Totul despre VITAMINE

[Electra]

Termenul de vitamină este folosit pentru a descrie un anumit compus organic de care organismul are nevoie, dar pe care nu îl poate produce singur. În principal, vitaminele servesc drept catalizatori pentru anumite reacţii din corpul nostru.

Dacă aceşti catalizatori lipsesc, cum este în cazul carenţelor vitaminice, funcţiile normale ale organismului nu mai funcţionează corect şi astfel apare riscul crescut de dezvoltare a bolilor.

Vitaminele pot fi luate în mare parte din alimentaţie însă există şi situaţii speciale, cum este cazul vitaminelor K şi D. De exemplu, vitamina K este produsă în condiţii speciale de către organism, mai exact de anumite bacterii prezente în intestin, iar vitamina D are nevoie de puţin "ajutor" din partea razelor soarelui pentru a ajunge în corp.

Clasificarea vitaminelor

Vitaminele se clasifică în două categorii: liposolubile (prezente în ţesuturile grase şi musculare ale corpului şi care sunt absorbite prin intermediul tractului intestinal cu ajutorul grăsimilor) şi hidrosolubile (care nu rămân pentru mult timp în organism, fiind eliminate prin intermediul urinei).

Vitamine liposolubile: A, D, E, K.
Vitamine hidrosolubile: C şi B.

Cele mai importante vitamine

Vitamina A este o vitamină liposolubilă obţinută din 2 clase de compuşi: vitamina A naturală preformată (retinolul şi compuşii săi) şi precursorii de vitamina A (betacarotenul şi compuşii înrudiţi).

Vitamina B1 (tiamina), supranumită şi “vitamina bunei dispozitii” sau “vitamina performanţei intelectuale”,  este indispensabilă sănătăţii fizice şi psihice, având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar şi la nivelul muşchilor şi chiar al inimii.

Vitamina B2, cunoscută şi sub denumirea de riboflavină, ajută la transformarea grăsimilor, carbohidraţilor şi proteinelor în energie, este necesară pentru vindecarea şi menţinerea unui tegument sănătos, ajută organismul la echilibrarea acidităţii şi este importantă pentru păr, unghii şi ochi. 

Vitamina B3, cunoscută şi sub denumirile de niacină, acid nicotinic sau vitamina PP (Pellagra Preventer), este o vitamină care susţine procesele genetice în celulele organismului şi care ajută la procesarea grăsimilor din corp.

Vitamina B5, cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic, “vitamina antistres” şi „elixirul tinereţii”, pe lângă faptul că joacă un rol important în descompunerea grăsimilor şi a carbohidraţilor pentru producerea de energie, grăbeşte vindecarea rănilor şi operaţiilor chirugicale, fiind extrem de eficientă în cazurile de acnee.

Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de vitamine B şi are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are influenţă benefică asupra pielii, precum şi în procesul de creştere.

Vitamina B7, cunoscută şi sub numele de biotină sau vitamina H, este o vitamină hidrosolubilă din complexul B, care are rol de protecţie a pielii şi părului (încetineşte procesul de albire), având acţiune sinergică cu vitaminele A, B2 şi B6, împiedică depunerea colesterolului la nivelul endoteliului vascular, contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor acumulaţi în organism, facilitând astfel funcţiile ficatului şi ale vezicii biliare.

Vitamina B9, cunoscută ca şi acid folic sau folat, este esenţială în dezvoltarea şi funcţionarea organismului. Deoarece acidul folic are un rol important în creşterea şi regenerarea celulelor, acesta este necesar adulţilor şi vital în cazul sarcinilor.

Vitamina B12, numită şi cianocobalamină sau “vitamina roşie”, are cea mai mare şi complexă structură chimică dintre toate vitaminele, aceasta având un rol deosebit de important pentru organismul uman.

Vitamina C, sau acidul ascorbic după cum mai este numită, este una dintre cele mai cunoscute vitamine, care are un rol deosebit de important în apărarea organismului de acţiunea radicalilor liberi şi împotriva stresului oxidativ, principala cauză a îmbătrânirii fiziologice.

Vitamina D, numită şi antirahitică, este liposolubilă, adică este absorbită de grăsimi, fiind esenţială în resorbţia calciului şi fosforului la nivelul intestinului, catalizând totodată transformarea fosforului organic în anorganic şi mobilizându-l în ţesuturi.

Vitamina E, numită şi vitamina fertilităţii, datorită rolului pe care îl are în procesul fertilităţii, face parte dintre substanţele cu o importantă acţiune antioxidantă. 

Vitamina F constă, de fapt, dintr-o grupare de acizi graşi mono şi polinesaturaţi, intrând în componenţa uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Aceşti acizi nu pot fi sintetizaţi în organism, fiind obtinuţi din unele produse alimentare şi cunoscuţi sub denumirea de acizi esenţiali.

Vitamina K, numită şi “vitamina antihemoragică”,  este unul dintre factorii esenţiali de coagulare a sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.

Vitamina P hidrosolubilă acţionează concomitent şi strâns legat de vitamina C, asigurându-i acesteia o perfectă absorbţie şi utilizare şi împiedicându-i distrugerea prin oxidare.

Vitamina T - puţină lume a auzit vorbindu-se despre vitamina T; descoperirea (şi numele) i se datorează în mod bizar, viermelui de făină care, s-a constatat că nu putea supravieţui fără această vitamină. La început s-a crezut că numai această insectă are nevoie de substanţa cu pricina, dar curând s-a demonstrat că toate insectele o consumă în procesul de metamorfozare. Nu a trecut mult şi cercetările au arătat că vitamina T acţioneză şi în cazul oamenilor, iar astăzi este cunoscută mai ales sub numele de carnitină.

Vitamina U - mulţi specialişti susţin că vitamina U nu este de fapt o vitamină, ci este un termen folosit care se referă la enzima S-methylmethionine enzima S. Această substanţă şi-a câştigat popularitate în anii 1950, ca leac pentru ulcerul duodenal şi cel peptic. Dr. Garnett Cheney a efectuat mai multe studii care au indicat că enzima S-methylmethionine consumată sub formă de suc de varză calmează ulcerul.

