cariera ei de actriţă a început abia zece ani mai târziu în producţia cu buget redus Cyborg 2 (1993). Primul ei rol de succes a fost în filmul Hackers (1995). De asemenea a jucat în George Wallace (1997), un film biografic în jurul căruia au avut loc multe controverse. Mai târziu a jucat în Gia (1998), şi a obţinut un OSCAR pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar pentru drama Girl, Interrupted (1999). Jolie a câştigat renumele internaţional datorită faptului că a jucat rolul unei eroine de jocuri video, şi anume Lara Croft în filmul Lara Croft: Tomb Raider (2001). Ea a mai jucat în Original sin şi Life or something like it, Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life. În 2004 a jucat în Taking Lives, The Fever, Shark Tale, Alexander şi Sky Captain and world of tomorrow. A câştigat cei mai mulţi bani cu filmul de acţiune-comedie Mr. & Mrs. Smith (în traducere Domnul şi Doamna Smith) (2005). În (2006) a jucat în The good sheperd şi Beowulf iar în (2007) a jucat în ecranizarea romanului scriitoarei Mariane Pearl, A Mighty Heart.

A fost măritată cu actorii Jonny Lee Miller şi Billy Bob Thornton, iar acum are o relaţie cu Brad Pitt, acest cuplu atrăgând atenţia întregii lumi. Jolie şi Pitt au trei copii adoptaţi, Maddox, Pax, şi Zahara şi doresc să mai adopte încă un copil. Ei mai au şi 3 copii biologici Shiloh, Vivienne Marchelline şi Knox Leon.

sursa

FLOW · November 3, 2015

Salman Khan

From Wikipedia, the free encyclopedia

This article is about the Indian film actor. For other people named Salman Khan, see Salman Khan (disambiguation).

Salman Khan
Khan in 2015
Born	Abdul Rashid Salim Salman Khan 27 December 1965 (age 49) Indore, Madhya Pradesh, India
Residence	Bandra, Mumbai, Maharashtra^[1]
Occupation	Actor, Film Producer, Television Personality, Model,Philanthropist, Singer^[2]^[3]
Years active	1988–present
Religion	Hinduism & Islam^[4]
Relatives	See Khan family^[5]
Signature

Abdul Rashid Salim Salman Khan (born 27 December 1965)^[6] better known as Salman Khan(pronunciation : [səlˈmaːn ˈxaːn];) is an Indian film actor, producer and television personality. Referred to in the media as "The Tiger of Bollywood", "Blockbuster Khan", "Box-office King", he is popularly called as "Bhaijaan" and "Sallu" by his fans. Described by the CNN as one of the world's biggest stars,^[7] he has a significant following in Asia and the Indian diaspora worldwide. He is cited in the media as one of the most popular, influential^[8] and commercially successful actors of Hindi cinema.^[9]

The son of screenwriter Salim, Khan began his acting career with a supporting role in Biwi Ho To Aisi (1988) and achieved breakthrough with a leading role in his next release — Sooraj Barjatya's romance Maine Pyar Kiya (1989). Khan went on to establish himself in Bollywood in the 1990s with roles in several top-grossing productions, including the romantic drama Hum Aapke Hain Koun..! (1994), the action thriller Karan Arjun(1995), the comedy Biwi No.1 (1999), and the family drama Hum Saath-Saath Hain (1999). For his role inKaran Johar's romantic drama Kuch Kuch Hota Hai (1998), Khan was awarded the Filmfare Award for Best Supporting Actor. After a brief period of decline in the 2000s, Khan achieved greater stardom in the 2010s by playing the lead role in several successful action films, including Dabangg (2010), Bodyguard (2011), Ek Tha Tiger (2012), Kick (2014) and Bajrangi Bhaijaan (2015). Eight of the films he has acted in, have accumulated gross earnings of over ₹1 billion (US$15 million),^[10]^[11] and he has starred in the highest-grossing Bollywood films of nine separate years which is a Bollywood record.^[12] For his contributions to film, the Government of India honoured him with the 2008 - Rajiv Gandhi Award for Outstanding Achievement in Entertainment.

In addition to his acting career, Khan is a stage performer and an active humanitarian through his charity organisation Being Human with his Brother Sooban Ahmad Khan. Khan's off-screen life is marred by controversy and legal troubles. His tumultuous relationship with Aishwarya Rai, hunting of endangered species, and a negligent driving case in which he ran over five people with his car, killing one, have been extensively covered by the Indian media.^[13] For the last of these, Khan was sentenced to a five-year imprisonment in 2015.^[14]^[15]

Salman Khan was ranked 7th in Forbes's first global list of highest-paid actor in the world with USD 33.5 million, earning more than Hollywood actors like Dwayne The Rock Johnson, Johnny Depp, Brad Pitt andLeonardo DiCaprio.^[16]^[17]^[18]^[19]^[20] He regularly features in listings of the most influential people in Indian culture, and in 2015 Khan whizzed ahead of the US President Barack Obama in the list of The Most Admired Personalities of India.^[21] In September 2015, a leading magazine declared him "The Most Attractive Personality" in India.^[22]

Early life and background

Khan with brothers Arbaaz Khan(left) and Sohail Khan (right)

Khan is the eldest son of screenwriter Salim Khan and his first wife Sushila Charak (later adopted the name Salma Khan). His paternal ancestors were Pashtun^[23]^[24]^[25]^[26] from Afghanistan^[27] who immigrated to Indore, Madhya Pradesh. Khan's mother is a Maharashtrian,^[28] whose father Baldev Singh Charak comes from Jammu-Kashmir^[29] and mother comes from Maharashtra.^[27]^[30] Salman has stated that he is both Hindu and Muslim.^[31]^[32]

Khan's stepmother is Helen, a former actress, who co-starred with him in a few films. He has two brothers, Arbaaz Khan who is married to actress and VJ Malaika Arora Khan, and Sohail Khan; and two sisters, Alvira Khan Agnihotri who is married to actor/director Atul Agnihotri and an adopted sister Arpita Khan .

Salman finished his schooling at St. Stanislaus High School in Bandra, Mumbai, as did his younger brothers Arbaaz and Sohail. Earlier, he studied at The Scindia School, Gwalior for a few years along with younger brother Arbaaz.^[33]^[34] He attended Elphinstone College and dropped out after the second year.^[35]

Career

1989–93: Debut and breakthrough

Salman Khan made his acting debut with a supporting role in the 1988 film Biwi Ho To Aisi in which his voice was dubbed by someone else. His first leading role in a Bollywood movie was in Sooraj R. Barjatya's romantic family drama Maine Pyar Kiya (1989), one of India's highest grossing films.^[36]^[37] It earned him his first nomination for a Best Actor at Filmfare, but the much expected Filmfare Award for Best Male Debut was awarded to Sooraj Barjatya.^[38]
Later Filmfare rectified their mistake by presenting the same award after 15 long years. Maine Pyar Kiya was later dubbed in English as When Love Calls, a 125-minute version, was the biggest hit in the Caribbean market at Guyana and also dominated the box-office collections in Trinidad and Tobago. Maine Pyar Kiya had also been dubbed in Spanish as Te Amo, the first experiment of its kind. This 125-minute film also proved its universal appeal with a glorious 10-week premiere run at Lima, capital of Peru. In Telugu as Prema Paavuraalu, it crossed 25 weeks at Visakhapatnam and had 100 plus day run at six centres in Andhra Pradesh. It was also dubbed in Tamil as Kaadhal Oru Kavithai and in Malayalam as Ina Praavukal.^[39]

1990 saw one film release starring Khan, Baaghi: A Rebel for Love, a box office success,^[40] followed by three moderately successful films in 1991, Patthar Ke Phool, Sanam Bewafa, and Kurbaan. In the same year, Khan co-starred with Sanjay Dutt and Madhuri Dixit in the Romance drama film Saajan.^[41] The movie was a critical and financial success.^[42]^[43] Despite these early successes, nearly all of his 1992–1993 releases resulted in box office failures.^[42]

1994–2009: Hum Aapke Hain Koun..!! and other films

Khan returned to success in 1994 with his second collaboration with director Sooraj Barjatya in the romance Hum Aapke Hain Koun..! co-starring Madhuri Dixit. During the 1995 awards season, the film won 3 Filmfare Awards for the Best Film, Best Director and Best Actress. It also won the National Award for being the most popular film of the year.^[44] Earning over ₹1.35 billion (US$20 million) worldwide, the film became the biggest Bollywood hit of the year, as well as one of the biggest Bollywood hits ever. It is one of the films on Box Office India's list of "Biggest Blockbusters Ever in Hindi Cinema".^[45] This film was the biggest hit of that year, and turned out to be one of Bollywood's highest-grossing films ever, becoming the fourth-highest earner of all time.^[46] The film broke all the previous records and maintained itself as the highest-grossing Bollywood film throughout history for 7 years. In 1995 he starred inRakesh Roshan's Karan Arjun alongside Shahrukh Khan, Karan Arjun is a mix of an upbeat Bollywood musical, religious overtones and an action movie. The film was released on 13 January 1995. The two played brothers who are reincarnated after being killed by family enemies. The film was the second biggest hit of the year, and his role of Karan once again put his name among the nominees for the Best Actor award for Filmfare Awards.^[47]

In 1996, Khan performed in two movies, Sanjay Leela Bhansali's directional debut Khamoshi: The Musical, a box office failure^[48] but critically acclaimed^[49]and Raj Kanwar's action hit Jeet.^[48] He had two releases in 1997: Judwaa and Auzaar. The former was a comedy directed by David Dhawan where he played a dual role of twins separated at birth was a commercial success while later, an action thriller was "below average".^[50]

Khan worked in five different films in 1998, his first release being the romantic comedy film Pyaar Kiya To Darna Kya opposite Kajol, one of the biggest commercial successes of that year.^[51] This was followed by the moderately successful drama Jab Pyaar Kisise Hota Hai^[42] where Khan played a young man who has to take a child who claims to be his son, under his custody. Khan's performance in the film earned him several positive notices and favourable reviews from critics.^[52] He rounded of the year with an extended cameo in Karan Johar's directorial debut, Kuch Kuch Hota Hai for which he earned a second Filmfare Award under the Best Supporting Actor category.^[53]

In 1999, Khan starred in three films: Hum Saath-Saath Hain: We Stand United and Biwi No.1, both were the highest grossing films that year^[54] and Hum Dil De Chuke Sanam alongside Aishwarya Rai and Ajay Devgan, which earned another him Best Actor nomination at the Filmfare awards.^[55] The film was a critical and commercial success^[54]^[56] along with its music.

In 2000, Khan acted in films including Har Dil Jo Pyar Karega and Chori Chori Chupke Chupke, which addressed the issue of surrogate childbirth; Khan played the role of a rich industrialist, who hires a surrogate mother after his wife becomes infertile. Critics noted his turn towards a more serious role, which reportedly had more substance in comparison to his previous roles.^[57]^[58] In 2002 he starred in the delayed release Hum Tumhare Hain Sanam.

For Tere Naam, (2003) Taran Adarsh said of him, "Salman Khan is exceptional in a role that fits him to the T. He breathes fire in sequences that demand uneasiness. But beneath the tough exterior lies a vulnerable person and this facet in particular comes to the fore in the latter reels. His emotional outbursts are splendid..."^[59] Tere Naam is to date considered Salman Khan's best film with critically acclaimed performance.^[60]^[61] He subsequently continued his success at the box office, with comedies like Mujhse Shaadi Karogi (2004) and No Entry (2005).^[42] Khan's work in 2006 included Jaan-E-Mann andBaabul, however neither of these films were successful in the box office.

Khan started 2007 with the ensemble film Salaam E Ishq. His next release Partner did very well at the box office, receiving a blockbuster verdict.^[62] He next appeared in the Hollywood movie, Marigold: An Adventure in India which told the love story of an Indian man and an American woman. Khan starred in three films throughout 2008, all of which underperformed.^[63]

Khan hosted the second season of 10 Ka Dum in year 2009 which turned out to be even more successful than his first season as host of the game show in year 2008. The show got very high TRPs for Sony Entertainment Television and according to reports, the show helped Sony TV regain its third position in the Indian television ratings.^[64]

2009–present: commercial success

2009 marked a significant turning point in Khan's career. Starting with Wanted, directed by choreographer turned director Prabhu Deva became a box office success and earned superhit status.^[65] In the same year, he appeared in two other films, Main Aurr Mrs Khanna and London Dreams. London Dreams did average business due to the uninspiring music, but Main Aurr Mrs Khanna was a commercial failure.^[66] Khan's first release of 2010 was Anil Sharma's commercially and critically unsuccessful film Veer.

Khan in 2011

His next release, Dabangg was released on Eid, 10 September 2010. Khan played the role of a fearless cop with comic effect in the film. It opened to generally positive reviews and broke several box-office records upon release. The film set another box office record, grossing ₹808.7 million in its first week, thus becoming thehighest opening week grossing Bollywood film, overtaking the previous record of 3 Idiots. Dabangg went on to gross ₹2.15 billion worldwide and Box office India declared it an all-time blockbuster in the second week of its release. It is the highest-grossing Bollywood film of 2010 and, as of 2012, the fourth highest–grossing Bollywood film of all time.^[67] Dabangg went on to win several awards, including the National Film Award for Best Popular Film Providing Wholesome Entertainment. It was later remade in Tamil and Telugu, The film was produced by his brother Arbaaz Khan, and released on 10 September 2010. It made a record opening at the box office^[68] and Box Office India declared it an all-time blockbuster.^[69] Dabangg at that time was the second and now the fourth highest-grossing Bollywood film and for his performance, Khan received a Star Screen Award for Best Actor and a Stardust Award for Star of the Year – Male and was nominated for his sixthFilmfare Award for Best Actor. Anupama Chopra from NDTV wrote about his performance, "It's the role of a lifetime and Salman Khan bites into it like a starving man devours a feast. He inhabits it fully, strutting and swaggering and even, spoofing himself."^[70]

Khan's first release of 2011 was Ready. Upon release, Ready became the second highest opening day grosser, as well as the second highest weekend grossing Bollywood film at that time, after Dabangg. It also held records for being the second highest grossing Bollywood film of 2011.^[71]^[72] He next appeared inBodyguard, a remake of the 2010 Malayalam film of the same name. The film was not well received by critics, though became a financial success, with a domestic total of 1,409.5 million (US$26 million)—India's highest-earning film of the year.^[73]

Salman Khan with Katrina Kaif at the launch of Ek Tha Tiger's first song 'Mashallah'.

Khan's first release of 2012 was Ek Tha Tiger where he starred opposite Katrina Kaif and act as Indian Spy. The film garnered positive to mixed reactions from critics^[74] whilst opening to extremely strong box office collections.^[75] The film went on to break the opening day box office record with a collection of ₹312.3 million(US$4.7 million)^[76] and became the second Bollywood film to gross over ₹3 billion (US$45 million) worldwide behind only 3 Idiots with an eventual gross of ₹3.1 billion (US$47 million).^[77] It marks his first association withYash Raj Films.^[78] The film also broke the record of Opening weekend net gross (First 3 Days of Release),^[79]Opening week net gross (First 7 Days of Release) and entered 100 crore club in just 5 days of release breaking Salman Khan's own record set by Bodyguard in 7 Days.^[80]

Salman Khan's second release of 2012 is Dabangg 2 which is a sequel of his blockbuster Dabangg under production of Arbaaz Khan. Upon release, the film netted an excellent ₹192.1 million (US$2.9 million) on its opening day and became the biggest opener for a non-holiday Friday in India, beating the previous record held by Don 2.^[81] and collected ₹582.6 million (US$8.8 million), beating the previous three-day record set byEk Tha Tiger.^[82]^[83] Dabangg 2 eventually emerged as a huge financial success with revenues of ₹2.5 billion (US$38 million) globally.^[84]

After year gap Khan's first release of 2014 was Jai Ho which he starred opposite Daisy Shah. After five consecutive blockbuster, his first film performed average at box office despite making over 100 crore in India. His second release Kick remake of Telugu film has entered the club of Rs. 200 crore in Indiaon Eid . He also sang the "Hangover" song from the movie.^[85]

Khan's first film of 2015, Bajrangi Bhaijaan, released on Eid received positive reviews from critics and public and broke several box-office record upon release. The film It set all time weekend record to collected ₹1.02 billion (US$15 million) on its first weekend at domestic box office and became the eighth consecutive film of Salman Khan to gross over 100 crores.^[86] The film grossing ₹1.84 billion (US$28 million) on its first week beat previous record ofPK.^[87] Khan's first and become a second Bollywood film after PK to enter 300 club.^[88] The film is currently second second highest-grossing Bollywood films in India and worldwide with collection of over 600 crore.^[89] Bajrangi Bhaijaan crossed 300 crore in 20 days of its release and became the second highest grosser till date in India^[90]^[91]

odysey_5 · November 3, 2015

Mickey Rourke

Philip Andre "Mickey" Rourke, Jr. s-a nascut pe 16 septembrie 1952, in Schenectady, Ney York. Dupa ce parintii lui au divortat, s-a mutat cu mama lui in Florida, unde a urmat liceul Miami Beach.

