În spatele cortinei ... cine sunt cei pe care îi admirăm pe marele ecran?

BELLE_ · October 9, 2015

Mă gândesc cu drag de multe ori la actorii mei preferaţi, le urmăresc interpretările în filmele pe care le realizează, le ţin pumnii când sunt premiile Oscar, etc. Dar cine sunt de fapt aceşti idoli? Ce ştim despre ei, dincolo de ceea ce se află pe o scenă? Când cade cortina şi strălucirea dispare, cum arată şi ce fac oamenii ai cărora fani suntem?
Îi ridicăm pe un piedestal aurit, dar dincolo de el se află tot oameni, în carne şi oase, cu împliniri şi suferinţe, cu familii şi copii, cu activităţi diversificate, etc.

Mâ gândesc la un topic în care să povestim despre actorii noştri preferaţi, dincolo de magia pe care o degajă pe scenă sau pe ecranele cinematografelor.

Audrey Hepburn este una din actritele mele favorite. Este extrem de cunoscută pentru rolurile sale din filmele My fair lady (1964), Roman Holiday (1953), Charade (1963) sau Breakfast at Tiffany's (1961), How to steal a Million (1966), Robin and Marian (1976).

Dar cine este Audrey Hepburn? Urmatoarele informatii sunt traduse de pe website-ul http://www.audreyhepburn.com/

Adevarata poveste a lui Audrey Hepburn incepe cu o fetita care a trait cruzimea si consecintele celui de-al Doilea Razboi Mondial si care nu a uitat niciodata sentimentul libertatii sau imaginile ajutoarelor care soseau la ea si la mii de altii ca ea, in Olanda.

Desi a visat in copilarie sa devina balerina, razboiul a facut-o fizic incapabila de acest lucru. In schimb, Audrey a transformat un vis pierdut in altceva, asemanator, apucandu-se de modeling. Astfel, a invatat sa lucreze in fata camerei de luat vederi si in final, s-a trezit in fata unei camere de filmat. In 3 ani, toata lumea a ajuns sa o cunoasca drept Printesa Anne, din Roman Holiday (Vacanta la Roma).

Cu peste 25 de fime in care a jucat, nu exista dubii ca Audrey si-a castigat locul de actrita mult iubita si icoana a modei. Cu toate acestea, actrita si-a considerat mereu munca de ambasador UNICEF ca fiind cel mai mare rol al ei. Si aceasta este frumusetea mostenirii lasate de Audrey, ca ii putem cunoate si aprecia munca, atat in calitate de actrita cat si de om.

Combinatia puternica dintre inteligenta, sensibilitatea si iubirea de oameni rezida in istoricum familiei sale educate. Bunica paterna a lui Audrey, Anna Juliana Franzisk Karolina Ruston si bunicul ei, Victor John George Ruston, au locuit in Boemia, Republica Ceha si aveau radacini ancestrale care amestecau descendenta engleza, scotiana, irlandeza, franceza si austriaca. Pe latura materna, bunicii lui Audrey, Baroana Elbrig van Asbeck si Baronul Aernoud Van Heemstra, aveau descendenta olandeza, ungureasca si franceza si calatoreau in serviciul Reginei Olandei, Wilhelmina. Faptul ca Audrey iubea muzica si dansul, vorbea 5 limbi diferite si iubea viata in general, sunt probabil caracteristici mostenite in mod natural.

Cand tatal lui Audrey, Joseph a cunoscut-o pe mama acesteia, Ella, cei 2 erau deja despartiti de primii lor parteneri, iar Ella mai avea 2 copii, Alexander si Ian.

Audrey s-a nascut pe 4 mai 1929, in Bruxelles, Belgia, unde familia ei s-a stabilit initial. La varsta de 5 ani, Audrey a fost trimisa la un internat in Anglia, fiind astfel despartita de familia ei pentru prima data. Ella a aranjat ca Audrey sa poata sa-si inceapa lectiile de balet. Cand Anglia a declarat razboi Germaniei, in 1939, Audrey s-a intors in Olanda, o tara neutra. Joseph, care era in Anglia, a reusit sa o suie pe Audrey pe unul din ultimile avioane care paraseau zona. Pe 10 mai 1940 Germania a invadat Olanda si copilaria lui Audrey s-a schimbat pentru totdeauna. Vor trece 25 de ani pana cand Audrey isi va mai revedea tatal.

In timpul invaziei din Olanda, Alexander, fratele de 18 ani al lui Audrey e inrolat de nemti si pe toata durata razboiului, nici Audrey, nici Ella nu au stiut daca este viu sau mort. Incercand sa ii ridice moralul, Ella o inscrie pe Audrey la balet, iar ea a participat la diverse spectacole pentru strangerea de fonduri pentru rezistenta si dadea lectii de balet in casa bunicului ei, fetelor refugiate in zona.

In toamna anului 1944 importul de alimente in Olanda a fost oprit si s-a instalat asa numita "Hunger Winter". Prea slaba pentru a dansa, Audrey si-a petrecut zilele nesfarsite cu puzzle-uri la lumina felinarului. S-a ales cu anemie, astm si malnutritie. Familia se reintregeste cu aparitia lui Alexander, viu si sanatos, insurat si cu o nevasta insarcinata. Audrey si Ella iau viata de la capat.

Desi au existat mai multe tentative, Audrey nu poate deveni balerina, din cauza conditiei ei fizice extrem de fragila. In continuare, Audrey reuseste sa castige un rol intr-un show de cabaret. Ea a continuat cu dansul, cu modelingul, cu cursurile, cu lectii particulare de dictie, muncind din greu.

Inainte de 1951, Audrey fusese distribuita in 5 filme. I se ofera apoi un rol mic intr-un film numit Nous Irons a Monte Carlo. Acest rol avea sa-i schimbe intreaga viata. Este remarcata de cunoscuta scriitoare Colette, care de indata ce a vazut-o a stiut ca a gasit ce cauta.

Dupa succesul nemaipomenit de pe Broadway, Audrey primeste primul rol la Hollywood si castiga in 1954, primul oscar pentru cea mai buna actrita pentru rolul din Roman Holiday.

Actrita il cunoaste, lucreaza impreuna cu si in final se indragosteste de Mel Ferrer. Ei se casatoresc in Elvetia, in 1954. Din acest moment Audrey incepe sa lucreze cu actori si regizori celebri. Sunt ani de munca sustinuta, de dedicatie, pentru care primeste premii ale Academiei si nominalizari la Globul de Aur.

In toamna anului 1959, cuplul Audrey si Mel anunta venirea pe lume a primului lor copil.La 3 luni dupa nasterea acestuia, Audrey incepe sa lucreze la rolul din Breakfast at Tiffany's, gratie caruia se transforma intr-o icoana a modei si bunului gust. Chiar si la 50 de ani dupa, ea ramane un etalon.

In 1964, Mel ii face sotiei lui unul din cele mai mari cadouri din viata ei - reuseste sa-l gaseasca pe tatal lui Audrey si cei 2 se reintalnesc dupa 25 de ani.

Datorita faptului ca Sean, fiul ei, ajunge de varsta scolara, Audrey renunta o vreme la filme, pentru a se dedica vietii de familie. In 1968, ea si sotul ei divorteaza si un an mai tarziu ea se stabileste la Roma, impreuna cu fiul ei.

Audrey se indragosteste pentru a doua oara, de psihiatrul Andrea Dotti, cu care se casatoreste in 1969, in Elvetia. Va divorta de el 10 ani mai tarziu. In 1975, Audrey se intoarce catre cariera sa.

In 1988, Audrey a acceptat rolul de ambasador UNICEF. A calatorit in peste 20 de tari asistand la lupta pentru supravietuire a copiilor. Chiar si azi, Fundatia ei ii continua munca.

Audrey Hepburn este şi în prezent un model de frumuseţe şi eleganţă, fiind de nenumărate ori considerată una dintre cele mai frumoase femei din toate timpurile. Imaginea ei este folosită în numeroase campanii publicitare. Stilul îmbrăcăminţii ei continuă să fie popular în rândul femeilor şi în ziua de azi. Rochia neagră Givenchy din filmul Breakfast at Tiffany's a fost vândută în 2006 cu peste 462.000 £, cel mai mare preţ pentru o rochie dintr-un film.

Ingeralb · October 12, 2015

un actor care imi place foarte mult si care a avut interpretari foarte bune (in opinia mea) in toate filmele in care a jucat :

http://www.imdb.com/name/nm0004874/

Anakin · October 13, 2015

Robert De Niro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Premii Oscar
Robert De Niro
De Niro în 2008 la Festivalul de Film de la Karlovy Vary
Născut	17 august 1943 (72 de ani) Manhattan, New York, SUA
Alma mater	Stella Adler Studio of Acting[*]
Ocupație	Actor, regizor, producător de film
Ani de activitate	1963–prezent
Căsătorit cu	Diahnne Abbott (1976–1988) Grace Hightower (1997–prezent)
Părinți	Robert De Niro, Sr. Virginia Admiral
Copii	6
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Cel mai bun actor în rol principal 1981 Raging Bull Cel mai bun actor în rol secundar 1975 The Godfather Part II
Premii Globul de Aur
Cel mai bun actor într-o dramă 1981 Raging Bull Pentru întreaga carieră (2011)
modifică

Robert De Niro (născut 17 august 1943) este un actor, regizor și producător american, dublu câștigător al premiului Oscar. Este considerat ca unul dintre cei mai mari si mai influenți actori din toate timpurile având la activ roluri în peste 90 de filme.^[1]

De Niro este recunoscut pentru portretizări de personaje angrenate in conflicte puternice, personaje complexe, inadaptate dar și pentru colaborarea sa de durată cu regizorul Martin Scorsese. Este cel mai cunoscut pentru rolul tânărului Vito Corleone în Nașul: Partea II; taximetristul Travis Bickle în Taxi Driver; boxerul Jake LaMotta în Raging Bull; gangsterul Jimmy Conway în Băieți buni; directorul de cazinou Sam „Ace” Rothstein în Casino; Al Capone în Incoruptibilii; fostul pușcăriaș dornic de răzbunare Max Cady în Promontoriul groazei; Noodles în A fost odată în America; Michael Vronsky în Vânătorul de cerbi și mai recent ca Neil McCauley înHeat în regia lui Michael Mann.

Cuprins

[ascunde]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

De Niro s-a născut în New York, fiul pictoriței Virginiei Admiral și al lui Robert De Niro Sr., un pictor abstract expresionist și de asemenea sculptor.^[2] Tatăl lui De Niro avea rădăcini italiene și irlandeze iar mama sa era o ateistă presbiteriană cu origini germane,^[3]^[4]^[5] franceze și olandeze. Bunicii lui italieni Giovanni De Niro și Angelina Mercurio au emigrat din Ferrazzano în provincia Campobasso, Molise, iar bunica din partea tatălui, Hellen O'Reilly, era nepoata lui Edward O'Reilly, un emigrant din Irlanda.^[6] De Niro a spus că se identifică mai mult cu originile sale italiene decat cu celelalte.^[7]

Părinții lui De Niro, care s-au întâlnit la cursurile de pictură ale lui Hans Hofmann în Provincetown, Massachusets, au divorțat când el avea doi ani.^[3] De Niro a crescut în zona „Mica Italie” din Manhattan.^[8]

În copilărie De Niro a primit porecla „Bobby Milk”.^[9] De Niro a frecventat mai întai „Little Red School House”, iar apoi a fost înscris de către mama sa la „Liceul de Artă și Muzică Fiorello H. LaGuardia”, la care se prezenta și colegul din Godfather II, Al Pacino. A renunțat la vârsta de 13 ani pentru a se alătura unei găști din „Mica Italie”. De Niro a studiat apoi la Conservatorul „Stella Adler” dar și la "Actor's Studio" sub îndrumarea lui Lee Strasberg,^[10] ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj pentru cariera sa.

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

De Niro în 1971

Primul rol al lui De Niro și prima colaborare cu Brian De Palma s-a materializat în 1963, la vârsta de 20 de ani, când a apărut în The Wedding Party; cu toate acestea, filmul nu a fost lansat decât în 1969. De Niro și-a petrecut mare parte a anilor '60 lucrând în teatru și în producții „off Broadway”. A avut un rol de figurant în filmul francez „Three Rooms în Manhattan” (1965) și și-a făcut debutul oficial colaborând din nou cu Brian De Palma în „Greetings” (1968). Mai târziu și-a continuat rolul din „Greetings” în „Hi, Mom” (1970).

A atras atenția cu rolul unui jucător de baseball în „Bang The Drum Slowly” (1973). În același an a început colaborarea de mare succes cu regizorul Martin Scorsese, când a interpretat rolul unui tânăr dintr-o mahala, „Johnny Boy”, alături de „Charlie”, interpretat de Harvey Keitel in Mean Streets (1973).^[11] În 1974 De Niro a interpretat un rol mult mai important in filmul lui Francis Ford Coppola, The Godfather Part II, unde îl joaca pe tânărul Don Vito Corleone, dupa ce în prealabil dăduse probe pentru rolurile lui Sonny Corleone, Michael Corleone, Carlo Rizzi și Paulie Gatto la primul film.

De Niro în filmul „Ultimul magnat” (1976)

Prestația sa i-a adus primul premiu Oscar pentru „Cel Mai Bun Actor Într-un Rol Secundar” cu toate că cel care a acceptat premiul a fost Coppola, întrucât De Niro nu s-a aflat la ceremonia de decernare a premiilor.^[12] A devenit primul actor câștigător al premiului Oscar care să vorbească într-o limbă străină pe aproape tot parcursul filmului, în mare parte dialecte siciliene (a rostit și câteva fraze în limba engleză).^[11]

După ce a lucrat cu Scorsese la „Mean Streets”, relația sa cu regizorul s-a dezvoltat, dând naștere unor pelicule cum ar fi: Taxi Driver (1976), „New York, New York” (1977), Raging Bull (1980), „Regele comediei” (1983), Goodfellas (1990), „Cape Fear” (1991) și Casino (1995). De asemenea, cei doi au jucat împreună în „Guilty by Suspicion” și și-au împrumutat vocile pentru filmul de animație „Shark Tale”.

În multe din filmele sale, De Niro interpretează roluri de sociopați. Taxi Driver reprezintă un moment de referință în cariera actorului. Prestația sa ca și Travis Bickle a devenit celebră datorită monologului improvizat de De Niro în timpul filmărilor:^[13] „You talkin' to me?”.^[14] În 1976, De Niro a apărut în filmul despre cel de-al Doilea Razboi Mondial, „Novecento” ("1900"), în regia lui Bernardo Bertolucci, în care războiul este văzut de către doi italieni, prieteni din copilărie, aparținând unor clase sociale diferite.

În 1978, De Niro a jucat rolul lui Michael Vronsky în filmul de succes despre Războiul din Vietnam, The Deer Hunter pentru care a fost nominalizat la Oscar pentru „Cel Mai Bun Actor Într-un Rol Principal”.

Anii ' 80 și după[modificare | modificare sursă]

Cunoscut pentru perfecționismul său, De Niro s-a îngrășat cu 27 de kilograme și a învățat totul despre box pentru a-l portretiza pe Jake LaMotta în Raging Bull;^[15] și-a ascuțit dinții pentru rolul din „Cape Fear”;^[16] a locuit în Sicilia pentru The Godfather Part II; a lucrat ca taximetrist timp de trei luni pentru Taxi Driver,^[17] și a învățat să cânte la saxofon pentru „New York, New York”.^[18] De asemenea a pus kilograme considerabil pentru a-l interpreta pe Al Capone în „Incoruptibilii”.^[19]

Temându-se să nu fie cunoscut doar pentru rolurile de gangster, De Niro a început să apară în comedii la mijlocul anilor '80, în care a cunoscut un succes la fel de mare în filme precum „Brazil” (1985); comedia de acțiune Midnight Run (1988); „Showtime” (2002), unde îl are ca partener pe Eddie Murphy; „Analyze This” (1999) și „Analyze That” (2002), ambele alături de Billy Cristal, „Meet The Parents” (2000) și „Meet The Fockers” (2004).

De Niro în 1988

Dintre alte filme în care a jucat, ar fi de amintit: Când te Îndrăgostești (1984); „The Mission” (1986); „Angel Heart” (1987); „Awakenings” (1990), alături de Robin Williams, unde De Niro interpretează rolul unui pacient aflat în comă, readus la viață cu ajutorul medicamentelor; „Heat” (1995), unde interpretează a doua oară alături de Al Pacino; „The Fan” (1996), unde joacă alături de Wesley Snipes și are rolul unui admirator fanatic al baseballului, „Înscenarea” (1997) și „Ronin” (1998). În 1997 s-a alăturat din nou lui Harvey Keitelși Ray Liotta pentru filmul „Cop Land” al cărui actor principal este Sylvester Stallone.

În 1993 a jucat de asemenea în „This Boy' s Life”", alături de foarte tinerii actori Leonardo DiCaprio și Tobey Maguire. Tot în acea perioadă i s-a oferit rolul unui asasin psihopat înIn The Line of Fire, în care ar fi urmat să-l aibă ca partener pe Clint Eastwood, însă De Niro a refuzat rolul în favoarea lui John Malkovich, care a primit o nominalizare la Oscar.^[20]

În 1995 De Niro a jucat în thrillerul lui Michael Mann, „Heat”, alături de Al Pacino. Cei doi au atras atenția fanilor, fiind cunoscut faptul că ambii au fost comparați mereu de-a lungul timpului. Cu toate că De Niro și Pacino au jucat împreună și în The Godfather Part II, cei doi nu au nici o scenă împreuna. Pacino și De Niro au jucat din nou împreună în thrillerul „Righteous Kill”,^[21] unde au rolul unor polițiști aflați în căutarea unui criminal în serie, un film mult sub așteptări.

În 2004 De Niro și-a împrumutat vocea lui Don Lino, personaj din filmul de animație „Shark Tale”, unde a lucrat alături de Will Smith. Și-a continuat de asemenea rolul Jack Byrnes în „Meet The Fockers” și a apărut în „Stardust” în rolul unui pirat homosexual. Toate aceste filme au atins poziții înalte în Box Office însă nu au fost neapărat pe placul criticilor.

De Niro a refuzat un rol în The Departed datorită programului său foarte încărcat cu realizarea filmului „The Good Shepherd”. De Niro a declarat: „Mi-ar fi plăcut. Aș fi dorit să pot juca, însă cu realizarea lui The Good Shepherd, pur și simplu nu am avut timpul necesar. Am încercat să mă gândesc la o soluție însă a fost imposibil”.^[22]

De Niro a regizat „The Good Shepherd” (2006), film în care a și jucat, alături de Matt Damon și Angelina Jolie. Filmul a constituit și o nouă colaborare cu Joe Pesci, cu care De Niro a lucrat și la Raging Bull, Goodfellas, „A Bronx Tale”, „Once Upon A Time in America” și Casino.

În iunie 2006, De Niro a declarat că lucrează cu Martin Scorsese la un nou proiect: „Încerc să lucrez...Eric Roth, cu mine și cu Marty lucrăm la un scenariu pe care încercăm să-l finalizăm”.^[22]

De Niro a câștigat două premii Oscar: Cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolul din The Godfather Part II, și Cel mai bun actor in rol principal, pentru prestația sa din Raging Bull.

De Niro și Elizabeth McGovern la Festivalul de Film de la Cannes din 2012

De Niro și Marlon Brando sunt singurii actori care au câștigat premiul Oscar pentru interpretarea aceluiași personaj: Brando a câștigat jucându-l pe Don Vito Corleone la bătrânețe, în ultimii săi ani în The Godfather, în timp ce De Niro și-a adjudecat premiul pentru portretizarea tânărului Vito în The Godfather Part II.^[23] De Niro și Brando au jucat o singură dată împreună, în thrillerul cu buget redus „The Score” (2001), în care mai joaca și Edward Norton. De Niro dăduse, de fapt, audiții pentru rolul lui Sonny la primul The Godfather însă rolul i-a fost dat lui James Caan. Când The Godfather Part II se afla în preproducție, regizorul Francis Ford Coppola și-a adus aminte de audițiile lui De Niro și i-a oferit acestuia rolul tânărului Vito Corleone. De Niro este una dintre cele doar cinci persoane care au câștigat premiul Oscar vorbind într-o limbă străină, întrucât în The Godfather Part II acesta vorbește în principal limba italiană cu foarte puține fraze în engleză.

De Niro joacă rolul unui mafiot în următoarea producție Paramount Pictures intitulată „Frankie Machine”.^[24] De asemenea a anunțat că va apărea în versiunea lui Martin Campbell a seriei BBC „Edge of Darkness”, alături de Mel Gibson. Cu toate acestea, De Niro a părăsit platourile de filmare la puțin timp după începerea filmărilor datorită neînțelegerile dintre el și ceilalți participanți la acest proiect.^[25] A fost înlocuit cu Ray Winstone.^[26]^[27] De Niro a apărut în Manuale d'amore 3 (2011).^[28]^[29] În 2011, De Niro a fost președintele juriului Festivalului de Film de la Cannes din 2011.^[30]

Pe 8 aprilie 2015, De Niro a dezvăluit că va juca rolul lui Enzo Ferrari într-un film ce urmează a fi lansat în 2016.^[31]

Cariera de regizor[modificare | modificare sursă]

În 1993, De Niro și-a făcut debutul în regie cu pelicula „A Bronx Tale”.^[32] Filmul, scris de Chazz Palminteri, are la bază copilăria turbulentă a acestuia, pe când locuia în Bronx. De Niro a acceptat să regizeze filmul după ce a văzut o piesă a lui Palminteri de pe Broadway. În film, De Niro este și actor, având rolul unui șofer de autobuz care se zbate să-și țină fiul departe de influența mafiotului Sonny, interpretat de Palminteri.

A doilea film regizat de el a apărut în 2006, „The Good Shepherd”, avându-i pe Matt Damon și Angelina Jolie în rolurile principale. „The Good Shepherd” arată originile CIA prin intermediul unui agent de vârf al acestei agenții din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada Războiului Rece. De Niro are și un mic rol, acel al Generalului Bill Sullivan, cel care recrutează personajul lui Damon în CIA.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Din 1989, De Niro, care locuiește în New York și nu s-a stabilit niciodată în Los Angeles, a investit în cartierul TriBeCa din sudul Mahattan. El a fondat studiourile "TriBeCa Productions", alături de Harvey Keitel; popularul festival de film „TriBeCa”; restaurantele "Nobu" și "TriBeCa Grill" pe care le deține alături de Paul Wallace și Stewart F . Lane,^[33] producător pe Broadway dar și "The Greenwich Hotel",^[34] situat în Tribeca, care se află față în față cu un alt restaurant deținut de el, „TriBeCa Grill”.

În 1997, De Niro s-a căsătorit cu cea de-a doua sa soție, Grace Hightower, la New York. Fiul lor Elliot s-a născut în 1998.