 

Sa le luam in continuare pe fiecare in parte:

Vitamina A este o vitamină liposolubilă obţinută din 2 clase de compuşi: vitamina A naturală preformată (retinolul şi compuşii săi) şi precursorii de vitamina A (betacarotenul şi compuşii înrudiţi).

Vitamina A este un nutrient-cheie pentru păstrarea sănătăţii ochilor, prevenind inflamarea acestora şi reducând riscul apariţiei cataractei. De asemenea, este importantă mai ales pentru vederea în timpul nopţii.
În acelaşi timp, vitamina A ajută la creşterea imunităţii organismului, este un puternic antioxidant, previne uscarea pielii, păstrând pielea strălucitoare, fără riduri şi alte semne ale îmbătrânirii şi este un factor important în menţinerea sănătăţii părului, danturii şi gingiilor.

Deficitul de vitamina A apare într-o dietă săracă în produse lactate şi vegetale sau în sindroame de malabsorbţie. Acesta reprezintă principala cauză de orbire datorată distrugerii corneei în ţările subdezvoltate din Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud-Est. Printre manifestările carenţei de vitamina A se numără modificări degenerative ale ochilor (xeroftalmie) şi ale pielii (descuamări). Pot fi afectate de asemenea epiteliile traheale, bronşice, ale tractului urinar, ductelor pancreatice, uterului şi glandelor salivare; se poate înregistra şi o scădere a imunităţii. Primul semn al deficitului de vitamina A este hemeralopia (pierderea acuitătii vizuale în lumina slabă).

Excesul de vitamina A poate fi toxic la persoanele tratate timp îndelungat cu suplimente alimentare ce conţin vitamina A. Manifestările intoxicaţiei cu vitamina A sunt diverse: piele uscată, vomă, alopecie, hipercalcemie, demineralizări osoase, adenopatii, hiperlipidemie, amenoree, creşterea tensiunii intracraniene cu edem papilar (manifestări de pseudotumor cerebri), fibroză hepatică cu hipertensiune portală.

Femeile însărcinate care iau vitamina A în exces pot avea un făt cu malformaţii congenitale (craniofaciale, cardiace) sau pot suferi un avort spontan. Doze crescute de derivaţi sintetici ai retinolului sunt teratogene. Carotenul în exces poate determina o colorare portocalie a pielii ce poate fi confundată cu icterul. Toate manifestările intoxicaţiei cu vitamina A sunt reversibile după încetarea aportului excesiv.

Doza zilnică recomandată este de 800 μg la femei, copii peste 10 ani şi vârstnici; 1000 μg la bărbaţi, adolescenţi, şi gravide; 1300 μg în perioada de lactaţie.

Cele mai bogate surse de vitamina A sunt: ficatul şi organele în general, lactatele, gălbenuşul de ou, fructe şi legume verzi (broccoli, spanac), galbene (pepene galben, cartofi), portocalii (morcovi) şi roşii (ardei gras, roşii).

Sursa: csid.ro

[Fury]

Vitamina B1

Supranumită şi “vitamina bunei dispozitii” sau “vitamina performanţei intelectuale”, vitamina B1 (tiamina) este indispensabilă sănătăţii fizice şi psihice, având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar şi la nivelul muşchilor şi chiar al inimii.

Vitamina B1 poate juca un rol important în prevenirea şi / sau tratarea mai multor afecţiuni precum: alcoolism, boala Alzheimer, boala Crohn, insuficienţa cardiacă congestivă, depresie, epilepsie, fibromialgie, HIV / SIDA, psihoza Korsakoff’s, scleroza în plăci, encefalopatie Wernicke’s.

Deficitul de vitamina B1 se manifestă prin: sensibilitate musculară, lipsa poftei de mâncare (anorexie), dureri oculare, iritabilitate, scăderea concentraţiei, furnicături în membrele inferioare şi superioare, memorie deficitară, tahicardie, dureri gastrice, senzaţie de oboseală imediat după trezirea de dimineaţă, sânge în urină, constipaţie, strabism, mers greoi, astenie, depresie, tulburări de memorie şi atenţie, hipotensiune şi chiar pareze.

Excesul de vitamina B1 – nu se cunosc efectele secundare în caz de supradozaj, tocmai de aceea nu s-a determinat încă o limită de siguranţă superioară petnru administrarea orală. Totuşi, administrarea unor doze mari de tiamină poate determina manifestări de natură alergică, în special în cazul administrării injectabile la persoanele cu istoric alergic.

Doza zilnică recomandată de vitamina B1 este de la 0,4 la 1,2 miligrame pe zi pentru copii, de 1,3 miligrame pentru adolescenţi şi pentru femei, şi de 1,5 miligrame pentru subiecţii de sex masculin; ele sunt mai ridicate în caz de sarcină, de alăptare şi, de asemenea, în caz de alcoolism cronic (deoarece atunci, necesităţile cresc în timp ce aporturile alimentare sunt adesea insuficiente).

Cele mai bune surse naturale de vitamina B1 sunt: drojdia de bere, carnea de porc, ficatul de vită, cerealele integrale, orezul brun nedecorticat, seminţele de floarea-soarelui, legumele uscate, fructele în coajă lemnoasă şi cartofii.

sursa

 

[Electra]

Vitamina B2

Cunoscută şi sub denumirea de riboflavină, vitamina B2 ajută la transformarea grăsimilor, carbohidraţilor şi proteinelor în energie, este necesară pentru vindecarea şi menţinerea unui tegument sănătos, ajută organismul la echilibrarea acidităţii şi este importantă pentru păr, unghii şi ochi. De asemenea, vitamina B2 joaă un rol important în prevenirea sau tratarea mai multor afecţiuni, precum anemia, sindromul de tunel carpian, cataracta, migrena, rozaceea sau vaginita.

Deficitul de vitamina B2 se manifestă prin arsură şi senzaţie de mâncărime în jurul ochilor, cataractă, fotosensibilitate, păr gras, lipsit de luciu, unghii casante, buze crăpate, scăderea rezistenţei la efort şi la infecţii, retard de creştere, dermatite şi inflamaţii ale limbii.

Excesul de vitamina B2 – ca urmare a lipsei de efecte adverse, nu a fost încă stabilită o doză maximă admisă. Deseori, un exces de vitamina B2 este eliminat prin urină sau se manifestă prin reacţii alergice minore.