Este un actor controversat, dificil, cinic si provocator, cu maniere care lasa de dorit si a fost poreclit de Kim Basinger "scrumiera umana". Madsen a donat bani organizatiei IRA, a devenit boxer profesionist in 1991, retragandu-se in 1995, are o sala de gimnastica in Hollywood si o statiune de vacanta in Beverly Hills. A fost arestat de LAPD ca si-a batut sotia.

Inainte de a se dedica carierei de actor, lucrand pentru New York's Actor's Studio, Mickey Rourke isi dorea sa devina jucator profesionist de baseball si boxer. Rourke debuteaza cu roluri mici in filmele "1941" (1979) si "Heaven's Gate" (1980), iar apoi se face remarcat cu "Body Heat" (1981) si "Diner" 1982). Rourke avea sa faca un rol extrem de bun in "Year of the Dragon" (1985), unde era capitanul de politie Stanley White. Filmul insa a fost criticat, iar Rourke a tinut sa ia apararea regizorului Michael Cimino si a refuzat sa dea interviuri. Isi castiga reputatia, fiind un profesionist, aceptand sa lucreze numai la proiecte si cu regizori ce se ridicau la un nivel superior. In 1987 joaca in "A Prayer For The Dying" si "Barfly", in 1986 in provocatorul "9 1/2 Weeks", in 1990 in "Wild Orchid".

odysey_5 · November 5, 2015

James Dean

James Byron Dean (n. 8 februarie 1931, Indiana - d. 30 septembrie 1955, Paso Robles) a fost un actor american de teatru și film, care a marcat tineretul american post-belic, mai ales prin rolul lui Jim Stark din filmul "Rebel fără cauză" (Rebel Without a Cause).

S-a născut în Marion, Indiana, într-o familie de fermieri, Winton și Mildred Wilson Dean. La vârsta de nouă ani rămâne orfan de mamă și este trimis de tatăl său în grija unei mătuși din Fairimont. În timpul liceului joacă baschet, ia lecții de vioară și step, deprinde o mare pasiune pentru teatru și bricolaj. În 1949, după absolvirea liceului, se mută în California, locuind împreună cu tatăl și mama sa vitregă.

Din dorința tatălui său urmează cursuri juridice, înscriindu-se la Colegiul Santa Monica, dar nu peste mult timp se transferă la U.C.L.A, dornic să studieze actoria. Acest fapt va atrage furia tatălui său, care va refuza să-l mai întețină material.

James Dean își începe cariera artistică apărând în diverse spoturi publicitare. Din lipsă de bani este nevoit să renunțe la studii și încearcă să obțina de lucru la Hollywood. Urmând sfaturile unor prieteni, Dean se va muta la New York unde va reuși să joace teatru, obținând roluri pe Broadway. Marea șansă a vieții sale este admiterea la "Actor`s Studio", unde are ocazia să studieze cu Lee Strasberg, și unde îi va avea colegi pe Marlon Brando și Paul Newman. Va primi roluri episodice în diverse emisiuni și seriale de televiziune: Kraft Television Theater; General Electric Theater; etc. Activitatea sa teatrală este încununata cu succes, primind numeroase premii și cronici favorabile pentru rolul din piesa "Imoralistul" de André Gide.

Astfel reușește să obțină primele sale roluri în filme la Hollywood. Înca din 1951, anul debutului său în cinematografie, se face remarcat, la început în filme nesemnificative, dar mai apoi va reputa un succes răsunător datorat colaborării cu Elia Kazan, primul regizor ce îi ofera un rol principal, cel al lui Cal Trask din "La Est de Eden" (1954). James Dean este distins cu o nominalizare la premiul Oscar, (prima nominalizare post-mortem din istoria Academiei Americane de Film). Această performanță va fi urmată rapid de înca două succese răsunătoare; rolurile din "Rebel fără cauză" de Nicholas Ray și "Uriașul", prezentat publicului după moartea actorului.

Vreme de 50 de ani dupa moartea sa, actorul James Dean, devenit un simbol al tanarului rebel si nonconformist, a fost potretizat drept un sofer nechibzuit si vitezoman, lucru care a dus, dupa cate se pare, si la decesul sau in tragicul accident produs pe 30 septembrie 1955. Un documentar realizat de un post de televiziune britanic si finalizat de curand spulbera insa aceste ipoteze, demonstrand nu numai ca Dean sofa destul de atent, ci si faptul ca rula cu o viteza mult mai mica decat s-a crezut pana in momentul de fata, relateaza cotidianul britanic "Daily Telegraph". Timp de 50 de ani, cei de la Hollywood au avut tot interesul sa-l prezinte pe Dean drept un actor cu o atitudine rebela, sa raspandeasca ideea ca acesta ar fi avut o pasiune nemasurata pentru masinile rapide si ca iubea viteza. Timp de 50 de ani, toti fanii lui au stiut ca Dean si-a pierdut viata dupa ce autoturismul sau Porsche Spyder 550, in care se afla impreuna cu mecanicul Rolf Weutherich, s-a ciocnit cu o alta masina pe o autostrada din California.
Documentarul realizat de Channel 5 demonstreaza insa faptul ca starul rula cu cel mult 70 de kilometri la ora (practic, cu 20 de km mai putin decat s-a stiut pana in prezent) si ca a franat puternic incercand sa evite impactul cu masina care i-a taiat calea, contrar variantei oficiale conform careia, pentru a evita accidentul, Dean ar fi accelerat. Folosind o tehnologie computerizata ultrasofisticata, realizatorii documentarului au demonstrat ca, intr-adevar, James Dean se afla la volanul masinii in momentul impactului, desi ultimul martor ocular al acestui accident, Don Dooley, sustine de multa vreme ca la volan s-ar fi aflat mecanicul Weutherich, si nu celebrul actor.
Dean, care a murit in drum spre spital din cauza fracturilor la nivelul gatului si ranilor interne, aparuse pana in acel moment in numai trei filme din care doar "La Est de Eden" fusese lansat pe piata. Moartea sa tragica l-a adus insa pe prima pagina a ziarelor, astfel ca din momentul in care a fost lansata pelicula "Rebel fara cauza", Dean a devenit (si a ramas) un simbol al Americii, aspectul sau fizic de baiat capricios si dispretul sau rebel fata de societate si autoritati fiinddefinitorii pentru tineretul american de dupa razboi. In momentul mortii lui Dean, filmarile la pelicula Giants (unde juca alaturi de Elizabeth Taylor si Rock Hudson) nu luasera inca sfarsit dar faptul ca aceasta a fost utlerior lansata pe piata nu a facut decat sa confirme statutul de superstar pe care il dobandise tanarul actor decedat.

sursa: Wikipedia si
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-09-28/adevarul-despre-moartea-lui-james-dean.html#ixzz3qcYFfca6

BELLE_ · November 6, 2015

Liam Neeson s-a nascut la data de 07.06.1952, in localitatea Ballymena din Irlanda de Nord. Numele sau real este William John Neeson, Liam fiind insa echivalentul irlandez al prenumelui britanic William. S-a nascut intr-o familie numeroasa si modesta din punct de vedere financiar, tatal sau - Barnard Neeson (Barney) avand meseria de ingrijitor la o scoala catolica de fete din localitatea natala, iar mama sa - Katherine Neeson (Kitty) fiind bucatareasa la aceeasi institutie. Liam este cel de-al treilea copil al cuplului Neeson si singurul baiat printre trei surori: Elizabeth, Bernadette si Rosaline.

A fost casatorit cu actrita Natasha Richardson cu care are doi copii: Michael Antonio, nascut la data de 22.06.1995 si Daniel Jack, nascut la data de 28.08.1996. Prin casatoria cu Natasha Richardson a devenit ginerele celebrei actrite britanice Vanessa Redgrave si al producatorului Tony Richardson (decedat), precum si cumnatul actritei Joely Richardson, intrand astfel intr-o familie cu intense preocupari artistice si cu radacini adanci in lumea cinematografiei si teatrului.

Inainte de casatorie Liam Neeson era recunoscut ca fiind un sarmant si carismatic cuceritor de femei celebre, avand relatii amoroase cu actritele Helen Mirren, Julia Roberts, Brooke Shields, Jennifer Grey si Barbra Streisand, dar si cu cantareata Sinead O'Connor.

Putina lume stie insa ca Liam Neeson s-a pregatit initial pentru a-si construi o cariera in sportul profesionist. Astfel, la varsta de 9 ani s-a inscris la All Saints Youth Club din Ballymena pentru a lua lectii de box, iar 7 ani mai tarziu castigase deja de trei ori consecutiv titlul de campion al Irlandei la categoria grea. La varsta de 15 ani si-a fracturat nasul in timpul unei partide de box, aceasta fiind pana in ziua de astazi una dintre trasaturile definitorii ale fizionomiei sale. A renuntat la aceasta cariera si la visul de a participa la Olimpiada ca boxer profesionist doi ani mai tarziu, atunci cand, din cauza unor puternice lovituri la cap, a avut cateva momente de pierdere a cunostintei care l-au speriat foarte tare. Nu a fost insa singura sa incercare de a se afirma in lumea sportului, in timpul facultatii fiind remarcat de catre managerul echipei de fotbal Bohemian FC, Sean Thomas, care l-a convocat la un trial la Dublin. A jucat insa un singur meci ca rezerva impotriva echipei Shamrock Rovers, fara sa i se propuna ulterior semnarea unui contract.

Cu scena a cochetat inca de la o varsta foarte frageda, la 11 ani fiind distribuit de catre profesorul de limba engleza in primul sau rol principal, intr-o piesa de teatru organizata la St. Patrick's Secondary School.

Intrucat doua dintre surorile sale se indreptasera spre o cariera didactica, Liam Neeson s-a inscris la St. Mary's Teaching College din Newcastle cu intentia de a deveni profesor de fizica, dar a luat in paralel si lectii de actorie. A renuntat insa dupa numai doi ani de studii deoarece nu a reusit sa promoveze examenul de trecere in anul III si s-a intors la Belfast, unde a lucrat o perioada ca asistent la biroul unui arhitect. Aceasta nu a fost singura slujba ciudata pe care a avut-o de-a lungul timpului Liam Neeson, el fiind pentru o vreme chiar si sofer pe un motostivuitor in localitatea natala.

La varsta de 19 ani a intrat la Queen's University din Belfast, studiind matematica, fizica, informatica si geologia, dar a renuntat dupa mai putin de un an la cursuri.

In anul 1976 a avut loc debutul sau in teatru la Belfast Lyric Player's Theater, Liam Neeson avand un rol nesemnificativ de numai doua minute in piesa "The Risen People", rol pe care l-a obtinut initial numai datorita staturii sale impresionante (1,93 m). Doi ani mai tarziu insa, dupa ce s-a mutat de la Belfast la Dublin, s-a inrolat in echipa de actori de la Dublin's Abbey Theater si a jucat in numeroase piese de teatru de factura clasica, multe dintre ele apartinandu-i lui William Shakespeare. Rolul lui Lennie din piesa de teatru "Of Mice and Men", bazata pe romanul omonim al lui John Steinback, a avut insa o importanta capitala in viitoarea sa cariera de actor de film, fiind remarcat de catre regizorul nominalizat la Oscar al peliculelor "Deliverance" si " Point Blank" - John Boorman - care l-a distribuit ulterior in filmul sau din anul 1981 "Excalibur", axat pe legenda regelui Arthur si a cavalerilor Mesei Rotunde. Pe platourile de filmare ale acestei pelicule a intalnit-o pe mult mai celebra pe atunci Helen Mirren, care interpreta rolul Morganei, incepand cu aceasta o relatie amoroasa care a durat timp de 4 ani. Se spune ca Helen Mirren a fost aceea care a adus un plus de stil, rafinament si eleganta in viata si comportamentul lui Liam Neeson, cea care l-a introdus pe acesta in medii artistice foarte selecte, propulsandu-l spre o cariera inforitoare in film, precum si cea care l-a convins sa se mute impreuna cu ea la Londra.

In anul 1985 a calatorit de cateva ori la Los Angeles si a avut cateva intalniri cu agenti de film de la Hollywood, dar i s-a spus ca are putine sanse sa isi construiasca o cariera in America atata vreme cat va continua sa locuiasca la Londra, drept pentru care in ianuarie 1986 va parasi Anglia definitiv si se va stabili in Cetatea filmului american.

Anul 1987 a fost marcat de interpretarea rolului vagabondului surdo - mut din filmul "Suspect", in care a avut-o partenera pe actrita si cantareata Cher, dar abia trei ani mai tarziu a primit primul sau rol principal din cariera in filmul "Darkman".

Intre anii 1988 si 1990 a avut o relatie cu actrita Julia Roberts, care l-a parasit insa pentru partenerul ei Dylan McDermott intr-o perioada foarte grea pentru viata lui Liam Neeson, marcata de serioase probleme de sanatate care au culminat cu o interventie chirurgicala de inlaturare a unor diverticuli de pe colon.

Anul 1992 a insemnat aparitia altor trei filme cu Liam Neeson pe generic: "Leap of Faith", " Husbands and Wives" si "Shining Through", rolul inaltului ofiter nazist pe care l-a interpretat in ultima dintre aceste pelicule fiind motivul care l-a determinat pe regizorul Steven Spielberg sa il aleaga pentru rolul care l-a transformat intr-o stea a cinematografiei mondiale - Oskar Schindler.

In anul 1993, o data cu lansarea filmului "Schindler's List", Liam Neeson primeste prima sa nominalizare la premiile Oscar, precum si cate o nominalizare la Globul de Aur si la premiile BAFTA ale Academiei britanice de film. In acelasi an 1993, foarte fructuos pentru cariera sa de actor in plina ascensiune, Liam Neeson isi face si debutul pe Broadway in piesa de teatru a lui Eugene O'Neill - "Anna Christie" - rol care a insemnat o nominalizare la premiile Tony si care i-a prilejuit reintalnirea cu actrita Natasha Richardson. La momentul acestei reintalniri, Natasha Richardson era casatorita cu producatorul britanic Robert Fox, de care a divortat pentru a se casatori un an mai tarziu cu Liam Neeson. Prima intalnire dintre cei doi viitori soti se produsese insa mult mai devreme, in anul 1984, atunci cand au colaborat la o mini-serie TV intitulata "Ellis Island".

A doua sa nominalizare la premiile Tony vine in mai 2002 pentru rolul din piesa de teatru a lui Arthur Miller - "The Crucible".

Dupa ce in anul 1994 a jucat alaturi de sotia sa Natasha Richardson si de Jodie Foster in filmul "Nell", in urmatorii doi ani a abordat numai roluri de eroi legendari de origine scotiana sau irlandeza in filme cu tenta istorica precum "Rob Roy" sau "Michael Collins", pentru ultimul film primind o noua nominalizare la Globul de Aur. Cea de-a treia si ultima nominalizare la Globul de Aur obtinuta pana in prezent se datoreste controversatului film "Kinsey" din anul 2004.

In anul 2000 a avut un moment de mare cumpana in viata sa, suferind un groaznic accident de motocicleta in Connecticut, in urma caruia a supravietuit doar prin minune. A avut bazinul si picioarele zdrobite si a fost nevoie de doi ani de convalescenta pentru a reveni la forma de dinainte de accident si pentru a se intoarce pe marele ecran.

Liam Neeson este membru de onoare in Conference of Drama Schools (CDS) in Anglia, alaturi de sir Anthony Hopkins, Brian Cox, Richard Harris, Peter O'Toole sau Jeremy Irons. De asemenea, este recunoscuta implicarea sa in acte si campanii cu scop caritabil, fiind unul dintre cei mai vechi ambasadori UNICEF din partea Irlandei.

La sfarsitul anului 1999, Liam Neeson a fost numit ofiter al Ordinului Imperiului Britanic (OBE) de catre regina Elisabeta a II-a.