Pe lângă Elliot, De Niro mai are un fiu Raphael,^[35] fost actor provenit din mariajul cu Diahnne Abbott, cu care s-a căsătorit în 1976. A adoptat-o de asemenea pe Drena, fiica lui Abbott. De Niro are și doi fii gemeni, Julian Henry și Aaron Kendrick, dintr-o relație de durată cu fostul model Toukie Smith.^[36]

În februarie 1998, în timpul unor filmări în Franța, De Niro a fost interogat nouă ore de Poliția Franceză de un magistrat privind implicarea sa într-un scandal de prostituție.^[37] De Niro a negat orice implicare, declarând că nu a plătit pentru sex, „...și chiar dacă aș fi făcut-o nu ar fi fost o crimă”.^[38] Magistratul a vrut să vorbească cu el după ce i-a fost menționat numele de către una dintre prostituate. Într-un interviu acordat pentru ziarul francez Le Monde, De Niro a declarat: „Nu mă voi întoarce niciodată în Franța și îmi voi sfătui toți prietenii să nu o facă nici ei”.^[39]

În 2003, De Niro a fost diagnosticat cu cancer la prostată, fiind operat în decembrie 2003.^[40] Doctorii au spus că boala poate fi tratată deoarece a fost depistată devreme. Purtătorul de cuvânt Stan Rosenfield a declarat că: „Datorită depistării bolii într-un stadiu nu foarte avansat dar și a condiției fizice foarte bune, doctorii se așteaptă la o recuperare completă”.^[41] Rosenfield a refuzat să dea alte detalii privind tratamentul lui De Niro. Tatăl lui De Niro, Robert De Niro, Sr. a murit în 1993 la vârsta de 71 de ani datorită cancerului.^[42]

De Niro alături de soția sa, Grace Hightower, la Festivalul de Film de la Tribeca din 2012

S-a luat în considerare faptul ca lui De Niro să îi fie acordat titlul de Cetățean de Onoare Italian la Festivalul de Film de la Veneția în septembrie 2004. Cu toate acestea, „Fiii Italiei” au depus împreună cu Silvio Berlusconi un protest, susținând că De Niro a afectat imaginea italienilor și a italo-americanilor prin numeroasele roluri ale sale în care aceștia sunt prezentați drept criminali.^[43] Ministrul Culturii, Giuliano Urbani, nu a luat în considerare protestul iar ceremonia a fost reprogramată pentru octombrie în Roma. Controversele au apărut din nou când, în acea lună, De Niro a refuzat să apară de două ori la televiziunea națională italiană. Ulterior, De Niro a dat vina pe „serioase probleme de comunicare” care nu au fost „rezolvate corespunzător”, în final declarând că: „Să jignesc pe cineva ar fi ultimul lucru pe care aș vrea să îl fac. Iubesc Italia”. Cetățenia i-a fost acordată pe 21 octombrie 2006 la finalul Festivalului de Film de la Roma.

De Niro este susținător al Partidului Democrat și l-a susținut pe Al Gore la alegerile prezidențiale din 2000. Documentarul „Fahrenheit 9/11” al regizorului Michael Mooreinclude o secvență cu De Niro stând lângă Gore la un miting electoral. Moore îl numește „tipul ăla din Taxi Driver”.^[44] De Niro este de asemenea și narator al documentarului „9/11” despre atacurile de la 11 septembrie 2001 difuzat de CBS. În timpul promovării filmului "The Good Shepherd", alături de Matt Damon în episodul de pe 8 decembrie al talk-showului "Hardball with Chris Matthews" la Universitatea "George Mason", De Niro a fost întrebat pe cine ar prefera ca președinte al Statelor Unite. De Niro a răspuns: „Mă gândesc la două persoane: Hillary Clinton și Obama.”^[45]

Pe 2 martie 2009 De Niro a fost primul invitat oficial al showului "Late Night" cu Jimmy Fallon.^[46]

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Robert De Niro la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, 1998

De Niro dând autografe la premiera filmului Silver Linings Playbook la Festivalul de la Toronto

Titlul original	Titlul în română	Rol	Regizor	An
Greetings	Felicitări	Jon Rubin	Brian De Palma	1968
Sam's Song	Cântecul lui Sam	Sam	John Broderick	1969
The Wedding Party	Petrecere de nuntă	Cecil	Brian De Palma	1969
Bloody Mama	Bloody Mama	Lloyd Barker	Roger Corman	1970
Hi, Mom!	Bună, mamă!	Jon Rubin	Brian De Palma	1970
Jennifer on my Mind	Cu gândul la Jennifer	Mardigian	Noel Black	1971
Born to Win	Născuți câștigători	Ofițerul Danny	Ivan Passer	1971
The Gang that Couldn't Shoot Straight	Banda de netoți	Mario Trantino	James Goldstone	1971
Bang The Drum Slowly	Bate toba încet	Bruce Pearson	John D . Hancock	1973
Mean Streets	Crimele din Mica Italie	John "Johnny Boy" Civello	Martin Scorsese	1973
The Godfather Part II	Nașul Partea a II-a	Vito Corleone	Francis Ford Coppola	1974
Taxi Driver	Șoferul de taxi	Travis Bickle	Martin Scorsese	1976
Novecento	1900	Alfredo Berlinghieri	Bernardo Bertolucci	1976
The Last Tycoon	Ultimul magnat	Monroe Star	Elia Kazan	1976
New York, New York	New York, New York	Jimmy Doyle	Martin Scorsese	1977
The Deer Hunter	Vânătorul de cerbi	Michael Vronsky	Michael Cimino	1978
Raging Bull	Taurul furios	Jake LaMotta	Martin Scorsese	1980
True Confessions	Confesiuni sincere	Monsignor Desmond "Des" Spellacy	Ulu Grosbard	1981
The King of Comedy	Regele comediei	Rupert Pupkin	Martin Scorsese	1983
Once Upon A Time in America	A fost odată în America	David "Noodles" Aaronson	Sergio Leone	1984
Brazil	Brazil	Harry Tuttle	Terry Gilliam	1985
The Mission	Misiunea	Rodrigo Mendoza	Roland Joffe	1986
Angel Heart	Înger și demon	Louis Cypher	Alan Parker	1987
The Untouchables	Incoruptibilii	Al Capone	Brian De Palma	1987
Midnight Run	Cursa de la miezul nopții	Jack Walsh	Martin Brest	1988
Jacknife	Jacknife	Joseph "Jacknife" Megessey	David Jones	1989
Goodfellas	Băieți buni	Jimmy Conway	Martin Scorsese	1990
Awakenings	Revenire la viață	Leonard Lowe	Penny Marshall	1990
Cape Fear	Promontoriul groazei	Max Cady	Martin Scorsese	1991
A Bronx Tale	Poveste din Bronx	Lorenzo Anello	Robert De Niro	1993
Mad Dog and Glory	O femeie drept răsplată	Wayne "Mad Dog" Dobie	John McNaughton	1993
This Boy's Life	Viața lui Toby	Dwight Hansen	Michael Caton-Jones	1993
Mary Shelley's Frankenstein	Frankenstein	Creatura	Kenneth Branagh	1994
Casino	Casino	Sam "Ace" Rothstein	Martin Scorsese	1995
Heat	Obsesia	Neil McCauley	Michael Mann	1995
The Fan	Un admirator fanatic	Gilbert "Gil" Renard	Tony Scott	1996
Marvin' s Room	Camera lui Marvin	Dr . Wally	Jerry Zaks	1996
Ronin	Ronin	Sam	John Frankenheimer	1998
Great Expectations	Marile speranțe	Arthur Lustig	Alfonso Cuarón	1998
Analyze This	Cu nașu' la psihiatru	Paul Vitti	Harold Ramis	1999
Flawless	Doi oameni perfecți	Walter Koontz	Joel Schumacher	1999
Meet The Parents	Un socru de coșmar	Jack Tiberius Byrnes	Jay Roach	2000
Analyze That	Nașul stresat	Paul Vitti	Harold Ramis	2002
Meet The Fockers	Doi cuscri de coșmar	Jack Tiberius Byrnes	Jay Roach	2004
What Just Happened	Ce s-a întâmplat	Ben	Barry Levinson	2008
Everybody's Fine	Totul va fi bine	Frank	Kirk Jones	2009
Manuale d'amore 3	Manual de dragoste 3	Adrian	Giovanni Veronesi	2011
Silver Linings Playbook	Scenariu pentru happy-end	Pat Solitano Sr.	David O. Russell	2012

Ca regizor[modificare | modificare sursă]

Titlul original	Titlul in romana	Rol	Alte referinte	An
A Bronx Tale	Poveste din Bronx	Lorenzo Anello	Premiul Sant Jordi - Cel mai Bun Actor Strain - Chazz Palminteri	1993
The Good Shepherd	Agenția secretă	Generalul Bill Sullivan	"Ursul de Argint" la Festivalul de Film de la Berlin pentru intreaga distributie	2006

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Lista premiilor și nominalizărilor lui Robert De Niro.

220px-RobertDeNiroTCLChineseTheatreJan20

De Niro la ceremonia de a-și lăsa amprenat mâinilor și picioarelor în cementul din fața TCL Chinese Theatre, în februarie 2013

Oscar[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Categorie	Rezultat
1974	The Godfather Part II	Cel mai bun actor într-un rol secundar	Câștigat
1976	Taxi Driver	Cel mai bun actor	Nominalizare
1978	The Deer Hunter	Cel mai bun actor	Nominalizare
1980	Raging Bull	Cel mai bun actor	Câștigat
1990	Awakenings	Cel mai bun actor	Nominalizare
1991	Cape Fear	Cel mai bun actor	Nominalizare
2012	Silver Linings Playbook	Cel mai bun actor într-un rol secundar	Nominalizare

Globul de Aur[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Categorie	Rezultat
1977	Taxi Driver	Cel mai bun actor într-o dramă	Nominalizare
1978	New York, New York	Cel mai bun actor într-un musical sau comedie	Nominalizare
1979	The Deer Hunter	Cel mai bun actor într-o dramă	Nominalizare
1981	Raging Bull	Cel mai bun actor într-o dramă	Câștigat
1989	Midnight Run	Cel mai bun actor într-un musical sau comedie	Nominalizare
1992	Cape Fear	Cel mai bun actor într-o dramă	Nominalizare
2000	Analyze This	Cel mai bun actor într-un musical sau comedie	Nominalizare
2001	Meet the Parents	Cel mai bun actor într-un musical sau comedie	Nominalizare
2011	Pentru întreaga carieră	Cecil B. DeMille Award	Câștigat

BAFTA[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Categorie	Rezultat
1976	The Godfather: Part II	Cel mai bun debutant	Nominalizare
1977	Taxi Driver	Cel mai bun actor	Nominalizare
1979	The Deer Hunter	Cel mai bun actor	Nominalizare
1980	Raging Bull	Cel mai bun actor	Nominalizare
1984	The King of Comedy	Cel mai bun actor	Nominalizare
1990	Goodfellas	Cel mai bun actor	Nominalizare

TuninBoy · October 14, 2015

Al Pacino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Al pacino)

Premii Oscar
Al Pacino

Nume la naștere	Alfredo James Pacino
Născut	25 aprilie 1940 (75 de ani) New York City, SUA
Alma mater	HB Studio
Ocupație	actor, regizor, scenarist,producător
Ani de activitate	1968-prezent
Partener(i)	Jan Tarrant (1988–89) Beverly D'Angelo (1996–2003)
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Cel mai bun actor Parfum de femeie (1992)
modifică

Alfredo James "Al" Pacino (n. 25 aprilie 1940) este un actor italian american, considerat a fi unul dintre cei mai talentați din istoria cinematografiei.

Cuprins

[ascunde]

Viața[modificare | modificare sursă]

Al Pacino s-a născut în cartierul Bronx din New York, într-o familie italiano-americană. Tatăl său, Salvatore Pacino, s-a născut în orașul italian Corleone, din provincia Palermo, Sicilia. Mama sa, Rose Gerard, se trăgea dintr-un nativ italian și o newyork-eză de origine italiană. Părinții săi au divorțat când Pacino avea doi ani.^[1] În 1961 a fost arestat în Rhode Island pentru că purta asupra sa o armă de calibru 38.^[2] Al s-a mutat cu mama sa în casa bunicilor, unde și-a petrecut restul copilăriei. Când era tânăr, lui Al îi plăcea să imite actorii pe care îi vedea în filme, încerca diverse voci și stări emoționale. Chiar dacă orele de la școală nu îi erau pe plac, își găsea liniștea în piesele de teatru ale școlii. După ce a renunțat la școală, Al s-a hotărât să înceapă viața de actor, găsind roluri mici în producții de teatru.^[3] În prima perioadă a actoriei, Pacino nu făcea prea mulți bani și trăia în săracie. Totul s-a schimbat din 1966, când a fost acceptat la cursurile lui Lee Strasberg.^[1]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Al Pacino în 1971

Pacino a început să obțină roluri mai importante și a obținut un premiu Obie pentru rolul din The Indian Wants the Bronx.^[4] Curând a luat și un premiu Tony pentru rolul din Does the Tiger Wear a Necktie?.^[5] A devenit cunoscut după ce a jucat în Me, Natalie (1969) și The Panic in Needle Park(1971).

Tot atunci se căutau protagoniști pentru ecranizarea romanului Nașul (The Godfather) al lui Mario Puzzo. Al Pacino reușește să participe la preselecție și îl impresionează pe Francis Ford Coppola, regizorul, deși toți ceilalți participanți la acest proiect cereau un actor mai cunoscut decât "nimicul ăla de Pacino". Francis l-a susținut însă în continuare pe Pacino și i-a oferit rolul foarte important al lui Michael Corleone.^[6]^[7] Din cauza aceasta, Francis a fost speriat că ar putea fi înlocuit cu un alt regizor, așa că a filmat foarte repede. Când filmul a fost lansat, a avut un succes imens, iar toată lumea a admirat rolul lui Al Pacino, care a fost chiar nominalizat la Oscar pentru "cel mai bun actor în rol secundar".^[8] Aproape peste noapte a devenit dintr-un "nimeni" un star internațional.

Chiar dacă ar fi putut alege roluri mai ușoare, Pacino și-a ales câteva dintre cele mai grele roluri din istoria cinematografiei. Urmează rolurile dinSerpico, Dog Day Afternoon, Bobby Deerfield și ...And Justice For All. Anii '80 au început cu două insuccese de casă pentru Pacino: Cruising și Author! Author!, care au avut încasări mult mai mici decât așteptările.^[1] Însă, în 1983, Scarface are un succes imens, devenind un "basm" mafiot care va fi popular încă 20 de ani.^[6]

Anii '90 au fost, probabil, cei mai prolifici pentru Al Pacino, care obține, în sfârșit, Oscarul pentru cel mai bun actor cu fimul Scent Of A Woman, în 1992.^[9] Godfather Part 3, Dick Tracy și Glengarry Glen Ross sunt numai câteva din succesele lui Pacino de la începutul anilor '90. În ultima parte a acestui deceniu, au urmat Carlito's Way, Heat, City Hall, The Insider și Donnie Brasco.

Al Pacino a fost toată viața burlac. Totuși a avut relații de lungă durată, cum ar fi cea cu actrița Diane Keaton. La începutul anilor '90 s-a lăsat de fumat pentru a-și reface vocea, care se deteriorase pe parcursul anilor.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Graffiti cu Al Pacino în rolul lui Tony Montana

Títlul original	Títlul în română	Rol	Regizor	An
Me, Natalie	Eu, Natalie	Tony	Fred Coe	1969
The Panic in Needle Park	Panică în Needle Park	Bobby	Jerry Schatzberg	1971
The Godfather	Nașul	Don Michael Corleone	Francis Ford Coppola	1972
Scarecrow	Sperietoarea	Francis	Jerry Schatzberg	1973
Serpico	Serpico	Frank Serpico	Sidney Lumet	1973
The Godfather Part II	Nașul Partea a II-a	Don Michael Corleone	Francis Ford Coppola	1974
Dog Day Afternoon	După-amiază de câine	Sonny Wortzik	Sidney Lumet	1975
Bobby Deerfield	Bobby Deerfield	Bobby Deerfield	Sydney Pollack	1977
...And Justice for All	Dreptate pentru toți	Arthur Kirkland	Norman Jewison	1979
Cruising	Încrucișarea	Steve Burns	William Friedkin	1980
Author! Author!	Autor! Autor!	Ivan Travalian	Arthur Hiller	1982
Scarface	Scarface	Antonio Montana	Brian De Palma	1983
Revolution	Revoluția	Tom Dobb	Hugh Hudson	1985
Sea of Love	Când dragostea ucide	Detectivul Frank Keller	Harold Becker	1989
Dick Tracy	Dick Tracy	Big Boy Caprice	Warren Beatty	1990
The Godfather Part III	Nașul Partea a III-a	Don Michael Corleone	Francis Ford Coppola	1990
Frankie and Johnny	Frankie și Johnny	Johnny	Garry Marshall	1990
Glengarry Glen Ross	Totul sau nimic	Ricky Roma	James Foley	1992
Scent of a Woman	Parfum de femeie	Frank Slade	Martin Brest	1992
Carlito's Way	Carlito	Carlito Brigante	Brian De Palma	1993
Heat	Obsesia	Vincent Hanna	Michael Mann	1995
City Hall	Primăria	John Pappas	Harold Becker	1996
Looking for Richard	În căutarea lui Richard	Richard III/el însuși	Al Pacino	1996
Donnie Brasco	Donnie Brasco	Lefty Ruggiero	Mike Newell	1997
The Devil's Advocate	Pact cu Diavolul	John Milton	Taylor Hackford	1997
The Insider	The Insider	Lowell Bergman	Michael Mann	1999
Any Given Sunday	Duminică, pierzi sau câștigi	Tony D'Amato	Oliver Stone	1999
Chinese Coffee	Cafea Chinezeasca	Harry Levine	Al Pacino	2000
Insomnia	Insomnia	Will Dormer	Christopher Nolan	2002
People I Know	Cu cărțile pe masă	Eli Wurman	Daniel Algrant	2002
S1m0ne	S1m0ne	Viktor Taransky	Andrew Niccol	2002
The Recruit	Recrutul	Walter Burke	Roger Donaldson	2003
Angels in America	Îngeri în America	Roy Cohn	Mike Nichols	2003
The Merchant of Venice	Neguțătorul din Veneția	Shylock	Michael Radford	2004
Two for the Money	Viața ca un pariu	Walter Abrams	D.J. Caruso	2005
Torch	Torța		Harold Becker	2006
88 Minutes	88 de minute	Jack Gramm	Jon Avnet	2006
Riffifi	Riffifi	?	Harold Becker	2007
Ocean's 13	Ocean's Thirteen - Acum sunt 13	Willie Bank	Steven Soderbergh	2007
Righteous Kill	Crime justificate	detectivul David Fisk	Jon Avnet	2008

Premii[modificare | modificare sursă]

Oscar:

1993 - Cel mai bun actor în rol principal - Scent Of A Woman

nominalizat:

1973 - Cel mai bun actor în rol secundar - The Godfather
1974 - Cel mai bun actor în rol principal - Serpico
1975 - Cel mai bun actor în rol principal - The Godfather Part II
1976 - Cel mai bun actor în rol principal - Dog Day Afternoon
1980 - Cel mai bun actor în rol principal - ...And Justice for All
1991 - Cel mai bun actor în rol secundar - Dick Tracy
1993 - Cel mai bun actor în rol secundar - Glengarry Glen Ross

nominalizat:

1973 - Cel mai bun actor într-o dramă - The Godfather
1975 - Cel mai bun actor într-o dramă - The Godfather Part II
1976 - Cel mai bun actor într-o dramă - Dog Day Afternoon
1978 - Cel mai bun actor într-o dramă - Bobby Deerfield
1980 - Cel mai bun actor într-o dramă - ...And Justice for All
1983 - Cel mai bun actor într-o comedie sau muzical - Author! Author!
1984 - Cel mai bun actor într-o dramă - Scarface
1990 - Cel mai bun actor într-o dramă - Sea Of Love
1991 - Cel mai bun actor în rol secundar - Dick Tracy
1991 - Cel mai bun actor într-o dramă - The Godfather Part III
1993 - Cel mai bun actor în rol secundar - Glengarry Glen Ross

odysey_5 · October 15, 2015

Jason Statham



Născut	26 iulie 1967 (48 de ani) Shirebrook, Derbyshire, Anglia
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Ocupație	Actor
Ani de activitate	1998–prezent

Jason Statham (n. 26 iulie 1967)este un actor și practicant de arte marțiale englez. Este cunoscut pentru rolurile sale din filmele lui Guy Ritchie Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998), Snatch (2000) și Revolver (2005), dar și pentru thriller de acțiune ca trilogia The Transporter (2002–08), War (2007), Death Race (2008) sau seria de filme The Expendables (2010–2014).

Biografie

Concurent olimpic la scufundari pentru echipa națională britanică, a terminat pe locul 12 la Campionatele Mondiale din 1992. A urmat o perioadă în care a fost model, dealer pe piața neagră și, în cele din urmă, actor. Rolul său de debut, Bacon din "Jocuri, poturi și focuri de armă" (Lock, Stock and Two Smoking Barrels), filmat în 1998, l-a câștigat prin intermediul agenției French Connection, pentru care lucra drept model. Agenția, devenind investitor majoritar al filmului, l-a prezentat pe Jason lui Guy Ritchie, care l-a invitat la o probă pentru noul film, oferindu-i provocarea de a juca rolul unui vânzător de bijuterii pe piața neagră, care urma să cumpere bijuterii false. Lui Jason probabil i-a ieșit totul bine, pentru că Lock, Stock and Two Smoking Barrels a avut succes.

Viața personală

Statham a avut o relație de șapte ani cu modelul Kelly Brook, până în 2004.^[8]^[9] Din aprilie 2010 este într-o relație cu modelul Rosie Huntington-Whiteley.^[10]

Filmografie

Film

An	Titlu	Rol	Note
1998	Lock, Stock and Two Smoking Barrels	Bacon
2000	Snatch	Turcul
2000	Turn It Up	Mr. B
2001	Ghosts of Mars	Sergeant Jericho Butler
	The One	MVA Agent Evan Funsch
	Mean Machine	Monk
2002	The Transporter	Frank Martin
2003	The Italian Job	Handsome Rob
2004	Collateral	Airport man	Cameo
2004	Cellular	Ethan Greer
2005	Transporter 2	Frank Martin
	Revolver	Jake Green
	London	Bateman
	Chaos	Detective Quentin Conners
2006	The Pink Panther	Yves Gluant	necreditat
2006	Crank	Chev Chelios
2007	War	FBI Agent John Crawford
2008	The Bank Job	Terry Leather
	In the Name of the King	Farmer Daimon
	Death Race	Jensen Garner "Frankenstein" Ames
	Transporter 3	Frank Martin
2009	Crank: High Voltage	Chev Chelios
2010	13	Jasper Bagges
2010	The Expendables	Lee Christmas
2011	The Mechanic	Arthur Bishop
	Gnomeo & Juliet	Tybalt	Voice only
	Blitz	Detective Sergeant Tom Brant
	Killer Elite	Danny Bryce
2012	Safe	Luke Wright
2012	The Expendables 2	Lee Christmas
2013	Parker	Parker
	Fast & Furious 6	Deckard Shaw	Cameo
	Hummingbird	Joey Jones	Lansat ca Redemption în SUA și ca Crazy Joe în Franța
	Homefront	Phil Broker
2014	The Expendables 3	Lee Christmas
2015	Wild Card	Nick Wild
	Furious 7	Deckard Shaw
	Spy	Rick Ford
2016	Mechanic: Resurrection	Arthur Bishop	Post-producție

Jocuri video

An	Titlu	Rol	Note
2002	Red Faction II	Shrike	Voce
2003	Call of Duty	Sergeant Waters	Voce

odysey_5 · October 16, 2015

Actriţa Vivien Leigh, considerată de poetul John Betjeman "esenţa femeii britanice" şi a cărei căsătorie cu Laurence Olivier a reprezentat povestea de dragoste ce a încântat Hollywood-ul în anii 1930, ar fi fost în realitate o femeie bisexuală şi adulteră, informează dailymail.co.uk.

Potrivit unei noi biografii, intitulată "Damn You, Scarlett O'Hara", care va fi publicată în Statele Unite ale Americii, actriţa Vivien Leigh, interpreta celebrei Scarlett din filmul "Pe aripile vântului", a avut numeroase aventuri sentimentale, atât cu femei, cât şi cu bărbaţi.