Doza zilnică recomandată de vitamina B2 este de 0,6 până la 1,4 miligrame pe zi pentru copii, de 1,5 miligrame pentru femei şi adolescenţi, şi de 1,8 miligrame pentru bărbaţi şi pentru femeile gravide sau care alăptează..

Cele mai bune surse naturale de vitamina B2 sunt: carnea de pui, în special organele precum ficatul, rinichii sau inima, lactatele, ouăle, peştele, legumele cu frunze verzi, migdalele, ciupercile, soia şi drojdia de bere. Această vitamină este rezistentă la căldură, dar foarte sensibilă la lumină şi la pH-ul alcalin; ea poate dispărea parţial în apa de fierbere a alimentelor.

sursa

[Fury]

Vitamina B3 (vitamina PP)

Vitamina B3, cunoscută şi sub denumirile de niacină, acid nicotinic sau vitamina PP (Pellagra Preventer), este o vitamină care susţine procesele genetice în celulele organismului şi care ajută la procesarea grăsimilor din corp. Niacina este recomandată în prevenirea şi tratamentul multor afecţiuni precum pelagra, dermatita, durerile de cap, nivelurile crescute de colesterol, depresii şi tulburări psihice.

Deficitul de vitamina B3 se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, infecţii la nivelul pielii, slăbiciune musculară şi tulburări digetive, iar în cazurile de deficienţă severă de niacină se poate instala pelagra, boală care se caracterizează prin leziuni dermatologice majore, amnezie, depresie, anxietate, stări delirante sau chiar deces dacă afecţiunea rămâne netratată.

Excesul de vitamina B3 se poate manifesta prin reacţii alergice la nivelul pielii, afecţiuni hepatice, ulcer peptic şi intoleranţă la glucoză.

Doza zilnică recomandată de vitamina B3 este de 2 mg pentru copii între 0-6 luni, 4 mg pentru copii între 6-12 luni, 6 mg pentru copii între 1-3 ani, 8 mg pentru copii între 4-8 ani, 12 mg pentru băieţii între 9-13 ani şi 16 mg pentru băieţii peste 14 ani, 12 mg pentru fetele între 9-13 ani şi 14 mg pentru fetele peste 14 ani, 18 mg pentru femeile însărcinate şi 17 mg pentru femeile care alăptează.

Cele mai bune surse de vitamina B3 sunt: peştele (ton şi somon), carnea de pui sau curcan, organele de vită, lactatele sparanghelul, avocado, broccoli, spanac, nuci, cereale integrale, ciuperci, drojdie de bere.

sursa

[BELLE_]

Vitamina D - beneficii pentru sănătate

 

Preluat de pe http://www.csid.ro/health/sanatate/vitamina-d-vitamina-soarelui-cat-ne-trebuie-cum-ne-ajuta-si-unde-o-gasim-10768864/

 

Să aflăm care sunt beneficiile esenţiale asupra sănătăţii dacă avem un aport normal de vitamina D:

• menţine sănătatea sistemului osos din copilărie şi până la bătrâneţe

Vitamina D ajută la o mai bună absorbţie a calciului din alimente. În cazul vârstnicilor, o doză zilnică de vitamina D ajută la prevenirea fracturilor şi împiedică fragilizarea oaselor, iar la copii ajută la dezvoltarea armonioasă a sistemului osos şi la prevenirea rahitismului, afecţiune ce se manifestă prin arcuirea picioarelor, genunchi mari şi oase fragile, predispuse la fracturi.

• vitamina D şi scleroza multiplă

Deşi scleroza este o boală autoimună, nu există o legătură clară care să stabilească dacă vitamina D poate ajuta la prevenirea acestei afecţiuni.

• diabetul şi vitamina D

Unii specialişti cred că există o strânsă legătură între acestea, însă nu se cunoaşte cu exactitate care pe care o cauzează. Pe de o parte, există posibilitatea ca suplimentarea dietei cu vitamina D să ţină la distanţă diabetul tip 2, iar pe de altă parte excesul de grăsime corporală, simptom caracteristic pacienţilor cu diabet, poate determina scăderea nivelului de vitamina D în organism.

• vitamina D şi slăbitul

E demonstrat ştiinţific că la persoanele obeze nivelul de vitamina D este unul extrem de scăzut. Grăsimea ţine pe loc vitamina, căreia nu îii dă voie să ajungă în orgasnim şi să-şi facă treaba.
Nu este totuşi evident dacă obezitatea este un factor pentru lipsa de vitamina D sau invers. Însă un studiu restrâns arată că persoanele care urmează o dietă restrictivă caloric şi iau în paralel vitamina D pot slăbi mai uşor şi mai rapid.

• vitamina D şi diferitele tipuri de cancer

Există dovezi concrete că vitamina D poate fi un ajutor de nădejde în prevenirea şi tratarea multor forme de cancer, de la cel de colon, de sân sau de prostată. De asemenea, nivelurile scăzute de vitamina D ar putea contribui la apariţia declinului cognitive specific îmbătrânirii.

În schimb, un nivel crescut de vitamina D poate creşte riscul de cancer pancreatic, dacă nu urmăm un regim aliemtnar echilibrat, nu ne păstrăm greutatea în limitele normale şi cădem pradă sedentarismului.

• vitamina D şi depresia

Aparent aţi spune că nu au nicio legătură una cu celalată. Însă lucrurile stau exact pe dos. Vitamina D joacă un rol esenţial în dezvoltarea şi funcţionarea cerebrală, iar studiile confirmă că administarea dozelor crescute de vitamina D sunt asociate cu o ameliorare vizibilă a simptomelor depresiei.

 

Surse bogate în vitamina D

În sezonul estival, acest lucru este uşor de obţinut dacă pur şi simplu lenevim la soare timp de minimum 15 minute pe zi. Bineînţeles, protejaţi de crema solară şi pălărie, să nu cumva să facem insolaţie. În sezoanele mai puţin sunny-friendly, vitamina D poate fi obţinută din alimente.

Cele mai bogate surse naturale sunt: somonul, macroul, tonul, sardinele, gălbenuşul de ou, ficatul de vită, cerealele, nucile, merele, lactatele etc. Dacă nici acestea nu sunt suficiente, puteţi apela la suplimentele alimentare cu vitamina D, care se găsesc sub 2 forme: D2 - ergocalciferol (acelaşi tip care se găseşte şi în alimente) sau D3 – colecalciferol (forma obţinută prin expunerea la soare).