Pe data de 18.03.2009, Natasha Richardson, sotia lui Liam Neeson si mama celor doi baieti ai acestuia, a decedat la varsta de numai 45 de ani din cauza unui accident de schi petrecut intr-o statiune montana din Canada, care i-a provocat un traumatism cranian sever si a introdus-o in stare de coma profunda.

http://www.cinemarx.ro/persoane/Liam-Neeson-77.html?biografie

odysey_5 · November 6, 2015

James Edward Franco

s-a nascut la 19 Aprilie 1978. Si-a inceput cariera de actor la sfarsitul anilor '90, cand a aparut in serialul Freaks and Geeksprecum si intr-o serie de filme destinate publicului adolescent. In anul 2001 a fost aclamat pentru interpretarea lui James Dean in filmul biografic realizat pentru televiziune James Dean, pentru care a castigat si un premiu Globul de Aur pentru cel mai bun actor.

Franco s-a nascut in Palo Alto, California, fiind fiul lui Betsy (nascuta Verne), poet, autor si editor si al lui Doug Franco. Bunica sa din partea mamei, Mitzi Levine Verne, este proprietara Verne Art Gallery, o importanta galerie de arta din Cleveland, Ohio. Tatal lui Franco este de descendenta portugheza si suedeza, iar mama sa e evreica, fiind descendenta unor imigranti din Rusia. Franco a crescut in California, alaturi de cei doi frati mai mici, Tom si Dave, si a absolvit Liceul Palo Alto in 1996, unde a fost numit elevul cu "cel mai frumos zambet". S-a inscris apoi la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) specializandu-se in limba Engleza si studiind, in acelasi timp, actoria. A renuntat dupa numai un an si s-a hotarat sa urmeze o cariera in actorie, luand lectii de teatru de la Robert Carnegie la Playhouse West.

In anul 2008, Franco a reusit sa obtina o licenta in limba Engleza de la UCLA. S-a mutat apoi la New York pentru a studia la Universitatea Columbia si la Scoala de Arte Tisch din cadrul Universitatii New York. A inceput sa manifeste un interes pentru pictura in timpul liceului, cand a participat la o scoala de vara, numita California State Summer School for the Arts (CSSSA). Franco a declarat ca desenul a fost catalizatorul de care avea nevoie in timpul liceului si ca a pictat mai mult decat a jucat in filme. Tablourile sale au fost prezentate publicului pentru prima data la Galeria Glu din Los Angeles, California, intre 7 Ianuarie 2006 si 11 Februarie 2006. Franco poate fi observat pictand intr-o scena din filmul Spider-Man 3.

http://www.cinemagia.ro/actori/james-franco-2899/poze/307822/

LeviS · November 7, 2015

Matt Damon

Matthew Paige "Matt" Damon (n. 8 octombrie 1970)^[1] este un actor, scenarist și producător de film american, care a devenit cunoscut pentru rolul din filmul Good Will Hunting (1997), al cărui scenariu l-a scris împreună cu prietenul său Ben Affleck. Pentru această colaborare cei doi au câștigat Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original și premiul Globul de Aur. Tot pentru rolul din acest film, Damon a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru Cel mai bun actor. După acest rol au urmat altele având același succes. Este vorba de Saving Private Ryan (1998), trilogia Ocean, seria Bourne, Syriana (2005), The Good Shepherd (2006) sau The Departed (2006). Și pentru rolul din Invictus (2009) a fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor în rol principal. Este unul dintre cei mai bine-plătiți 40 de actori din toate timpurile. În anul 2007 a primit o stea pe faimosul Walk of Fame de laHollywood. Revista People l-a numit chiar cel mai sexy bărbat din toate timpurile. Este implicat în mai multe campanii caritabile, împreună cu Fundația H2O Africa sau Water.org.

Damon și soția sa Luciana Bozán Barroso la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, ediția a 66-a

S-a născut în Cambridge, Massachusetts, în familia lui Kent Telfer Damon și Nancy Carlsson-Paige. Este văr îndepărtat al fraților Affleck, Ben și Casey Affleck.^[2]^[3] Are un frate, Kyle, un sculptor recunoscut. Încă de mic, s-a mutat împreună cu familia sa la Newton, dar după divorțul părinților săi s-au mutat înapoi cu mama lui la Cambridge, unde au trăit într-o casă la comun cu alte șase familii. A locuit aproape de Ben Affleck și de istoriculHoward Zinn cu care a colaborat la mai multe filme. Și-a făcut studiile la Cambridge Rindge și Școala Latină. A fost un elev ascultător și disciplinat, dar a avut întotdeauna complexul înălțimii, fiind foarte scund. Damon însuși și-a descris perioada adolescenței ca pe una singuratică, în care ar fi vrut să simtă că aparține cuiva sau unui loc, dar, din păcate, nu a avut acest sentiment. A făcut teatru în liceu și era foarte apreciat de către profesorul său, Gerry Speca, chiar dacă mereu a crezut că rolurile cele mai importante le juca Ben Affleck.

Steaua lui Matt Damon peHollywood Walk of Fame

307px-MattDamonGraumanHandFootprintsOct1

Amprentele mâinilor și picioarelor lui Damon în fața Grauman's Chinese Theatre

1988	Mystic Pizza	Steamer
1988	The Good Mother	Extra
1989	Field of Dreams	Baseball Fan at Fenway Park	Uncredited
1992	School Ties	Charlie Dillon
1993	Geronimo: An American Legend	Lt. Britton Davis
1995	The Good Old Boys	Cotton Calloway
1996	Glory Daze	Edgar Pudwhacker
1996	Courage Under Fire	Specialist Ilario
1997	Chasing Amy	Shawn Oran – Executive #2
1997	The Rainmaker	Rudy Baylor
1997	Good Will Hunting	Will Hunting	+ scenarist
1998	Saving Private Ryan	Private James Francis Ryan
1998	Rounders	Mike McDermott
1999	Dogma	Loki
1999	The Talented Mr. Ripley	Tom Ripley
2000	Titan A.E.	Cale Tucker (voce)
2000	The Legend of Bagger Vance	Rannulph Junuh
2000	Finding Forrester	Steven Sanderson
2000	All the Pretty Horses	John Grady Cole
2001	Jay and Silent Bob Strike Back	El însuși / Will Hunting	Uncredited
2001	Ocean's Eleven	Linus Caldwell
2001	The Majestic	Luke Trimble (voce)
2002	Gerry	Gerry	+ scenarist
2002	Spirit: Stallion of the Cimarron	Spirit (voce)
2002	The Third Wheel	Kevin
2002	The Bourne Identity	Jason Bourne
2002	Confessions of a Dangerous Mind	Matt, Bachelor #2	Cameo
2003	Stuck on You	Bob Tenor
2004	EuroTrip	Donny
2004	Jersey Girl	PR Exec #2
2004	The Bourne Supremacy	Jason Bourne
2004	Ocean's Twelve	Linus Caldwell
2004	Howard Zinn: You Can't Be Neutral on a Moving Train	Narator	Documentar
2005	The Brothers Grimm	Will (Wilhelm) Grimm
2005	Syriana	Bryan Woodman
2006	The Departed	Staff Sergeant Colin Sullivan
2006	The Good Shepherd	Edward Wilson
2007	Ocean's Thirteen	Linus Caldwell
2007	The Bourne Ultimatum	Jason Bourne
2007	Youth Without Youth	Ted Jones	Uncredited
2008	Che: Part Two	Fr. Schwarz
2009	Ponyo	Koichi (voce)	dublaj în engleză
2009	The Informant!	Mark Whitacre
2009	Invictus	Francois Pienaar
2009	The People Speak	El însuși	Documentar; + producător
2010	Green Zone	Chief Warrant Officer Roy Miller
2010	Hereafter	George Lonegan
2010	True Grit	La Boeuf
2010	Inside Job	Narator	Documentar
2011	The Adjustment Bureau	David Norris
2011	Contagion	Mitch Emhoff
2011	Margaret	Aaron Caije
2011	Happy Feet Two	Bill the Krill (voce)
2011	We Bought a Zoo	Benjamin Mee
2012	Promised Land	Steve Butler	+ scenarist și producător
2013	Elysium	Max Da Costa
2013	The Zero Theorem	Management
2014	The Monuments Men	James Granger
2014	Interstellar	Dr. Mann
2015	The Martian	Mark Watney
2016	Untitled Bourne fifth film	Jason Bourne	+ scenarist și producător; filmare
2016	The Great Wall		Filmare

FLOW · November 8, 2015

Tamara Buciuceanu

Tamara Buciuceanu

Născută	10 august 1929 (86 de ani) Tighina, România
Ocupație	actor
Ani de activitate	1952-prezent
Cetățenie	România
Roluri importante	-Cuibul de Viespi -profesoara de matematică Isoscel în filmul "Liceeni" (1987)
modifică

Tamara Buciuceanu (alternativ Tamara Buciuceanu-Botez; n. 10 august 1929, Tighina) este una dintre cele mai apreciate actrițe române de teatru, film și televiziune din generația de aur.

Cuprins

[ascunde]

Biografie

Între 1948-1951 frecventează Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iași, însă în anul IV de studii se transferă la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu (asistentă Sorana Coroamă-Stanca). Tamara Buciuceanu termină studiile în 1952. Este una din reprezentantele generației de aur a teatrului românesc. Este supranumită "Doamna comediei românești", fiind una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie. A jucat în peste 25 de filme, personajul său emblematic fiind profesoara Isoscel din seria "Liceenii". În anul 2009 a împlinit venerabila vârstă de 80 de ani și 57 de ani de cariera impresionantă în teatru și film.

A jucat pe scenele marilor teatre ale capitalei precum: Giulești, Bulandra, Național, Teatrul de comedieetc. A interpretat-o pe Coana Chirița pe scena Teatrului Național din Iași.

A avut roluri importante în teatru în piese precum "Coana Chirița", "Romeo și Julieta la început de noiembrie", "Scaunele", "Cumetrele", "Doctor fără voie", "Nepotul", "Așteptând la arlechin", "Domnișoara Nastasia", "Mamouret" etc. Cartea de vizită a carierei sale rămâne fără îndoială personajul Vicăi Delcă din piesa "Dimineață pierdută" după Gabriela Adameșteanu. De asemenea Tamara Buciuceanu a făcut o cariera impresionantă și în Televiziune, memorabile fiind cupletele sale din programele de Revelion. TVR Media a lansat în 2006 DVD-ul "Tamara Buciuceanu" ce cuprinde o selecție din aparițiile sale memorabile în programele de divertisment ale Televiziunii Române.

În data de 23 octombrie 2014, intr-o ceremonie ce a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia a primit din partea Casei Regale a României decorația Ordinul Coroana României în grad de Ofițer cu ocazia celei de-a 93-a aniversări a fostului rege Mihai I al României, decorație inmânată de principesa Margareta.^[1]

A fost căsătorită din 1962 cu medicul anestezist Alexandru Botez (decedat în 1996). Nu are copii.

Filmografie (selectiv)]

Actriță

Titanic vals (1964)
Anecdota (1972) - film TV
Scorpia (1973) -film TV
Vegetarian (1973)
La spațiul locativ (1975) - film TV
Doctor fără voie (1976) - film TV
Ma-ma (1976)
Ultimele zile ale verii (1976)
Domnișoara Nastasia (1976) - film TV
Premiera (1976)
Serenadă pentru etajul XII (1976)
Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 2, 12
Vis de ianuarie (1978)
Melodii, melodii (1978)
Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979) - Maria Herdelea
Cântec pentru fiul meu (1980)
Alo, aterizează străbunica!... (1981)
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
Grăbește-te încet (1981)
Înghițitorul de săbii (1981)
Șantaj (1981)
Prea tineri pentru riduri (1982)
Chirita in provincie (1982) - teatru TV
Sfantul Mitica Blajinu (1982) - teatru TV
Bocet vesel (1983)
Declarație de dragoste (1985) - Isoscel
Cuibul de viespi (1986)- adaptare cinematografica dupa piesa "Gaitele"
Liceenii (1986) - Isoscel
Primăvara bobocilor (1987) - Varvara
Punct și de la capăt (1987)
Extemporal la dirigenție (1988) - Isoscel
Dimineața pierdută (1990) - teatru TV
Liceenii Rock'n'Roll (1991) - Isoscel
Titanic vals (1993) - film TV
Liceenii în alertă (1993) - Isoscel
Paradisul în direct (1994)
Dublaj de voce la seria animată Povești cu Mac-Mac, în rolul doamnei Bentina Beakley, în original vocea aparținându-i lui Joan Gerber (1996)
Sexy Harem Ada-Kaleh (2001)
Agenția matrimonială (2005) - serial TV
Cuscrele (2005) - serial TV
Nunta mută (2008)
Toată lumea din familia noastră (2012)

Dublaj voce

Prințesa și Broscoiul: Mama Odie
Rio 2: mătușa Mimi

BELLE_ · November 8, 2015

Biografie de vedeta: Angelina Jolie

Angelina Jolie este o actrita americana, devenita celebra pentru frumusetea sa, dar si pentru talentul innascut, datorita caruia a castigat numeroase premii ale industriei cinematografice.

Angelina Jolie: viata si cariera ei de vedeta

1. Angelina Jolie Voight s-a nascut in 4 iunie 1975, in Los Angeles, California, si este fiica actorilor Jon Voight si Marcheline Bertrand. Jolie are descendenta slovaca, germana, franceza si canadiana. Parintii sai s-au despartit in 1976, iar cei doi frati (Angelina si James) au fost crescuti de mama lor, care s-a mutat in New York. Cand Angie a implinit 11 ani, familia s-a mutat inapoi in Los Angeles si Jolie a hotarat sa urmeze cursurile scolii de actorie Lee Strasberg Theatre Institute.

2. La 14 ani, Angelina Jolie a renuntat la scoala, purta haine negre second-hand si nu se adapta deloc stilului de viata din Los Angeles. Copiii radeau de ea pentru ca era prea slaba, purta ochelari si aparat dentar. Viitoarea vedeta a inceput sa colectioneze cutite si sa se taie, pentru a simti o anumita eliberare terapeutica, dupa cum declara actrita. Angelina Jolie a fost instrainata de tatal sau multi ani, iar despartirea s-a agravat dupa ce acesta a declarat in presa ca fiica sa are grave probleme mentale.

3. La 15 ani, Angelina a inceput sa lucreze ca model in Los Angeles, New York si Londra. In aceasta perioada, a aparut si in videoclipuri ale vedetelor ca: Lenny Kravitz, Antonello Venditti, Jeff Healy sau Meat Loaf. La 16 ani, Angelina Jolie s-a intors la scena si a jucat primul ei rol, insa a aparut si in 5 filme ale fratelui ei. Cariera sa cinematografica a debutat in 1993, cand a jucat in filmul Cyborg 2.

4. In 1995, a jucat in Hackers, unde l-a cunoscut pe viitorul sau sot, Jonny Lee Miller. A continuat sa joace in filme de mana a doua: Love Is All There Is, Mojave Moon, Playing God, True Women. In 1996, a aparut in videoclipul celor de la Rolling Stones, “Anybody Seen My Baby”. In 1997, a castigat primul Glob de Aur pentru rolul din filmul George Wallace, iar 1998, Angie a interpretat magistral rolul supermodelului Gia, pentru care a castigat al doilea Glob de Aur. Dupa o scurta pauza, Angelina Jolie a mai jucat in: Hell’s Kitchen, Playing by Heart, Pushing Tin, The Bone Collector.

5. In 1999, Jolie joaca in drama Girl, Interrupted, film care ii aduce premiul Oscar si recunoastrea oficiala ca actrita de clasa A. Angie a continuat sa joace in filme ca: Gone In 60 Seconds, Lara Croft: Tomb Raider, Original Sin, Life or Something Like It, Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life, Beyond Borders, Taking Lives, Alexander.

6. In 2005, vedeta joaca alaturi de Brad Pitt in comedia Mr.& Mrs. Smith, iar zvonurile unei posibile idile intre cei doi arunca toate publicatiile in aer. Insa Angie isi vede nestingherita de cariera si joaca in diverse productii care ii intaresc statutul de femeie frumoasa, dar si de actrita extrem de talentata: The Good Shepherd, A Mighty Heart, Beowulf, Wanted, Changeling (pentru care primeste cea de-a doua nominalizare la Oscar).

7. Angelina Jolie este extrem de implicata in activitati ale societatilor de ajutorare si in cauze umanitare. Ea calatoreste in jurul lumii, strangand fonduri pentru copii defavorizati si este ambasador UNHCR Goodwill.

8. In 1996, Jolie s-a casatorit cu actorul Jonny Lee Miller, insa s-au despartit dupa numai un an. Divortul oficial a venit abia in 1999. Intre timp, vedeta a avut o relatie scurta si pasionala cu actrita Jenny Shimizu si a declarat ca este bisexuala. In anul 2000, Angelina Jolie se marita cu actorul Billy Bob Thornton si isi tatuaza numele sau pe brat. Insa relatia nu dureaza decat doi ani, iar cei doi se despart la doar 3 luni dupa ce infiaza un baietel cambogian.