Relaţia ei cu Laurence Olivier era una "promiscuă", ei înşelându-se unul pe celălalt, chiar la câteva luni după ce au devenit amanţi, în 1937, potrivit unor memorii ale actriţei, nepublicate, şi declaraţiilor unor martori.

Potrivit acestei biografii, actriţa britanică ar fi avut cel puţin trei relaţii sexuale cu femei. În plus, volumul descrie apetitul mare al actriţei pentru "golanii de vânzare" - numele sub care erau cunoscuţi bărbaţii care se prostituau la Scotty's, un bordel din Los Angeles ce funcţiona sub acoperirea unei benzinării.

"Se baza pe discreţia profesională a bărbaţilor din această meserie, sperând ca ei să nu se laude că au «servit-o» pe Scarlett O'Hara", a declarat o sursă din editura care va publica acest volum biografic. "Se pare că Vivien Leigh ar fi fost dată afară dintr-un hotel din Italia pentru că aducea în camera ei prea mulţi «băieţi de pe stradă»", a adăugat aceeaşi firmă.

Volumul a fost scris de Darwin Porter, care a cunoscut-o pe actriţa britanică în anii 1960, şi de Roy Moseley, fostul asistent personal al lui Laurence Olivier. Potrivit acestei biografii, Vivien Leigh ar fi întreţinut relaţii sexuale cu actriţa britanică Isabel Jeans şi cu alte două femei şi l-ar fi înşelat pe soţul ei cu doi dintre actorii alături de care a jucat în filme - Marlon Brando şi Rex Harrison.

Vivien Leigh şi Laurence Olivier s-au căsătorit în 1940 şi au divorţat în 1960. Vivien Leigh, despre care s-a afirmat în trecut că a suferit şi de pe urma unor tulburări psihice, a murit în 1967, la vârsta de 53 de ani.

BELLE_ · October 17, 2015

Elizabeth Taylor

Biografie

Elizabeth Taylor s-a nascut la 27 februarie 1932 si a murit pe 23 martie 2011, la Hampstead, in apropiere de Londra. In iunie 1939, familia Taylor se imbarca pentru California. Hedda Hopper, celebra la Hollywood, ii face intrarea lui Liz in lumea filmului la doar 9 ani. In 1951, ea triumfa cu "Un loc la soare". La 6 mai 1950, se casatoreste cu Nick Hilton, fiul miliardarului Conrad Hilton. Divortul intervine dupa numai sase luni. Succesiv, frumoasa cu ochi violeti se casatoreste cu Michael Wilding, Mike Todd si Eddie Fisher. De la Wilding, Liz "mosteneste" doi copii, de la Tood un munte de dolari.

In 1958, Liz avea 26 de ani, jucase deja in 28 de filme si fusese nominalizata de trei ori pentru Oscar. Acum il cunoaste pe Burton, actor de teatru englez, nascut intr-o familie saraca de mineri din Tara Galilor. Cei doi s-au cunoscut in timpul filmarilor la "Cleopatra". A fost ca o lovitura de trasnet. Pareau vrajiti. Insa Liz nu a renuntat la Fisher pana ce Richard nu a divortat de Sybil, sotia care ii daruise doi copii. "Visul" frumos a durat foarte putin insa, transformandu-se usor in cosmar. Pasiunea o purta din tornada in tornada.

A turnat cate patru filme pe an, parcurgand lumea in lux. Cumparau tablouri, diamante si iahturi. Din 1967, incepe ruptura. Liz obtine Oscarul pentru rolul din "Cui i-e frica de Virginia Woolf?". La 26 iunie 1974, divorteaza de Richard. Turnasera impreuna 13 filme si castigase, numai ea, 30 de milioane de dolari. In 1975, la 10 octombrie, se recasatoreste cu Burton, in Africa de Sud, in prezenta unui numar mare de indigeni. La 10 august 1976, Liz divorteaza din nou, in Haiti. Avea 44 de ani. Richard Burton, care era alcoolic si toxicoman, afirma in 1984: "Eu beau ca sa mor, dar Liz a supravietuit. Ea are lumea ei. A mea este doar teatrul".

A fost cea mai rasfatata actrita de la Hollywood. Criticii spun ca a fost si cea mai "scumpa". Numai pentru "Cleopatra" a primit, in 1962, peste un milion de dolari. Mai presus de toate acestea insa, istoria cinematografiei a retinut si va pastra in memoria ei dragostea furtunoasa, de atatea ori sfaramata, a cuplului Liz-Richard. Elizabeth Taylor si-a trait viata aidoma interpretarii celor mai reusite roluri: cu pasiune si cu daruire.

http://www.cinemagia.ro/actori/elizabeth-taylor-4120/

http://www.imdb.com/name/nm0000072/

Chani · October 17, 2015

Richard Dean Anderson

From Wikipedia, the free encyclopedia

Richard Dean Anderson
Anderson at an event with Air Force personnel. (2004)
Born	January 23, 1950 (age 65) Minneapolis, Minnesota, U.S.
Occupation	Actor, producer, composer
Years active	1976–present
Partner(s)	Apryl Prose (?-2002)
Children	Wylie Quinn Annarose Anderson (b. 1998)
Parent(s)	Stuart Jay Anderson (father) Jocelyn Rhae Carter (mother)
Website	Officially endorsed fan website

Richard Dean Anderson (born January 23, 1950) is an American television and film actor, television producer and composer. He began his television career in 1976, playing Dr. Jeff Webber in the American soap-operaseries General Hospital, then rose to prominence as the lead actor in the television series MacGyver (1985–1992). Anderson later appeared in films, including Through the Eyes of a Killer (1992), Pandora's Clock (1996) and Firehouse (1997).

In 1997 Anderson returned to television as the lead actor of the series Stargate SG-1, a spin-off of the 1994 film Stargate. He played the lead from 1997 to 2005 and had a recurring role from 2005 to 2007. Since 1997 Anderson has starred in only one film: Stargate: Continuum, released in 2008 as a spin-off film after the Stargate SG-1 series finale in 2007. He appears in the follow-up Stargate series Stargate: Atlantis and Stargate: Universe (as Brigadier General Jack O'Neill).

Early life[edit]

Anderson was born in Minneapolis, Minnesota to Stuart Jay Anderson and Jocelyn Rhae Carter, and was the oldest of four brothers.^[1] He is of Scottish, Swedish, Norwegian and Mohawk descent.^[2] He grew up inRoseville, Minnesota and attended Alexander Ramsey High School.^[3] As a child, Anderson's dream of becoming a professional hockey player ended when he broke both his arms. Anderson developed an early interest in music, art and acting. For a short time he tried to become a jazz musician.^[1]

Career[edit]

Anderson studied to become an actor at St. Cloud State University in Minnesota and then at Ohio University in Athens, Ohio, but later dropped out before he received his degree because he felt "listless". Right after his junior year in college, Anderson participated with friends in a cross-country bicycle ride from Minnesota to Alaska. (Per Mr. Anderson on 3/28/2014, he took this trip at age 17.^{[citation needed]}) He then moved to North Hollywood along with his friend Ricky V. and girlfriend Dianne, then to New York, then moved permanently to Los Angeles. At the start he worked as a whale handler in a marine mammal show, a musician in medieval dinner theater, and as a street mime and juggler.^[4] Anderson has stated that this period was "the happiest of my life" and has expressed an interest in teaching juggling, clowning and other circus arts to disadvantaged youths.^[1]^[5]

Anderson's first role was in the American soap opera, General Hospital as Dr. Jeff Webber from 1976 to 1981. In 1982–1983 He starred as Adam in the CBS television series Seven Brides for Seven Brothers (based very loosely on the movie of the same name). In the 1983–1984 season, he played Lieutenant Simon Adams on the 22-week Dennis Weaver series Emerald Point N.A.S. on CBS, stealing away Celia Warren (Susan Dey), the wife of naval lawyer Jack Warren (Charles Frank).^[4] Anderson then played Tony Kaiser in the acclaimed TV movie Ordinary Heroes, which aired in 1986.^[6]

MacGyver[edit]

Anderson came to fame in the lead role of Angus MacGyver in the hit television series MacGyver, which lasted from 1985 to 1992 and was highly successful throughout its seven-year run.^[7] The character Angus MacGyver, known as just MacGyver or Mac until the final season, was an optimistic action hero that was notable for using a Swiss Army knife instead of a firearm as his tool of choice.

Anderson would go on to produce two follow-up movies to MacGyver, in 1994.^[1] After the cancellation of MacGyver, Anderson stated "MacGyver was seven years of being in virtually every frame that was shot and having absolutely no life at all."^[8]

Later career[edit]

In 1995 he co-starred with John de Lancie in Legend, a comic series of only twelve episodes about a dime novel writer within the Wild West who against his will has to play the role of his own fictional character. Originally written as a TV movie, with the decision to make Legend a series, the original teleplay became the two-hour pilot episode. Anderson was applauded for his roles as Ernest Pratt and Nicodemus Legend by many critics, most notably John O'Connor from The New York Times.^[9]

From 1997 to 2005, Anderson starred as Jack O'Neill in Stargate SG-1, based on the movie Stargate starring Kurt Russell and James Spader.^[10] John Symes president of Metro–Goldwyn–Mayer (MGM) called Anderson himself and asked him if he wanted a part in the series. Anderson watched the Stargate film over and over again and came to the conclusion that the film had "great potential" and signed a contract with the Stargate producers.^[5] Anderson agreed to become involved with the project if his character was allowed significantly more comedic leeway than Kurt Russell's character in the feature film. He also requested Stargate SG-1 to be more of an ensemble show, so that he would not be carrying the plot alone as on MacGyver.^[11] In season eight, he chose to have his character "promoted" to base commander on Don S. Davis's advice.^[12] This enabled the late Davis to retire from acting due to his ailing health, and Anderson to take over the smaller role which involved far less on-location shooting so that he could spend more time with his young daughter.^[13] The following season, Anderson terminated his status as star and producer of Stargate SG-1 opting to make several guest appearances per season instead, allowing his sizable role to be filled by veteran actors Ben Browder (replacing Anderson as field commander), Claudia Black (replacing Anderson as the comic relief) and Emmy nominee Beau Bridges (replacing Anderson as Base commander).

At the Air Force Association's 57th Annual Air Force Anniversary Dinner in Washington, D.C., on September 14, 2004, then-Air Force Chief-of-Staff, General John P. Jumper,^[14] presented Anderson with an award because of his role as star and executive producer ofStargate SG-1, a series which portrayed the Air Force in a positive light from its premiere.^[15] Anderson was also made an honorary Air Force brigadier general.^[16]

A great fan of the television show The Simpsons, which he had continually referenced during his time on SG-1, Anderson was invited in 2005 to guest star on the show. He voiced himself in the episode "Kiss Kiss, Bang Bangalore" in which the actor was kidnapped by Selma and Patty Bouvier, Marge Simpson's sisters, his MacGyver character having been their longstanding heartthrob.^[7] Dan Castellaneta, the voice actor who portrays Homer Simpson (among other characters), made a guest appearance on Stargate SG-1("Citizen Joe") and, in describing his unnatural ability to see the life events of Jack O'Neill, made reference to O'Neill's fondness for The Simpsons.^[17]^[18]

Anderson briefly reprised his role as Angus MacGyver in 2006 when he appeared in a MasterCard commercial during Super Bowl XL. While the plot follows the "MacGyver Formula", it is somewhat satirical of the series, showing unlikely if not impossible solutions to the obstacles faced by Anderson's character (in one shot, he cuts through a thick rope with a pine-scented air freshener).^[19] The official MasterCard website for the commercial refers to it as "the Return of MacGyver".

Lee David Zlotoff the creator of MacGyver, announced on May 3, 2008, that a MacGyver film was in production.^[20] Anderson has expressed interest in revisiting his role; however, there is no word on who will be playing the role of MacGyver in the film.^[21]^[22]

Anderson cameoed as MacGyver in what seemed to be a Saturday Night Live advertisement parody featuring the show's recurring character MacGruber (portrayed by Will Forte), but was rather a real commercial for both Saturday Night Live and Pepsi, in which the titular character becomes obsessed with the soft drink. This aired three times during the January 31, 2009 SNL broadcast, and the second part aired again during Super Bowl XLIII on the following day.^[23]^[24]

Anderson has also played the role of General Jack O'Neill in Stargate Atlantis and Stargate Universe which first aired in October 2009.

Anderson joined the cast of Fairly Legal on USA Network in Fall 2010 in the recurring role of David Smith, appearing in three episodes.^[25]

Producer and composer[edit]

Anderson has served as an executive producer in six shows in which he has acted himself: MacGyver: Lost Treasure of Atlantis, MacGyver: Trail to Doomsday, Legend, Stargate SG-1, Firehouse and From Stargate to Atlantis: Sci Fi Lowdown.

Anderson composed the song "Eau d'Leo" for the MacGyver episode "The Negotiator".^[26]

Together with Michael Greenburg, Anderson created the Gekko Film Corporation. The company was involved with Stargate SG-1, producing every episode from 1997–2007 with the exception of 2006. The company itself has served as Anderson's backing agency.^[27]

Personal life[edit]

Anderson has divided his time among Vancouver, Los Angeles, and northern Minnesota.^[4] Never married, Anderson has one child with Apryl Prose, who gave birth to their daughter Wylie Quinn Annarose Anderson, on August 2, 1998. (He and Prose later split in 2002, sharing custody of Wylie)^{[citation needed]}

Anderson left Stargate SG-1 because he wanted to spend more time with his daughter:

Being a father, well, I don't know if this is a change, but it makes me want to get out of here faster. Get off the clock. Just 'cause the baby is my reason for living, my reason for coming to work.^[26]

Anderson has supported Waterkeeper Alliance, an organization trying to stop water pollution.^[28] Anderson is a member of the Board of Trustees for Challengers Boys and Girls Club, a youth organization established in 1968 with the help of MacGyver producer Stephen Downing, and featured in an episode from season 4 of the show. He received the 1995 Celebrity Award from the Make-a-Wish Foundation because of his commitment to the foundation. He is also a supporter for various Sclerosis Society non-profit organizations and has done several public service announcements to show his support for the various organizations. Anderson is an avid supporter of the Special Olympics and was one of many speakers at the 1991 opening ceremonies. In recent years, he has helped several environmental organizations around the world. He is a member of Board of Advisors of the Sea Shepherd Conservation Society has worked with the members of Earth Rivers Expeditions to Produce River Project.^[29]^[30]

Awards[edit]

See also: List of awards and nominations received by Richard Dean Anderson

Filmography[edit]

Film, Television and Video Games
Year	Title	Role	Notes
1976– 1981	General Hospital	Dr. Jeff Webber	Soap Opera
1982	Young Doctors in Love	Drug Dealer	uncredited
1982– 1983	Seven Brides for Seven Brothers	Adam McFadden	TV series
1983	Emerald Point N.A.S.	Navy Lt. Simon Adams	TV series
1983	D.C. Cab	Bad Guy
1985– 1992	MacGyver	Angus MacGyver	TV series. Lead role (139 episodes)
1986	Ordinary Heroes	Tony Kaiser
1986	Odd Jobs	Spud
1992	In the Eyes of a Stranger	Jack Rourke	TV
1992	Through the Eyes of a Killer	Ray Bellano	TV
1994	MacGyver: Lost Treasure of Atlantis	Angus MacGyver	TV
1994	Beyond Betrayal	Bradley Matthews	TV
1994	MacGyver: Trail to Doomsday	Angus MacGyver	TV
1995	Legend	Ernest Pratt/Nicodemus Legend	TV series
1995	Past the Bleachers	Bill Parish	TV
1996	Pandora's Clock	Capt. James Holland	TV
1997	Fallout	Mayor Killian Darkwater (voice)	Video Game
1997	Firehouse	Lt. Michael Brooks	TV
1997– 2007	Stargate SG-1	Colonel/Brigadier General/Major General Jack O'Neill (USAF)	(main cast member 1997–2005, recurring 2005–2007) TV series
2008	Stargate: Continuum	Major General/Colonel Jack O'Neill,USAF	Direct-to-DVD movie
2011	Fairly Legal	David Smith	TV series (for 5 episodes)
2012	MacGyver and the new Citan^[31]	Angus MacGyver	Webisodes

Television Guest Appearances
Year	Title	Role	Notes
1981	The Facts of Life	Brian Parker	2.16 "Brian and Sylvia"
1981	Today's F.B.I.	Andy McFey	"The Fugitive"
1982	The Love Boat	Carter Randall	5.24 "Isaac Gets Physical/She Brought Her Mother Along/Cold Feet"
1990–1991	The Joan Rivers Show	Himself
1990–1992	The Arsenio Hall Show	Himself
1996	Late Night with Conan O'Brien	Himself
1997	Newton's Apple	Himself
1998	Late Night with Conan O'Brien	Himself
2000	Donny & Marie	Himself
2000	The Martin Short Show	Himself
2000	National Geographic Explorer	Himself	"North America's Last True Wilderness"
2004	The Late Late Show with Craig Kilborn	Himself
2006	The Simpsons	Himself (voice)	17.17 "Kiss Kiss, Bang Bangalore"
2004–2006	Stargate Atlantis	Brigadier General Jack O'Neill Major General Jack O'Neill	2004: "Rising (Part 1)" 2006: "The Real World", "The Return"
2005–2007	Stargate SG-1	Major General Jack O'Neill	2005: "Avalon (Part 1)", "Origin" 2006: "200" 2007: "The Shroud"
2009–2010	Stargate Universe	Lt. General Jack O'Neill	2009: "Air", "Earth" 2010: "Subversion", "Incursion Part 1"
2010	Saturday Night Live	Angus MacGyver	MacGruber skits
2011	Raising Hope	Keith	2.06 "Jimmy and the Kid"
2013	Don't Trust the B---- in Apartment 23	Himself	2.13 "Original Bitch..."

Producer
Year	Title	Role	Notes
1994	MacGyver: Lost Treasure of Atlantis	Executive Producer	TV
1994	MacGyver: Trail to Doomsday	Executive Producer	TV
1997	Stargate SG-1	Executive Producer	TV series
1997	Firehouse	Executive Producer	TV
2004	From Stargate to Atlantis: Sci Fi Lowdown	Executive Producer	TV

Composer
Year	Title	Notes
1988	MacGyver	TV series (song "Eau d'Leo" in episode "The Negotiator")

Anakin · October 17, 2015

Carrie Fisher

From Wikipedia, the free encyclopedia

Carrie Fisher
Fisher in 2013
Born	Carrie Frances Fisher October 21, 1956 (age 58) Beverly Hills, California, U.S.
Occupation	Actress, novelist, screenwriter, performance artist
Years active	1973–present
Spouse(s)	Paul Simon (m. 1983–84)
Partner(s)	Bryan Lourd (1991–1994)
Children	Billie Lourd
Parent(s)	Eddie Fisher Debbie Reynolds

Carrie Frances Fisher (born October 21, 1956) is an American actress, novelist, screenwriter, and performance artist. She is best known for her portrayal of Princess Leia Organa in the original Star Wars trilogy, and will reprise the character in Star Wars: The Force Awakens. She is also known for her bestselling novel Postcards from the Edge and screenplay for the film of the same name, as well as her autobiographical one-woman play and the nonfiction book Wishful Drinking based on the show. Besides her work in the Star Wars original trilogy, she has had roles in films such as The Blues Brothers, Hannah and Her Sisters, The 'Burbs, When Harry Met Sally...and Shampoo.

Early life[edit]

Fisher was born in Beverly Hills, California, the daughter of singer Eddie Fisher and actress Debbie Reynolds. Her father was Jewish, the son of immigrants from Russia, and her mother was raised a Nazarene, and is of Scots-Irish and English ancestry.^[1]^[2]^[3]^[4] Her younger brother is producer and actor Todd Fisher, and her half-sisters are actresses Joely Fisher and Tricia Leigh Fisher, whose mother is the singer and actress Connie Stevens.

When Fisher was two, her parents divorced after her father left Reynolds for her best friend, actress Elizabeth Taylor, the widow of her father's best friend Mike Todd. The following year, her mother married shoe store chain owner Harry Karl, who secretly spent Reynolds's life savings. She attended Beverly Hills High School, but she left to join her mother on the road.^[5] She appeared as a debutante and singer in the hit Broadway revival Irene (1973), which starred her mother.

Career[edit]

1970s[edit]

Fisher with Wim Wenders in 1978

In 1973, Fisher enrolled at London's Central School of Speech and Drama, which she attended for 18 months. She made her film debut in the Columbia comedy Shampoo(1975) starring Warren Beatty, Julie Christie and Goldie Hawn, with Lee Grant and Jack Warden as her character's parents. In 1977, Fisher starred as Princess Leia in George Lucas's science-fiction film Star Wars (later retitled Star Wars Episode IV: A New Hope) opposite Mark Hamill and Harrison Ford.^[6] At the time, she believed the script for Star Wars was fantastic, but did not expect many people to agree with her, and though her fellow actors were not close at the time, they bonded after the commercial success of the film.^[7] The huge success of Star Wars made her internationally famous and the character of Princess Leia became a merchandising triumph; small plastic action figures of the Princess were in toy stores throughout the Western world.

In April 1978, she appeared as the love interest in Ringo Starr's 1978 TV special Ringo.^[8]^[9] The next month, she appeared alongside John Ritter (who had also played inRingo) in the ABC-TV film Leave Yesterday Behind, as a horse trainer who helps Ritter's character after an accident leaves him a paraplegic. At this time, Fisher appeared withLaurence Olivier and Joanne Woodward in the anthology series Laurence Olivier Presents in a television version of the William Inge play Come Back, Little Sheba. That November, she appeared as Princess Leia in the 1978 made-for-TV film, Star Wars Holiday Special, and showed off her singing talent in the last scene.

1980s[edit]

Fisher later appeared in The Blues Brothers film as Jake's vengeful ex-lover; she is listed in the credits as "Mystery Woman". While in Chicago filming the movie, her life was saved by Dan Aykroyd when she was choking on a Brussels sprout and he performed the Heimlich maneuver on her.^[10] She appeared on Broadway in Censored Scenes from King Kong in 1980. That year, she reprised her role as Princess Leia in Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back. She also appeared in the Broadway production of Agnes of God in 1982.

In 1983, Fisher made another appearance as Princess Leia in Star Wars Episode VI: Return of the Jedi. She is one of the few actors or actresses to star in films with both John and James Belushi, later appearing with the latter in the film The Man with One Red Shoe. She appeared in the Woody Allen film Hannah and her Sisters in 1986.

In 1987, Fisher published her first novel, Postcards from the Edge. The book was semi-autobiographical in the sense that she fictionalized and satirized real-life events such as her drug addiction of the late 1970s and her relationship with her mother. It became a bestseller, and she received the Los Angeles Pen Award for Best First Novel. Also during 1987, she was in the Australian film The Time Guardian. In 1989, Fisher played a major supporting role in When Harry Met Sally, and in the same year, she appeared with Tom Hanks as his wife in The 'Burbs.

1990s[edit]

In 1990, Columbia Pictures released a film version of Postcards from the Edge, adapted for the screen by Fisher and starring Meryl Streep, Shirley MacLaine, and Dennis Quaid. Fisher appeared in the fantasy comedy film Drop Dead Fred in 1991, and played a therapist in Austin Powers: International Man of Mystery (1997). During the 1990s, Fisher also published the novels Surrender the Pink (1990) and Delusions of Grandma (1993).