 

Cum se manifestă carenţa de vitamina D?

În primul rând, trebuie să cunoşti factorii de risc. Aceştia sunt: vârsta de peste 50 de ani, pielea închisă la culoare, locuieşti în ţări nordice, eşti supraponderal, obez sau ai fost supus unei intervenţii de bypass gastric, ai alergie la lactate şi suferi de afecţiuni hepatice ori digestive precum boala Crohn sau boala celiacă.

După ce vei fi învăţat care sunt factorii de risc, vei şti că îţi lipseşte vitamina D dacă: te dor frecvent oasele, prezinţi slăbiciune musculară, ai probleme cu vederea, ţi-e somn în timpul zilei, oboseşti repede, ţi-e sete tot timpul etc.

Şi dacă vrei să fii şi mai sigur, mergi la medic, care îţi poate face un simplu test de sânge pentru determinarea nivelului de vitamina D în organism.

 

Care este doza zilnică recomandată de vitamina D?

Recomandarea majorităţii specialiştilor este de 600 unităţi internaţionale (UI) în cazul adulţilor cu vârste de până la 70 de ani şi de 800 UI pentru cei trecuţi de această vârstă. Totuşi, unii experţi recomandă doze mult mai crescute de vitamina D.

Trebuie să ştiţi însă că dacă săriţi peste 4.000 UI de vitamina D vă expuneţi unui risc crescut de hiperabsorbţie a calciului, care se poate depune pe artere, unde produce obturări sau chiar blocaje ale sângelui, provocând infarct sau accident vascular cerebral.

Pentru sugari, este recomandat atât consumul de lapte matern, care din păcate nu este foarte bogat în vitamina D, cât şi formule de lapte. Trebuie să se ajungă la un aport zilnic de 400 UI de vitamina D, însă nu depăşiţi această cantitate pentru că bebeluşul este extrem de sensibil iar dozele prea mari pot duce la greaţă, vărsături, pierderea poftei de mâncare, sete excesivă, dureri musculare sau complicaţii mult mai grave.

În privinţa adolescenţilor, recomandarea este de 400-600 UI de vitamina D zilnic, care se pot procura atât din alimente, cât şi din suplimentele sub formă de comprimate masticabile, destul de agreate de către aceştia.

Aveţi grijă la tratamente administrate în paralel cu vitamina D – unele medicamente, precum laxativele, steroizii, antihipertensivele sau statinele pot interacţiona cu vitamina D şi pot provoca creşterea nivelului de calciu în sânge, care duce la aritmii cardiace. Cel mai bine este să purtaţi în prealabil o discuţie cu medicul, care vă poate lămuri în privinţa acestui aspect.

[Fury]

Vitamina B5

Vitamina B5, cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic, “vitamina antistres” şi „elixirul tinereţii”, pe lângă faptul că joacă un rol important în descompunerea grăsimilor şi a carbohidraţilor pentru producerea de energie, grăbeşte vindecarea rănilor şi operaţiilor chirugicale, fiind extrem de eficientă în cazurile de acnee, luptă împotriva artritei reumatoide şi ameliorează simptomele acestei afectiuni, reduce durerile articulare şi inflamaţiile, reduce depresia şi anxietatea şi menţine sănătatea sistemului nervos, previne îmbătrânirea prematură, reduce pigmentarea tenului şi apariţia ridurilor, reduce oboseala şi slăbiciunea organismului, previne apariţia mătreţii şi a candidozei.

Deficitul de vitamina B5 se manifestă rareori deoarece această vitamină se regăseşte în multe alimente, însă atunci când nu există un aport suficient, pot exista simptome precum stările de oboseală, insomnia, căderea părului, greaţă, contracţii musculare, depresie, dureri de cap.

Excesul de vitamina B5 ar putea duce la apariţia diareei, sensibilitate dentară şi risc crescut de sângerare.

Doza zilnică recomandată de vitamina B5 este de 3 până la 8 miligrame pe zi pentru copii, de 10 miligrame pentru adolescenţi şi pentru adulţi.

Cele mai bune surse de vitamina B5 sunt: drojdia de bere, ficat, alone, ciuperci, ovăz, germeni de grâu, broccoli, orez brun, ardei iuţi, avocado, conopidă.

sursa

[Fury]

Vitamina B6

Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de vitamine B şi are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are influenţă benefică asupra pielii, precum şi în procesul de creştere.

De asemenea, piridoxina poate ajută în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare, ameliorează simptomele sindromului premenstrual, depresiei, artritei, elimină senzaţia de greţuri matinale în cazul femeilor însărcinate şi previne instalarea afecţiunilor oculare cauzate de înaintarea în vârstă.

Deficitul de vitamina B6 se manifestă prin: slăbiciune musculară, anemie, insomnie, căderea părului, oboseală, piele uscată., pierdere în greutate, tulburări neurologice, inflamaţii ale limbii.

Excesul de vitamina B6 este extrem de rar, însă poate apărea în cazul administrării unor doze ridicate, peste limita recomandată, pe o perioadă îndelungată de timp, caz în care persoana se poate confrunta cu fotosensibilitate, arsuri stomacale, greaţă, tulburări sensitive şi motorii.

Doza zilnică recomandată de vitamina B6 este de 0,1 mg la sugarii între 0-6 luni, 0,3 mg la sugarii între 7-12 luni, 0,5 mg la copiii între 1-3 ani, 0,6 mg la copiii într 4-8 ani, 1 mg la copiii între 9-13 ani, 1,2-1,3 mg la adolescenţii între 14-18 ani, 1,3 mg la adultii între 19-65 ani, 1,5-1,7 mg la adulţii peste 65 de ani, 1,9 mg la femeile gravide şi 2 mg pentru femeile care alăptează.

Cele mai bune surse naturale de vitamina B6 sunt: drojdia de bere, cerealele integrale, bananele, somonul, spanacul, gălbenuşul de ou crud, seminţele de floarea-soarelui, avocado.

sursa

[BELLE_]

Vitamina B7 - Biotina, Vitamina H

Vitamina B7 este un factor putemic de crestere a celulelor si membranelor. Face parte din promotorii cresterii. La scaderea imunitatii intotdeauna se observa lipsa acestuia.