9. In 2005, s-a iscat un adevarat scandal prinvind o posibila relatie intre frumoasa Jolie si Brad Pitt, care era casatorit. Ei au negat orice idila si s-au afisat impreuna abia la o luna dupa divortul lui Pitt. In 2006, Angelina Jolie si Brad Pitt au dat in judecata tabloidul britanic News of the World, care a publicat stirea conform careia cei doi s-au despartit.

10. Actrita are 6 copii: Madox Chivan, nascut in 2001, in Cambogia, adoptat de Thornton si apoi de Pitt, Zahara Marley, nascuta in 2005, in Etiopia, Shiloh Nouvel, primul copil natural al cuplului Angelina Jolie- Brad Pitt, nascuta in 2006, in Namibia, Pax Thien, nascut in 2003, in Vietnam, si Knox Léon si Vivienne Marcheline – gemenii nascuti in 2008, in Franta.

http://www.mayra.ro/timp-liber/hipstar/biografie-de-vedeta-angelina-jolie/2/

LeviS · November 8, 2015

Owen Cunningham Wilson (born November 18, 1968)^[2] is an American actor, voice-over artist, writer, producer, and screenwriter.

His older brother Andrew and his younger brother Luke are also actors. He has had a long association with filmmakerWes Anderson, whom he shared writing and acting credits with for Bottle Rocket (1996) and The Royal Tenenbaums(2001), the latter being nominated for an Academy Award for Best Original Screenplay. He has also had one with Ben Stiller. The two have appeared in 10 films together.

Wilson is best known for his roles in Meet the Parents (2000), Shanghai Noon (2000), Zoolander (2001), Shanghai Knights (2003), Wedding Crashers (2005), Cars (2006), Marley & Me (2008), Midnight in Paris (2011), Cars 2 (2011),The Internship (2013), and the Night at the Museum trilogy (2006, 2009, and 2014).

Early life[edit]

Wilson was born in Dallas, Texas, to photographer Laura (née Cunningham) Wilson and Robert Andrew Wilson, an advertising executive and operator of a public television station. He has an older brother, Andrew, and a younger brother, Luke. Both brothers are also involved in filmmaking.^[3] His family, originally from Massachusetts, is of Irishdescent.^[4] Wilson attended New Mexico Military Institute and the University of Texas at Austin, where he pursued a Bachelor of Arts in English.^[5]

Career[edit]

After his film debut in Bottle Rocket, Wilson co-wrote with Wes Anderson the script for Anderson's next two directorial efforts, Rushmore and The Royal Tenenbaums, for which they garnered an Oscar nomination for Best Original Screenplay. Wilson then landed a role in The Cable Guy, directed by Ben Stiller, an early admirer of Bottle Rocket. After appearing in minor roles in action films like Anaconda, Armageddon and The Haunting, Wilson appeared in two dramatic roles: a supporting role in Permanent Midnight, which starred Stiller as a drug-addicted TV writer; and the lead role (as a serial killer) in The Minus Man, in which his future girlfriend, singer Sheryl Crow, was a co-star. He made a cameo appearance in the Girl Skateboards video Yeah Right! in 2003.

Wilson at the London premiere ofYou, Me and Dupree, 2006

Wilson got his big break with the 2000 comedy action film Shanghai Noon, starring opposite Hong Kong action star Jackie Chan. The film grossed nearly US$100 million worldwide. His fame continued to rise after starring alongside Ben Stiller andWill Ferrell in the 2001 film Zoolander. Gene Hackman reportedly took notice of Wilson's performance in Shanghai Noon and recommended the actor to co-star in the 2001 action film Behind Enemy Lines. Also in 2001, Wilson and Anderson collaborated on their third film, The Royal Tenenbaums, a financial and critical success. The film earned the writing team an Academy Award nomination for Best Original Screenplay.^[6]

Wilson returned to the buddy-comedy genre in 2002 with the action comedy I Spy, co-starring Eddie Murphy. This big-screen remake of the television series flopped at the box office. He then reunited with Chan to make Shanghai Knights (2003), and co-starred in the film remake of the television series Starsky & Hutch (2004). Due to his busy schedule as an actor and an ongoing sinus condition, Wilson was unavailable to collaborate on the script for Wes Anderson's fourth feature, The Life Aquatic with Steve Zissou. The 2004 film was ultimately co-written by filmmaker Noah Baumbach. However, Wilson did star in the film as Bill Murray's would-be son, Ned Plimpton; a role written specifically for Wilson.^[7] In 2004, he and his brother Luke played the Wright brothers in the 2004 film Around the World in 80 Days.

Wilson in May 2007

Wilson partnered with Vince Vaughn in the 2005 film Wedding Crashers, which grossed over US$200M in the U.S. alone. Also in 2005, Owen collaborated with his brothers by appearing in The Wendell Baker Story, written by brother Luke, directed by Luke and brother Andrew.^[8] In the 2006 Disney/Pixar film Cars, Wilson voiced Lightning McQueen, starred in You, Me and Dupree with Kate Hudson, and appeared with Stiller in Night at the Museum as cowboy Jedediah.

Wilson has appeared in eleven films with Ben Stiller: The Cable Guy (1996), Permanent Midnight (1998), Meet the Parents (2000),Zoolander (2001), The Royal Tenenbaums (2001), Starsky & Hutch (2004), Meet the Fockers (2004), Night at the Museum (2006), and the sequels Night at the Museum 2: Battle of the Smithsonian (2009), Little Fockers (2010), and Night at the Museum: Secret of the Tomb (2014).

Wilson appeared in another Wes Anderson film, The Darjeeling Limited, which screened at the 45th annual New York Film Festival, the Venice Film Festival and opened September 30, 2007, co-starring Jason Schwartzman and Adrien Brody.^[9] Wilson next starred in the Judd Apatow comedy, Drillbit Taylor, released in March 2008. He appeared in a film adaptation of John Grogan's best-selling memoir, Marley & Me (2008), co-starring Jennifer Aniston.^[10]

The Darjeeling Limited, starring Wilson, Adrien Brody, and Jason Schwartzman was selected for a DVD and Blu-ray release by The Criterion Collection in October 2010.^[11] He provided the voice for the Whackbat Coach Skip in Wes Anderson's Fantastic Mr. Fox. He starred in the film The Big Year, an adaptation of Mark Obmascik's book The Big Year: A Tale of Man, Nature and Fowl Obsession.^[12] The film was released in October 2011 from 20th Century Fox and co-starred Jack Black, JoBeth Williams, Steve Martin, and Rashida Jones.

Wilson is a member of the comedic acting brotherhood colloquially known as the Frat Pack. His films have grossed more than US$2.25 billion domestically (United States and Canada), with an average of US$75M per film. Wilson made a guest appearance on the NBC comedy Community with fellow Frat Pack member Jack Black.^[13] He starred as a nostalgia-seized writer in the romantic comedy Midnight in Paris, written and directed by Woody Allen. The film was Allen's highest grossing thus far,^[14] and was also well received by critics.^[15]

In March 2012, Wilson landed the leading role in the John Erick Dowdle Thriller The Coup.^[16] In the film he is slated to play the role of the father in an American family that moves to Southeast Asia, only to find itself swept up in a wave of rebel violence that is overwhelming the city. With this role, Wilson returned to the action genre for the first time since 2001's Behind Enemy Lines.^[17]

2014 saw Wilson reteam with Wes Anderson in the acclaimed ensemble comedy The Grand Budapest Hotel. The same year, Wilson was also part of the acting ensemble of Paul Thomas Anderson's book adaptation Inherent Vice.^[18]

In 2015, he shares the screen with Jennifer Aniston, in the Peter Bogdanovich's movie She's Funny That Way.

Personal life[edit]

Anakin · November 10, 2015

Spencer Tracy

From Wikipedia, the free encyclopedia

Changes must be reviewed before being displayed on this page.

Spencer Tracy
Promotional image for State of the Union(1948)
Born	Spencer Bonaventure Tracy April 5, 1900 Milwaukee, Wisconsin, U.S.
Died	June 10, 1967 (aged 67) Beverly Hills, California, U.S.
Cause of death	Heart attack
Occupation	Actor
Years active	1922–1967
Spouse(s)	Louise Tracy (m.1923–1967; his death)
Partner(s)	Katharine Hepburn (1941–1967; his death)
Signature

Spencer Bonaventure Tracy (April 5, 1900 – June 10, 1967) was an American actor, noted for his natural style and versatility. One of the major stars of Hollywood's Golden Age, Tracy was nominated for nine Academy Awards for Best Actor and won two, sharing the record for nominations in that category with Laurence Olivier.

Tracy first discovered his talent for acting while attending Ripon College, and later received a scholarship for the American Academy of Dramatic Arts. He spent seven years in the theatre, working in a succession of stock companies and intermittently on Broadway. Tracy's breakthrough came in 1930, when his lead performance in The Last Mile caught the attention of Hollywood. After a successful film debut in Up the River, Tracy was signed to a contract with Fox Film Corporation. His five years with Fox were unremarkable, and he remained largely unknown to audiences after 25 films.

In 1935, Tracy joined Metro-Goldwyn-Mayer, at the time Hollywood's most prestigious studio. His career flourished with a series of hit films, and in 1937 and 1938 he won consecutive Oscars for Captains Courageous and Boys Town. By the 1940s, Tracy was one of the studio's top stars. In 1942, he appeared with Katharine Hepburn in Woman of the Year, beginning a popular partnership that produced nine movies over 25 years. Tracy left MGM in 1955 and continued to work regularly as a freelance star, despite an increasing weariness as he aged. His personal life was troubled, with a lifelong struggle against alcoholism and guilt over his son's deafness. Tracy became estranged from his wife in the 1930s, but never divorced, conducting a long-term relationship with Katharine Hepburn in private. Towards the end of his life, Tracy worked almost exclusively for director Stanley Kramer. It was for Kramer that he made his last film, Guess Who's Coming to Dinner in 1967, completed just 17 days before Tracy's death.

During his career, Tracy appeared in 75 films and developed a reputation among his peers as one of the screen's greatest actors. In 1999, the American Film Institute ranked Tracy as the 9th greatest male star of Classic Hollywood Cinema.^[1]

DreamBoyX · November 11, 2015

Keanu Reeves

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Keanu Reeves
Keanu Reeves la premiera filmului The Lake House
Născut	Keanu Charles Reeves 2 septembrie 1964^[1] Beirut^[2]
Naționalitate	Canadian
Alte nume	K.C. Reeves Keannu Reeves
Cetățenie	Canada
Ocupație	Actor
Ani de activitate	1984–prezent
modifică

Keanu Charles Reeves (pronunțat în engleză /kiːˈɑːnuː riːˈvz/; născut la 2 septembrie 1964 la Beirut în Liban)^[3] este un actor canadian. Este bine cunoscut pentru interpretarea personajului Neo din trilogia The Matrix și a lui Ted Logan din Bill & Ted's Excellent Adventure. Alte roluri interpretate care l-au consacrat sunt avocatul Kevin Lomax din The Devil's Advocate împreună cu Al Pacino, și rolurile din filmele Speed și Constantine.

Keanu Reeves de asemenea este un chitarist bas cu o bună experiență muzicală, fiind basistul formației grunge Dogstar în anii 1990, și, mult mai recent, fiind activ în formația Becky.

Conform unui sondaj din ETonline, realizat în 2006, Keanu Reeves este considerat unul dintre primii zece actori americani ai momentului (conform clasamentului des menționat ca referință "Top Ten of America's Favorite Stars").

Steaua lui Keanu Reeves peHollywood Walk of Fame

În ziua de 31 ianuarie 2005, Reeves a fost recompensat cu propria sa stea pentagonală plasată pe celebra Hollywood Walk of Fame.

FLOW · November 11, 2015

Alexandru Arșinel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute.

Alexandru Arșinel

Nume la naștere	Alexandru Ioan Arșinel
Născut	4 iunie 1939 (76 de ani) Dolhasca, județul Baia
Ocupație	actor
Ani de activitate	1962–Prezent
Căsătorit cu	Marilena (1968).^[1]
Cetățenie	România
modifică

Alexandru Arșinel (n. 4 iunie 1939, Dolhasca, Baia, azi Suceava) este un actor român de comedie, care a contribuit la teatrul de revistă, televiziune și film. Este director al Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din București.

A studiat la IATC (1962).

Cuprins

[ascunde]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Încurajat de mama sa, se prezintă la examenul de admitere la Facultatea de Teatru din București. În 1960 a fost ales să prezinte alături de colega sa, Cici Dumitrache un spectacol televizat, regizat de marele Valeriu Lazarov, care îi reunea pe studenții de la Actorie, Regie și Conservator. A fost prima sa întâlnire cu divertismentul și cu Televiziunea în primul sediu al TVR din strada Molière... Avea să fie o dragoste reciprocă, la prima vedere, care durează de peste 55 de ani. La absolvirea facultații, promotia 1962 - Constantin Diplan, Camelia Zorlescu, Mișu Dobre, Harry Baranga, Harry Zomenov, Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu și Ion Andrei - pleacă la Târgu Mureș unde se deschide secția română la Teatrul Maghiar. În 1964, dă concurs la Teatrul de Revista “Constantin Tănase”, joacă alături de Mircea Crișan, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu, Ion Antonescu - Cărăbuș, Zizi Șerban, Mihai Ciucă, Elena Burnaz, cuplurile Horia Șerbănescu – Radu Zaharescu sau Nicu Constantin - Alexandru Lulescu în spectacole de teatru de revistă și face cuplu pe scenă cu Stela Popescu, dând viață cupletelor scrise de Puiu Maximilian. Este directorul Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” din 1998.

Are o bogată activitate în teatru, film, televiziune si teatru radiofonic. Pentru întreaga activitate artistică în teatrul de revistă precum și cea managerială a luat numeroase premii, medalii, ordine, dintre care amintim: Premiul Special UNITER pentru Teatrul de Revistă (2000); Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor - "Arta Spectacolului, în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului” (2004), Premiul pentru spectacolele de musical acordat la Gala Premiilor revistei 'Actualitatea Muzicală' a UCMR (2008), Premiul de Excelență la Gala Premiilor „Confidențial”pentru Management și pentru întreaga carieră artistică (2009, 2010), Premii de Excelență și Premii Speciale la mai multe ediții ale Galelor Superlativelor VIP, Premiul de Excelență și Premiul de Popularitate la Categoria „Actori” la Gala Celebrităților Anului 2010, Medalia de Onoare a Federației Comunității Evreiești din România “pentru activitatea artistică prodigioasă dedicată teatrului românesc, pentru o viață de om exemplară, dăruită înțelegerii și apropierii dintre oameni, pentru un mare actor a cărui carieră se revărsă cu strălucire asupra scenei și publicului său” (2010), Premiul Special și Diploma de Onoare oferite de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național cu ocazia aniversării a 50 de ani de carieră (2012), Premiul Special „Ambasadorul Teatrului Românesc” la Gala Premiilor VIP pentru management de succes și pentru activtatea desfășurată la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” (2013), de patru ori pe podium la Categoria „Cel mai bun actor” la Gala „Zece pentru România”.

Actor de teatru și film, Alexandru Arșinel a jucat în sute de emisiuni de divertisment la radio și la toate posturile de televiziune, pe scenele din țară și străinătate, dar și în numeroase producții cinematografice și seriale TV: „Vacanță la mare” - 1962, „Cerul începe la etajul trei” - 1967, 'Ana și hoțul" - 1981, 'Ca-n filme - 1983, 'Colierul de turcoaze' - 1985, Vară sentimentală” - 1986, În fiecare zi mi-e dor de tine' - 1987, 'Miss Litoral - 1990, 'Băiatul cu o singură bretea -1991, 'A doua cădere a Constantinopolului - 1994, 'Paradisul în direct' - 1997, ”Sexy Harem Ada-Kaleh” - 2001, ”'Războiul Sexelor', 2007 - 2008, 'Regina' - 2009 sau 'Toată lumea din familia noastră' - 2012. A realizat dublaje în filme de animație, fiind vocea Ursului Baloo în fimele „Cartea Junglei” („Jungle Book”) și „Cartea Junglei 2” („Jungle Book 2”) și a Șerifului în filmele „Mașini” („Cars”) și „Mașini 2” („Cars 2”). A fost Micul John în „Robin Hood” și maestrul Auguste Gusteau în filmul „Ratatouille”.