2000s[edit]

In the film Scream 3 (2000), Fisher played an actress mistaken for Carrie Fisher. In 2001, Fisher played a nun in the Kevin Smith comedy Jay and Silent Bob Strike Back. She also co-wrote the TV comedy film These Old Broads (2001), of which she was also co-executive producer. It starred her mother, Debbie Reynolds, as well as Elizabeth Taylor, Joan Collins, and Shirley MacLaine. In this, Taylor's character, an agent, explains to Reynolds's character, an actress, that she was in an alcoholic blackout when she married the actress's husband, "Freddy".

Besides acting and writing original works, Fisher was one of the top script doctors in Hollywood, working on the screenplays of other writers.^[11]^[12] She did uncredited polishes on movies in a 15-year stretch from 1991 to 2005,^[11] and was hired by the creator of Star Wars, George Lucas, to polish scripts for his 1992 TV series The Young Indiana Jones Chronicles, as well as the dialogue for the Star Wars prequel scripts.^[11]Her expertise in this area was the reason she was chosen as one of the interviewers for the screenwriting documentary Dreams on Spec in 2007. However, during an interview in 2004, she said that she no longer did much script doctoring.^[12] However during the height of her career as a script doctor and rewriter, Fisher worked on Hook in 1991, Lethal Weapon 3 and Sister Act (1992), Made in America, Last Action Hero andSo I Married an Axe Murderer (1993), My Girl 2, Milk Money, The River Wild and Love Affair (1994), Outbreak (1995), The Mirror Has Two Faces (1996), The Wedding Singer (1998), The Out-of-Towners and Star Wars: Episode I - The Phantom Menace (1999), Coyote Ugly and Scream 3(2000), Kate & Leopold (2001), Star Wars: Episode II - Attack of the Clones (2002), Intolerable Cruelty (2003), which she did a rewrite of back in 1994 (although it's not known if any of her work remained after the Coen Brothers rewrote it years later), Mr. and Mrs. Smith (2005 film),^[13] and finally Star Wars: Episode III - Revenge of the Sith in that same year.

In 2005, Women in Film & Video - DC recognized Fisher with the Women of Vision Award.

Fisher also voices Peter Griffin's boss, Angela, on the animated sitcom Family Guy and appeared in a book of photographs titled Hollywood Moms (2001) for which she wrote the introduction. Fisher published a sequel to Postcards, The Best Awful There Is, in 2004. In August 2006, Fisher appeared prominently in the audience of the Comedy Central's Roast of William Shatner. In 2007, she was a full-time judge on FOX's filmmaking-competition reality television series On the Lot.

Fisher wrote and performed in her one-woman play Wishful Drinking at the Geffen Playhouse in Los Angeles from November 7, 2006, to January 14, 2007.^[14] Her show played at the Berkeley Repertory Theater through April 2008,^[15] followed by performances in San Jose, California, in July 2008, Hartford Stage in August 2008^[16] before moving on to the Arena Stage in Washington, D.C., in September 2008^[17] and Boston^[18] in October 2008. Fisher published her autobiographical book, also titled Wishful Drinking, based on her successful play in December 2008 and embarked on a media tour. On April 2, 2009, Fisher returned to the stage with her play at the Seattle Repertory Theatre with performances through May 9, 2009.^[19] On October 4, 2009, Wishful Drinking then opened on Broadway in New York at Studio 54 and played an extended run until January 17, 2010.^[20]^[21] In December 2009, Fisher's audiobook recording of her best-selling memoir, Wishful Drinking, earned her a nomination for a 2009 Grammy Award in the Best Spoken Word Album category.^[22]

Fisher joined Turner Classic Movies host Robert Osborne on Saturday evenings for The Essentials with informative and entertaining conversation on Hollywood's best films. She guest-starred in the episode titled "Sex and Another City" from season 3 of Sex and the City with Sarah Jessica Parker. This episode also featured Vince Vaughn, Hugh Hefner, and Sam Seder in guest roles. On October 25, 2007, Fisher guest-starred as Rosemary Howard on the second season episode of 30 Rock called "Rosemary's Baby", for which she received an Emmy Award^[23] nomination. Her last line in the show was a spoof from Star Wars: "Help me Liz Lemon, You're my only hope!" On April 28, 2008, she was a guest on Deal or No Deal. In 2008, she also had a cameo as a doctor in the Star Wars-related comedy Fanboys.

2010s[edit]

In 2010, HBO aired a feature-length documentary based on a special live performance of Fisher's Wishful Drinking stage production.^[24] Fisher also appeared on the seventh season of Entourage in the summer of 2010.^[24]

In August 2013, she was selected as a member of the main competition jury at the 2013 Venice Film Festival.

In June 2014, she filmed an appearance on the UK comedy panel show QI. It was broadcast on December 25, 2014.^[25] In 2015 she will star alongside Sharon Horgan and American comedian Rob Delaney inCatastrophe, a six-part comedy series for the British Channel 4^[26] that aired in the UK from 19 January 2015.

Return to Star Wars[edit]

In an interview posted March 2013, Fisher said she would reprise her role as Princess Leia in Episode VII of the series, "Elderly. She’s in an intergalactic old folks’ home [laughs]. I just think she would be just like she was before, only slower and less inclined to be up for the big battle."^[27] After other media outlets reported this on March 6, 2013, her representative said the same day Fisher was joking and nothing has been announced.^[28]

On January 21, 2014, in an interview with TV Guide, Carrie Fisher confirmed her involvement and the involvement of the original cast in the upcoming sequels by saying "as for the next Star Wars film, myself,Harrison Ford and Mark Hamill are expected to report to work in March or April. I'd like to wear my old cinnamon buns hairstyle again but with white hair. I think that would be funny."^[29]

In March 2014, Fisher stated that she was moving to London for six months because that was where filming would take place.^[30]

On April 29, 2014, the cast for Star Wars Episode VII was officially announced, and Fisher, along with original trilogy castmates Harrison Ford, Mark Hamill, Peter Mayhew, Anthony Daniels, and Kenny Baker have all been cast in their original roles for the upcoming film. New castmates include Andy Serkis, Domhnall Gleeson, Adam Driver, Oscar Isaac, John Boyega, Daisy Ridley, and Max von Sydow. Star Wars Episode VII, newly subtitled "The Force Awakens", is slated for release worldwide on December 18, 2015.

Personal life[edit]

Fisher dated musician Paul Simon from 1977 until 1983. In 1980 she was briefly engaged to Canadian actor and comedian Dan Aykroyd, who proposed on the set of their film The Blues Brothers. She said: "We had rings, we got blood tests, the whole shot. But then I got back together with Paul Simon."^[31] Fisher was married to Simon from August 1983 to July 1984, and they dated again for a time after their divorce. During their marriage, she appeared in Simon's music video for the song "Rene and Georgette Magritte with Their Dog after the War". Simon's song "Hearts and Bones" is about their relationship.^[32]

Subsequently, she had a relationship with Creative Artists Agency principal and casting agent Bryan Lourd. They had one child together, Billie Catherine Lourd (born July 17, 1992). Eddie Fisher states in his autobiography (Been There Done That) his granddaughter's name is Catherine Fisher Lourd and her nickname is "Billy". The couple's relationship ended when Lourd left to be in a relationship with another man. Though Fisher has described Lourd as her second husband in interviews, according to a 2004 profile of the actress and writer, she and Lourd were never legally married.^[33]

Fisher also had a close relationship with James Blunt. While working on his album Back to Bedlam in 2003, Blunt spent much of his time at Fisher's residence. When Vanity Fair's George Wayne asked Fisher if their relationship was sexual, she replied: "Absolutely not, but I did become his therapist. He was a soldier. This boy has seen awful stuff. Every time James hears fireworks or anything like that, his heart beats faster, and he gets 'fight or flight.' You know, he comes from a long line of soldiers dating back to the 10th century. He would tell me these horrible stories. He was a captain, a reconnaissance soldier. I became James’s therapist. So it would have been unethical to sleep with my patient."^[6]

On February 26, 2005, R. Gregory "Greg" Stevens, a lobbyist, was found dead in Fisher's California home due to an overdose of OxyContin compounded by obstructive sleep apnea.^[34] In an interview, Fisher claimed that Stevens's ghost haunted her mansion, which unsettled her: "I was a nut for a year", she explained, "and in that year I took drugs again."^[6]

Fisher has described herself as an "enthusiastic agnostic who would be happy to be shown that there is a God".^[35] She was raised Protestant,^[2] but often attends Jewish services, the faith of her father, withOrthodox friends.^[36] She was a spokesperson for Jenny Craig, Inc. television ads that aired in January 2011.^[37]

Bipolar disorder and drug problems[edit]

Fisher has publicly discussed her problems with drugs, her struggle with bipolar disorder, and her overcoming an addiction to prescription medication, most notably on ABC's 20/20 and The Secret Life of the Manic Depressive with Stephen Fry for the BBC. She discussed her 2008 memoir Wishful Drinking and various topics in it with Matt Lauer on NBC's Today on December 10, 2008, and also revealed that she would have turned down the role of Princess Leia had she realized it would give her the celebrity status that made her parents' lives difficult.^[38] This interview was followed by a similar appearance on The Late Late Show with Craig Ferguson on December 12, 2008, where she discussed her electroconvulsive therapy (ECT) treatments.^[39] She has said that she receives ECT every six weeks to "blow apart the cement" in her brain.^[40]

While she was in Sydney, Australia, Fisher revealed in another interview that she had a cocaine addiction during the filming of The Empire Strikes Back, and also survived an overdose. "Slowly, I realized I was doing a bit more drugs than other people and losing my choice in the matter", she said in an interview.^[41]^[42]

Filmography[edit]

Film
Year	Title	Role	Notes
1975	Shampoo	Lorna Karpf
1977	Star Wars	Princess Leia Organa
1980	The Empire Strikes Back	Princess Leia Organa
1980	The Blues Brothers	Mystery Woman
1981	Under the Rainbow	Annie Clark
1983	Return of the Jedi	Princess Leia Organa
1984	Garbo Talks	Lisa Rolfe
1985	The Man with One Red Shoe	Paula
1986	Hannah and Her Sisters	April
1986	Hollywood Vice Squad	Betty Melton
1987	Amazon Women on the Moon	Mary Brown	segment "Reckless Youth"
1987	The Time Guardian	Petra
1988	Appointment with Death	Nadine Boynton
1989	The 'burbs	Carol Peterson
1989	Loverboy	Monica Delancy
1989	She's Back	Beatrice
1989	When Harry Met Sally...	Marie
1990	Sweet Revenge	Linda
1990	Sibling Rivalry	Iris Turner-Hunter
1991	Drop Dead Fred	Janie
1991	Soapdish	Betsy Faye Sharon
1991	Hook	Woman kissing on bridge	Uncredited role
1992	This Is My Life	Claudia Curtis
1997	Austin Powers: International Man of Mystery	Therapist	Uncredited role
1999	Return of the Ewok	Herself	short subject, filmed in 1983
2000	Scream 3	Bianca	Cameo
2001	Heartbreakers	Ms. Surpin
2001	Jay and Silent Bob Strike Back	Nun
2002	A Midsummer Night's Rave
2003	Charlie's Angels: Full Throttle	Mother Superior
2003	Wonderland	Sally Hansen
2004	Stateside	Mrs. Dubois
2005	Undiscovered	Carrie
2007	Suffering Man's Charity	Reporter
2007	Cougar Club	Glady Goodbey
2008	The Women	Bailey Smith
2009	Fanboys	Doctor	Cameo appearance
2009	White Lightnin'	Cilla
2009	Sorority Row	Mrs. Crenshaw
2010	Wishful Drinking	Herself	HBO documentary of the stage show^[43]
2014	Maps to the Stars	Herself
2015	Star Wars: The Force Awakens	Princess Leia Organa	Post-Production

Television
Year	Title	Role	Notes
1977	Come Back, Little Sheba	Marie	Videotaped TV drama
1978	Ringo	Marquine	TV movie
1978	Leave Yesterday Behind	Marnie Clarkson	TV movie
1978	Star Wars Holiday Special	Princess Leia	TV movie
1982	Laverne & Shirley	Cathy	TV series, episode: "The Playboy Show"
1984	Faerie Tale Theatre	Thumbelina	TV series, episode: "Thumbelina"
1984	Frankenstein	Elizabeth	TV movie
1985	From Here to Maternity	Veronica	TV short
1985	George Burns Comedy Week		TV series, episode: "The Couch"
1985	Happily Ever After	Alice Conway	Voice only, TV movie
1986	Liberty	Emma Lazarus	TV movie
1986	Sunday Drive	Franny Jessup	TV movie
1987	Amazing Stories	Laurie McNamara	TV series, episode: "Gershwin's Trunk"
1989	Two Daddies	Alice Conway	Voice only, TV movie
1989	Trying Times	Enid	TV series, episode: "Hunger Chic"
1995	Present Tense, Past Perfect		TV short
1995	Frasier	Phyllis	TV series, episode "Phyllis", voice only
1997	Gun	Nancy	TV series, episode: "The Hole"
1998	Dr. Katz, Professional Therapist	Roz Katz	TV series, episode: "Thanksgiving"
2000	Sex and the City	Herself	TV series, episode: "Sex and Another City"
2001	These Old Broads	Hooker	TV movie
2002	A Nero Wolfe Mystery	Ellen Tenzer	TV series, two-part episode: "Motherhunt"
2003	Good Morning, Miami	Judy Silver	TV series, episode: "A Kiss Before Lying"
2004	Jack & Bobby	Madison Skutcher	TV series, episode: "The First Lady"
2005	Smallville	Pauline Kahn	TV series, episode: "Thirst"
2005	Romancing the Bride	Edwina	TV movie
2005–present	Family Guy	Angela	TV series, 26 episodes
2007	Odd Job Jack	Dr. Finch	TV series, episode: "The Beauty Beast"
2007	Weeds	Celia's attorney	TV series, episode: "The Brick Dance"
2007	Side Order of Life	Dr. Gilbert	TV series, episode:" Funeral for a Phone"
2007	30 Rock	Rosemary Howard	TV series, episode: "Rosemary's Baby"
2008	Robot Chicken: Star Wars Episode II	Princess Leia, Mon Mothma, Krayt Dragon's Mother	TV movie, voice only
2008	Bring Back... Star Wars	Herself	One-off TV episode
2010	Wright vs. Wrong	Joan Harrington	TV movie
2010	Entourage	Anna Fowler	TV series, episode "Tequila and Coke"
2010	Family Guy	Mon Mothma	TV series, episode: "It's a Trap", voice only
2010	A Quiet Word With ...	Herself	Australian TV conversation series, season 1, episode 2^[44]
2011	The Talk	Herself	TV series, November 15
2012	It's Christmas, Carol!	Eve	Hallmark TV movie
2012	Comedy Central Roast	Herself	The Roast of Roseanne Barr
2014	The Big Bang Theory	Herself
2014	QI	Herself
2015	Catastrophe	Mia	TV series
2015	The Keith Lemon Sketch Show	Princess Leia	TV series

Video game
Year	Title	Role	Notes
1994	Super Star Wars: Return of the Jedi	Princess Leia
2012	Dishonored	Loudspeaker

Chani · October 18, 2015

Tom Cruise

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Premii Oscar
Tom Cruise
Tom Cruise în 2008
Nume la naștere	Thomas Cruise Mapother IV
Născut	3 iulie 1962 (53 de ani) Syracuse, New York, SUA
Alma mater	Henry Munro Middle School[*]
Înălțime	1,72 m
Ocupație	actor^[1], actor de film[], producător de film, scriitor, director[]
Căsătorit cu	Mimi Rogers (1987–1990) Nicole Kidman (1990–2001) Katie Holmes (2006-)
Copii	Suri Cruise[*]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Site oficial	www.tomcruise.com/#/whatsnew
3 nominalizări
Premii Globul de Aur
Cel mai bun actor – Dramă 1990 Born on the Fourth of July Cel mai bun actor – Muzical/Comedie 1997 Jerry Maguire Cel mai bun actor în rol secundar 2000 Magnolia
modifică

Tom Cruise (n. 3 iulie 1962) este un actor american, nominalizat la premiul Oscar pentru rolul din filmul Jerry Maguire.

Cuprins

[ascunde]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Revista Forbes l-a denumit ca cea mai puternică celebritate din lume în 2006. El a fost nominalizat la trei premii Oscar și a câștigat trei Premii Globul de Aur. Primul său rol principal a fost 1983 în filmul Risky Business, care a fost descris ca fiind "un clasic al Generației X", precum și o "promovare în carieră" pentru actor. După ce a jucat rolul unui pilot eroic din popularul și financiarul, de succes, Top Gun (1986), Cruise a continuat în acestă parte, jucând un agent secret într-o serie din Mission: Impossible filme de acțiune în anii 1990 și anii 2000. În plus, față de aceste roluri eroice, el a jucat alte roluri cum ar fi guru misoginist de sex masculin înMagnolia (1999) și un rece și calculat criminal plătit, sociopat, în thriller-ul lui Michael Mann - Collateral (2004).

În 2005, jurnalistul la Hollywood Edward Jay Epstein a susținut că Cruise este unul dintre puținii producători (ceilalți fiind George Lucas, Steven Spielberg și Jerry Bruckheimer) care sunt în măsură să garanteze succesul unui film de miliarde de dolari. Începând cu anul 2005, Cruise și Paula Wagner au fost responsabili de studioul de film United Artists, cu Cruise ca producător și vedetă, iar Wagner ca director executiv. Cruise este, de asemenea, cunoscut pentru sprijinul controversat și aderarea la Biserica Scientologică.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Filmografia lui Tom Cruise.

Ca actor[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Rol
1981	Endless Love	Billy
1981	Taps	Cadet Captain David Shawn
1983	The Outsiders	Steve Randle
1983	Losin' It	Woody
1983	All the Right Moves	Stefen "Stef" Djordjevic
1983	Risky Business	Joel Goodson
1985	Legend	Jack O' The Green
1986	Top Gun	Lt. Pete 'Maverick' Mitchell
1986	The Color of Money	Vincent Lauria
1988	Cocktail	Brian Flanagan
1988	Rain Man	Charlie Babbitt
1989	Born on the Fourth of July	Ron Kovic
1990	Days of Thunder	Cole Trickle
1992	Far and Away	Joseph Donnelly
1992	A Few Good Men	Lt. Daniel Kaffee
1993	The Firm	Mitch McDeere
1994	Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles	Lestat de Lioncourt
1996	Mission: Impossible	Ethan Hunt
1996	Jerry Maguire	Jerry Maguire
1999	Eyes Wide Shut	Bill Harford
1999	Magnolia	Frank T.J. Mackey
2000	Mission: Impossible II	Ethan Hunt
2001	Stanley Kubrick: A Life in Pictures	Narrator
2001	Vanilla Sky	David Aames
2002	Space Station 3D	Narrator
2002	Minority Report	John Anderton
2002	Austin Powers in Goldmember	Himself
2003	The Last Samurai	Nathan Algren
2004	Collateral	Vincent
2005	War of the Worlds	Ray Ferrier
2006	Mission: Impossible III	Ethan Hunt
2007	Lions for Lambs	Senator Jasper Irving
2008	Valkyrie	Claus von Stauffenberg
2008	Tropic Thunder	Les Grossman
2010	Knight and Day	Roy Miller
2011	Mission: Impossible – Ghost Protocol	Ethan Hunt
2012	Rock of Ages	Stacee Jaxx
2012	Jack Reacher	Jack Reacher
2013	Oblivion	Jack Harper
2014	Edge of Tomorrow	Lt. Col. William "Bill" Cage

Ca producător[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Rol	Note
1996	Mission: Impossible
1998	Without Limits
2000	Mission: Impossible II
2001	The Others	Producător executiv
2001	Vanilla Sky
2002	Narc	Producător executiv
2002	Hitting It Hard		Film de scurtmetraj
2003	Shattered Glass	Producător executiv
2003	The Last Samurai
2004	Suspect Zero		Necreditat
2005	Elizabethtown
2006	Ask the Dust
2006	Mission: Impossible III
2011	Mission: Impossible – Ghost Protocol
2012	Jack Reacher

LeviS · October 18, 2015

Steven Frederic Seagal^[2] (born April 10, 1952)^[1]^[3] is an American actor, film producer, screenwriter, film director, martial artist, Aikido instructor, musician, reserve deputy sheriff and entrepreneur.

A 7th-dan black belt in Aikido, Seagal began his adult life as a martial arts instructor in Japan;^[4] becoming the first foreigner to operate an Aikido dojo in the country.^[5] He later moved to Los Angeles, California, where he worked as a martial arts instructor on Never Say Never Again; accidentally breaking actor Sean Connery's wrist during production.^[6] In 1988, Seagal made his acting debut in Above the Law. By 1991, he had starred in four successful films. He achieved further fame in 1992, when he played Navy SEALs counter-terrorist expert Casey Ryback inUnder Siege. However, On Deadly Ground (in 1994) and Under Siege 2: Dark Territory (in 1995) were less successful at the box office. During the latter half of the 1990s, Seagal starred in three more theatrical films and the direct-to-video film The Patriot. Since that time, with the exception of Exit Wounds (in 2001) and Half Past Dead (in 2002), his career has shifted almost entirely to direct-to-video productions. From 1998 to 2014, Seagal appeared in a total of 27 of these. At the age of 58, he returned to prominence as Torrez in the 2010 filmMachete; his first widely released film since 2002. Intermittently between 2009 and 2013, he filmed three seasons of his reality show Steven Seagal: Lawman, which depicted Seagal performing his duties as a reserve deputy sheriff in Jefferson Parish, Louisiana (season 1–2) and Maricopa County, Arizona (season 3). He also created and starred in two seasons of the undercover police drama series True Justice between 2011 and 2012.

Seagal is an accomplished guitarist; having released two studio albums (Songs from the Crystal Cave and Mojo Priest), and performed on a number of film scores. He has worked with many famous musicians, including Stevie Wonder and Tony Rebel (who both performed on his debut album).

As a businessman, Seagal has undertaken many ventures. In 1997, he began "working closely" with Young Livingon a line of "therapeutic oil" products.^[7] As the founder of Steven Seagal Enterprises, he began to market his own energy drink, Lightning Bolt, in 2005.^[8] In 2013, he began representing the Russian firearms manufacturer ORSIS; appearing in promotional campaigns.^[9]

In addition to his professional achievements, Seagal is known as an environmentalist,^[10] an animal rights activist, and as a supporter of the 14th Dalai Lama, Tenzin Gyatso.^[11]^[12] He is also known for his outspoken political views and for his friendship with Vladimir Putin. Seagal once referred to Putin as "one of the great living world leaders".^[13]

At the age of 13, Seagal lied about his age and got a job as a dishwasher at a restaurant named The Wagon Wheel.^{[citation needed]} One of the cooks at the restaurant was a Japanese shotokan karate expert and noticed Seagal moved very quickly around the kitchen. He taught Seagal the basics of karate. Seagal began training in aikido under master Harry Kiyoshi Ishisaka, founder of the Orange County Aikido School (Orange County Aiki Kai) (OCAK) in 1964. Seagal considers him to have been the most important martial arts teacher in his life. Seagal moved to Japan at some point between the ages of 19 and 21 with his father who was visiting for military purposes, and met karate masters and decided to remain in Japan. He received his 1st dan degree (Shodan) under the direction of Koichi Tohei. He continued to train in aikido as a student of Seiseki Abe, Tohei (whose aikido organization, Ki Society, Seagal refused to join in favor of staying with the Aikikai),Kisaburo Osawa, Hiroshi Isoyama and the second doshu Kisshomaru Ueshiba. He attained a 7th dan degree and Shihan in aikido and became the first foreigner to operate an aikido dojo in Japan.^[17]

After returning to California in 1974, Seagal met Miyako Fujitani, an aikido instructor teaching in Los Angeles. He returned with her to her native Japan in 1975 where they married. When Seagal's father-in-law, also an aikido instructor, retired, Seagal became the new head of the organization known as Tenshin Aikido inJūsō, Osaka City (affiliated with the Aikikai). Seagal is known by his students as Take Sensei. When Seagal left his dojo in Osaka, his then-wife Miyako became the caretaker of the dojo which has continued to the present day. Seagal initially returned to Taos, New Mexico, with his student (and later film stuntman) Craig Dunn, where they opened a dojo, although Seagal spent much of his time pursuing other ventures. After another period in Japan, Seagal returned to the U.S. in 1983 with senior student Haruo Matsuoka. They opened an aikido dojo, initially in North Hollywood, California, but later moved it to the city of West Hollywood. Seagal left Matsuoka in charge of the dojo, which he ran until the two parted ways in 1997.^[18]^[19]^[20]

He has helped train Brazilian mixed martial artists Anderson Silva and Lyoto Machida. Silva, who is the former UFC Middleweight Champion, went on to knock outVitor Belfort with a kick, in their fight at UFC 126 in February 2011,^[21]^[22] and Machida also credited him for helping him perfect the front kick that he used to knock out Randy Couture at UFC 129 in May 2011.^[23]^[24]

BELLE_ · October 19, 2015

Urmatoarele informatii sunt preluate de pe http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/

Keanu Reeves a împlinit pe 2 septembrie 49 de ani. Nu îşi arată deloc vârsta şi unii chiar sugerează că ar fi nemuritor (dovezi care să susţină acest lucru găsiţi aici). Drept e că, dacă alături o imagine cu el din 1994 şi una din 2008, intervalul de 14 ani nu se oglindeşte deloc pe faţa lui Keanu. Poate imaginile mai recente de la Cannes îi trădează vârsta, însă numai din cauza faptului că s-a îngrăşat câteva kilograme. Ridurile de expresie tot lipsesc.