 

Vitamina B7 intervine in metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor, contribuie la functionarea normala a pielii si a mucoaselor, combate starile de oboseala etc. Actiunea benefica a biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B2, B3 si B6, fiind diminuata in cazul consumului de alcool.

Lipsa vitaminei B7 provoaca

• dermatite,
• cresterea incetinita si caderea parului,
• pierderea controlului asupra activitatii muschilor.

Depresiile si eczemele sunt urmarile regulate ale hipovitaminozei acestei vitamine. La sugari, pe toata suprafata corpului, apare o iritatie de culoare rosie, apoi, conjunctivae dese, start de somnolenta si nervozitate.

Hipovitaminoza B7 se manifesta prin

 

• paloarea pielii si a mucoaselor

Consumul sporit de biotina este indicat in unele afectiuni ale pielii (dermatite, eczeme, seboree, oprirea sau incetinirea cresterii parului si albirea prematura a acestuia, alopecie, precum si in stari depresive, de oboseala, dureri musculare, senzatie de frica etc.

 

Preluat de pe http://www.vitamix.ro/vitamine-minerale/vitamina/vitamina-b7-biotina-vitamina-h?gclid=CIGbhZnxw8gCFYkBwwodqb4C-A

[odysey_5]

Vitamina B9

Vitamina B9 este cunoscută şi sub numele de acid folic sau folat şi este una dintre cele opt vitamine ale complexului vitaminic B. Diferenţa între folaţi şi acidul folic este dată de sursa din care provin:
- folaţii se întâlnesc în alimente şi ca formă activă în organism;

- acidul folic se găseşte în cantitate mică în alimente şi organism, dar este cea mai folosită formă de vitamina B9 în suplimentele alimentare şi în alimentele îmbogăţite.

Acidul folic şi folaţii sunt vitamine hidrosolubile şi astfel acestea nu pot fi reţinute de organismul uman şi trebuie consumate zilnic.
În acest articol, termenii de acid folic si vitamina B9 se vor referi la varianta naturală cât şi la cea sintetică iar termenul de folaţi doar la varianta naturală.

Acidul folic este esenţial pentru funcţionarea corectă a creierului şi are un rol important în sănătatea mintală şi emoţională. Aceasta participă la sinteza acizilor nucleici (ADN si ARN) şi este foarte importantă în momentele de dezvoltare rapidă a organismului (sarcină, copilarie, adolescenţă).

Acidul folic este foarte important înainte de sarcina şi în timpul acesteia.

Alte roluri ale acidului folic sunt: facilitarea sintezei celulelor roşii, reglarea nivelului de homocisteina prin transformarea ei în metionina,prevenirea pierderii sarcinii, participarea la sinteza aminoacizilor.

Cantitatea totală de vitamina B9 din organism este de 10-30 mg şi aproximativ jumatate se găseşte la nivelul ficatului, iar cealaltă jumătate în sânge şi ţesuturi.

Un studiu efectuat pe mai mult de 500000 de persoane a aratat ca un consum de folaţi (din alimente) de peste 900 µg scade riscul de cancer (toate tipurile) cu aproximativ 30%

Surse de acid folic
Folaţii (din alimente) se găsesc în mod natural în foarte multe alimente. Cele mai importante surse sunt: ficat de vită, spanac, fasole, sparanghel, varză de Bruxelles, brocoli, suc de roşii etc.

Suplimentele alimentare sunt o sursă foarte importantă de acid folic, dar ar trebui folosite doar dacă sunt recomandate de un medic specialist. Atunci cand este consumat în timpul mesei, acidul folic este 85% biodisponibil, iar dacă este consumat înainte de masă procentul ajunge la 98-100%.

Persoanele alcoolice, însărcinate şi cele care suferă de afecţiuni ale sistemului digestiv trebuie să consume o cantitate mai mare de alimente sau suplimente ce conţin vitamina B9.

Există foarte multe surse alimentare de folaţi şi de aceea nu este recomandat consumul de suplimente alimentare. Suplimentele alimentare trebuie consumate doar dacă un medic specialist vă recomandă şi în cazul femeilor însarcinate. Acestea trebuie să nu depăşească doza zilnică maximă de acid folic din suplimente.

[SadiBK]

Vitamina B12

         Vitamina B12, numită şi cianocobalamină sau “vitamina roşie”, are cea mai mare şi complexă structură chimică dintre toate vitaminele, aceasta având un rol deosebit de important pentru organismul uman. Aportul recomandat de vitamina B12 ajută la dezvoltarea şi menţinerea sistemului nervos, a producţiei de ADN şi a formării de celule roşii din sânge, stimulează pofta de mîncare, creşte performanţele fizice şi psihice, împiedică acumularea de grăsimi în ficat şi previne ateroscleroza şi alte afecţiuni cardiovasculare.

Deficitul de vitamina B12 se manifestă prin: stări de oboseală accentuată, dereglări ale ciclului menstrual, anemie, pierderi de memorie, depresie, anxietate şi iritabilitate, palpitaţii, dezorientare, greţuri, balonări, arsuri la nivelul cavităţii orale.

Excesul de vitamina B12 poate creşte riscul de dezvolare a anumitor celule canceroase în stadiu latent iar pentru persoanele diagnosticate cu cancer, hipervitaminoza poate duce la extinderea celulelor tumorale şi un risc crescut de crize de astm bronşic.

Doza zilnică recomandată de vitamina B12 este de 2,4 micrograme în cazul adolescenţilor între 14-18 ani şi al adulţilor peste 19 ani, 0,5 mcg pentru sugari în primul an de viaţă, 0,9 mcg pentru copiii între 1-3 ani, 1,2 mcg pentru copiii între 4-8 ani şi 1,8 mcg pentru copiii între 9-13 ani.

Cele mai bune surse naturale de vitamina B12 sunt reprezentate de produsele de origine animală, cum este carnea de pui, porc, vită, lactate, ouă, ton, somon, scoici, midii.

sursa 

[Bananas]

VITAMINA C

 

Vitamina C, sau acidul ascorbic după cum mai este numită, este una dintre cele mai cunoscute vitamine, care are un rol deosebit de important în apărarea organismului de acţiunea radicalilor liberi şi împotriva stresului oxidativ, principala cauză a îmbătrânirii fiziologice.