Alexandru Arșinel a înregistrat zeci de piese pentru Teatrul Național Radiofonic, multe fiind incluse în colecții audio precum „Cufărul de cultură”: „Cercul” de Mircea Radu Iacoban, „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, „Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu, comediile muzicale „Franțuzitele” de Magda Duțu și „Un poet romantic” de Matei Milo, „Cine-ajunge sus la fix” de Dumitru Solomon, „Căsătorie cu de-a sila” de Molière, „Praznicul ciubotarului” de Thomas Dekker, "Femeile care ucid bărbații" de Michal Tonecki, „Adunarea femeilor” de Aristofan sau „Aventurile Baronului Münchausen” de Gottfried August Bürger.

A fost protagonist al sute de spectacole de teatru, de divertisment și musicaluri și a lansat o serie de albume muzicale - 'Evergreen, Cântece de Crăciun,Ce faci astă seară tu?, Olé, Parfum de romanță' sau 'La mulți ani viață!'. Melodiile nemuritoare din repertoriul lui Nat King Cole, Frank Sinatra, Engelbert Humperdinck sau Tom Jones sunt cele mai dragi sufletului său și le interpretează mereu în spectacolele de la Savoy și nu numai. Alexandru Arșinel declara că, dacă s-ar fi născut în SUA, ar fi devenit un al doilea Frank Sinatra. 'Îl haleam pe Sinatra!” – mărturisea artistul într-un interviu. „Am un timbru mai frumos ca al lui. Mă asemăn cu Nat King Cole și cu Dean Martin, pe care i-am considerat cei mai mari. Când e vorba de cântat, chiar mă laud. Sunt bun! (…) Eu îmi găsesc un refugiu extraordinar în cântec. Mă retrag în mine, trăiesc la maximum fiecare piesă și cânt cu ochii închiși.

A fost ales Cetățean de Onoare al orașului Suceava și al comunei natale, Dolhasca, iar Casa de Cultură din localitate îi poartă din 2014, numele.

Editura ALL i-a consacrat de trei cărți, apariții editoriale de mare succes: ”Alexandru Arșinel. De la Dolhasca pe Calea Victoriei” (2012), ”Alexandru Arșinel. Și a fost mâna lui Dumnezeu” de Oana Georgescu (2014) și ”Stela Popescu și Alexandru Arșinel. O pereche fără pereche” de Aurel Storin.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Actor[modificare | modificare sursă]

Ana și "hoțul" (1981)
Ca-n filme (1983)
Vară sentimentală (1986)
Colierul de turcoaze (1986)
În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
Flăcăul cu o singură bretea (1990)
Miss Litoral (1991)
A doua cădere a Constantinopolului (1993)
Paradisul în direct (1994)
Razboiul Sexelor (2007 - 2008)
Regina (2009)
Toată lumea din familia noastră (2012)

Dublaj voce[modificare | modificare sursă]

Cartea Junglei: ursul Baloo
Cartea Junglei 2: ursul Baloo
Mașini: șeriful
Mașini 2: șeriful
Robin Hood (1973): Micul John
Ratatouille: maestrul Auguste Gusteau

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. ^[2]

FLOW · November 13, 2015

Dem Rădulescu

Dem Rădulescu (n. 21 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea - d. 17 septembrie 2000,București^[1]) a fost un actor de comedie român de teatru, film și televiziune, profesor laUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.

Dem Rădulescu a fost unul din cei mai mari actori de comedie pe care i-a avut cinematografia românească.

Cuprins

[ascunde]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria semi-mijlocie.^{[necesită citare]} A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe„banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei^{[necesită citare]}; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoare pierdută”, unde a avut colegi de excepție:Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Aurel Cioranu și Fory Etterle. Liviu Ciulei l-a numit „un actor de geniu”.^{[necesită citare]}

A fost căsătorit cu actrița Adriana Șchiopu (Mioara Popovici din „Vine poliția!”, Lucreția din „Băieți Buni”) cu care are o fiică născută la 14 octombrie 1986, Irina Rădulescu, aceasta călcând pe urmele părinților săi, fiind actriță la Teatrul Mic din 2008.

S-a stins din viață la București în urma unui infarct, la 17 septembrie 2000.^[1]

Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[2]

Dem Rădulescu a fost recompensat post-mortem cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.^[3]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Telegrame (1959)
Serbările galante (1965)
Neamul Șoimăreștilor (1965) - Lie
Șapte băieți și o ștrengăriță (1967)
Șeful sectorului suflete (1967)
Brigada Diverse intră în acțiune (1970) - Gogu Steriade
Brigada Diverse în alertă! (1971) - Gogu Steriade
B.D. la munte și la mare (1971) - Gogu Steriade
Astă seară dansăm în familie (1972) - Temistocle
Comedie fantastică (1975)
Premiera (1976)
Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
Expresul de Buftea (1979)
Maria Mirabela (1981) - voce
O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)
Secretul lui Bachus (1984)
Primăvara bobocilor (1987)

Atmosfera încărcată (1996)
Politică înaltă (TV)
A doua cădere a Constantinopolului (1994)
O invitație (1993) (TV)
Milogul S.R.L. (1991) (TV)
Harababura (1990)
Omul din Buzău (1988) (TV)
Secretul armei secrete (1988)
Chirița la Iași (1987)
Coana Chirița (1986)
Bocet vesel (1983)
Fram (1983) serial TV
Milionar la minut (1982) (TV)
Sfântul Mitica Blajinu (1982) (TV) .... Mitrofan
Un Saltimbanc la Polul Nord (1982) .... Siboli
Am o idee (1981)
Destine romantice (1981)
Grăbește-te încet (1981)
Saltimbancii (1981) .... Cezar Siboli
Șantaj (1981)
Șapca și pălăria (1979) (TV)
Brațele Afroditei (1978)
Fair Play (1977)
Primarul activ (1976) (TV)
Bufetul mimoza (1976) (TV)
Explozia (1973) .... Neagu
Originea și evoluția vehiculelor (1973) (TV)
Veronica se întoarce (1973) .... Motanul Dănilă
Veronica (1972) .... Motanul Dănilă
Antinevralgicul (1970) (TV)
Frații (1970)
K.O. (1968) .... Flinta
Vin cicliștii (1968) .... Mișu
Subteranul (1967)
De trei ori București (1967) .... (segment "Aterizare forțată")
Corigența domnului profesor (1966)
La porțile pământului (1966)
Les Fêtes galantes (1965)
Gaudeamus igitur (1965)
Dragoste la zero grade (1964)
La vârsta dragostei (1963)
Politică și... delicatese (1963)
Un surâs în plină vară (1963) .... Petrica
Pe litoral mi-a rămas inima (1961)

Dem Rădulescu
Dem Rădulescu (dreapta) și Sebastian Papaiani (stânga)
Nume la naștere	Dumitru R. Rădulescu
Născut	21 septembrie 1931 Râmnicu Vâlcea
Decedat	17 septembrie 2000 (68 de ani) București
Ocupație	actor de teatru, de film, de televiziune; profesor laUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.
Cetățenie	România

DreamBoyX · November 14, 2015

Jackie Chan

Jackie Chan, MBE^[1] (n. Chan Kong-sang, 陳港生; 7 aprilie 1954)^[2] este un actor, coregraf de lupte, comediant, regizor, producător, expert al artelor marțiale, scenarist, antreprenor, cântăreț și cascador originar din Hong Kong.^[3] În filmele sale, este cunoscut pentru stilul acrobatic de luptă, sincronizarea sa comică, folosirea armelor improvizate și cascadoriile sale inovative. Jackie Chan este actor din anii 1960 și a apărut în peste 100 de filme.

Chan a obținut stele pe Hong Kong Avenue of Stars și pe Hollywood Walk of Fame. Fiind un simbol cultural, Chan a fost pomenit în diverse cântece pop,desene animate și jocuri video. Un solist de operă, Chan este de asemenea și un cântăreț de Cantopop și Mandopop, lansând mai multe albume și cântând o mare parte din piesele de generic ale filmelor în care a jucat.

Jackie Chan 成龍

BELLE_ · November 16, 2015

Colin Firth

S-a nascut la 10 septembrie 1960 in Grayshott, Hampshire, dar primii 4 ani din viata i-a petrecut in Nigeria, unde parintii sai lucrau ca profesori. Dupa alti cativa ani petrecuti in diverse orase din Marea Britanie, familia se stabileste pentru un an in Statele Unite, in St. Louis, unde tanarul Firth nu se acomodeaza deloc. Libertinismul adolescentilor americani nu ii este deloc pe plac timidului Colin, care gaseste in orele de teatru un refugiu. Reintorsi in Anglia,se stabilesc in Winchester, unde tatal lui preda istoria la liceul King Alfred, iar mama, religia comparata. Cei doi parinti intelectuali nu ii dau aripi lui Colin ca sa isi manifeste spiritul liber, dar odata ajuns la liceu, adolescentul isi lasa parul lung, asculta rock progresiv, iar curentul punk il lasa rece. La varsta de 14 ani hotaraste ca vrea sa devina actor, iar la 18 ani renunta la gandurile de facultate pentru a se inscrie la "National Youth Theatre", unde invata Shakespeare, dar joaca roluri marunte. Ambitionat, realizeaza ca are de invatat pentru a progresa si intra la "London Drama Center", unde studiaza 6 zile pe saptamana, timp de 3 ani. Experienta de aici il ajuta sa faca roluri dificile precum Tartuffe, Regele Lear sau Hamlet. Acestea il fac remarcat de catre cautatorii de talente care il ajuta sa debuteze pe marele ecran,in 1984, alaturi de Rupert Everett, in "Another country" si ii inlesnesc si un rol intr-o productie TV, "Crown Court". Totusi, Colin nu este atras de stralucirea marelui ecran si se intoarce la proiectele sale teatrale, neabandonand totusi cinematografia definitiv, dar acordandu-i o atentie mai mica.

Anii urmatori il gasesc total implicat in seriale de televiziune, in special "Lost empires", alaturi de Laurence Olivier. In 1987 se intoarce pe marele ecran cu o tema asemanatoare celei din"Another country", in pelicula "A month in the country", unde se remarca alaturi de Kenneth Branagh, un alt actor crescut la scoala shakespeariana.

Nu poate in schimb refuza oferta lui Milos Forman de a-l intruchipa pe contele Valmont in ecranizarea romanului "Legaturi periculoase" , rol care ii vine ca o manusa. In timpul filmarilor, continua relatia cu Meg Tilly si in afara ecranului, avand un fiu impreuna. Nu e singura partenera de ecran cu care se implica emotional, in timpul filmarilor la "Mandrie si prejudecata" are o aventura si cu Jennifer Ehle.

Urmeaza recunoasterea lui actoriceasca, consacrat fiind in filmele de epoca sau ecranizari din literatura engleza. Se pare ca rolurile de Darcy i se potrivesc cel mai mult, interpretand pe Mr Darcy in"Mandrie si prejudecata", dar si pe Mark Darcy, un Mr Darcy modern in "Jurnalul lui Bridget Jones".

In 1997 se casatoreste cu Livia Giuggioli, cu care are 2 copii, Luca si Mateo. Pe plan social este implicat in

Survival International, o asociatie care apara drepturile oamenilor care traiesc in triburi, neuitandu-si copilaria petrecuta in Nigeria.

In 2009 castiga Coppa Volpi la Festivalul de Film de la Venetia recompensand prestatia sa in filmul "A single Man" .

http://www.cinemarx.ro/persoane/Colin-Firth-1239.html?biografie

FLOW · November 17, 2015

Charlie Chaplin

Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie, d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția.) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator).

Cuprins

[ascunde]

Semnătură
Charles Chaplin

Nume la naștere	Charles Spencer Chaplin Jr.
Născut	16 aprilie 1889 Walworth, Londra, Anglia
Decedat	25 decembrie 1977 (88 de ani) Vevey, Elveția
Ocupație	Actor, Regizor, Producător
Ani de activitate	1895 - 1976^[1]
Căsătorit cu	Mildred Harris (1918-1921) Lita Grey (1924-1927) Paulette Goddard (1936-1942) Oona O'Neill (1943-1977)
Părinți	Hannah Chaplin și Charles Chaplin Sr.
Copii	Charles Chaplin[]^[2], Sydney Chaplin[],Geraldine Chaplin, Michael Chaplin[],Josephine Chaplin[], Victoria Chaplin[], Eugene Chaplin[],Christopher Chaplin[*]
Frați	Sydney Chaplin[]^[2], Wheeler Dryden[]
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

Biografie

Tinerețe

Chaplin, c. 1920

Chaplin s-a născut pe data de 16 aprilie 1889, în East Street, Walworth, Londra. Părinții lui erau animatori; tatăl său era vocalist și actor, iar mama lui era cântăreață și actriță. Aceștia au divorțat înainte ca Charles să împlinească trei ani. Acesta a învățat să cânte de la părinții lui. Recensământul din anul 1891 arată că mama sa, actrița Hannah Hill, trăia cu Charles și fratele său vitreg, Sydney pe Barlow Street, Walworth. Copil fiind, Charlie a locuit cu mama sa în numeroase locuri și adrese, printre care și 3 Pownall Terrace, Chester Street și 39 Methley Street. Bunica sa din partea mamei era jumătate țigancă, lucru de care era extrem de mândră^[3], dar a fost descrisă și ca „Scheletul din dulapul familiei noastre”^[4]. Tatăl lui Chaplin, Charles Chaplin Sr., era alcoolic și nu a prea avut contact cu fiul său, cu toate că acesta și fratele său vitreg au locuit cu tatăl lor și concubina lui la adresa 287 Kennington Road, unde în ziua de azi poate fi găsită o placă comemorativă. Cei doi frați vitregi au locuit acolo, în timp ce mama lor, care era bolnavă mental, a fost dusă la azilul Cane Hill din Culdson. Amanta tatălui lui Chaplin l-a trimis pe acesta la școala Kennington Road. Tatăl său a murit din cauza alcoolului când Charlie avea 12 ani, în anul 1901. Conform recensământului din acel an, Charlie locuia pe 94 Ferndale Road,Lambeth, împreună cu o organizație de artiști numită The Eight Lancashire Lads, condusă de John William Jackson (fiul unuia dintre fondatori).

Condiția laringelui a încheiat cariera muzicală a mamei lui Chaplin. Prima criză a lui Hannah a fost în anul 1894, în timpul unui spectacol de la teatrul The Canteen din Aldershot. Teatrul era frecventat de protestanți și soldați. Hannah a fost rănită de obiectele pe care publicul le-a aruncat spre ea. În spatele scenei, ea a plâns și s-a certat cu managerul ei. Între timp, Chaplin, care avea 5 ani, a urcat pe scenă și a cântat celebrul cântec „Jack Jones”.

După ce mama lui Chaplin (care avea numele de scenă Lilly Harley) a fost acceptată din nou la azilul Cane Hill, fiul ei a fost la casa de săraci din Lambeth, în sudul Londrei și a fost mutat după câteva săptămâni la școala pentru săraci Central London District, din Hanwell. Tinerii frați Chaplin au avut o relație strânsă pentru a supraviețui. Aceștia au urmat cariera muzicii încă din tinerețe și au dovedit un talent natural pe scenă. Primii ani de sărăcie disperată l-au influențat pe Chaplin când a creat multe din personajele sale.

Mama lui Chaplin a murit în anul 1928 în Hollywood, la șapte ani după ce a fost adusă în America de către copiii ei. Charlie și Sydney nu știau pe atunci că au un frate vitreg din partea mamei lor. Fratele său, Wheeler Dryden, a fost crescut separat de către tatăl său, dar apoi s-a reunit cu restul familiei și s-a dus să lucreze pentru Chaplin la studioul său din Hollywood.

America[modificare | modificare sursă]

Making a Living (1914), debutul în film al lui Charlie Chaplin

Primul tur în America a lui Charlie Chaplin a fost cu grupul lui Fred Karno între anii 1910 și 1912. După cinci luni pe care le-a petrecut în Anglia, acesta s-a întors în Statele Unite pentru un al doilea tur, ajungând cu trupa Karno pe data de 2 octombrie 1912. În aceeași companie se afla și Arthur Stanley Jefferson, care va fi mai târziu cunoscut ca Stan Laurel. Aceștia au fost colegi de cameră într-o pensiune. Stan s-a întors în Anglia, dar Chaplin a rămas în SUA. În anul 1913, Chaplin a fost văzut cu trupa de către Mack Sennett, Mabel Normand, Minta Durfee și Fatty Arbuckle. Sennett l-a angajat în studioul lui, Keystone Studios, ca înlocuitor al lui Ford Sterling.^[5] După prima apariție în lumea filmului a lui Chaplin, în filmul „Making a living”, Sennett a simțit că a făcut o greșeală costisitoare.^[6] Mulți oameni susțin faptul că Normand l-a convins să îi ofere lui Chaplin a doua șansă.^[7]

Chaplin în anii 1910

Chaplin a fost transferat la Normand, care a scris și regizat multe din primele sale filme.^[8] Lui Chaplin nu i-a plăcut să fie regizat de o femeie, iar cei doi nu se puneau de acord de multe ori.^[8] Într-un final, cei doi au trecut peste diferențele dintre ei și au rămas prieteni chiar și după ce Chaplin a plecat de la Keystone.