Îl ştim din trilogia Matrix şi din filme precum Dracula, A Walk in the Clouds, Speed, The Lake House, Sweet November, Constantine însă, în ultimii ani nu a mai fost atât de vizibil ca star de top. Acum se pregăteşte să facă o revenire, iar şansele sunt de partea lui: fie va da lovitura cu debutul său regizoral – Man of Tai Chi, fie cu interpretarea din 47 Ronin, adaptarea celebrei legende japoneze cu samurai. Sau de ce nu, cu amândouă? Chiar dacă a venit luna septembrie, care, de regulă, mai taie din optimism pentru că anunţă sfârşitul verii, refuz să cred că anul acesta soarta nu-i va surâde lui Keanu. Pentru că a avut pare de prea mulţi ani în care şi un simplu zâmbet ar fi fost un efort prea mare pentru el.

E un actor talentat, are o voce inconfundabilă, trăsături uşor asiatice, este un bun samaritean, iar banii şi celebritatea nu au fost niciodată importante pentru el. Numele său înseamnă “o briză răcoroasă deasupra munţilor” în hawaiiană. Nu-şi dă aere de vedetă, circulă cu metroul şi a fost dintotdeauna deschis şi amabil cu fanii, chiar dacă uneori insistenţa şi numărul lor pot fi copleşitoare. Calmul şi tristeţea din privirea lui au în spate o poveste de viaţă atât de tristă, care, pe mine cel puţin, m-a impresionat peste măsură.

Părăsit de tată pe când avea doar 3 ani, Keanu a avut o copilărie nefericită

Născut în Beirut, Lebanon (acolo lucra mama lui când l-a cunoscut pe tatăl său), a fost părăsit de tată când avea doar 3 ani. A rămas în grija mamei lui, o artistă/creatoare de costume, însă, alături de cele trei surori ale sale (Kim Reeves – soră bună, Karina Miller şi Emma Reeves – surori vitrege), a fost crescut mai mult de bunici şi bone. A avut o copilărie extrem de dificilă, în care s-a mutat des dintr-o ţară în alta (SUA, Canada, Australia), a avut mai mulţi taţi vitregi (mama lui s-a recăsătorit de 3 ori), iar la şcoală s-a descurcat mai greu, fiind dislexic (dificultatea de a stăpâni în mod precis şi fluent limbajul scris-citit). A fost pasionat de hockey şi chiar era un bun marcator – colegii îl porecliseră The Wall. Din păcate, visul său de a ajunge jucător profesionist în echipa naţională a Canadei (ţară în care a petrecut cel mai mult timp în adolescenţă) a fost spulberat de o accidentare. Nu şi-a finalizat niciodată studiile liceale.

Despre succesul în actorie şi moartea celui mai bun prieten al său

În tot acest timp însă, încă de la vârsta de 9 ani a început să cocheteze cu actoria. Primul film în care a apărut a fost Youngblood (1986), cu Rob Lowe şi Patrick Swayze în rolurile principale. Avea 22 de ani când s-a mutat în California pentru a deveni celebru şi a reuşit asta 3 ani mai târziu, cu succesul neaşteptat al filmului Bill & Ted’s Excellent Adventures.

Pe River Phoenix l-a cunoscut în timp ce filma comedia Parenthood alături de fratele mai mic al acestuia, Joaquin Phoenix. Au fost foarte buni prieteni şi au jucat împreună în 2 filme: I Love You to Death (1990) şi My Own Private Idaho (1991, r. Gus Van Sant). River a murit la vârsta de 23 de ani din cauza unei supradoze de droguri.

Keanu a spus despre bunul său prieten, River Phoenix: River a fost un artist remarcabil şi un om unic. În fiecare zi îi duc dorul. Nu poţi da vina pe Hollywood pentru ce a păţit River. Copiii iau droguri peste tot în lume. A avut nişte probleme foarte personale pe care nu le voi discuta niciodată cu presa. Sunt mult prea personale. River a avut o latură auto-distructivă. Era înfuriat şi rănit că nu mai putea avea o viaţă privată de îndată ce a devenit celebru. Nu a mai suportat ca viaţa lui să apară pe primele pagini ale ziarelor.

Sora lui, Kim Reeves, diagnosticată cu leucemie

Kim Reeves, sora lui bună, cu doi ani mai mică decât el, a fost diagnosticată cu leucemie. În prezent s-a vindecat, însă, cât timp a fost bolnavă, Keanu i-a cumpărat o casă în Capri, Italia, a făcut o pauză de la actorie pentru a avea grijă de ea şi a donat milioane de $ spitalului la care era tratată, pentru a avansa cercetările în vederea găsirii unui leac. O consideră pe Kim cea mai bună prietenă a lui.

Moartea fiicei şi a iubitei sale

În 1998 Keanu a cunoscut-o pe Jennifer Syme, o tânără actriţă care mai colaborase cu David Lynch. Din relaţia lor a rezultat o fetiţă născută moartă la 8 luni, în decembrie 1999. Această tragedie i-a provocat o depresie puternică lui Jennifer. Chiar dacă relaţia romantică dintre ea şi Keanu s-a destrămat, cei doi au rămas apropiaţi. Din păcate însă, un an şi câteva luni mai târziu, în aprilie 2001, Jennifer a murit într-un accident de maşină – după ce a pierdut controlul volanului şi a fost aruncată prin parbriz în urma impactului.

În 2006, când a jucat din nou alături de Sandra Bullock în drama romantică The Lake House, actorul a vorbit deschis despre cum încearcă să treacă peste tragediile care i-au marcat viaţa: Durerea îşi schimbă forma, dar e nesfârşită. Oamenii cred că poţi să treci peste şi să spui: Mi-a trecut, sunt mai bine. Se înşeală. Când oamenii pe care îi iubeşti dispar, rămâi singur. Mi-e dor să fiu parte din viaţa lor şi ei să fie parte din viaţa mea. La naiba, nu e corect! E absurd. Tot ce poţi spera e ca durerea să se transforme şi, în loc să te doară şi să fii confuz, să te alături celor pierduţi prin amintiri şi ajungi să vezi consolarea şi fericirea, nu doar pierderea.

Încercaţi să vă puneţi o secundă în locul lui. Acum sigur înţelegeţi de ce are mereu privirea aceea tristă şi vă întrebaţi cum, în ciuda atâtor nenorociri a reuşit să meargă înainte şi a lucrat aproape fără întrerupere în toţi aceşti ani. Veţi privi interpretările din filmele sale mai puţin reuşite cu alţi ochi şi o să vă gândiţi de două ori înainte să-l criticaţi aspru.

Pare trist în aproape toate pozele din ultimii 10 ani, rareori zâmbeşte larg, iar acest lucru este complet justificabil. A declarat cândva că: Ceilalţi oameni au nevoie de fericire pentru a trăi. Nu şi eu./Other people need happiness to live. But I don’t. S-a conformat cu tristeţea şi tratează această lume rea şi nedreaptă, care i-a luat tot ce-i era mai drag, cu multă generozitate şi bunăvoinţă. Aşadar, data viitoare când vi se pare că totul se prăbuşeşte în jurul vostru doar pentru că a picat netul sau plouă afară, gândiţi-vă la Keanu.

Toate aceste detalii tragice despre viaţa lui se ştiau de mult timp, însă au revenit în atenţia tuturor când, în 2010, o poză cu el stând pe o bancă şi mâncând singur a stabilit un nou trend – Sad Keanu Meme. De atunci, Keanu cel trist a început să fie decupat şi plasat în tot felul de alte imagini – alături de pisici, iepuraşi, în scene memorabile din filme, în poze celebre, sau pur şi simplu în pozele unor oameni oarecare.

Meme-urile Sad Keanu au fost motivul pentru care a fost creată şi sărbătoarea Cheer Up Keanu Day, ţinută anual în data de 15 iunie, ocazie cu care fanii îi trimit lui Keanu scrisori, email-uri, cadouri şi alte lucruri drăguţe pentru a-l înveseli. Evenimentul are chiar şi un grup pe Facebook.

Alte curiozităţi despre Keanu:

În data de 31 ianuarie 2005 a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame.

A apărut în 6 filme care au încasat peste 100 de milioane de $.

A renunţat la 1 milion de $ din salariul pe care l-ar fi primit pentru The Devil’s Advocate, pentru a face posibilă distribuirea lui Al Pacino în film. Trei ani mai tărziu, a renunţat la 90% din salariu pentru a garanta distribuirea lui Gene Hackman în The Replacements.

Când, în 2003 a donat aproape toţi banii pe care i-a câştigat din sequelurile Matrix echipei de efecte speciale, Keanu le-a spus jurnaliştilor: Banii sunt ultimul lucru la care mă gândesc. Aş putea trăi liniştit câteva decenii cu banii pe care i-am făcut până acum.

A cântat la chitară bas în formaţia de rock alternativ Dogstar, din 1991 până în 2002.

I-a dat 20.000 de $ bonus de Crăciun unui angajat care construia decorurile de filmare pentru filmul Matrix, fiindcă auzise că e în impas financiar.

A refuzat în 1995 un salariu de 11 milioane de $ pentru “Speed 2″ (wikipedia) şi a ales în schimb să meargă în turneu cu formaţia sa şi să joace rolul titular într-o punere în scenă a piesei “Hamlet” la un teatru din Winnipeg, Canada; alte surse susţin că la acea vreme refuzase un rol în “Heat”, alături de Al Pacino, pentru a-l juca pe Hamlet.

Şi-a cumpărat prima lui casă abia în 2003. Până atunci a preferat să locuiască în hoteluri sau locuinţe închiriate.

LeviS · October 19, 2015

Will Smith

Willard Christopher "Will" Smith, Jr. (născut la 25 septembrie 1968) este un actor american, nominalizat la premiile Oscar și Globul de Aur. De asemenea este artist hip-hop/r&b câștigător al mai multor premii Grammy. Acesta își savurează succesul în muzică, televiziune și film. Newsweek l-a catalogat ca fiind cel mai puternic actor de pe planetă. Smith a întâlnit faima ca rapper sub numele de The Fresh Prince în târziul anilor 1980 și în serialulThe Fresh Prince of Bel-Air. Cele mai notabile filme ale sale includ Bad Boys și continuarea; Men in Black și continuarea; Independence Day; I, Robot; Ali; The Pursuit of Happyness; I Am Legend; Hancock și Seven Pounds.

Cuprins

[ascunde]

Familia și Primii Ani[modificare | modificare sursă]

Smith, un afro-american, s-a născut și a fost crescut în Philadelphia de Vest și Germantown în Philadelphia de Nord-Vest. Mama sa, Caroline, era administrator școlar care lucra la o școală din Philadelphia, și tatăl său, Willard Christopher Smith Sr., era inginer. A fost crescut cu religia baptistă. Părinții săi s-au despărțit când avea 13 ani și au divorțat când avea 32 de ani. În timp ce era încă în adolescență, a început să facă rap și să colaboreze cu Jeff Townes (a.k.a. DJ Jazzy Jeff), pe care l-a întâlnit la o petrecere. A frecventat liceul Overbrook în Philadelphia de Vest.

Înregistrările și Cariera de Actor[modificare | modificare sursă]

Munca timpurie (1985-1995)[modificare | modificare sursă]

Smith a început să cânte hip-hop în duoul DJ Jazzy Jeff & the Fresh Prince, cu prietenul său din copilărie Jeffrey "DJ Jazzy Jeff" Townes ca dj și producător, și desigur, Ready Rock C (Clarence Holmes). Cei trei au fost cunoscuți pentru interpretările amuzante, cântecele de la radio, cele mai notabile fiind "Parents Just Don't Understand" și "Summertime". Ei au prmit aclamații, câștigând primul Grammy din categoria Rap în 1988. Smith a cheltuit bani de-a lungul carierei, neplătindu-și taxele. În 1990, Smith a semnat un contract cu NBC pentru a deschide un program de divertisment, The Fresh Prince of Bel-Air. Serialul a fost un succes și i-a lansat cariera. Deși și-a făcut un debut notabil într-un film dramatic, "Six Degrees of Separation", în timp ce apărea și în The Fresh Prince of Bel-Air, cariera de film a lui Smith a adăugat un rol mulțumitor în Bad Boys (1995) alături de Martin Lawrence.

Pătrunderea (1996-2000)[modificare | modificare sursă]

Will Smith în 2011

După ce The Fresh Prince of Bel-Air s-a încheiat pe 20 mai, 1996, Smith a început o carieră solo în timp ce interpreta și într-o serie de filme. Primele două filme au fost de mare succes: Independence Day (1996), unde juca rolul uni pilot de luptă curajos și încrezător, și Men in Black (1997), unde juca rolul comic și încrezător al Agentului J alături de Tommy Lee Jones. Smith a refuzat prima dată rolul din Men in Black, dar soția acestuia, Jada Pinkett Smith, l-a făcut să accepte. Cele două filme i-au stabilit lui Smith o reputație comercială. În 1998, Smith a interpretat alături de Gene Hackman în Enemy of the State. Smith a renunțat la rolul lui Neo din The Matrix, în favoarea filmului Wild Wild West. Deși filmul a fost un eșec, Smith a spus că nu a fost dezamăgit de decizia sa, spunând că performanța lui Keanu Reeves din rolul lui Neo a fost superioară față de ce putea face el. Apoi, Smith a început să joace în roluri principale la câteva filme de succes ca Men in Black II, Bad Boys II, Hitch și I, Robot. De asemenea, Smith a lansat și melodii, des asociate cu cel mai recent film al său. Cele mai notabile dintre acestea erau: tema "Men in Black, "Gettin' Jiggy Wit It" și coperta melodiei "Just the Two of Us", un mesaj iubitor către fiul său.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Big Willie Style (1997)
Willennium (1999)
Born to Reign (2002)
Lost and Found (Will Smith album)|Lost and Found (2005

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Bad Boys 3 / Băieți răi 3 (2015) - Mike Lowrey
I, Robot 2 / Eu, robotul 2 (2015) - Del Spooner
Independence Day 3 / Ziua Independenței 3 (?) - căpitanul Steven Hiller
Wheeler Dealers (2014)
Uptown Saturday Night (2014) - Steve Jackson
Joe (2014) - Joe
Hancock 2 (?) - John Hancock
Angelology (2013)
The Last Pharaoh (2013) - Taharqa
Independence Day 2 / Ziua Independenței 2 (?) - căpitanul Steven Hiller
Greenbacks (2013)
It Takes a Thief (2013) - Alexander Mundy
Flowers for Algernon (2013) - Charlie Gordon
Welcome to the Sticks (2013)
The Legend of Cain (2013) - Cain
Monster Hunter (2013)
After Earth (2013) - tatăl
The Karate Kid 2 (2013) - producător
Extra Protection (2013)
Time Share (2013)
Harold and the Purple Crayon (2013)
Untitled I Am Legend Preguel (2013) - profesor Robert Neville
Brushback (2013)
Brief einer Unbekannten (2012)
The Trial of the Chicago 7 (2012) - Bobby Seale
Men in Black 3 / Bărbați în negru 3 (2012) - Agentul Jay
The Billionaire's Vinegar (2012)
Sisters of Mercy (2012)
Amulet (2012)
The City That Sailed (2012)
The American Can (2011)
Cooked (2011) - Jeff Henderson
My Wife Hates Your Wife (2011)
Overboard (2011) - Dean Proffitt
The Long Run (2011)
Unfinished Business (2010)
Seven Pounds / Șapte suflete (2008) - Ben Thomas
Hancock (2008) - John Hancock
I Am Legend / Legenda vie (2007) - Robert Neville
The Pursuit of Happyness / În căutarea fericirii (2006) - Chris Gardner
Hitch – Consilier în amor (2005) - Alex 'Hitch' Hitchens
Shark Tale / Povestea unui rechin (2004) - Oscar (voce)
I, Robot / Eu, robotul (2004) - Del Spooner
Jersey Girl / Fetița din Jersey (2004) - el însuși (cameo)
All of Us / Noi toți (3 episoade, 2003 - 2004) - Johnny
Bad Boys 2 / Băieți răi 2 (2003) - detectivul Mike Lowrey
A Closer Walk (2003) - Naratorul
Men in Black 2 / Bărbați în negru 2 (2002) - Agentul Jay
Ali (2001) - Muhammad Ali / Cassius Clay / Cassius X
The Legend of Bagger Vance / Misteriosul Bagger Vance (2000) - Bagger Vance
Men in Black Alien Attack (2000) - James Darrel Edwards III / Agentul Jay
Wild Wild West / Mare nebunie în Vest (1999) - căpitanul James West
Torrance Rises (1999) - Will Smith
Enemy of the State / Inamicul statului (1998) - Robert Clayton Dean
Men in Black (film) / Bărbați în negru (1997) - James Darrel Edwards III / Agentul Jay
Independence Day / Ziua Independenței (1996) - Captain Steven Hiller
The Fresh Prince of Bel-Air / Prințul din Bel-Air (146 episoade, 1990 - 1996) - William 'Will' Smith
Bad Boys / Băieți răi (1995) - Mike Lowrey
Happily Ever After: Fairy Tales for Every Child (1 episod, 1995) - Pinocchio (voce)
Six Degrees of Separation / Șase diferențe fundamentale (1993) - Paul
Made in America (1993) - Tea Cake Walters
Where the Day Takes You / O nouă zi (1992) - Manny
Blossom (1 episod, 1991) - Fresh Prince
ABC Afterschool Specials (1 episod, 1990) - Hawker

odysey_5 · October 19, 2015

Johnny Depp

John "Johnny" Christopher Depp II (n. 9 iunie 1963, Owensboro, Kentucky, SUA)^[2] este un actor, scenarist, regizor, producător și muzician american.

Biografie

Johnny Depp în 2011

John Christopher Depp II s-a născut pe 9 iunie 1963 în orașul Owensboro, Kentucky. La puțin timp după nașterea sa, familia lui s-a mutat în Florida dupa ce părinții săi au divorțat pe când el avea 16 ani, abandonează școala un an mai târziu, sperând să reușească într-o carieră de muzician. Depp a înființat multe formații de garaj, cea mai reușită fiind The Kids, cu care o dată, a deschis un concert al lui Iggy Pop. A crescut în Florida, unde, la vârsta de 15 ani, s-a lăsat de școală pentru a deveni muzician rock. A descoperit actoria când a făcut o vizită la Los Angeles (California) cu fosta sa soție, Lori Anne Allison, care i-a făcut cunoștință cu actorul Nicolas Cage, care l-a rândul său l-a prezentat impresarului său. Curând după aceea și-a făcut debutul în 1984 cu filmul A Nightmare on Elm Street. În 1987, devine faimos când îl înlocuiește pe Jeff Yagher în rolul polițistului sub acoperire Tommy Hanson din serialul de televiziune 21 Jump Street. În 1990, după numeroase filme pentru adolescenți, începutul unei lungi relații de muncă, dar și de prietenie cu regizorul Tim Burton a venit când a jucat rolul principal din Edward Scissorhands (Edward Mâini-de-foarfece). După acest succes, Depp a reușit să-și creeze un stil propriu, primind tot mai multe roluri sumbre și foarte diferite, în stare să surprindă atât criticii cât și publicul. A continuat să câștige aprecierea criticilor și să îi crească popularitatea apărând în mai multe ipostaze înainte să revină cu rolul principal din filmul lui Burton, Ed Wood. În 1997, Johnny l-a jucat pe agentul FBI sub acoperire din filmul Donnie Brasco, împotriva lui Al Pacino. În 1998, a apărut în Fear and Loathing in Las Vegas (Spaimă și scârbă în Las Vegas), iar apoi în 1999 în SFul horror, The Astronaut"s Wife (Soția astronautului). În același an, a făcut din nou echipă cu Burton în Sleepy Hollow (Legenda călărețului fără cap), interpretându-l impecabil pe Ichabod Crane. Johnny a jucat multe roluri în cariera sa, inclusiv un personaj dintr-o carte, inspectorul Fred Abberline din From Hell (Din iad - Jack Spintecătorul) în 2001. În 2003, a jucat alături de Antonio Banderas și de Salma Hayek în Once Upon in Mexico (A fost odată în Mexic - Desperado 2), iar mai târziu în același an, a început să joace rolul căpitanului Jack Sparrow din blockbusterul Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl (Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre), un rol care i se potrivește, care nu ar fi putut fi jucat mai bine de un alt actor.