O funcţie importantă pe care o deţine vitamina C este aceea de a ajuta la creşterea producţiei de colagen, proteină esenţială a corpului omenesc, care contribuie la menţinerea ţesuturilor, ligamentelor, cartilagiilor şi tendoanelor.

Numeroase studii ştiinţifice atestă beneficiile unui aport optim de vitamina C, în special în prevenirea cazurilor de cancer, în întărirea sistemului imunitar, pentru grăbirea procesului de cicatrizare a pielii, reduce riscul de cataractă şi multe alte afecţiuni specifice apărute odată cu înaintarea în vârstă.

Deficitul de vitamina C se manifestă prin sângerarea gingiilor, predispoziţia la viroze şi infecţii, lipsa apetitului, depresie, tulburări digestive, schimbări bruşte de dispoziţie, cicatrizarea lentă a rănilor, lipsa de energie.

Excesul de vitamina C poate duce rareori la apariţia pietrelor la rinichi, greaţă, ameţeală şi perturbări în capacitatea organismului de apărare împotriva radicalilor liberi.

Doza zilnică recomandată de vitamina C este de 60 - 100mg în cazul adulţilor şi 35 – 65 mg pentru copiii până în 14 ani. În cazul fumătorilor, este recomandat un aport de minimum 120 mg pe zi, deoarece fumatul şi expunerea la fumul de ţigară cres riscul de deficit de vitamina C.

Cele mai bogate surse naturale de vitamina C sunt: ardeiul gras, pătrunjelul, broccoli, conopida, căpşunile, roşiile, cartofii, varza de Bruxelles, citricele (portocale, lămâi, lime, grepfrut,pomelo

[Fury]

Vitamina E

Numită şi vitamina fertilităţii, datorită rolului pe care îl are în procesul fertilităţii, vitamina E face parte dintre substanţele cu o importantă acţiune antioxidantă.Datorită acţiunilor sale ca antioxidant, vitamina E se recomandă în tratarea a numeroase boli: scăderea imunităţii, lupus eritematos diseminat, afecţiuni cardiovasculare, Zona Zoster, hemoroizi, ulcer gastric, litiază biliară, dismenoree, fibrom uterin, astm bronşic, ascită şi altele. Prin acţiunea sa puternic antioxidantă vitamina E este utilă şi în tratamentul epilepsiei.

Vitamina E reduce considerabil riscul apariţiei cataractei, a unor forme de cancer (gastrointestinal, pulmonar), asigură protecţia organismului împotriva dioxidului de azot (smogul), a radiaţiilor, chimioterapicelor şi a fumului de ţigară.
Vitamina E măreşte fecunditatea. Ea intervine în procesul fertilităţii, stimulând la bărbaţi formarea spermatozoizilorşi asigurând buna desfăşurarea a sarcinii la femei.
Aportul corespunzător de vitamina E scade de patru ori riscul apariţiei bolii Parkinson. La bolnavii deja afectaţi de această maladie, aportul alimentar crescut de vitamina E încetineşte procesul de degradare a neuronilor şi evoluţia bolii.

Deficitul de vitamina E determină anemie hemolitică (datorită fragilităţii crescute a eritrocitelor şi scăderii duratei de viaţă a acestora), afecţiuni neurologice cu evoluţie lent progresivă, caracterizate prin ataxie, areflexie, pierderea sensibilităţii proprioceptive şi vibratorii (neuropatii motorii şi senzoriale reversibile), distrofii musculare, creşterea cantităţii de colesterol în ser şi în muşchi, precum şi instalarea aterosclerozei.
Carenţa de vitamina E se întâlneşte mai des la bătrâni şi la malnutriţi cu diferite boli cronice, sindromul ameliorându-se la tratamentul parenteral cu vitamina E.
Carenţele de vitamina E pot apărea în caz de afecţiuni hepatice, renale, anumite tipuri de cancer etc şi se manifestă prin: anemie, acne, greaţă,  afecţiuni cardiovasculare, hepatice şi gastrointestinale, diaree, impotenţă sexuală, leziuni ale aparatului genital feminin şi masculine, oboseală musculară şi scăderea masei musculare, mers instabil, pierderea reflexelor.

Excesul de vitamina  E apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), putând conduce la oligospermie, azoospermie în cazul bărbaţilor, iar la femei involuţie ovariană şi tulburări ale ciclului menstrual. De asemenea, administrarea excesivă de vitamina E scade absorbţia de vitamina K şi creşte astfel riscul producerii de hemoragii.

Necesarul zilnic de vitamina E este direct proporţional cu vârsta şi cantitatea de acizi polinesaturaţi din alimentele consumate, putând fi asigurat în general de o dietă echilibrată. Bătrânii, femeile însărcinate şi cele care alăpteaza au nevoie de un aport suplimentar de vitamina E.

Nou-născuţilor trebuie să li se administreze tocoferol până la apariţia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern este sărac în această vitamină.
Doza recomandată zilnică pentru femei este de 8-10 mg pe zi şi 11-12 mg în perioada de alăptare iar pentru bărbaţi este de 10 mg pe zi

Cele mai bogate surse naturale de vitamina E se pot găsi în: germeni de grâu, uleiuri vegetale şi margarină, avocado, produse din cereale integrale, gălbenuş de ou, fructe cu coaja lemnoasă (nuci, arahide, alune, migdale), ficat, unt de arahide.

sursa

[odysey_5]

Vitamina F

constă, de fapt, dintr-o grupare de acizi graşi mono şi polinesaturaţi, intrând în componenţa uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Aceşti acizi nu pot fi sintetizaţi în organism, fiind obtinuţi din unele produse alimentare şi cunoscuţi sub denumirea de acizi esenţiali.

Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili şi activi numai în prezenţa vitaminelor B6 si E. Vitamina F intră in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a grasimilor în organism. Este hipocolesterolemică, deci şi antiaterosclerotică, ea constituind şi un factor de creştere şi de susţinere a funcţiei antitoxice a ficatului.

De asemenea, printre proprietăţile pe care le are această vitamină se numără şi urmatoarele:  ajută la menţinerea permeabilităţii normale a membranelor celulare, nu permite migraţia bacteriilor intestinale producătoare de toxine, asigură sănătatea pielii şi a părului, combate diferitele afecţiuni cardiace, ajută la scăderea greutăţii corporale, prin arderea grăsimilor saturate.