Mark Sennett nu l-a adoptat pe Chaplin imediat, iar acesta credea că Sennett vrea să îl concedieze din cauză că nu s-a îțeles cu Normand.^[8] Cu toate acestea, filmele lui Chaplin au avut mare succes, iar acesta a devenit unul dintre cele mai mari staruri de la Keystone.^[8]^[9]

Pionier în industria filmului[modificare | modificare sursă]

Primele filme ale lui dr Chaplin au fost făcute pentru studiourile Keystone ale lui Mark Sennett, unde și-a dezvoltat personajul Vagabondul și a învățat foarte repede arta de a face filme. Publicul l-a văzut pe Vagabond când Chaplin avea 24 de ani, în cel de-al doilea film al carierei sale, lansat pe data de 7 februarie 1914 „Kid Auto Races at Venice” (Puștiul face curse de mașini în Veneția)

Cu toate acestea, el a inventat costumul de vagabond pentru un film realizat cu câteva zile înainte, dar lansat mai târziu, pe data de 9 februarie 1914, „Mabel's strange Predicament” (Ciudata situație neplăcută a lui Mabel). Mark Sennett i-a cerut lui Chaplin să „preia un machiaj de comedie”,^[10] conform autobiografiei lui Chaplin.^[11]

„N-am avut idee ce machiaj să îmi fac. Nu mi-a plăcut cel de reporter (în „Making a Living”). Cu toate acestea, în drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și un melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett se aștepta să fiu mai bătrân și am adăugat o mustață mică, pe motivul că mă va îmbătrâni puțin, fără să îmi ascundă expresia. Nu știam nimic de personaj. Dar când m-am îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să mă simt cine sunt de fapt. Am început să-l cunosc, iar când am urcat pe scenă era deja născut.”

Fatty Arbuckle a contribuit cu melonul socrului și proprii săi pantaloni (de dimensiuni generoase). Chester Conklin a contribuit cu un palton, iar Ford Sterling cu pantofii de mărime 14, care erau așa de mari, încât Charlie trebuia să îi poarte pe dos ca să nu îi cadă. Și-a conceput mustața din păr artificial care aparținea lui Mack Swain. Singurul lucru care îi aprținea lui Chaplin era bastonul său din bambus.^[10] Personajul Vagabondul s-a bucurat de o popularitate deosebită în audiențele de cinema.

Kid Auto Races at Venice (1914): Al doilea film al lui Chaplin şi debutul costumului de vagabond

La început, Chaplin folosea formula lui Sennett de a face comedii, bazând-se pe gesticulări și alte elemente fizice. Pantomima lui Chaplin era mai subtilă și mai adecvată pentru farsele romantice sau domestice, decât pentru urmăririle specifice celor de la Keysotne. Glumele vizuale, erau totuși în stilul Keystone; vagabondul atacându-și dușmanii în mod agresiv cu șuturi și cărămizi. Amatorilor de film le-a plăcut acest nou personaj vesel, chiar dacă criticii l-au catalogat uneori drept vulgar. Chaplin a fost apoi lăsat să își redacteze și regizeze propriile filme. El a realizat 34 scurt-metraje în primul său an.

Principalul personaj al lui Chaplin a fost „Vagabondul” (cunoscut ca „Charlot” în Franța și țările francofone, Italia, Spania, Portugalia,Grecia, România și Turcia, „Carlitos” în Brazilia și Argentina, și „Vagabond” în Germania). „Vagabondul” este un personaj fără adăpost cu maniere rafinate, haine și distincția unui gentleman. Acesta poartă o haină strâmtă, pantaloni și pantofi foarte mari și un melon; poartă un baston de bambus și o mustață caracteristică. Acest personaj a apărut în primul trailer al unui film, pentru a fi expus la un teatru de film din SUA.^[12] În anul 1915, Chaplin a semnat un contract mult mai favorabil cu studiourile Essanay, unde și-a îmbunătățit în continuare talentele artistice, adăugând noi nivele și adâncimi stilului Keystone. Majoritatea filmelor de la Essanay au fost mai ambițioase, având o lungime dublă față de cele de la Keystone. Chaplin și-a întemeiat propria companie, în care se regăseau Edna Purviance și comicii Leo White și Bud Jamison.

Statuie de bronz înWaterville, County Kerry

Odată cu grupurile numeroase de imigranți veniți în America, filmele mute au putut să treacă toate barierele dintre limbi și vorbeau cu toate nivelele Turnului Babel american, tocmai pentru că erau mute. Chaplin ieșea în evidență pentru că el însuși era emigrant din Londra. Vagabondul lui Chaplin a adoptat problemele oamenilor și a imigranților, lupta constantă de la fundul prăpastiei și supraviețuia adversităților fără să ajungă în vârf și astfel și-a păstrat audiența. Filmele lui Chaplin erau de asemenea foarte subversive. Micii funcționari cu ifose erau făcuți de imigranți să râdă la cei de care se temeau.^[13]

În anul 1916, Corporați Filmelor Mute i-a oferit lui Chaplin 670 de mii de dolari americani pentru a produce o duzină de filme de câte două role de peliculă. I-a fost dat aproape tot controlul artistic și a produs 12 filme într-o peroadă de 18 luni și este considerat unul dintre cele mai influente filme de comedie din istoria cinematografiei. Practic, toate comediile mute sunt clasice: Easy Street, One AM, The Pawnshop, și The Adventurer sunt probabil cele mai cunoscute. Edna Purviance a rămas interpreta rolului principal feminin, iar Chaplin i-a adăugat pe Eric Campbell, Henry Bergman și Albert Austin. Campbell a adus o infamie superbă, iar Bergman și Austin au rămas cu Chaplin zeci de ani. Chaplin a considerat perioada filmelor mute drept cea mai fericită din cariera sa, deși își făcea griji că filmele sale deveneau superficiale din cauza termenelor de finalizare pe care le impuneau contractele. Când Statele Unite au intrat în primul Război Mondial, Chaplin a devenit purtătorul de cuvânt al Liberty Bonds, împreună cu prietenii săi apropriați Douglas Fairbanks și Mary Pickford.^[9]

Majoritatea filmelor lui Chaplin sunt din perioada mută, Keystone sau Essanay. După ce Chaplin și-a asumat controlul asupra producțiilor sale în anul 1918 (și i-a lăsat pe exponanți și audiență să îi aștepte), întreprinzătorii au acoperit cererea de filme cu Charlie Chaplin aducând înapoi comediile sale mai vechi. Filmele au fost re-editate, li s-au pus titluri noi și au fost emise din nou, mai întâi pentru teatre, iar apoi pentru comercializare. Chiar și cei de la Essanay au fost vinovați pentru această practică readucând filme „noi” cu Charlie Chaplin din filme și clipuri vechi. Cele 12 comedii mute au fost readuse ca filme cu sunet în anul 1933, când producătorul Amadee J. Van Beuren a adăugat noi efecte sonore. În ultimii ani, au avut loc încercări de a definitiva scur-metrajele lui Chaplin de dinaintea anului 1918; toate cele 12 filme mute au fost restaurate de către arhivistul David Shepard și Blackhawk Films în anul 1975, iar în anul 2006 au fost lansate pe DVD chiar mai multe filme restaurate.

Tehnici de realizare a filmului[modificare | modificare sursă]

Chaplin nu a prea vorbit despre tehnicile lui de a face filme, susținând că asta ar fi ca și cum un magician și-ar dezvălui propriile iluzii. De fapt, până să înceapă să facă filme cu dialog (începând cu „Dictatorul”), Chaplin filma mereu înainte de finalizarea scenariului. Metoda pe care a dezvoltat-o, odată ce contractul său cu Essanay i-a permis să își scrie și regizeze propriile filme, a fost să înceapă de la o premisă vagă cum ar fi „Charlie intră la saună” sau „Charlie lucrează la un magazin de amanet”. Apoi, Chaplin și echipa sa dezvoltau ideea și aveau grijă de acțiune și glume. Odată ce ideile erau finalizate, se adăuga o structură narativă, din cauza căreia Charlie trebuia să refilmeze unele scene deoarece acestea nu corespundeau poveștii.^[14] Tehnicile unice ale lui Chaplin au devenit cunoscute abia după moartea sa, când filmele sale au fost examinate în anul 1983 de către documentarul britanic „Necunoscutul Chaplin”.

Acesta este unul din motivele din cauza cărora Chaplin își termina filmele într-un timp mai lung decât rivalii săi. Pe de altă parte, Chaplin era un regizor extrem de precis și le arăta actorilor săi exact cum voia el ca aceștia să joace. Acesta era în stare să filmeze o scenă de foarte multe ori până aceasta ieșea așa cum își dorea el. Animatorul Chuck Jones, care locuia lângă studioul lui Chaplin când era copil, spunea că își amintește cum tatăl său îi zicea că l-a văzut pe Chaplin filmând aceeași scenă de aproape 100 de ori până când aceasta a ieșit cum și-a dorit el.^[15] Combinația dintre improvizările poveștilor și un perfecționism neînduplecat (care rezulta zile întregi de efort și metri de peliculă irosiți, toate la un preț uriaș) s-a dovedit a fi foarte costisitoare pentru Chaplin, care din cauza frustrării își certa actorii, îi punea să aștepte degeaba ore întregi sau, în cazuri extreme, închidea producția cu totul.^[14]

Controlul creativ[modificare | modificare sursă]

Studiourile Charlie Chaplin, 1922

La sfârșitul contractului în anul 1917, Chaplin a semnat un contract cu First National pentru a produce 8 filme de lung-metraj. First National a finanțat și distribuit aceste filme (între anii 1918-1923), dar i-a oferit controlul creativ, lucru care i-a permis să joace mult mai relaxat și să se concentreze pe calitate. Chaplin și-a creat propriul studio la Hollywood și, folosindu-și independența, a creat un corp de lucru care a rămas distractiv și influent. Deși First National se aștepta ca Chaplin să vină cu niște comedii scurte, precum filmele sale mute, însă acesta a devenit mai ambițios și și-a extins proiectele în filme mai lungi, printre care și Shoulder Arms (1918), The Piligrim (1923) și filmul clasic The Kid (1921).

În anul 1919, Chaplin a fost co-fondator al companiei de distribuție United Artists, împreună cu Mary Pickford, Douglas Fairbanks șiD.W.Griffith, care voiau să scape de puterea în creștere a distribuitorilor din sistemul studiourilor din Hollywood. Această mișcare, împreună cu controlul total al producțiilor, datorată studioului său, au asigurat independența lui Chaplin ca producător de film. A făcut parte din United Artists până în anii 1950.

Toate filmele sale din cadul acestei companii începeau cu o dramă, în care Chaplin avea doar un rol superficial. Niște exemple pot fi A Woman of Paris (1923), care a fost urmat de clasicele The Gold Rush (1925) (Goana după aur) și The Circus (1928) (Circul).

După ce au apărut filmele cu sunet, Chaplin a făcut filmul City Lights (1931), precum și Modern Times (1936) înainte să treacă la sunet. Acestea era filme mute, la care a adăugat propria muzică și efectele sonore. City Lights a fost filmul în care a combinat cel mai bine comedia cu sentimentalismul. Despre ultima scenă, criticul James Agee a scris în revista Life în anul 1949 că este „cea mai bine jucată scenă care a fost văzută într-un film”.

Filmele cu dialog ale lui Chaplin pe care le-a făcut la Hollywood sunt: The Great Dictator (1940), Monsieur Verdouse (1947) și Limelight (1952)

Cu toate că filmul Modern Times (1936) este mut, conține replici, care vin de la obiecte neanimate, precum un radio sau un televizor. Acesta a fost creat pentru audiențele din anii 1930, în care oamenii nu mai erau obișnuiți să urmărească filme mute. Modern Times a fost primul film în care s-a auzit vocea lui Chaplin (în cântecul de la sfârșit, care a fost scris și interpretat de Chaplin). Cu toate acestea, pentru majoritatea spectatorilor acesta este tot un film mut—și sfârșitul unei ere.

Cu toate că filmele cu dialog au devenit dominante la scurt timp după ce au fost introduse, în anul 1927, Chaplin a refuzat să facă un astfel de film în anii 1930. El considera că arta pantomimică este esențială pentru cinematografie. El a declarat că „Acțiunea este înțeleasă mult mai general decât cuvintele. Precum simbolurile chinezești, aceasta reprezintă lucruri diferite, în funcție de contextul scenic. Ascultă descrierea a ceva necunoscut - un facocer, de exemplu; apoi privește o poză a animalului și vei vedea ce surprins vei fi.”

De asemenea, Chaplin a fost coregraful filmului Limelight (1952) și cântăreț în filmul The Circus (1928). Cele mai cunoscute cântece compuse de el sunt „Smile”, compus pentru filmul Modern Times (1936) și a folosit versurile pentru a promova o revenire a filmului în anii 1950, cântat de Nat King Cole. „This is my song”, din ultimul film al lui Chaplin „A Countess From Hong Kong” a fost nr. 1 în mai multe limbi în anii 1960 (mai ales versiunea lui Petula Clark și o versiune care nu a fost publicată, descoperită în anii 1990 înregistrată de Judith Durham de la trupa The Seekers, precum și piesa lui Chaplin din Limelight, care a fost un hit în anii 1950 cu titlul „Eternally”.

The Great Dictator[modificare | modificare sursă]

Primul film cu dialog al lui Chaplin, The Great Dictator (Dictatorul) (1940), a fost o parodie împotriva dictatorului german Adolf Hitler și a nazismului. Filmul a fost filmat și lansat în Statele Unite, cu un an înainte ca S.U.A. să renunțe la neutralitateîn cel de-al Doilea Război Mondial. Chaplin a jucat rolul lui „Adenoid Hynkler”,^[16] dictator în Tomania, fiind modelat clar după Hitler. În acest film a jucat și Jack Oakie în rolul lui „Benzino Napaloni”, dictator în Bacteria. Acest personaj îl parodiază pe dictatorul italian Benito Mussolini șifascismul.

Paulette Goddard a filmat din nou alături de Chaplin, jucând rolul femeii din ghetou. Filmul a fost văzut ca un act de curaj, luând în considerare ambientul politic din acea vreme, pentru că ridiculiza nazismul și pentru că conținea personaje evreiești, portretizând persecuția acestora. Chaplin a jucat atât rolul lui Adenoid Hynkler, precum și a unui frizer evreu care arăta la fel ca acesta și era persecutat de naziști. Frizerul seamănă la fizic cu vagabondul lui Chaplin dar nu este considerat ca fiind acesta. Ca o concluzie, cele două personaje ale lui Chaplin fac schimb de locuri printr-un șir complex de evenimente și filmul părăsește caracterul său comic, frizerul adresându-se mulțimii printr-un discurs în care denunță dictatura, lăcomia, ura, intoleranța și se pronunță în favoarea libertății și a fraternității. În 1941, filmul a fost nominalizat pentru Premiile Academiei la cinci categorii. [15]

Politica[modificare | modificare sursă]

Chaplin împreună cu socialistul american Max Eastman în Hollywood 1919

Simpatiile politice ale lui Chaplin au fost mereu pentru doctrina de stânga. Politica sa pare moderată conform standardelor moderne, dar la acea vreme (anii 1940), gândirea sa (în conjunctură cu influența, faima și statutul său din Statele Unite) era văzută de mulți oameni ca fiindcomunistă. Filmele sale mute nu transmit scene sau mesaje politice, cu excepția vagabondului și a conflictelor sale cu legea, dar filmele sale din anii 1930 au fost mai deschise din punct de vedere politic. Modern Times descrie muncitori și oameni săraci în condiții sumbre. Discursul dramatic de la sfârșitul filmului The Great Dictator, care a fost critic pentru naționalismul patriotic fără nicio întrebare și suportul său public vocal pentru deschiderea unui nou front european în anul 1942 pentru a asista Uniunea Sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial au fost controversate. În cel puțin unul din aceste discursuri, conform unui comentariu modern din ziarul Daily Worker, a insinuat că la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial comunismul va fi dominant în lume și va susține progresul uman.