Viața personală

Johnny Depp la ceremonia de primire a stelei pe Hollywood Walk of Fame de către Penélope Cruz, aprilie 2011

Johnny Depp a fost căsătorit cu Lori Anne Allison din 20 decembrie 1983 până în 1985, când cei doi au divorțat.^[3] Ulterior el a fost logodit cu actrițele Jennifer Grey^[3] și Sherilyn Fenn^[3] la sfârșitul anilor 1980, iar în anii 1990 a fost întro relație cu Winona Ryder,^[3] pentru care el și-a tatuat "WINONA FOREVER" pe btațul drept.^[4] În 1998, după o relație de patru ani cu supermodelul britanic Kate Moss, Depp a început o relație cu actrița și cântăreața franceză Vanessa Paradis, pe care a întâlnit-o la filmările pentru The Ninth Gate.^[5] După 14 de relație și în urma câtorva luni de speculații media, în iunie 2012 Depp și Paradis au anunțat despărțirea lor.^[6]

Cel de-al doilea mariaj al lui Depp este cu actrița și modelul Amber Heard. Cei doi sunt împreună din 2012, de la filmările pentru The Rum Diary, și s-a căsătorit pe 4 februarie 2015, într-o ceremonie civilă privată la casa lor din Los Angeles.^[7]^[8]^[9]

Depp are doi copii cu Vanessa Paradis: fiica Lily-Rose Melody Depp (n. 1999), și fiul John "Jack" Christopher Depp III (n. 2002).^[10] În 2007, fiica lui Depp s-a vindecat după o boală serioasă, o infecție E. coli care i-a cauzat disfuncționalități ale rinichilor și ca urmare - perioade îndelungate de spitalizare.^[11] Ca mulțumire pentru Great Ormond Street Hospital, în noiembrie 2007 Depp a vizitat spitalul îmbrăcat în ținuta lui „Captain Jack Sparrow” și a petrecut patru ore citind povești copiilor. În 2008, el a donat spitalului £1 milion (~ $2 milioane).^[12]

Cariera

Steaua lui Johnny Depp de pe Hollywood Walk of Fame, primită pe 19 noiembrie 1999

Și-a făcut debutul în A Nightmare On Elm Street (1984). În 1987 i-a luat locul lui Jeff Yagher în rolul polițistului sub acoperire Tommy Hanson în serialul TV foarte popular 21 Jump Street (1987). În 1990, după câteva roluri mai puțin importante, a început colaborarea fructuoasă cu regizorul Tim Burton. Primul film, dintr-o serie de succese, la care colaborează cei doi este Edward Scissorhands (1990). A continuat să acumuleze popularitate și faimă prin a doua colaborare cu Tim Burton în Ed Wood (1994). În 1997, a jucat rolul unui agent FBI sub acoperire în Donnie Brasco, alături de Al Pacino. Un an mai târziu a apărut în Spaimă și scârbă în Las Vegas, în regia lui Terry Gilliam, iar în 1999 horrorul științifico-fantastic The Astronaut's Wife. În același an a făcut din nou echipă cu Tim Burton în Sleepy Hollow. Urmează apoi rolurile din From Hell (2001), Once Upon a Time in Mexico, Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl (2003), Finding Neverland (2004) și Charlie and the Chocolate Factory (2005).

În afara vieții de scenă, Johnny Depp a avut relații cu mai multe celebrități, cum ar fi logodnele eșuate cu Jennifer Grey, Winona Ryder, și Kate Moss. A fost căsătorit cu Lori Anne Allison în anii 1983-1985. Cea mai longitiva relatie a lui Johnny Depp a fost cu căntăreața franceză Vanessa Paradis, cu care are și doi copii: Lily-Rose Melody, născută în 1999, și Jack, născut în 2002.

Jonny Depp a fost practic lansat de regizorul Tim Burton, care l-a ales pentru rolul lui Edward Scissorhands, personajul principal al filmului omonim. Prietenia lor și abilitatea de a colabora într-o sinergie rar întâlnită a stat la baza unor succese răsunătoare în Box Office-ul american.

Oscar

Nominalizat:

2008 - Cel mai bun actor în rol principal - Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street
2005 - Cel mai bun actor în rol principal - Finding Neverland
2004 - Cel mai bun actor în rol principal - Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl

Globul de aur:

Nominalizat:

2006 - Cel mai bun actor într-o comedie sau muzical - Charlie and the Chocolate Factory
2005 - Cel mai bun actor într-o dramă - Finding Neverland
1995 - Cel mai bun actor într-o comedie sau muzical - Ed Wood
1994 - Cel mai bun actor într-o comedie sau muzical - Benny & Joon
1991 - Cel mai bun actor într-o comedie sau muzical - Edward Scissorhands

Câștigă:

1990 - ShoWest Award
1994 - Actor of the Year
1996 - Actor of the Year
1998 - Golden Aries
1999 - Star on the Walk of Fame, Motion Picture
2003 - Actor of the Year
2004 - Teen Choice Award
2004 - SFX Award, Cel mai bun actor
2006 - Teen Choice Award
2007 - Cel mai bun actor, SFX Award
2007 - Rembrandt Award
2008 - Best International Actor
2008 - Globul de aur - Cel mai bun actor într-o comedie sau muzical Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street
2008 - Rembrandt Award
2008 - Teen Choice Award
2010 - Favorite Movie Actor of the Decade
2010 - Favorite Movie Actor
2011 - Teen Choice Award
2011 - Rembrandt Award

LeviS · October 20, 2015

Liam John Neeson, OBE (n. 7 iunie 1952,^[2] Ballymena, Irlanda de Nord) este un actor nord-irlandez care a fost nominalizat de-a lungul carierei la Premiile Oscar, Globurile de Aur și BAFTA.

Cuprins

[ascunde]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Liam Neeson s-a născut pe data de 7 iunie 1952, în Ballymena, comitatul Antrim, Nordul Irlandei, este fiul lui Katherine și Bernard Neeson.^[3] Este romano-catolic,^[4]^[5]^[6] fiind numit Liam de preotul din zona.^[7] Este al treilea din cei 4 frați, are 4 surori: Elizabeth, Bernadette și Rosaline.^[8] La vârsta de 9 ani, Neeson a început sa ia lecții de BOX la clubul All Saints Youth, devenind mai târziu campion regional la box.^[9] La vârsta de 11 ani, Neeson a pășit pentru prima oară pe scena. Profesoara lui deengleză i-a oferit rolul principal într-o piesă de teatru a școlii, pe care l-a acceptat pentru ca o fată pe care o simpatiza juca în aceeași piesă.^[10] Din acest moment, a continuat să joace în piesele de la scoală pentru următorii ani.^[11] Interesul său în actorie și decizia de a deveni actor a fost influențata de pastorul său, Ian Paisley. Neeson a spus despre Paisley ca "Era o prezență impunătoare și era incredibil să privești această persoană de peste 1,90 metri vorbind despre Biblie... Era actorie, dar și agitație în același timp."^[12] În 1971, Neeson s-a înscris ca student la Universitatea Queen's Belfast din Belfast, nordul Irlandei, înainte sa muncească la fabrica de bere Guinness.^[13] Și-a descoperit pasiunea pentru fotbal la Universitatea Queens. A fost luat în vizor de Seán Thomas de la clubul F.C. Bohemian. A jucat într-un singur meci, ca înlocuitor. Contractul său nefiind prelungit, a renunțat la această pasiune.^[14]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Perioada 1978-1999[modificare | modificare sursă]

După terminarea facultății, Liam Neeson s-a întors în orașul său natal, Ballymena unde a avut diferite slujbe, de la operator pe stivuitor la fabrica de bere Guinness, pană la meseria de șofer de camion. În 1976, Neeson s-a alăturat teatrului Lyric Playersdin Belfast, unde a jucat timp de 2 ani. Primul său rol într-un film a fost în anul 1977, el a jucat rolul lui Iisus Hristos șiEvanghelistul în filmul religios, Pilgrim's Progress regizat de Ken Anderson. În anul 1978 Neeson s-a mutat în Dublin după ce i-a fost oferit un loc la Project Arts Centre. Piesa se numea "Says I, Says He" ("Spun Eu, Spune El"), o dramă despre revoltele din Nordul Irlandei ce au avut loc în 1969. A jucat în alte câteva roluri și apoi s-a alăturat teatrului Abbey. În 1980, regizorul John Boorman l-a vazut jucând pe scena, având rolul lui Lennie Small din piesa "Of Mice and Men" și i-a oferit rolul lui Sir Gawain din filmul Excalibur. După Excalibur, Neeson s-a mutat în Londra, unde a continuat să joace la teatru, în filme cu buget redus și seriale TV. A locuit cu actrita Helen Mirren, pe care a cunoscut-o în timpul filmărilor pentruExcalibur.^[15] Între 1982 și 1987, Neeson a jucat în 5 filme, cele mai notabile roluri fiind cel din "The Bounty" (1984), film în care a jucat alături de Mel Gibson și Anthony Hopkinsși rolul din "The Mission" (1986), în care a jucat alături de Robert De Niro și Jeremy Irons. A jucat și în sezonul 3 al serialului TV de succes, Miami Vice din 1986.

În 1987, Neeson a decis sa se mute la Hollywood pentru a juca în filme cu o perspectivă mai largă.^[15] În acel an a jucat alături de Cher și Dennis Quaid în pelicula "Suspect" (Suspectul). Rolul i-a adus critici pozitive, dar abia în filmul "Darkman" (1990) numele lui a devenit cunoscut. În ciuda faptului că filmul a avut succes, urmatorii ani nu au fost prea străluciți pentru Liam. În 1993, a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Natasha Richardson în piesa de pe Broadway, Anna Christie. A recitat piesa lui Van Morrison "Coney Island" de pe albumul tribut al lui Van Morrison, "No Prima Donna: The Songs of Van Morrison". Regizorul Steven Spielberg, impresionat de prestația sa din pelicula Nell, i-a oferit rolul luiOskar Schindler în filmul Schindler's List (Lista lui Schindler)..^[16] Prestația sa extraordinara i-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor, totuși, statueta i-a revenit lui Tom Hanks pentru prestația acestuia din "Philadelphia". Neeson a fost nominalizat și la premiile BAFTA și Globurile de Aur pentru rolul său din Schindler's List. DupăSchindler's List, Neeson a devenit un actor cunoscut pe plan internațional.

Perioada 2001–2012[modificare | modificare sursă]

Neeson a narat documentarul Journey Into Amazing Caves and The Endurance: Shackleton's Antarctic Adventure (2001). În anul 2002 a aparut în Gangs of New York, alături deLeonardo DiCaprio, Brendan Gleeson, Cameron Diaz și Daniel Day-Lewis. De asemenea a jucat rolul unui scriitor văduv în comedia Love Actually (2003), în regia lui Richard Curtis. Rolul său din Kinsey i-a adus lui Neeson o altă nominalizare la Globurile de Aur, câștigată de Leonardo DiCaprio pentru rolul său din The Aviator (Aviatorul).

În 2004, Liam Neeson a găzduit un episod al sketch-ului Saturday Night Live de pe NBC. A jucat rolul unui țărănoi american (redneck), Marlon Weaver, în sketch-ul "Appalachian Emergency Room". În ciuda promisiunilor de a nu juca în roluri ce stereotipizau irlandezi, Neeson a jucat rolul unui irlandez tipic numit Lorcan McArdle în parodia "You Call This A House, Do Ya?". În 2005, a jucat rolul lui Godfrey of Ibelin în Kingdom of Heaven, pe cel al nemuritorului Ra's al Ghul, unul dintre principalii eroi negativi din Batman Begins. În2005, vocea i-a fost folosită pentru rolul unui preot amabil din The Simpsons. În același an, vocea sa a fost folosită pentru a-l portretiza pe leul Aslan în filmul de fantezie The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe. Un an mai târziu, a narat documentarul Black Holes: The Other Side of Infinity. Neeson a avut rolul principal dinTaken (2008), care l-a readus în ochii publicului de toate vârstele.

Vocea lui Neeson e folosită în jocul video Fallout 3 pentru a da viață tatălui personajului principal, James.^[17] Producătorul executiv al jocului, Todd Howard, a spus ca Liam Neeson era persoana ideală pentru a da viață personajului.^[18] Fallout 3, al treilea joc din seria Fallout, a fost extrem de apreciat de critici, fiind vândute 4,7 milioane de unități pana la finele anului 2008, an în care a fost lansat.^[19]

În anul 2008 a jucat în Taken, un film de producție franțuzească, ce ii are în prim plan și pe Famke Janssen și Maggie Grace.

Filmul este bazat pe scenariul lui Luc Besson și Robert Mark Kamen și a fost regizat de Pierre Morel. Neeson joacă rolul unui fost agent de elită al CIA care pleacă în căutarea fiicei sale adolescente după ce aceasta a fost răpită pentru sclavie sexuala în timp ce călătorea prin Europa. Taken a avut un succes uriaș în box-office, strângând peste 223 milioane de dolari, având un profit de peste 200 de milioane de dolari. Vocea sa a fost folosită din nou în pelicula The Chronicles of Narnia: Prince Caspian (2008). În 2010, Neeson a jucat rolul lui Zeus în refacerea filmului din 1981, Clash of the Titans. Și acest film a avut un succes uriaș și a strâns peste 475 milioane de dolari.^[20]

Neeson a jucat și în thriller-ul erotic Chloe, lansat de Sony Pictures Classics pe 26 martie 2010. Chloe s-a bucurat de succes comercial și a devenit cel mai profitabil film pentru regizorul Atom Egoyan. În același an, l-a jucat pe John "Hannibal" Smith în fimul și seria TV "The A-Team". În 2010, vocea lui Neeson a fost, din nou, folosită în pelicula "The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader". La sfârșitul anului 2010, Neeson a afirmat următoarele: "Aslan simbolizează o figură dumnezeiască, pe Mohammed,Buddha și toți marii lideri spirituali și profeți de-a lungul secolelor".^[21] În 2011, Neeson a jucat în Unknown, un film de producție germano-britanico-americană, a fost filmat laBerlin la începutul anului 2010. A fost comparat cu Taken. În ciuda criticilor mediocre, filmul s-a bucurat de succes în box-office în Statele Unite. Liam Neeson avea sa se reunească cu regizorul Steven Spielberg pentru a juca rolul fostului președinte american, Abraham Lincoln. Pentru a intra în pielea personajului, Neeson a vizitat Washington D.C., unde Lincoln a locuit înainte de a fi ales președinte și a citit scrisorile personale ale lui Lincoln. Din păcate pentru Neeson, rolul a fost dat lui Daniel Day-Lewis. RegizorulLee Daniels a confirmat ca Neeson îl va juca pe fostul președinte american Lyndon B. Johnson în filmul "The Butler". Liam Neeson îl va rejuca pe Ra's Al Ghul în filmul din seria Batman, "The Dark Knight Rises", ce a avut premieră la 16 iulie 2012.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Liam Neeson a fost însurat cu actrița britanică Natasha Richardson din 3 iulie 1994, până la moartea ei din 18 martie 2009, când a suferit un grav traumatism cerebral într-un accident de ski în stațiunea Mont Tremblant, din Quebec, Canada. Richardson și Neeson au doi copii, Michael și Daniel. Neeson trăiește în Millbrook, New York. În august 2004el și soția lui au cumpărat încă 6500 de metri pătrați pentru proprietatea lor.^[22]^[23] Un fumător înrăit la începutul carierei, Neeson s-a lăsat de fumat. Când a acceptat rolul luiHannibal din filmul The A-Team, Neeson avea rețineri în a fuma trabucuri (lucru ce reprezintă o trăsătură distinctivă a personajului).^[24] În august 2009, Neeson a afirmat în cadrul emisiunii Good Morning America de pe ABC că a devenit cetățean american.^[25] Neeson este un fan al echipei de fotbal FC Liverpool.^[26] În martie 2011, a devenit ambasador pentru UNICEF.^[27] Un articol din ianuarie 2012 în ziarul The Sun sugera că Liam Neeson se gândește să renunțe la catolicism și să se convertească la islam, după ce a ascultat o chemare la rugăciune în Turcia.^[28]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Film[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Rol	Note
1978	Pilgrim's Progress	Isus Cristos Evanghelistul
1979	Christiana	Greatheart
1981	Nailed	Young Catholic
1981	Excalibur	Gawain
1983	Krull	Kegan
1984	The Bounty	Charles Churchill
1985	The Innocent	John Carns
1986	The Mission	Fielding
1986	The Delta Force	Delta Force Member	Necreditat
1986	Duet for One	Totter
1987	Suspect	Carl Anderson
1987	A Prayer for the Dying	Liam Docherty
1988	Satisfaction	Martin Falcon
1988	High Spirits	Martin Brogan
1988	The Dead Pool	Peter Swan
1988	The Good Mother	Leo Cutter
1989	Next of Kin	Briar Gates
1990	Darkman	Peyton Westlake / Darkman	Nominalizare—Saturn Award for Best Actor
1990	The Big Man	Danny Scoular
1991	Under Suspicion	Tony Aaron
1992	Husbands and Wives	Michael Gates
1992	Leap of Faith	Sheriff Will Braverman
1992	Shining Through	Franz-Otto Dietrich
1993	Ethan Frome	Ethan Frome
1993	Ruby Cairo	Dr. Fergus Lamb
1993	Schindler's List	Oskar Schindler	Chicago Film Critics Association Award for Best Actor London Film Critics Circle Award for Best Actor Nominalizare—Academy Award for Best Actor Nominalizare—BAFTA Award for Best Actor in a Leading Role Nominalizare—Dallas-Fort Worth Film Critics Association Award for Best Actor Nominalizare—Golden Globe Award for Best Actor – Motion Picture Drama
1994	Nell	Dr. Jerome "Jerry" Lovell
1995	Rob Roy	Rob Roy MacGregor
1996	Michael Collins	Michael Collins	Evening Standard British Film Award for Best Actor Volpi Cup Nominalizare—Golden Globe Award for Best Actor – Motion Picture Drama Nominalizare—Chicago Film Critics Association Award for Best Actor
1996	Before and After	Ben Ryan
1998	Les Misérables	Jean Valjean
1998	Everest	Naratorul
1999	The Haunting	Dr. David Marrow
1999	Star Wars Episode I: The Phantom Menace	Qui-Gon Jinn	Nominalizare—Saturn Award for Best Actor Nominalizare—MTV Movie Award for Best Fight
2000	Gun Shy	Charlie Mayo
2000	The Endurance: Shackleton's Legendary Antarctic Expedition	Naratorul
2002	K-19: The Widowmaker	Mikhail Polenin
2002	Gangs of New York	"Priest" Vallon
2002	Star Wars Episode II: Attack of the Clones	Qui-Gon Jinn	Voce Uncredited
2002	Martin Luther	Naratorul
2003	Love Actually	Daniel	Nominalizare—Phoenix Film Critics Society Award for Best Cast
2003	Coral Reef Adventure	Naratorul
2004	Kinsey	Alfred Kinsey	Irish Film Awards – Best Actor Film Los Angeles Film Critics Association Award for Best Actor Nominalizare—Golden Globe Award for Best Actor – Motion Picture Drama Nominalizare—Independent Spirit Award for Best Lead Male Nominalizare—London Film Critics' Circle Award for British Actor of the Year Nominalizare—Satellite Award for Best Actor - Motion Picture Drama Nominalizare—Vancouver Film Critics Circle Award for Best Actor
2005	Kingdom of Heaven	Godfrey of Ibelin
2005	Batman Begins	Ducard / Ra's al Ghul	Nominalizare—Saturn Award for Best Supporting Actor Nominalizare—MTV Movie Award for Best Fight (shared with Christian Bale)
2005	Breakfast on Pluto	Father Liam
2005	The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe	Aslan	Voce
2006	Home	El însuși
2007	Seraphim Falls	Carver
2008	The Chronicles of Narnia: Prince Caspian	Aslan	Voce
2008	The Other Man	Peter
2008	Taken	Bryan Mills
2009	Five Minutes of Heaven	Alistair Little	Nominalizare—Irish Film & Television Award for Actor in a Lead Role (Television)^[29]
2009	Ponyo	Fujimoto	Voce English dub
2009	After.Life	Eliot
2009	Chloe	David
2010	Clash of the Titans	Zeus
2010	The A-Team	John "Hannibal" Smith
2010	The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader	Aslan	Voce
2010	The Next Three Days	Damon Pennington
2010	The Wildest Dream	Naratorul
2011	Unknown	Dr. Martin Harris
2012	The Grey	John Ottway	Fangoria Chainsaw Award for Best Leading Actor
2012	Wrath of the Titans	Zeus	Nominalizare—Golden Raspberry Award for Worst Supporting Actor
2012	Battleship	Admiral Shane	Nominalizare—Golden Raspberry Award for Worst Supporting Actor
2012	The Dark Knight Rises	Ra's al Ghul	Cameo
2012	Taken 2	Bryan Mills
2013	Third Person	Michael
2013	Khumba	Phango^[30]^[31]	Voce
2013	Anchorman 2: The Legend Continues	History Channel Rep	Cameo
2014	The Nut Job	Racoon	Voce
2014	The Lego Movie	Bad Cop/Good Cop/Pa Cop	Voce
2014	Non-Stop	Bill Marks
2014	A Million Ways to Die in the West	Clinch	Post-producție
2014	A Walk Among the Tombstones	Matthew Scudder
2015	Run All Night	Jimmy Conlon	Post-producție
2015	Entourage		Filmare

Televiziune[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Rol	Note
1978–1979	Play for Today	Dermont	2 episoade
1980	BBC Two	Dermont	2 episoade
1985	Women of Substance	Blackie O'Neill	Television miniseries, 3 episoade
1986	Miami Vice	Sean Carroon	Episodul: When Irish Eyes Are Crying
1986	Hold the Dream	Blackie O'Neill	Film TV
1988	Screen Two	Martin Perry	Episodul: Sweet as You Are
2001	Evolution	Naratorul	8 episoade
2002	Liberty's Kids	John Paul Jones	Voce Episodul: Not Yet Begun to Fight
2005	The Simpsons	Father Sean	Voce Episodul: The Father, the Son, and the Holy Guest Star
2010	Cubed	El însuși	Episodul # 1.39
2010	The Big C	Bee Man	Episodul: Everything That Rises Must Converge
2011, 2014	Star Wars: The Clone Wars	Qui-Gon Jinn	Voce 3 episoade
2011	Life's Too Short	El însuși	Episodul # 1.1

Jocuri video[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Rol
2005	Batman Begins	Ducard / Ra's al Ghul
2008	Fallout 3	James

Liam Neeson

AngeL · October 20, 2015

Apreciez subiectul, dar am să vă rog să postați doar ideile principale fără copy-paste interminabil.

BELLE_ · October 21, 2015

Charlize Theron

Charlize Theron (n. 7 august 1975)^[1] este o actriţă americană originară din Africa de Sud,^[2] câştigătoare a premiului Oscar. În anul 2007, a primit din partea revistei Esquire distincţia Sexiest Woman Alive.

Theron s-a născut la Benoni în Africa de Sud. Tatăl său, Charles Theron, era proprietarul unei companii de construcţii, descendent al Hughenoţilor din Franţa. Mama sa, Gerda, este ca origine din Germania şi a preluat afacerile soţului său după decesul acestuia. Limba maternă a lui Theron este afrikaans, iar ce-a de-a doua limbă vorbită este engleza. "Theron" este un nume franţuzesc pronunţat în afrikaans "Tronn", deşi ea a declarat că preferă să i se spună "Thrown" [1].

Theron a fost singurul copil al părinţilor săi şi a crescut la o fermă lângă Johannesburg (Benoni). La vârsta de treisprezece ani a fost trimisă la internatul unei şcoli. La cincisprezece ani, Theron a fost martora morţii tatălui său, un alcoolic, care a fost împuşcat de mama ei, aflată în legitimă apărare, în timp ce acesta o atacase. Nu au fost înregistrate acuzaţii până la momentul de faţă.

La vârsta de şaisprezece ani, după ce a câştigat un concurs local, Theron se duce la Milano în Italia pentru un contract de un an ca model. Contractul ei s-a încheiat în timp ce se afla la New York City şi ea s-a hotărât să rămână acolo, pentru a merge la şcoala de balet Joffrey. Aici s-a antrenat pentru a deveni balerină. O accidentare la genunchi suferită la 18 ani a pus capăt carierei de balerină.

Fiindu-i imposibil să mai danseze, ea şi-a cumpărat un bilet pentru Los Angeles. După opt luni, ea a obţinut primul său rol, unul în care nu a spus nimic, într-un film pentru video Children of the Corn III. Acestei prime apariţii de la Hollywood, i-au urmat filme cu audienţe mai extinse. Cariera sa a luat o amploare deosebită spre sfârşitul anilor 90 prin intermediul filmelor cu succes de încasări The Devil's Advocate, The Cider House Rules şi Mighty Joe Young.

Ediţia din mai 1999 a Playboy a publicat fotografii nud ale lui Theron, făcute la începuturile carierei sale de model. Pretinzând că acestea au fost destinate unei "utilizări private", Theron l-a dat în judecată pe fotograful Guido Argentini.