Carenţa de vitamina F se află la originea unor afecţiuni după cum urmează: acnee infantilă, eczeme, prurit anal, arterite şi flebite, angină pectorală, infarct miocardic, tulburări hepatice şi nervoase, disfuncţii sexuale, hematurie, diferite leziuni renale, tulburări digestive, creşterea nivelului metabolismului bazal, varice, litiază biliară, oprirea creşterii, migrene, tulburarea ciclului menstrual etc.

Până în prezent nu au fost stabilite dozele zilnice necesare în această vitamină; s-a emis însă ideea potrivit căreia consumul ridicat de glucide determină creşterea necesarului de vitamina F.

Surse bogate de vitamina F se găsesc în: uleiul de floarea-soarelui (de preferat, obţinut prin presare la rece), uleiul de porumb şi de soia, uleiul de măsline, fructele de cătină albă, arahide şi nuci, seminţele de dovleac (crude) şi alune, migdalele dulci şi uleiul de ficat de peşte etc.

[Fury]

Vitamina K

Numită şi “vitamina antihemoragică”, vitamina K este unul dintre factorii esenţiali de coagulare a sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.
Există trei forme de vitamina K: K1 - filochinonă (care se găseşte în plante verzi), K2 - menachinonă (varianta vitaminei K care este produsă de bacterii în intestine, dar şi în produse de origine animală) şi K 3 -  menadionă (varianta sintetică a vitaminei K, inclusă în suplimentele alimentare).

Vitamina K este un nutrient esenţial care ajută la prevenirea hemoragiilor, afecţiunilor pielii, scade riscul de atac de cord, reduce riscul de menstruaţii abundente şi dureroase, împiedică formarea pietrelor la rinichi, vă poate feri de greaţă, stări de vomă, osteoporoză, artrită şi alte afecţiuni ale oaselor şi favorizeaza refacerea epidermei după intervenţiile chirurgicale.

Deficitul de vitamina K se poate manifesta prin: slaba coagulare a sângelui, sângerări ale gingiilor, hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun, sângerare abundentă la menstruaţie, o durată de sângerare mai mare când te tai, vânătăile fără motiv, dar mai ales anemia, precum şi un risc crescut al hemoragiilor interne şi o anume fragilitate osoasă. În special nou-născuţii sunt predispuşi la deficienţe de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scăzut în vitamina K, aceştia putând fi expuşi unui risc major de sângerări intracraniene, motiv pentru care este recomandat ca la naştere să se administreze copilului o injecţie cu vitamina K1. Însă nici adulţii nu sunt feriţi de efectele negative ale carenţei de vitamina K, în special cei care suferă de fibroză chistică şi boala celiacă, afecţiuni care se manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod adecvat vitaminele din alimentaţie.

Excesul de vitamina K este destul de rar, însă este indicat să nu luaţi doze mai mari de 500 de micrograme fără consultul medicului, deoarece acţiunea acesteia ar putea interfera cu anumite medicamente anticoagulante. De asemenea, dacă este consumată fără limită, vitamina K poate duce la apariţia anemiei, din cauza distrugerii globulelor roşii din organism, dar şi la intoxicaţii la nivelul ficatului.

Doza zilnică recomandată de vitamina K este de: 2 mcg pentru copii între 0-6 luni, 2,5 mcg pentru copii între 7-11 luni, 30 mcg pentru copii între 1-3 ani, 55 mg pentru copii între 4-8 ani, 60 mcg pentru copii între 9-13 ani, 75 mcg pentru adolescenţi între 14-18 ani, 120 mcg pentru adulţi bărbaţi peste 19 ani, 90 mcg pentru adulţi femei peste 19 ani şi 90 mcg pentru femeile însărcinate sau care alăptează.

Cele mai bogate surse naturale de vitamina K sunt: legumele cu frunze verzi, cum este spanacul, broccoli, salata, varza, feniculul, pătrunjelul, năutul, varza de Bruxelles, germenii de grâu, uleiul de rapiţă şi cel de măsline, ficatul de vită, ceaiul verde.

sursa

[BELLE_]

Vitamina P hidrosolubilă acţionează concomitent şi strâns legat de vitamina C, asigurându-i acesteia o perfectă absorbţie şi utilizare şi împiedicându-i distrugerea prin oxidare.

Vitamina P e puternic antioxidantă şi, de asemenea, are rol important în fenomenele hemoragice, în hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor şi ale viscerelor, în edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afecţiuni ale venelor, artrite ale membrelor inferioare, răceală, ateroscleroză, hipertensiune arterială, varice, eczeme şi arsuri, sângerarea gingiilor, hemoragii la nou-născuţi etc.

Carenta de vitamina P se manifestă îndeosebi prin: spargerea vaselor capilare (fragilitate capilară).

Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500 mg vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C.

Surse naturale bogate în viamina P sunt: lămâile, măceşele, fructele şi legumele proaspete

 

http://www.csid.ro/health/vitamine-si-minerale/vitamina-p-11313988/

[BELLE_]

Puţină lume a auzit vorbindu-se despre vitamina T; descoperirea (şi numele) i se datorează în mod bizar, viermelui de făină care, s-a constatat că nu putea supravieţui fără această vitamină. La început s-a crezut că numai această insectă are nevoie de substanţa cu pricina, dar curând s-a demonstrat că toate insectele o consumă în procesul de metamorfozare. Nu a trecut mult şi cercetările au arătat că vitamina T acţioneză şi în cazul oamenilor, iar astăzi este cunoscută mai ales sub numele de carnitină.

Vitamina T este extrem de importantă pentru sănătatea organismului uman: previne anemia, oboseala cronică, menţine coagularea sângelui în limitele normale, reduce stresul oxidativ, ajută la transformarea mâncării/grăsimii în energie.
Carnitina accelerează anumite procese în organism care duc într-un final la diminuarea masei grase şi a ţesutului adipos, la creşterea masei musculare. În plus, carnitina în formele sale active (L-carnitina şi L-acetil carnitina) ajută şi la păstrarea în cea mai buna formă a sistemului nervos.