În afară de discursurile controversate din anul 1942, Chaplin a negat faptul că ar susține implicarea în război, așa cum a făcut în Primul Război Mondial, ceea ce a dus la furie în public, cu toate că cei doi fii ai săi au luptat în Europa.În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acesta s-a confruntat cu acuzații criminale și civile pentru relația sa cu actrița Joan Barry. După război, criticii s-au concentrat pe ceea ce Chaplin considera capitalism în comedia neagră Monsieur Verdoux, ceea ce a dus la mai multă ostilitate, filmul având ca subiect protestele din mai multe orașe din Statele Unite. Ca rezultat, ultimul film făcut în America al lui Chaplin, „Limelight”, a fost mai puțin politic, acesta finnd mai mult o autobiografie. Următorul său film făcut în Europa, A King in New York (1957), satiriza persecuția politică și paranoia care l-au făcut să plece din SUA cu 5 ani înainte. După acest film, Chaplin a renunțat să mai facă filme cu subiect politic, spunând mai târziu că comedianții ar trebui să fie „deasupra politicii”.

Era McCarthy[modificare | modificare sursă]

Cu toate că Chaplin s-a bucurat de un succes major în Statele Unite și a fost rezident din 1914 până în 1953, acesta a menținut o atitudine naționalistă neutră. În timpul erei „McCarthismului”, Chaplin a fost acuzat de activități ne-americane și a fost suspectat că ar fi comunist, iar EJ. Edgar Hoover, care i-a instruit pe cei de la FBI să țină dosare secrete costisitoare, a încercat să îi încheie rezidența din SUA. Presiunea FBI-ului asupra lui Chaplin a crescut după ce acesta a susținut deschiderea unui al doilea front în Europa în anul 1942 și a ajuns la un nivel critic în anii 1940, când niște oameni din congres l-au amenințat că îl vor chema ca martor. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, probabil de frica abilității lui Chaplin de a satiriza investigațiile.^[17] În anul 1952, Chaplin a părăsit SUA cu intenția de a face o excursie scurtă acasă, în Marea Britanie pentru premiera de la Londra a filmului Limelight. Hoover a aflat de această excursie și a negociat cu cei de la imigrări pentru a-i ridica permisiunea de a reintra în țară. Chaplin a decis să nu se întoarcă în Statele Unite, scriind: „... De la sfârșitul ultimului război mondial am fost ținta unor minciuni și a propagandei unor grupuri puternice care, prin influența lor și ajutorul primit de la presa americană, au creat o atmosferă nesănătoasă în care liberalii pot fi marginalizați și persecutați. În aceste condiții îmi este imposibil să îmi continui munca, așa că am renunțat la rezidența mea în Statele Unite.”^[18] Apoi, Chaplin s-a mutat în Vevey, Elveția. S-a întors pentru scurt timp în SUA în aprilie 1972 împreună cu soția sa pentru a primi un premiu Oscar și pentru a discuta despre cum vor fi redistribuite filmele sale. Chaplin a fost primit cu căldură.

Ultimele lucrări[modificare | modificare sursă]

Ultimele două filme ale lui Chaplin au fost făcute în Londra: A King in New York(1957) în care a fost actor, regizor, producător și scenarist; și A Countess from Hong Kong(1967), pe care l-a scris și a fost regizor și producător. În cel din urmă joacă Sophia Loren și Marlon Brando, iar Chaplin și-a făcut ultima apariție în rolul unui stewart cu rău de mare. De asemenea, a compu muzica pentru ambele filme, cântecul din filmul A Countess from Hong Kong, „This is my song” ajungând pe locul 1 în Marea Britanie cu varianta cântată dePetula Clark. De asemenea, Chaplin a compilat filmul The Chaplin Revue din trei filme care le-a făcut la First National A Dog's Life(1918), Shoulder Arms(1918) și The Piligrim(1923) pentru care a compus muzica și a înregistrat o narațiune introductivă. Pe lângă regizarea acestor ultime filme, Chaplin a scris My Autobiography (autobiografia mea), între anii 1959 și 1963 și a fost publicată în anul 1964. În autobiografia sa pictorială My Life in Pictures, publicată în anul 1974, Chaplin indica faptul că a scris un scenariu pentru fiica lui, Victoria, intitulat The Freak, ea având rolul unui înger. Conform lui Chaplin, scenariul a fost completat, iar repetițiile pentru film au început (cartea include și o poză cu Victoria în costum), dar au fost întrerupte după căsătoria Victoriei. „Vreau să îl fac într-o zi” a scris Chaplin. Cu toate acestea, sănătatea lui a început să se deterioreze în anii 1970, ceea ce a distrus orice speranță ca filmul să fie produs.

Din anul 1969 până în 1976, Chaplin a scris melodii originale pentru filmele sale mute, iar apoi le-a relansat. A compus melodii pentru toate scurt-metrajele sale de la First National The Idle Class în 1971 (împerecheat cu The Kid pentru a fi relansat în 1972), A Day's Pleasure în 1973, Pay Day în 1972, Sunnyside în 1974, iar pentru lung-metrajele sale au fost The Circus și The Kid în 1969 și 1971. Chaplin a lucrat la melodiile sale împreună cu Eric James.

Ultima lucrare a lui Chaplin a fost o melodie pentru filmul său din anul 1923 „A Woman of Paris”, care a fost terminat în anul 1976. La acea vreme Chaplin era extrem de fragil, chiar și comunicarea fiind dificilă.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Mormântul lui Chaplin (dreapta) și soția lui, Oona.

Sănătatea robustă a lui Chaplin a început încet să se deterioreze spre sfârșitul anilor '60, după terminarea ultimului său film, „A Countess from Hong Kong” și mai rapid după ce a primit Premiul Academiei în anul 1972. În 1977 avea deja dificultăți în comunicare și se deplasa cu ajutorul unui scaun cu rotile. Chaplin a decedat în somn în ziua de Crăciun în 1977.^[19]

Chaplin a fost înhumat în cimitirul Corsier-Sur-Vevey, Vaud, Elveția. Pe data de 1 martie 1978, cadavrul său a fost furat de un grup mic de mecanici elvețieni, cu scopul de a cere bani de răscumpărare de la familia lui Chaplin.^[20] Planul lor a eșuat. Aceștia au fost prinși , iar cadavrul a fost recuperat după 11 săptămâni lângă lacul Geneva. Corpul său a fost reînhumat sub 1,8 metri de beton pentru a preveni alte incidente.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Relațiile cu femei[modificare | modificare sursă]

Hetty Kelly a fost prima dragoste a lui Chaplin, o dansatoare de care s-a îndrăgostit „instantaneu” când aceasta avea 15 ani și cu care aproape s-a căsătorit când ea avea 19 ani, în 1908. Se spune că Chaplin s-a îndrăgostit nebunește de ea și i-a cerut să se mărite cu el. Când aceasta a refuzat, Chaplin a sugerat că ar fi cel mai bine să nu se mai vadă niciodată. A fost foarte afectat când ea a refuzat. De-a lungul anilor, amintirea ei va rămâne o obsesie pentru Chaplin. A fost devastat în 1921, când a aflat că a murit de gripă în timpul Marii Epidemii din 1918.
Chaplin cu Edna Purviance în filmul The Immigrant (1917).

Edna Purviance a fost prima interpretă principală a lui Chaplin după Mabel Normand. Purviance și Chaplin au fost implicați într-o relație romantică în timpul producerii filmelor la Essanay în 1916-1917. Aceasta pare să fi încetat în 1918, iar căsătoria lui Chaplin cu Mildred Harris din acel an a eliminat orice posibilitate de reconciliere. Purviance a continuat să fie interpreta principală în filmele lui Chaplin până în anul 1923 și a rămas salariata lui până la moartea ei, în anul 1958. Ea și Chaplin au vorbit frumos unul despre celălalt pentru tot restul vieții.

LeviS · November 17, 2015

Taylor Momsen

Taylor Momsen

Taylor Momsen (n. 26 iulie 1993, St Louis) este o actriță și cântăreață americană.

Și-a început cariera de la vârsta de 3 ani. A jucat în diferite reclame tv până la vârsta de 6 ani când a primit primul rol într-un film, în The Prophet's Game. În anul următor a urmat filmul care a făcut-o cunoscută: Cum a furat Grinch Crăciunul. După aceea au urmat și ofertele pentru producții mari, precum We Were Soldiers, Spy Kids 2: Island of Lost Dreams și Hansel & Gretel, filme care i-au adus popularitatea. Momsen a devenit o vedetă internațională datorită rolului Jenny Humphrey din Gossip Girl. În 2008 a devenit cel mai tânăr model care a semnat un contract cu celebra casă de modă IMG.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Spy School (2008) .... Madison Kramer
Underdog - Supercaine (2007) .... Molly
Paranoid Park (2007) .... Jennifer
Gossip Girl - Gossip Girl: Intrigi la New York (Serial TV) (2007) .... Jenny Humphrey
Saving Shiloh (2006) .... Samantha Wallace
Misconceptions (Serial TV) (2006) .... Hopper Watson
Hansel & Gretel (2002) .... Gretel
Spy Kids 2: Island of Lost Dreams (2002) .... President's Daughter
We Were Soldiers - Am fost cândva soldați... și tineri (2002) .... Julie Moore

Cum a furat Grinch Crăciunul (2000) - Cindy Lou Who

The Prophet's Game (1999) .... Honey Bee Swan

În industria muzicală, Taylor s-a lansat cu trupa The Pretty Reckless, unde scrie versurile pieselor, interpretează și cântă la chitară.

De curând, în calitate de model, tânăra a devenit imaginea unei linii vestimentare semnată Madonna și Lourdes, fiica ei, cu ocazia căreia a fost protagonista unui pictorial realizat chiar de divă.

În 2009, Momsen a ocupat locul 67 în Top 100 al celor mai frumoase femei, realizat de People Magazine.

LeviS · November 18, 2015

Blake Lively (născut Blake Ellender Brown; 25 august 1987) este o actriță, model și celebritate gospodină american. Ea a jucat ca Serena van der Woodsen in drama Gossip Girl, și a a jucat in filme The Sisterhood of the Traveling Pants, The Private Lives of Pippa Lee, The Town, Green Lantern, Accepted, și Savages.

Cuprins

[arată]

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

S-a născut în cartierul Tarzana de Los Angeles, California, cu actorul Ernie Lively (NE Ernest Wilson Brown, Jr.) și soția lui, Elaine (născută McAlpin),un căutător de talente. Ea a fost numit dupa fratele bunicii sale. Ea are un frate mai mare, Eric, două jumătăți de surori, Lori și Robyn, și o jumătate de frate, Jason. Ambele părinții eiși toate frații ei sunt, sau au fost, în industria de divertisment.

În timpul copilăriei ei, părinții ei au luat cu ei pentru a observa clase unde ei au predat pentru că nu au vrut să o las cu un baby-sitter. Lively a spus că orele în care părinții ei predau au ajutat-o să învăța "exerciții" de acțiune și să câștige încrederea în ea. Ea a fost inițial deosebit de interesat de actorie și a vrut să participe la Universitatea Stanford. Din câteva audiții, ea a primit rolul de Bridget pentru The Sisterhood of the Traveling Pants .

Carieră[modificare | modificare sursă]

Lively a început cariera la vârsta de 10 ani, atunci când ea a apărut în 1998 filmul Sandman, care a fost regizat de tatăl lui Lively. Ea descrie rolul ei ca o "parte mică". Ea a apărut în adaptarea cinematografica a romanului cu acelasi nume The Sisterhood of the Traveling Pants în 2005 ca Bridget, una dintre cele patru lidere de sex feminin. Performanța ei în filmul ia adus o nominalizare pentru un Teen Choice Award pentru Choice Movie Breakout.

În 2006, Lively a jucat cu Justin Long în Accepted, iar Lively a avut roluri minore în film de groază, Simon Says. În timp ce Accepted nu a fost bine primit de critici, performanța ei a continuat câștigând un "premiu Breakthrough" din Hollywood Life.

În 2007, ea a jucat unul dintre cele două personaje principale din Elvis and Anabelle ca Anabelle, o fată bulimic care spera pentru a câștiga un concurs de frumusețe.Plin de viață a declarat că acest proces a fost dificil pentru ea, deoarece produsele alimentare sunt "Numărul 1, dragostea vieții mele." ''MovieLine.com'' a lăudat interpretarea ei din film și a creditat-o ca fiind un "rol descoperire".

Plină de viață a intrat în seria Gossip Girl , bazată pe seria de carte cu același nume de Cecily von Ziegesar, care a avut premiera în septembrie 2007. Ea a jucat Serena van der Woodsen în drama până în 2012, când spectacolul s-a terminat.

În 2009, Lively a reluat rolul ei în continuare The Sisterhood of the Traveling Pant 2. Similar cu primul film, Lively a fost primită pozitiv de critici. În noiembrie 2009, filmul a câștigat peste 44 milioane dolari la box office. În 2009, Lively a apărut ca Gabrielle DiMarco, un rol minor în comedia romantică New York, I love you o continuare a filmului din 2006 Paris, je t'aime.

În octombrie 2009, Lively a început filmările scenelor ei pentru rolul ei ca Kristina "Kris" Coughlin, în filmul 2010 The Town, bazat pe romanul lui Chuck Hogan Prince of Thieves.

În 2011, ea a fost prezentată în revista anuală TIME . În plus, AskMen.com a numit-o femeia cea mai de dorit din 2011 și revista People a numit-o una dintre cele mai frumoase femei la fiecare vârstă.

În 2012, ea a jucat în Savages lui Oliver Stone alături de Taylor Kitsch, Aaron Johnson, Salma Hayek, și John Travolta. În același an a a apărut într-un film de scurt metraj în regia anunțată de Nicolas Winding Refn pentru parfumul Gucci.

În octombrie 2013, Lively a fost numită noua față a L'Oreal, marcând prima ei campanie majoră de machiaj.

Cel mai recent, Lively jucat în filmul The Age of Adaline (2015), alături de Michiel Huisman, jucând rolul unei femei care devine nemuritoare.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

1998: Sandman
2005: The Sisterhood of the Traveling Pants
2006: Accepted
2006: Simon Says
2007: Elvis and Annabelle
2007: Gossip Girl
2008: The Sisterhood of the Traveling Pants 2
2009: New York, I Love You
2009: The Private Lives of Pippa Lee
2010: The Town
2011: Green Lantern
2011: Hick
2012: Savages
2015: The Age of Adaline

LeviS · November 20, 2015

Brendan Gleeson
Brendan Gleeson at the British Independent Film Awards 2014
Born	29 March 1955 (age 60) Dublin, Ireland
Nationality	Irish
Occupation	Actor, director
Years active	1989–present
Spouse(s)	Mary (Weldon) (m. 1982)
Children	Domhnall Gleeson Fergus Gleeson Brían Gleeson Rúairí Gleeson

Brendan Gleeson (born 29 March 1955) is an Irish actor. His best-known performances include supporting roles in films such as Braveheart, Gangs of New York, 28 Days Later, Troy, and the Harry Potter films and leading roles in films such as In Bruges, The Guard, and Calvary. He won an Emmy Award in 2009 for his portrayal of Winston Churchill in the film Into the Storm.

Early life[edit]

Gleeson was born in Dublin, the son of Pat and Frank Gleeson.^[1] Gleeson has described himself as having been an avid reader as a child.^[2] He received his second level education at St. Joseph's CBS in Fairview, Dublin where he was a member of the school drama group. After training as an actor, he worked for several years as a secondary school teacher of Irish and English at the now defunct Catholic Belcamp College in North County Dublin, which closed in 2004.^[3]^[4] He was working simultaneously as an actor while teaching, doing semi-professional and professional productions in Dublin and surrounding areas. He left the teaching profession to commit full-time to acting in 1991.

In an NPR interview to launch Calvary he revealed he was abused by a Christian Brother saying, "I remember a particular Christian Brother dropped the hand on me at one point. It wasn’t very traumatic and it wasn’t at all sustained, it was just one of these things where something odd happened."^[5]

Career[edit]

Gleeson started his film career at the age of 34.^[6] He first came to prominence in Ireland for his role as Michael Collinsin The Treaty, a television film broadcast on RTÉ One, and for which he won a Jacob's Award in 1992. He has acted in such films as Braveheart, I Went Down, Michael Collins, Gangs of New York, Cold Mountain, 28 Days Later, Troy,Kingdom of Heaven, Lake Placid, A.I. Artificial Intelligence, Mission: Impossible II, and The Village. He won critical acclaim for his performance as Irish gangster Martin Cahill in John Boorman's 1998 film The General.