După alte apariţii în filme mai puţin notabile, Theron a jucat rolul criminalei în serie Aileen Wuornos în filmul Monster^[3] (2003). Rolul a fost foarte bine primit de criticii de film (criticul Roger Ebert a declarat că este "una dintre cele mai bune interpretări din istoria cinematografiei" [2]), Theron primind astfel un Oscar pentru cea mai bună actriţă în cadrul celei de-a 76 gale în februarie 2004, pe lângă un premiu SAG Award, un premiu Golden Globe şi premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin. Ea devine astfel prima femeie sud-africană care câştigă Oscar-ul pentru cea mai bună actriţă.

După semnarea unui contract cu John Galliano în 2004, Theron a înlocuit-o pe modelul estonian Tiiu Kuik în reclamele J'ADORE de Christian Dior, dvenind purtătorul curent de cuvânt pentru parfumurile Dior. În 30 septembrie 2005, ea si-a primit steaua sa de bronz pe celebrul Walk of Fame din Hollywood. În acelaşi an a jucat în filmul Æon Flux, un SF care s-a dovedit a fi un eşec financiar. Tot în 2005 a primit aprecieri pozitive precum şi nominalizări pentru Golden Globe ca Cea mai bună actriţă pentru interpretarea sa din drama North Country. A fost de asemenea nominalizată şi pentru Oscar pentru acelaşi rol, dar nu a câştigat. Aceasta a fost cea de-a doua sa nominalizare.

În 2005, Theron a interpretat-o pe Rita, iubita lui Michael Bluth's (Jason Bateman), în cel de-al treilea sezon al sitcom-ului, bine apreciat de critici, Arrested Development difuzat de FOX.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Charlize_Theron

odysey_5 · October 21, 2015

Nume real: Jared Joseph Leto · Locul naşterii: Bossier City, Louisiana, USA · Data naşterii: 26.12.1971 · Ocupaţie: Actor, producător, regizor · Constituţie: atletică · Înălţime: 177 cm · Culoarea ochilor: albaştri · Culoarea părului: castaniu · Zodia: Capricorn · Etnie/rasă: albă · Universitate: School of Visual Arts, Manhattan, University of the Arts, Philadelphia · Religie: creştină · Ţara natală: SUA

Jared Leto este un actor si muzician american; s-a nascut pe 26 decembrie 1971 in Bossier, Louisiana, SUA. Pe parcursul copilariei, Jared, alaturi de fratele sau, Shannon si de mama sa Constance,a locuit in mai multe locuri, la un moment dat chiar si in Haiti.

In clasa a 10-a, Jared decide sa renunte la scoala dar ulterior decide sa se concentreze asupra educatiei, reinscriindu-se la scoala, absolvind in 1989 Emerson Preparatory School din Chicago. Interesat de pictura, Leto se inscrie la Universitatea de Arta din Philadelphia, de unde se transfera ulterior la Scoala de Arte Vizuale din New York dupa ce isi descopera pasiunea pentru actorie.

In 1992 se muta in Los angeles, hotarat sa urmeze o cariera in muzica. Doi ani mai tarziu isi face debutul in televiziune, in serialul "My So-Called Life", unde evolueaza alaturi de tanara actrita Claire Daines. Urmeaza mai multe roluri secundare in filme destul de celebre precum : Girl, Interrupted, Urban Legend, The Thin Red Line, Prefontaine si Fight Club .

Recunoasterea talentului sau de catre critici, vine insa abia in anul 2000, odata cu interpretarea rolului principal din pelicula "Requiem for a Dream", in regia lui Darren Aronofsky.

Exceptand cariera cinematografica, Jared Leto este activ si in zona muzicii. In 1998 infiineaza formatia 30 Seconds to Mars, in cadrul careia ocupa locul de solist, chitarist si compozitor. Din formatie face parte si fratele sau, Shannon, care canta la tobe. Formatia a lansat pana in prezent patru albume intitulate "30 Seconds to Mars" (2002), "A Beautiful Lie" (2005) , "This Is War" (2009) si "Love, Lust, Faith+Dreams".

Jared se ocupa si de regia/ si producerea videoclipurilor lansate de formatia sa. Este vorba despre "The Kill" (2006) ,"From Yesterday" (2007), "Kings and Queens" (2009), "Closer To The Edge" (2010), "Hurricane" (2010), "Up In The Air" (2013), "Do Or Die" (2013) si "City Of Angels" (2013) sub pseudonimul Bartholomew Cubbins si "A Beautiful Lie" (2008), sub pseudonimul Angakok Panipaq.

LeviS · October 21, 2015

William Bradley „Brad” Pitt (n. 18 decembrie 1963) este un actor, producător de film și activist social american. Este laureat a unui premiu Globul de Aur, un premiu Screen Actors Guild Award, de trei ori nominalizat la Premiul Oscar ca actor, și încă de două ori nominalizat la Oscar ca și regizor, câștigând o dată premiul. Este considerat unul din cei mai atrăgători bărbați din lume, fapt pentru care de-a lungul timpului s-a bucurat de o atenție substanțială din partea mass-media.^[1]^[2] A devenit celebru la mijlocul anilor 1990 după ce a interpretat rolurile principale din filmele Interviu cu un vampir (1994) și Seven, 12 Monkeys (ambele 1995).

Cuprins

[ascunde]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiul lui Jane Ette (născută Hillhouse), consilier la liceu, și al lui William Alvin Pitt, patron al unei companii de camioane, Pitt s-a născut în Shawnee, Oklahoma. Alături de frații săi, Doug (născut în 1966) și Julie Neal (născută 1969), a crescut în Springfield, Missouri, unde familia sa s-a mutat imediat după nașterea lui. A fost crescut în stilulbaptiștilor conservatori sudici.

Pitt a urmat Liceul Kickapoo, unde a fost membru al echipelor de golf, tenis și înot. A participat la cluburile de bază și criminalistică, la diverse polemici și la muzicaluri. După absolvirea liceului, Pitt a fost admis la Universitatea din Missouri, în 1982, licențiat în jurnalism, cu specializare în publicitate. Ca membru al fraternității Sigma Chi, a apărut în câteva show-uri ale fraternității. Cum se apropia terminarea facultății, Pitt a văzut cum prietenii săi se angajau, însă el nu se simțea pregătit să se așeze undeva la casa sa. I-au plăcut foarte mult filmele, despre care spunea că sunt un portal către diferite lumi și, din moment ce filmele nu se făceau în Missouri, a decis să meargă acolo unde sunt făcute. Cu două săptămâni înainte de a-și obține diploma, Pitt a părăsit universitatea și s-a mutat în Los Angeles pentru a lua lecții de actorie.

Cariera[modificare | modificare sursă]

În timp ce se chinuia să se stabilească în Los Angeles, Pitt a luat lecții de actorie de la actorul Roy London. A avut diverse profesii ocazionale, fiind pentru o perioadă șofer și purtând costumul cocoșului "EL Pollo Loco" pentru a-și plăti lecțiile.Și să nu uităm că este căsătorit cu fermecătoarea Angelina Jolie. Cariera pe ecran a lui Pitt a început în 1987 cu roluri minore în filmele No Way Out, No Man's Land și Less Than Zero. Debutul său la televiziune a fost în noiembrie, același an, cu apariția specială în sitcomul Growing Pains, de pe ABC. A apărut în patru episoade din serialul Dallas, de pe CBS, între Decembrie 1987 și Februarie 1988, cu rolul lui Randy, iubitul lui Charlie Wade (interpretat de Shalane McCall). Pitt și-a descris caracterul ca fiind un iubit idiot care este prins în faptă. Discutând despre scenele sale cu McCall, Pitt a spus mai târziu că era cam sălbatic, pentru că eu nu aș fi întâlnit-o vreodată înainte. Mai târziu în 1988, Pitt a avut un rol surpriză în drama 21 Jump Street, de pe canalul Fox. În același an, co-producția Iugoslavia-US The Dark Side of the Sun, 1988, i-a dat lui Pitt primul său rol principal într-un film, interpretând un tânăr american dus de familia sa la Marea Adriatică, pentru a-i trata boala de piele. Totuși, filmul a fost pus deoparte datorită Războiului de Independență Croat și a fost lansat tocmai în 1997. Pitt a avut două roluri în 1989: primul, într-un rol din comedia Happy Together; al doilea, un rol în filmul horrorCutting Class, primul dintre filmele în care a jucat Pitt și care a fost jucat pe scena teatrelor. A mai avut roluril în serialele TV Head of the Class, Freddy's Nightmares, Thirthysomething și, pentru a doua oară, Growing Pains. Pitt a jucat rolul lui Billy Canton, un dependent de droguri care profită de o tânără fugară, jucată de Juliette Lewis, în 1990, în filmul TV de pe NBC, Too Young to Die?, povestea unui adolescent abuzat, condamnat la moarte pentru crimă. Ken Tucker, recenzor pentru Enterainment Weekly, a scris: Pitt este, în rolul iubitului ei, un gunoi magnific; arătând și sunând ca un pizmaș John Cougar Mellencamp, e chiar înfricoșător. În același an, Pitt a jucat în șase episoade în scurt-metrajul de pe canalul Fox, drama Glory Days și a luat în sprijinire rolul în filmul The Image, de pe HBO. Următoarea sa apariție a fost în 1991, în filmul Across the Tracks; Pitt l-a impresionat pe Joe MAloney, un director de liceu cu un frate criminal, interpretat de Ricky Schroder. După ani de roluri ajutătoare în filme și apariții surpriză în seriale TV, publicul de peste graniță l-a recunoscut pe Pitt cu rolul său în filmul din 1991,Thelma & Louise. El a avut rolul lui J.D., un hoț mărunt care o ocrotea pe Thelma (Geena Davis). Scena în care el făcea dragoste cu Davis a fost citat ca fiind momentul în care Brad Pitt a fost văzut ca un sex-simbol.

După Thelma & Louise, Pitt a apărut în rol principal în filmul din 1991 Johny Suede, un film cu buget redus despre un star rock ce aspiră la faimă, și în filmul din 1992, Cold World, deși niciunul dintre acestea nu i-au furnizat lui Pitt succes necesar carierei acestuia, datorită recenziilor negative primite la box office. Pitt a obținut rolul lui Paul Maclean, în filmul biografic din 1992, A River Runs Through It, regizat de Robert Redford. Portretizarea caracterului a fost descrisă ca fiind una făcătoare de carieră, în sensul de a-l ajuta în ascensiunea sa ca actor, demonstrând că Pitt poate fi mai mult decât un cow-boy urât de toți, deși el a recunoscut că a fost sub presiune atunci când a făcut filmul. Pitt a mai adăugat că a fost una dintre cele mai slabe performanțe ale sale și este ciudat că a fost singurul rol pentru care i-a fost acordată atâta atenție. Pitt a crezut că a avut de câștigat de pe urma colaborării cu o echipă atât de talentată, mergând până la a-l compara pe Redford tenis, spunând când joci cu cineva mai bun decât tine, stilul tău de a juca se îmbunătățește. În 1993, Pitt s-a reunit cu Juliette Lewis, co-star din Too Young to Die?, pentru filmul Kalifornia. El a avut rolul lui Early Grace, un criminal în serie și iubitul personajului Lewisei, cu o performanță pe care Peter Travers, jurnalist la Rolling Stone, a descris-o ca fiind "extraordinară, tot șarmul băiețesc, pentru ca apoi acesta să devină amenințare pură". Pitt a atras de asemenea atenția printr-o scurtă apariție în True Romance, cu rolul unui pietrar pe nume Floyd, aducând mult căutatul umor pentru filmul de acțiune, echilibrând astfel acțiunea filmului. A atins topul în anul respectiv prin câștigarea premiului ShoWest Award for Male Star of Tomorrow.

În 1995, a primit critici de succes pentru thrillerul Seven și SF-ul Twelve Monkeys, mai târziu aducându-i Globul de Aur pentru Best Supporting Actor și nominalizarea la Academy Award. În același an a jucat alături de Anthony Hopkins în " Legendele toamnei". Patru ani mai târziu, în 1999, Pitt a jucat în filmul de succes Fight Club. În 1998 primește rolul lui Joe Black din filmul " Meet Joe Black", jucând din nou alături de Anthony Hopkins.

Brad Pitt a avut 2 roluri principale în 2004 începând cu Ahile din filmul Troy (Troia) și continuându-și succesul cu rolul Rusty Ryan în continuarea filmului Ocean's Twelve. El a petrecut 6 luni numai ca să se antreneze cu sabia, special pentru rolul din Troia. Cu un câștig de 497 de milioane de dolari în toată lumea, Troia rămâne cel mai mare succes comercial a lui Pitt. Filmul a reușit să câștige 133 milioane de dolari în Statele Unite și 364 milioane de dolari în restul lumii. Stephen Hunter a specificat că Pitt a reușit să se ridice la așteptări într-un rol așa de solicitant.

În 2005 Brad a început filmările pentru comedia Mr. & Mrs. Smith în care acțiunea principală se bazează pe o familie complet plictisitoare care era alcătuită din domnul Smith (Bradd Pit) și doamna Smith (Angelina Jolie).Amândoi descoperă în mod șocant că fiecare este un asasin plătit să îl omoare pe celălalt. Acest film a reușit să strângă 478 de milioane de dolari apropiindu-se de recordul deținut de rolul său din filmul Troia.

În 2006 Brad Pitt a fost repartizat în drama Babel. Filmul a fost lansat cu ocazia festivalului de film de la Cannes din 2006.

În 2007 el a fost repartizat în deja binecunoscutul rol Rusty Ryan în continuarea filmului Ocean's Thirteen însă nu a avut câștiguri "decât" de 311 milioane de dolari.Apoi el și-a continuat cariera cinematografică în The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford adaptată după romanul lui Ron Hansen din 1983 cu același nume.

În 2008 el a avut rolul principal în filmul "The Curious Case of Benjamin Button".

Fury · October 22, 2015

Leonardo DiCaprio

Leonardo Wilhelm DiCaprio (n. 11 noiembrie 1974, Los Angeles, California) este un actor şi producător de film american. El a fost nominalizat de cinci ori la Premiile Oscar, şi de zece ori la Premiile Globul de Aur, câştigând în 2004 Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-o dramă pentru filmul The Aviator, şi în 2013 Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un musical/comedie pentru rolul din filmul Lupul de pe Wall Street.

Biografie

DiCaprio este fiul unui autor american de benzi desenate, de origine germano-italiană, iar mama lui fiind de naţionalitate germană. Se spune că numele a fost sub influenţa picturilor lui Leonardo da Vinci, pe care le văzuse mama lui gravidă în Italia. Părinţii lui se despart când Leonardo are vârsta de 8 ani. DiCaprio trăieşte în cartierul Echo Park din Los Angeles, el îşi vizitează bunica, ceea ce explică cunoştinţele sale de limbă germană.

Actor copil

La vârsta de cinci ani apare pentru prima oară pe ecranul de televiziune american, un manager îi propune să-şi schimbe numele care avea un clang exotic, lucru neacceptat de familia lui. Deşi a primit sute de milioane de dolari din teatru, s-a dovedit că nu a terminat liceul .

Cariera de actor o începe în anul 1990, când joacă rolul lui Garry Buckman o versiune televizată a filmului Parenthood. În acelaşi an joacă în filmul Santa Barbara rolul tânărului Mason Capwell. Între anii 1991-1992 joacă rolul vagabondului Luke Brower în filmul comic „Casa noastră gălăgioasă”. După o serie numeroase de filme în care a jucat, va primi roluri în filme mai renumite ca: „Celebrity”, regizat de Woody Allens, sau primeşte roluri ca „ Arthur Rimbaud” sau „Paul Verlaine” (poeţi francezi). Este desemnat pentru premiul „Oscar” pentru rolul care prezenta tânărul handicapat Arnie Grape în filmul Gilbert Grape. Azi DiCaprio face parte din elita artiştilor americani, din Hollywood. Pentru rolul jucat în filmul „ Catch Me If You Can”, primeşte un onorariu de 20 milioane de dolari, iar pentru rolul din filmul „Titanic” a primit numai 2,5 milioane.

Filmografie

1991: Critters 3
    1992: Poison Ivy
    1993: Viaţa lui Toby
    1993: What’s Eating Gilbert Grape
    1995: Don's Plum
    1995: The Quick and the Dead
    1995: The Basketball Diaries
    1995: Total Eclipse
    1996: William Shakespeare’s Romeo + Juliet
    1996: Marvin’s Room
    1997: Titanic
    1998: The Man in the Iron Mask
    1998: Celebrity
    2000: The Beach
    2002: Gangs of New York
    2002: Catch Me If You Can
    2004: The Aviator
    2006: The Departed
    2006: Blood Diamond
    2007: The 11th Hour, film documentar
    2008: Body of Lies
    2008: Revolutionary Road
    2010: Shutter Island
    2010: Inception
    2011: J.Edgar
    2012: Django Unchained
    2013: Marele Gatsby
    2013: The Wolf of Wall Street

IMDb : http://www.imdb.com/name/nm0000138/

CineMagia : http://www.cinemagia.ro/actori/leonardo-dicaprio-1900/

Chani · October 23, 2015

Hugh Grant

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hugh Grant
Hugh Grant în martie 2011
Născut	Hugh John Mungo Grant 9 septembrie 1960 (55 de ani) Hammersmith, Londra, Anglia
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Alma mater	New College, Oxford
Ocupație	Actor, producător
Ani de activitate	1982–prezent
Partener(ă)	Elizabeth Hurley (1987–2000) Jemima Khan (2004–2007)
Copii	3
Semnătură
modifică

Hugh John Mungo Grant^[1] (n. 9 septembrie 1960)^[2] este un actor britanic și producător de film. S-a născut pe 9 septembrie 1960 în Hammersmith, Anglia și este celebru pentru câștigarea premiilor Globul de Aur, BAFTA și César. Filmele sale au câștigat de asemenea 2,4 milioane de dolari, dar și piesele de teatru care s-au jucat în toată lumea.^[3] Și-a câștigat recunoașterea ca star după rolul din Patru nunți și o înmormântare.^[4], pentru care a primit în 1995 premiul BAFTA și un Glob de Aur. Începând din anul 1990 a jucat numai în filme de comedie, ca Mickey Blue Eyes (1999) and Notting Hill (1999). A reușit să se impună ca un veritabil comediant. Nu numai umorul fin îl caracterizează, dar și sarcasmul și șarmul inconfundabil.^[5] Cariera în film i-a adus mai multă notorietate decât cea în teatru, în care a spus întotdeauna că se regăsește mai bine decât în cinematografie.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Cloud Atlas (2012)
The Pirates! Band of Misfits (2012)
Ce-o fi cu soții Morgan? (Did You Hear About the Morgans?) (2009)
Muzica și versurile (2007)
Vise americane (2006)
Bridget Jones: La limita rațiunii (Bridget Jones: The Edge of Reason)(2004)
Pur și simplu dragoste (Love Actually) (2003)
Dragoste cu preaviz (2002)
Totul despre băieți (2002)
Jurnalul lui Bridget Jones (2001)(Bridget Jones's Diary)
Escroci de mâna a doua
Mickey, Ochi Albaștri (1999)
Notting Hill (1999)
Soluții extreme (Extreme Measures)(1996)
Englezul care a urcat o colină dar a coborât un munte (The Englishman Who Went up a Hill But Came Down A Mountain)(1995)
La nuit Bengali (1988)

6horses · October 23, 2015

Horațiu-Valentin Mălăele (n. 1 august 1952, Târgu-Jiu) este un actor, regizor, caricaturist și scriitor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, clasa profesor Octavian Cotescu.

Roluri în piese de teatru

Studioul Casandra

Fadinard, Pălăria florentină de Eugene Labiche, regia Ovidiu Schumacher, 1974
Un hoț, Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia Octavian Cotescu, 1974
Bota, Procese de Alexandru Voitin, regia Octavian Cotescu, 1974
Tartaglia, Regele Cerb de Carlo Cozzi, regia Bogdan Berciu, 1975

Teatrul Tineretului Piatra Neamț

Dorde, Tinerețe fără bătrînețe adaptare de Eduard Covali) după Petre Ispirescu, regia Cătălina Buzoianu, 1975
Mr. D. Hosner, Dosarul Andersonville de Saul Levitt, regia Emil Mandric, 1975
Truffaldino, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Iulian Vișa, 1976
Dromichaites, Muntele de Dumitru Radu Popescu, regia Emil Mandric, 1977
Tyll, Eulenspiegel de Charles de Coster, regia Cătălina Buzoianu, 1981

Teatrul Nottara

Dufausset, Mîța în sac de Georges Feydeau, regia Dan Micu
Maiorul, Familia Tot de Istvan Orkeny, regia Valeriu Paraschiv
Srnerdeakov, Karamazovii după F.M. Dostoievski, regia Dan Micu, 1981
El, De ce dormi, iubito? de Jos Vandela, regia Valeriu Paraschiv, 1981
Varga, O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu, regia Horațiu Mălaele, 1982
Ion, Acești îngeri triști de D.R. Popescu, regia Mircea Cornișteanu, 1983
Scapino, Scapino de Moliere, regia Alexandru Dabija, 1985
Babalete Olelie, Vînătorii de Fănuș Neagu, regia Ion Cojar, 1985
Stroescu, Într-o dimineață de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu, 1988
Potiekalnikov, Sinucigașul de Nikolai Erdman, regia Cornel Mihalache, 1991
Poche-Chandebise, Puricele de Georges Feydeau, regia Horațiu Mălăele, 1993
K. Muller, Unde-i revolverul? de Georgy Gabor, regia Mircea Cornișteanu

Teatrul Odeon

Lelio, Mincinosul de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur, 1991
Carlo Goldoni, Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, regia Horațiu Mălăele, Teatrul Odeon și Theatrum Mundi
Profesorul, Lecția de Eugen Ionescu, regia Horațiu Mălăele, 1996

Teatrul Național București

Neînțelesul, Podu', text de Horațiu Mălăele, după Paul Ioachim, 1999

Teatrul Bulandra

Directorul, Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1995
Wally Murdock, Cafeneaua de Sam Bobrick și Ron Clark, regia Horațiu Mălăele, 1997
Vanea, Unchiul Vanea de A.P. Cehov, regia Yuri Kordonski, 2001
Vasili Vasilici Svetlovidov, Măscăriciul după A.P. Cehov, regia Horațiu Mălăele, 2005

Teatrul de Comedie

Ivan Alexandrovici Hlestacov, Revizorul [1] de N.V. Gogol, regia Horațiu Mălăele, 2006

Companii independente

Paznicul, Escrocii în aer liber de Ion Băieșu, regia Horațiu Mălăele, 1994
Ofițerul, Un deținut la Auschwitz de Alain Bosquet, regia Domnița Munteanu

Spectacole de teatru regizate

O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu, Teatrul Nottara, 1982
Puricele de Georges Feydeau, Teatrul Nottara, 1993
Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, Teatrul Odeon, 1994
Escroci în aer liber după Ion Băieșu, spectacol itinerant, 1995
Hotel de Ray Cooney, Teatrul Ovidiu din Constanța, 1997
Cafeneaua de Sam Bobrick și Ron Clark, Teatrul Bulandra, 1997
Lecția de Eugen Ionescu, Theatrum Mundi, 1997
Pălăria după Un chapeau de paille de Eugene Labiche, Teatrul de Comedie, 1998
D'ale după D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, Teatrul Nottara, 1999
Podu' după Podul sinucigașilor de Paul Ioachim, Teatrul Național București, 1999
Cu capul de nicovala după Fierarii de Milos Nicolic, Teatrul Nottara, 2000
Bani din cer [2] de Ray Cooney, Teatrul de Comedie, 2001
Țara lui Abuliu după Dumitru Solomon, Teatrul de Comedie, 2002
Poiana boilor [3] după A.P. Cehov, Teatrul de Comedie 2003
Măscăriciul după A.P. Cehov, Teatrul Bulandra, 2004
Nepotu'[4] de Adrian Lustig, Teatrul de Comedie, 2005
Revizorul [5] de N.V. Gogol, Teatrul de Comedie, 2006