In 2003, Gleeson was the voice of Hugh the Miller in an episode of the Channel 4 animated series Wilde Stories.^[7]

While Gleeson portrayed Irish statesman Michael Collins in The Treaty, he later portrayed Collins' close collaboratorLiam Tobin in the film Michael Collins with Liam Neeson taking the role of Collins.^[8] Gleeson later went on to portrayWinston Churchill in Into the Storm. Gleeson won an Emmy Award for his performance. Gleeson played Hogwarts professor Mad-Eye Moody in the fourth, fifth andseventh Harry Potter films. His son Domhnall played Bill Weasley in the seventh film.

Brendan Gleeson, September 2005

Gleeson provided the voice of Abbot Cellach in The Secret of Kells, an animated film co-directed by Tomm Moore and Nora Twomey of Cartoon Saloon which premiered in February 2009 at the Jameson Dublin International Film Festival.^[9]

Gleeson starred in the short film Six Shooter in 2006, which won an Academy Award for Best Live Action Short Film. This film was written and directed by Martin McDonagh who also wrote and directed In Bruges in 2008. The film, and Gleeson's performance, enjoyed huge critical acclaim, earning Gleeson several award nominations, including his first Golden Globe nomination. In the movie, Gleeson plays a mentor-like figure for Colin Farrell's hitman. In his review of In Bruges, Roger Ebertdescribed the elder Gleeson as having a "noble shambles of a face and the heft of a boxer gone to seed."^[10]

Gleeson will be making his directorial debut in a film adaptation of Flann O'Brien's novel At Swim-Two-Birds. The Irish production company Parallel Pictures will produce the film with a budget of $11 million. Colin Farrell, Gabriel Byrne, andCillian Murphy have been attached to star in the film, which was originally set for release in 2010.^[11] In October 2009, however, Gleeson expressed concern that the Irish Film Board's budget might be reduced given the state of the Irish economy and that At Swim-Two-Birds might fall through.^[12] Gleeson confirmed in July 2011, that he has secured funding for the project. He described the writing of the script as tortuous, saying that it has taken fourteen drafts so far.^[13]

In July 2012, he started filming The Grand Seduction with Taylor Kitsch, a remake of Jean-François Pouliot's French-Canadian La Grande Séduction (2003) directed by Don McKellar.^[14]

Musical talent[edit]

Gleeson is a fiddle and mandolin player, with an interest in Irish folklore.^[2] He played the fiddle during his role in Cold Mountain, Michael Collins and also The Grand Seduction, and also features on Altan's 2009 live album.^[15]

FLOW · November 20, 2015

Amza Pellea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Amza Pellea
Actorul Amza Pellea în rolul Nea Mărin
Născut	7 aprilie 1931 Băilești, Dolj
Decedat	12 decembrie 1983 (52 de ani) București
Ocupație	actor
Copii	Oana Pellea
Cetățenie	România
Roluri importante	Decebal, Mihai Viteazul, Ipu, Manlache Preda, Nea Mărin, Pârvu;
modifică

Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj - d. 12 decembrie 1983, București) a fost un actor român de teatru și film. A fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie. A fost actorul care a interpretat unele dintre cele mai strălucite figuri ale istoriei românilor, precum Decebal sau Mihai Viteazul.

Cuprins

[ascunde]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Băilești, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova, și Școala tehnică de electrotehnică din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.

Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).

Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht- 1962), Pietro (Umbra de E. Svart- 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu- 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian- 1966), Platonov(Un Hamlet de provincie de Cehov- 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu- 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu- 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit- 1973),"inginerul" din Nic Nic.

Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu- 1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă de Marin Sorescu - 1979).

Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând - în regia lui Gheorghe Harag - personajul bătrânului moșier Muromski înProcesul de Suhovo-Kobilin - 1983.

Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).

Rămas probabil în conștiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Mărin, reușește în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte să atingă ambele personaje. Umilul, și câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză și tragică a soldatului țăran din primul război.

Mormântul actorului Amza Pellea din Cimitirul Bellu ortodox

A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manlache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături deGheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după "Velerim și Veler Doamne" de Victor Ion Popa.

Între 22 martie 1973 și 24 septembrie 1974 a fost director al Teatrului Național Craiova.

A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 până la moartea sa în 1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriței Oana Pellea.

A decedat în data de 12 decembrie 1983 la București în vârstă de 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Fundația Enciclopedică „Amza Pellea” a realizat un film documentar numit „Douăzeci de ani fără Amza”.^[1]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Neamul Șoimăreștilor (1965)
Haiducii (1966)
Dacii (1967)
Columna (1968)
Mihai Viteazul (1971)
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
Ciprian Porumbescu (1973)
Ultimul cartuș (1973)
Un comisar acuză (1974)
Stejar – extremă urgență (1974)
Nemuritorii (1974)
Tată de duminică (1975)
Osînda (1976)
Accident (1977)
Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
Pentru patrie (1978)
Melodii, melodii (1978)
Revanșa (1978)
Ecaterina Teodoroiu (1978)
Nea Mărin miliardar (1979)
Mihail, cîine de circ (1979)
Capcana mercenarilor (1981)
Cucerirea Angliei (1982)

1961 Setea
1963 Tudor
1964 Pisica de mare
1965 Camera albă
1966 Răscoala
1969 Războiul domnițelor
1972 Puterea și adevărul, Săgeata căpitanului Ion
1973 Aventurile lui Babușcă
1974 Proprietarii, Porțile albastre ale orașului
1975 Cantemir, Ulzana, căpetenia apașilor, Evadarea
1976 Lumina pe coline, Trei zile și trei nopți
1977 Boschet de Veneția, Împușcături sub clar de lună
1979 Brațele Afroditei
1980 Duios Anastasia trecea, Casa dintre câmpuri
1981 Poarta de aur a incașilor, Șantaj, Spectacolul spectacolelor, Detașamentul „Concordia”, Ana si „hoțul”
1983 Imposibila iubire

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Oana Pellea

LeviS · November 21, 2015

Jude Law

David Jude Heyworth Law (n. 29 decembrie 1972), cunoscut profesional ca Jude Law, este un actor, producător de filme și regizor englez.^[1]^[2]

El a început sa joace în 1987 la National Youth Music Theatre, și primul său rol la televiziune în 1989. După ce a jucat în filme regizate de Andrew Niccol , Clint Eastwood și David Cronenberg, în anul 1999 el a fost nominalizat pentru Premiul Academiei pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea sa din filmul regizat de Anthony Minghella: The Talented Mr. Ripley. În 2000 el a câștigat Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul său în film. În 2003, el a fost nominalizat pentru Premiul Academiei pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din alt film al lui Minghella, Cold Mountain. În 2006, el a fost considerat în topul primilor zece actori de Hollywood, care pot garanta succesului unui film (Bancable film star)^[3] . În 2011 la Festivalul de filme de la Cannes a fost ales ca membru al juriului.^[4]

Coloane sonore[modificare | modificare sursă]

"Ah, Leave Me Not to Pine", (The Pirates of Penzance), interpretată pentru filmul Wilde, (1997)
"Tu Vuo' Fa L'Americano", interpretată pentru filmul The Talented Mr. Ripley, cu Matt Damon, Fiorello și The Guy Barker International Quintet, (1999)
"Avenues and Alleyways", melodie din 1973 a lui Tony Christie , interpretată cu alții membri ai echipei de producție pentru filmul Love, Honour and Obey, (2000)
"Rock On", melodie a lui David Essex, interpretată pentru filmul Love, Honour and Obey, (2000)
"Opening song", interpretată pentru NBC-Saturday Night Live, cu Rachel Dratch, Tina Fey, Amy Poehler, Maya Rudolph și Ashlee Simpson, (2004)

FLOW · November 26, 2015

Denzel Washington

Premii Oscar
Denzel Washington
Denzel Washington în 2002
Nume la naștere	Denzel Hayes Washington Jr.
Născut	28 decembrie 1954 (60 de ani) Mt. Vernon, New York
Alma mater	Fordham University[*]
Ocupație	actor, regizor de film, producător de film, baschetbalist[], actor de film[]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Cel mai bun actor 2002 Training Day Cel mai bun actor în rol secundar 1990 Glory
Premii Globul de Aur
Cel mai bun actor - Dramă 2000 The Hurricane Cel mai bun actor în rol secundar 1990 Glory
modifică

Denzel Washington (n. 28 decembrie 1954) este un actor afroamerican , câștigător a două premiiOscar.

Cariera

Washington și-a făcut debutul profesional jucând în 1977 în filmul făcut pentru televiziune, Wilma. Debutul în filme de cinema și l-a făcut în 1981 cu filmul Carbon Copy.

Succesul său a căpătat amploare odată cu rolul din serialul de televiziune St.Elsewhere, difuzat din 1982 până în 1988. El a fost unul dintre puținii actori care au apărut în întregul serial pe perioada celor șase ani cât a rulat. În 1987 Washington a jucat rolul lui Steve Biko în Cry Freedom, un rol pentru care a primit o nominalizare la Oscar pentru "Cel mai bun actor în rol secundar". În 1989, Washington a câștigat un Oscar pentru "Cel mai bun actor în rol secundar" pentru rolul unui obraznic fost sclav în filmul Glory. De asemenea, în același an, a jucat rolul unui soldat Caribian (nâscut englez) cu probleme de personalitate, Reuben James, în For Queen and Country.

În martie 1990 a jucat în filmul Mo' Better Blues ca Bleek Gilliam. În vara anului 1992 a jucat în filmulMississippi Masala ca Demetrius Williams. Washington a jucat în 1992 în unul din cele mai criticate roluri ale lui, în filmul Malcolm X, regizat de Spike Lee. Rolul său ca un mare lider naționalist negru, i-a adus o nominalizare la Oscar. Criticul de film Roger Ebert și regizorul Martin Scorsese au numit filmul unul din cele mai bune zece filme realizate în anii '90.

Anul următor, în 1993, și-a asumat, iarăși, un risc în carieră jucând rolul Joe Miller, un avocat homofob al unui homosexual care suferea de SIDA în filmul Philadelphia. Până la mijlocul anilor '90 a devenit unul din cei mai respectați actori de la Hollywood jucând în câteva thrillere de succes, printre care The Pelican Brief și Crimson Tide, de asemenea în comedia Much Ado About Nothing alături de legendara Whitney Houston, în drama romantică The Preacher's Wife.

În 1999, Washington a jucat în The Hurricane, un film despre boxerul Rubin 'Hurricane' Carter, rol pentru care Washington a primit un premiu Golden Globe în 2000 și un premiu 'Silberner Bär' (Silver Berlin Bear) la Festivalul internațional de film de la Berlin.

În 2000, Washington a apărut în filmul Remember the Titans, care a strâns peste 100 millioane de dolari la box office-ul United States. A fost nominalizat și a câștigat un Oscar pentru "Cel mai bun actor" pentru următorul său film în 2001, Training Day, ca Det. Alonzo Harris.

Washington deține recordul pentru cele mai multe nominalizări la Oscar ale unui actor afroamerican; până acum reusind acest lucru de cinci ori.

După ce a jucat în 2002 în filmul de succes, John Q., Washington a regizat primul său film, drama Antwone Fisher, în care a și jucat.

Între 2003 și 2004, Washington a apărut în câteva thrillere care au ieșit destul de bine la box office, dintre care Out of Time, Man on Fire și The Manchurian Candidate. În 2006 a jucat în Inside Man (alături de Jodie Foster și Clive Owen) și Déjà Vu lansat în noiembrie 2006.

În 2007, a jucat alături de Russell Crowe în American Gangster. Mai târziu, Denzel a regizat drama The Great Debaters în care a și jucat alături de Forest Whitaker. Următorul rol a lui Washington a fost ca șef de pază la un metrou din New York City - Walter Garber în The Taking of Pelham 1 2 3, un remake a thriller-ului din '70, The Taking of Pelham One, Two Three, alături de John Travolta; filmul a apărut în iunie 2009.

FLOW · November 28, 2015

Morgan Freeman

Cu o voce autoritara, acest placut si popular actor american a devenit una dintre cele mai respecate figuri ale cinematografiei moderne. Nascut in iunie 1937 in Memphis, Tennessee, tanarul Freeman a intrat la Los Angeles Community College dupa ce lucrase cativa ani ca mecanic in aviatia americana. Primul sau rol a fost intr-o piesa de teatru in 1969. Apoi a lucrat in televiziune, avand cateva roluri in seriale. In 1973 a reusit sa obtina un mic rol in thriller-ul "Blade", iar de aici talentul sau l-a propulsat mai departe, reusind sa obtina roluri cu regularitate.
In anii '80 Morgan Freeman a continat sa apara in diferite filme, unele reusite, altele mai putin. Cu toate acestea, a iesit in evidenta, primind o nominalizare la Oscar pentru rolul din "Street Smart" in 1987 iar apoi a uimit lumea cinematografiei prin obtinerea celei de-a doua nominalizari la Oscar, pentru rolul din "Driving Miss Daisy" din 1989. Tot in 1989 a aparut in filmul "Glory" alaturi de Mattew Broderick si Denzel Washington, un film despre razboiul civil din America. In 1994 a jucat in drama "The Shawshank Redemption" rol pentru care a obtinut a treia nominalizare la Oscar dar premiul i-a revenit abia in 2005 pentru rolul din "Million Dollar Baby".
Ca o completare la filmele sale, datorita vocii sale puternice si convingatoare, Morgan Freeman a fost ales sa fie gazda mai multor emisiuni de televiziune si documentare, cel mai recent fiind "La marche de l'empereur".
A fost insurat de doua ori, prima data in 1967 cu Jeanette Bradshaw de care a divortat in 1979. A doua sotie, alaturi de care este din 1984 se numeste Myrna Colley-Lee. Are patru copii, doua fete si doi baieti. De curand a obtinut licenta de pilot privat si are o barca ancorata in Caraibe, dar programul incarcat nu-i permite sa navigheze decat o data pe an. Adeseori este catalogat ca fiind cel mai mare actor in viata, lucru pe care nu-l aproba si spune ca este doar norocos. Are propia lui companie, Revelation Entertainment.
Oscarul castigat il tine intr-un dulap din biroul sau. Dulapul a fost facut de un bun prieten al sau in 1998 special pentru Oscarul pe care era sigur ca Morgan il va castiga. I-a atasat chiar si o placa pe care scrie:" Nu parcati. Rezervat pentru Oscar".

Companie	Domeniu	Politica de confidenţialitate
RCS&RDS S.A.	linkmania.ro	Vezi politica de confidenţialitate
ips4_hasJS, ips4_ipsTimezone, ips4_IPSSessionFront, ips4_member_id, ips4_pass_hash, ips4_language, ips4_anon_login, ips4_theme, ips4_forum_view, ips4_recentEmoji
Google LLC	google.com	Vezi politica de confidenţialitate
_ga, _gid, _gat, AMP_TOKEN, _gac_, __utma, __utmt, __utmb, __utmc, __utmz

Sign In

În spatele cortinei ... cine sunt cei pe care îi admirăm pe marele ecran?

Recommended Posts

Cary Grant

Contents

Early life and career[edit]

Hollywood stardom[edit]

Personal life[edit]

Retirement[edit]

Death[edit]

Legacy[edit]

Link to comment

Share on other sites

Link to comment

Share on other sites

Salman Khan

Contents

Early life and background

Career

1989–93: Debut and breakthrough

1994–2009: Hum Aapke Hain Koun..!! and other films

2009–present: commercial success

Link to comment

Share on other sites

Link to comment

Share on other sites

James Dean

Link to comment

Share on other sites

Link to comment

Share on other sites

Link to comment

Share on other sites

Matt Damon

Link to comment

Share on other sites

Tamara Buciuceanu

Cuprins

Biografie

Filmografie (selectiv)]

Actriță

Dublaj voce

Link to comment

Share on other sites

Angelina Jolie: viata si cariera ei de vedeta

Link to comment

Share on other sites

Contents

Early life[edit]

Career[edit]

Personal life[edit]

Link to comment

Share on other sites

Spencer Tracy

Link to comment

Share on other sites

Keanu Reeves

Link to comment

Share on other sites

Alexandru Arșinel

Cuprins

Biografie[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Actor[modificare | modificare sursă]

Dublaj voce[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Link to comment

Share on other sites

Dem Rădulescu

Cuprins

Biografie[modificare | modificare sursă]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Link to comment

Share on other sites

Jackie Chan

Link to comment

Share on other sites

Colin Firth

Link to comment