Teatrul Național de Televiziune

Regizorul, Astă seară se joacă fără piesă de Luigi Pirandello, regia Eugen Todoran, 1987
Paznicul parcului, La prima vedere de Ion Băieșu, regia Horațiu Mălăele, 1994
Studentul, Poveste studențească de Mihail Șorbu, regia Cornel Todea, 1985
Rică Venturiano, O noapte furtunoasă de I.L Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca, 1983

Filmografie

Actor

Păcală (1974)
Muntele ascuns, regia Andrei Cătălin Băleanu, 1974
Gloria nu cîntă, regia Alexandru Bocăneț, 1976
Pentru patrie (1978) - sublocotenentul Spiroiu
Septembrie, regia Timotei Ursu, 1977
Cântec pentru fiul meu, regia Constantin Dicu, 1979
Pădurea nebună, regia Nicolae Corjos, 1982
Melodii la Costinești, regia Constantin Păun, 1983
Piciul, regia Iosif Damian, 1984
Secretul lui Bachus (1984)
Primăvara bobocilor (1987)
Secretul lui Nemesis (1987)
Secretul armei... secrete, regia Alexandru Tatos, 1988
Maria Mirabela în Tranzistoria (1989)
Miss Litoral (1991)
Casa din vis, regia Ioan Cărmăzan, 1991
Divorț... din dragoste (1992)
Această lehamite, regia Mircea Daneliuc, 1993
Timpul liber (film de Valeriu Drăguianu), regia Valeriu Drăguianu, 1993
Aceasta lehamite (regia Mircea Daneliuc), 1994
Amen, regia Costa Gavras, 2001
Magnatul (2004)
Ticăloșii (2007)
Vine Poliția, Traian Corbescu, 2008
Poker (2010)
Ultimul corupt din România (2012)
Las Fierbinti, (2012 - 2013) - serial TV

Scenarist

Nunta mută (2008) - în colaborare cu Adrian Lustig

Regizor

Nunta mută (2008)

Premii

Tinerețe fără bătrînețe – Premiul pentru interpretare – Iași, 1975
Slugă la doi stăpîni – Premiul pentru cea mai bună interpretare – Galați, 1976
Muntele – Premiul pentru interpretare, Galați
Eulenspiegel – Premiul pentru cel mai bun actor, Piatra Neamț
Mîța în sac – Premiul ATM, 1978
Familia Tot – Premiul ATM, 1978
Divorț din dragoste – Premiul pentru cel mai bun actor, Costinești, 1991
Mincinosul – Premiul UNITER 1992
Puricele – Premiul de regie A.U.R. 1993
Puricele – Premiul pentru interpretare la Festivalul Național I.L Caragiale București, 1993 și Premiul Asociației Umoriștilor Români pentru interpretare, 1993
Escrocii în aer liber – Premiul pentru regie Festivalul Comediei Romanești; Premiul pentru regie Ion Băieșu; Premiul pentru interpretare, Buzău, 1994
Carlo contra Carlo – Premiul de regie la Festivalul Comediei Românești 1994
Escroci în aer liber – Premiul de regie A.U.R.; Premiul de originalitate la Festivalul Ion Băieșu, Buzău 1995
Lecția – Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru Contemporan Brașov, 1996
Un deținut la Auschwitz – Premiul special al juriului, Brașov, 1996
Unde-i revolverul? – Premiul UNITER 1998
Bani din cer – Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Național de Comedie, Galați 2001
Premiul de Excelență al Festivalului „Comedy Cluj", în 2012

BELLE_ · October 24, 2015

Alain Delon

Dupa parerea mea, unul dintre cei mai frumosi actori care au existat. :)))

Informatiile sunt preluate de pe http://www.cinemarx.ro/persoane/Alain-Delon-7559.html?biografie

Copilul rasfatat al cinema-ului francez a fost exmatriculat din mai multe scoli.Mama sa se numea EDITH si era farmacista,iar tatal cu radacini corsicane FABIEN,si avea un cinematograf la PARIS.Parintii divorteaza cand copilul are 4 ani, mama se recasatoreste cu un macelar,aceasta calificand tanarul in meseria de mezelar-carnatar.La 14 ani fura o barca impreuna cu niste prieteni si vrea sa fuga in AMERICA.Sunt prinsi.Brunet cu ochi albastri. Ani de-a randul simbolul frumusetii masculine din cercurile mondene. Cate femei nu au fost indragostite in ascuns de acest monstru sacru al cinematografiei franceze!Delon nu are studii de actor.

Viata lui Delon nu a inceput insa deloc in cercurile suspuse ale Parisului. Dupa ce a participat deja la varsta de 17 ani activ in razboiul din Indochina se intoarce in 1956 inapoi in Franta. Lucreaza intr-o piata pariziana de zarzavaturi si ia lectii de actorie, dar surprins in flagrant delict si arestat in urma activitatilor criminale, a fost condamnat prin privare de libertate. Nu a avut activitati criminale.A facut arest pe perioada armatei de 5 ori, o data din cauza ca a furat un jeep pentru a se distra in oras si a ajuns cu el in apa. A fost inchis in puscarie,pentru ca atunci cand s-a intors din Indochina,a ascuns un pistol in bagaje. Abia la intoarcere lucreza ca hamal in celebrele LA HALLE in PARIS.In aceasta perioada i-a fost insa descoperit deosebitul talent actoricesc. In privinta descoperii lui sint 2 momente: cand a cunoscut-o pe nevasta regizorului YVES d'ALLEGRET, SIMONNE, femeia prezentindu-l sotului sau si DELON primind primul rol,si cunoasterea si cultivarea unei relatii de prietenie cu JEAN CLAUDE BRIALY, un actor debutant, care il invita la Cannes pentru a se face remarcat. Delon va pleca cu acesta la Cannes intr-un costum inchiriat. Acest episod este retinut ulterior intr-un film cu caracter biografic "Am fost candva hot".Acest film nu are nici o legatura cu viata marelui actor.

Jocul sau a impus mereu prin naturalete, dezinvoltura, sarm. Alaturi de Romy Schneider pe ecran ( "Cristina", "Martor a fost doar soarele", "PISCINE") si in viata intr-o logodna cu peripetii pana prin 1964, cand de altfel se casatoreste cu Nathalie Canovas, mariaj din care se naste Anthony Delon. In 1966 este anchetat legat de moartea garzii sale de corp, sarbul Marcovici, suspectat de trafic de heroina, dar achitat. Din 1969 pina in 1983 a facut cuplu cu MIREILLE DÁRC, separandu-se pentru ca actrita nu ii putea darui un copil datorita unei raceli severe la ovare. In 1989 s-a casatorit cu ROSALIE van BREMEN, o tanara bruneta din aristocratia olandeza, cu care face doi copii, Anuskca si ALAIN FABIEN. Se separa in 2006, sotia parasindu-l pentru ALAIN AFLOU, celebru optician si magnat francez.A trait 15 ani in ELVETIA,are cetatenia acestei tari.Si-a creat un adevarat imperiu in ELVETIA ,vanzind de la haine, ochelari, marca ALAIN DELON, pana la parfumuri ca ''SAMURAIUL''. Singurul lucrul ce nu ii reuseste este crearerea unei companii aeriene de linie; avand exemplu pilotului NICKY LAUDA. Delon are brevet de pilot. Isi da fiul in judecata pentru intentia de a crea o casa de filme porno si ii retrage dreptul de a folosi numele fara consultarea lui. A facut filmul ''ZORRO'' la rugamintea lui ANTHONY.

A facut cupluri celebre impreuna cu Burt Lancaster in "Ghepardul", Jean Gabin, Lino Ventura, AMEDEO NAZZARI in "Clanul Sicilienilor", alaturi de JEAN GABIN in "Doi Oameni in Oras"si''Melodie la subsol::, Lino Ventura in "Aventurierul", Jean-Paul Belmondo in "Borsalino". Pe langa interminabila lista a filmelor in care a aparut ca actor, se implica decisiv ca producator, scenarist, regizor si compozitor in alte nenumarate pelicule de-a lungul a peste cinci decenii, ultima aparitie bifand-o in "Asterix la jocurile olimpice" din 2007 in care joaca rolul lui Cezar.

Pe 8 noiembrie 1935 se nastea la Sceaux, in districtul Hauts-de-Seine, Alain Delon, copilul lui Fabien Delon de origine corsicana , administratorul unui mic cinematograf de cartier si d'Édith, asistenta intr-o farmacie .

In 1939, Alain Delon avea patru ani cand parintii lui au divortat . Astfel el a fost dat unei familii al carui cap de familie era gardian la o inchisoare, apoi este plasat intr-o pensiune catolica a lui Saint-Nicolas d'Issy-les-Moulineaux unde si-a petrecut toata copilaria . Era rebel si indisciplinat si a fugit de sase ori de la scoala . La paisprezece ani a jucat intr-un scurt metraj intitulat "Le rapt", realizat de un prieten al tatalui sau . Il juca pe un gangster mustacios care murea la sfarsit .Tot ceea ce va deveni Delon era deja acolo. La saptesprezece ani , devansand chemarea pentru satisfacerea serviciului militar , este inrolat si trimis la baza militara de la Saïgon, in Indochina Franceza , unde a participat la o campanie de razboi in Indochina

La reintoarcerea sa in 1956, a trebuit sa faca mici afaceri pentru a supravietui. Il intalneste pe Jean-Claude Brialy, care-l invita la Festivalul de la Cannes, unde se face imediat remarcat datorita fizicului exceptional si sarmul sau iesit din comun. In 1957, cunoaste imediat succesul cu primul sau film, "Quand la femme s'en mêle" in regia lui Yves Allégret.

In 1958, o intalneste pe Romy Schneider la turnarea filmului "Christine". Este un coup de foudre reciproc . El are 23 de ani , ea 20 , se logodesc pe 22 martie 1959 sub ochii presei facand senzatie in toata lumea . Sunt intruchiparea frumusetii, a tineretii si a succesului, devin perechea cea mai en vogue din show business si cea mai adulata de public.

In 1960, Alain Delon devine star de cinéma sub bagheta regizorului René Clément in filmul "Plein soleil", adaptare a romanului Domnul Ripley de Patricia Highsmith, urmat in 1961 de "Rocco si fratii sai", de Luchino Visconti, film ce a luat premiul Special al Juriului la Festivalul Filmului de la Venetia. Apoi a jucat in "Les Amours célèbres", un film inspirat din benzile desenate ale lui Paul Gordeaux, regia apartinandu-i lui Michel Boisrond. In acelasi an, Alain Delon cumpara in Vieux Nice, restaurantul « La Camargue ».

In 1962, joaca in "Eclipsa" a lui Michelangelo Antonioni. In acelasi an se naste Ari, copilul pe care-l are cu cantareata Nico, dar care nu a fost niciodata recunoscut din punct de vedere juridic. Ari va fi crescut de catre mama lui Alain Delon. In 1963, joaca in "Ghepardul" de Luchino Visconti, impreuna cu Burt Lancaster si Claudia Cardinale .

In 1964, in luna lui august, dupa ruptura de Romy Schneider (legatura lor a durat cinci ani), se casatoreste cu actrita Nathalie Canovas; cu ea va avea un fiu , Anthony, nascut pe 30 septembrie anul urmator la Hollywood.

In 1967, Alain si Nathalie Delon joaca impreuna in "Le Samouraï" de Jean-Pierre Melville. Anul urmator se indragosteste de Mireille Darc, in timpul filmarilor la "Jeff". Divorteaza de Nathalie dupa patru ani de casatorie .

In 1973, canta in duet "Paroles, paroles..." cu Dalida. In 1974, organizeaza in Franta campionatul mondial de box avand drept capete de afis pe Jean-Claude Bouttier / Carlos Monzón si apoi Carlos Monzón / José Napolès. Isi cumpara si cai de curse si va obtine titlul de Campion mondial la Trap cu calul Equileo.

In 1978, creeaza o firma de produse de lux, la Geneva, careia ii imprumuta numele, " Alain Delon Diffusion SA " si unde poti gasi parfumuri (AD, Alain Delon pour Homme, Samouraï, Shogun...), sampanie, coniac, ceasuri de mana, ochelari, tigari, haine si accesorii care poarta inscriptionat numele sau .

In 1981 realizeaza primul sau film, " Pour la peau d'un flic". In 1985, se stabileste in Elvetia la Chêne-Bougeries, in cantonul Genève. In 1987, o intalneste pe Rosalie Van Breemen, un manechin olandez, la filmarea videoclipului pentru melodia "Comme au cinéma". Alain Delon se desparte de Mireille Darc dupa cinsprezece ani de concubinaj si se casatoreste cu Rosalie. Impreuna au doi copii : Anouchka, nascuta in 1990, si Alain-Fabien, in 1994.

In 1999, obtine dubla cetatenie franco - elvetiana. In 2001, fotograful Christian Aaron Boulogne, fiul manechinului, cantaretei si actritei germane Nico, publica o carte de amintiri, " L'amour n'oublie jamais" si afirma ca este fiul ascuns si nerecunoscut al lui Alain Delon. In acelasi an, Alain Delon il intruchipeaza cu succes pe comisarul de politie Fabio Montale din Marsilia, intr-un serial politist dupa opera lui Jean-Claude Izzo pentru TF1. Serialul va fi filmat in perioada 2003 si 2004, de asemeni joaca si rolul lui Frank Riva in seria cu acelasi nume pentru France 2.

In 2003, Claudia Cardinale ii inmaneaza Steaua de Aur a festivalului Filmului de la Marrakech.In 2005, este numit Officier de la Légion d'honneur de catre Jacques Chirac pentru " contributia sa la arta cinematografiei".

Alain Delon traieste la Chêne-Bougeries, in cantonul Genève in Elvetia. In 1968, Stevan Markovic, care era garda de corp a lui Delon, este gasit mort intr-o pubela in fata casei lui Delon. Prieten a lui Delon, gangster–ul corsican François Marcantoni este acuzat de asasinat . Delon insusi este interogat de politie, chiar daca asasinatul a avut loc la Paris in timp ce actorul filma la Saint-Tropez. Fosta sa sotie , Nathalie , a fost de asemeni interogata asupra acestui subiect . Era inceputul afacerii Markovic.

LeviS · October 24, 2015

George Clooney

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Premii Oscar
George Clooney
George Clooney în 2009
Nume la naștere	George Timothy Clooney
Născut	6 mai 1961 (54 de ani) Lexington, Kentucky, SUA
Ocupație	Actor, regizor, producător, scenarist
Căsătorit cu	Talia Balsam (c. 1989–1993)
Părinți	Nick Clooney Nina Warren
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Cel mai bun actor în rol secundar 2006 Syriana
Premii Globul de Aur
Cel mai bun Actor - Muzical sau Comedie 2001 O Brother, Where Art Thou? Cel mai bun actor în rol secundar 2006 Syriana
modifică

George Timothy Clooney (n. 6 mai 1961) este un actor, producător, scenarist și regizor de film american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar în anul 2006.

Cuprins

[ascunde]

Carieră[modificare | modificare sursă]

Clooney a echilibrat performanțele sale din mari superproducții cu locul de muncă ca un producător și director comercial în spatele proiectelor comerciale mai riscante, precum și activist social și liberal. La 31 ianuarie 2008, Organizația Națiunilor Unite l-a numit pe Clooney "Mesager al Păcii".

Roluri[modificare | modificare sursă]

Primul său rol important a fost în 1984 în sitcomul de scurtă durată E/R (a nu se confunda cu ER, drama în care Clooney, de asemenea, a jucat un deceniu mai târziu). El a jucat un îngrijitor în seria The Facts of Life. El a jucat rolul unui detectiv pe nume Bobby într-un episod din Golden Girls.

După ce a părăsit ER, Clooney a jucat in importante succese la Hollywood, cum ar fi The Perfect Storm și O Brother, Where Art Thou?. În 2001, el a facut echipa cu Soderbergh din nou pentru Ocean's Eleven, un remake al anilor 1960, Rat Pack filmul cu același nume. Până în ziua de astăzi, acesta rămâne cel mai comercial film de succes a lui Clooney , câștigând mai mult de 444 milioane dolari în întreaga lume. Filmul a dat naștere la două continuări în care a jucat Clooney, Ocean's Twelve în 2004 și Ocean's Thirteen în 2007. În 2001, Clooney a fondat studioul de producție Secțiunea Opt cu Steven Soderbergh. Clooney este în general considerată Chief Actor.

El și-a făcut debutul regizoral în 2002 cu Confessions of a Dangerous Mind, o adaptare a autobiografiei producătorului de televiziune Chuck Barris. Deși filmul nu a a ieșit bine la box-office, directorul Clooney a fost lăudat printre critici și spectatori deopotrivă.

În 2005, Clooney a jucat in Syriana, care sa bazat vag pe fostul agent CIA, Robert Baer și memoriile sale de când era agent în Orientul Mijlociu. În același an a regizat, produs și jucat în Good Night, and Good Luck, un film despre un jurnalist de televiziune Edward R. Murrow din anii 1950 (război celebru de cuvinte cu senatorul Joseph McCarthy). Ambele filme au avut aclamații critice. La Premiilor Oscar din 2006, Clooney a fost nominalizat pentru Cel mai bun regizor și Cel mai bun scenariu original pentru Good Night, precum și Good Luck, precum și ca cel mai bun actor în rol secundar pentru Syriana. El a devenit prima persoană din istorie care urmează să fie nominalizat la Oscar pentru că a regizat un film și a jucat în altul în același an.El va continua să câștige pentru rolul său în Syriana.

Clooney a apărut în The Good German, un film regizat de Soderbergh.

Succese[modificare | modificare sursă]

Clooney, de asemenea, a primit Premiul Cinematecii Americane, în octombrie 2006, un premiu care onorează un artist din industria de divertisment care a făcut "o contribuție semnificativă la arta imaginilor în mișcare". Pe 22 ianuarie, 2008, Clooney a fost nominalizat pentru cel mai bun actor pentru rolul său în Michael Clayton, dar a pierdut în favoarea lui Daniel Day-Lewis pentru There Will Be Blood.

După succesul pentru Good Night, and Good Luck, Clooney a spus că planifică să aloce mai multă energie pentru regizare. El a spus că industria de regie este "o industrie mare în care să îmbătrânești" Clooney a regizat filmul Leatherheads, în care a și jucat. Clooney este auto-peiorativ în interviuri, spunând pentru STV, în aprilie 2008, că Leatherheads, unul din filmele sale mai slabe, este un strigăt "pentru pace". În același interviu, întrebat despre reconcilierea George Clooney actor și regizor George Clooney, el a spus "Există o mulțime de ego-ului acolo ... așa că am doar să-i scot pe actori."

Clooney a jucat alături de Ewan McGregor și Kevin Spacey în The Men Who Stare At Goats, care a fost regizat de prietenul lui Grant Heslov și lansat în noiembrie 2009. De asemenea, în 2009, Clooney va juca în Up in the Air, stabilit pentru decembrie. Acesta a fost regizat de Helmer Juno Jason Reitman.

Clooney este reprezentat de Bryan Lourd, Co-președinte al Creative Artists Agency (CAA).

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Filmografia lui George Clooney.

From Dusk till Dawn (1996)
One Fine Day (1996)
Batman & Robin (1997)
Three Kings (1999)
The Perfect Storm (2000)
O Brother, Where Art Thou? (2000)
Ocean's Eleven (2001)
Solaris (2002)
Ocean's Twelve (2004)
Good Night, and Good Luck (2005)
Syriana (2005)
Michael Clayton (2007)
Ocean's Thirteen (2007)
Leatherheads (2008)
Fantastic Mr. Fox (2009)
The Men Who Stare At Goats (2009)
The American (2010)
The Ides of March (2011)
The Descendants (2011)
The Monuments Men (2014)

6horses · October 24, 2015

Mihai Bobonete (n. 14 iunie 1980, Craiova) este un om de televiziune , actor de stand-up comedy român și prezentator TV al emisiunii " Sunt celebru, scoate-mă de aici!" difuzată pe ProTV ^[1]. Este cunoscut ca urmare a interpretării rolului Bobiță din serialul de comedie românesc de la ProTV, Las Fierbinți.^[2]

A fost și co-prezentator, cunoscut pentru momentele umoristice din cadrul show-ului de satiră politică, Divertis.^[3] De asemenea a studiat actoria cu prof. Vlad Rădescu, la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret.

Filmografie

În 2003 a început să practice stand-up comedy , iar din 2006 joacă în mai multe filme marca Pro TV, printre care „Vine Poliția", „Made in Romania" și „Țaca-Paca" ,în ianuarie 2011 apare la „Neatza cu Răzvan și Dani", sub pseudonimul de „Văru' de la Giurgeni" ,iar după un sezon de matinal, pleacă la Pro TV, fiind cooptat la Serviciul Român de Comedie de către Toni Grecu.^[4]

Nașa - Mănase (2011)^[5]
Las Fierbinți- Bobiță (rol principal) (2011-prezent)
Regatul de gheață- Olaf (voce, vers.română) (2013)

Companie	Domeniu	Politica de confidenţialitate
RCS&RDS S.A.	linkmania.ro	Vezi politica de confidenţialitate
ips4_hasJS, ips4_ipsTimezone, ips4_IPSSessionFront, ips4_member_id, ips4_pass_hash, ips4_language, ips4_anon_login, ips4_theme, ips4_forum_view, ips4_recentEmoji
Google LLC	google.com	Vezi politica de confidenţialitate
_ga, _gid, _gat, AMP_TOKEN, _gac_, __utma, __utmt, __utmb, __utmc, __utmz

Sign In

În spatele cortinei ... cine sunt cei pe care îi admirăm pe marele ecran?

Recommended Posts

Robert De Niro

Cuprins

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

Anii ' 80 și după[modificare | modificare sursă]

Cariera de regizor[modificare | modificare sursă]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Ca regizor[modificare | modificare sursă]

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Oscar[modificare | modificare sursă]

Globul de Aur[modificare | modificare sursă]

BAFTA[modificare | modificare sursă]

Al Pacino

Cuprins

Viața[modificare | modificare sursă]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

Jason Statham

Biografie

Viața personală

Filmografie

Film

Jocuri video

Biografie

Richard Dean Anderson

Contents

Early life[edit]

Career[edit]

MacGyver[edit]

Later career[edit]

Producer and composer[edit]

Personal life[edit]

Awards[edit]

Filmography[edit]

Carrie Fisher

Contents

Early life[edit]

Career[edit]

1970s[edit]

1980s[edit]

1990s[edit]

2000s[edit]

2010s[edit]

Return to Star Wars[edit]

Personal life[edit]

Bipolar disorder and drug problems[edit]

Filmography[edit]

Tom Cruise

Cuprins

Biografie[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Ca actor[modificare | modificare sursă]

Ca producător[modificare | modificare sursă]

Will Smith

Cuprins

Familia și Primii Ani[modificare | modificare sursă]

Înregistrările și Cariera de Actor[modificare | modificare sursă]

Munca timpurie (1985-1995)[modificare | modificare sursă]

Pătrunderea (1996-2000)[modificare | modificare sursă]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Johnny Depp

Biografie

Viața personală

Cariera

Cuprins

Biografie[modificare | modificare sursă]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Perioada 1978-1999[modificare | modificare sursă]

Perioada 2001–2012[modificare | modificare sursă]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Film[modificare | modificare sursă]

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Jocuri video[modificare | modificare sursă]