Alimentele cu un bogat conţinut de carnitină sunt : carnea roşie (vită, porc), cod, piept de pui, produsele lactate, avocado, pâinea integrală, orez, gălbenuş de ou. În mod normal nu avem nevoie de un aport suplimentar de vitamina T, dar există şi suplimente de L-carnitină pentru sportivii de performanţă care au nevoie să slăbească.

Spre deosebire de celelalte vitamine, unde doza zilnica recomandată este foarte clar stabilită, în cazul carnitinei aceasta nu este exact cunoscută, de aceea trebuie multă precauţie când e vorba de aportul de suplimente.

Suplimentele nu trebuie însă folosite perioade îndelungate, pentru că pot afecta sănătatea, dar pentru perioade scurte de timp nu au fost descoperite efecte adverse. Oricum este bine ca acestea să fie luate sub îndrumarea medicului.

http://www.csid.ro/health/vitamine-si-minerale/vitamina-t-11386929/

 

[BELLE_]

Mulţi specialişti susţin că vitamina U nu este de fapt o vitamină, ci este un termen folosit care se referă la enzima S-methylmethionine enzima S. Această substanţă şi-a câştigat popularitate în anii 1950, ca leac pentru ulcerul duodenal şi cel peptic. Dr. Garnett Cheney a efectuat mai multe studii care au indicat că enzima S-methylmethionine consumată sub formă de suc de varză calmează ulcerul.

De asemenea, aşa-numita vitamină U ajută la regenerarea mucoasei pereţilor stomacului şi intestinelor, are efect pozitiv în tratarea bolilor cardiovasculare şi în tratarea unor probleme ale pielii, ajută la reglarea colesterolului, este benefică în boli de inimă, precum şi în tratarea unor probleme ale pielii. În plus, vitamina U contribuie la coagularea sângelui şi formarea trombocitelor, fiind utilă astfel în prevenirea anumitor tipuri de anemie şi hemofilie.

Surse de vitamina U: frunzele verzi de varză şi grâu. Cea mai frecventă modalitate de a consuma vitamina U este sucul de varză proaspă.

Studiile nu au precizat încă nivelul de toxicitate, de aceea, cei interesaţi de includerea în dietă a suplimentelor cu vitamina U ar trebui să consulte un medic.

http://www.csid.ro/health/vitamine-si-minerale/vitamina-u-11386916/

 

[LeviS]

Vitamina K

Numită şi “vitamina antihemoragică”, vitamina K este unul dintre factorii esenţiali de coagulare a sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.
Există trei forme de vitamina K: K1 - filochinonă (care se găseşte în plante verzi), K2 - menachinonă (varianta vitaminei K care este produsă de bacterii în intestine, dar şi în produse de origine animală) şi K 3 -  menadionă (varianta sintetică a vitaminei K, inclusă în suplimentele alimentare).

Vitamina K este un nutrient esenţial care ajută la prevenirea hemoragiilor, afecţiunilor pielii, scade riscul de atac de cord, reduce riscul de menstruaţii abundente şi dureroase, împiedică formarea pietrelor la rinichi, vă poate feri de greaţă, stări de vomă, osteoporoză, artrită şi alte afecţiuni ale oaselor şi favorizeaza refacerea epidermei după intervenţiile chirurgicale.

Deficitul de vitamina K se poate manifesta prin: slaba coagulare a sângelui, sângerări ale gingiilor, hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun, sângerare abundentă la menstruaţie, o durată de sângerare mai mare când te tai, vânătăile fără motiv, dar mai ales anemia, precum şi un risc crescut al hemoragiilor interne şi o anume fragilitate osoasă. În special nou-născuţii sunt predispuşi la deficienţe de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scăzut în vitamina K, aceştia putând fi expuşi unui risc major de sângerări intracraniene, motiv pentru care este recomandat ca la naştere să se administreze copilului o injecţie cu vitamina K1. Însă nici adulţii nu sunt feriţi de efectele negative ale carenţei de vitamina K, în special cei care suferă de fibroză chistică şi boala celiacă, afecţiuni care se manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod adecvat vitaminele din alimentaţie.

Excesul de vitamina K este destul de rar, însă este indicat să nu luaţi doze mai mari de 500 de micrograme fără consultul medicului, deoarece acţiunea acesteia ar putea interfera cu anumite medicamente anticoagulante. De asemenea, dacă este consumată fără limită, vitamina K poate duce la apariţia anemiei, din cauza distrugerii globulelor roşii din organism, dar şi la intoxicaţii la nivelul ficatului.

Doza zilnică recomandată de vitamina K este de: 2 mcg pentru copii între 0-6 luni, 2,5 mcg pentru copii între 7-11 luni, 30 mcg pentru copii între 1-3 ani, 55 mg pentru copii între 4-8 ani, 60 mcg pentru copii între 9-13 ani, 75 mcg pentru adolescenţi între 14-18 ani, 120 mcg pentru adulţi bărbaţi peste 19 ani, 90 mcg pentru adulţi femei peste 19 ani şi 90 mcg pentru femeile însărcinate sau care alăptează.

Cele mai bogate surse naturale de vitamina K sunt: legumele cu frunze verzi, cum este spanacul, broccoli, salata, varza, feniculul, pătrunjelul, năutul, varza de Bruxelles, germenii de grâu, uleiul de rapiţă şi cel de măsline, ficatul de vită, ceaiul verde.

[BELLE_]

Vitamina B4, vitamina globulelor rosii

Data aparitiei: 28.04.2009

Vitamina B4 se mai numeste si adenina. Aceasta vitamina favorizeaza absorbtia fierului in organism.

Stiati ca vitamina B4 are un rol important in producerea acizilor nucleici, respective AND si ARN? In sange, concentratia cea mai mare de adenina este in hematii. Ajuta la diviziunea celulara si la utilizarea zaharurilor si aminoacizilor.

Vitamina B4 are rol important in profilaxia cancerului de col uterin.

Actiuni:

• stimuleaza regenerarea leucocitelor;
• previne accidentele hematologice postmedicamentoase;
• ofera protectie impotriva parazitilor intestinali;
• mareste lactatia;
• previne anemia prin formarea globulelor rosii;
• stimuleaza regenerarea leucocitelor
• confera pielii un aspect sanatos.

Carenta adeninei duce la agranulocitoza, adica la scaderea masiva a globulelor albe de la 6-8 mii la 1-2 mii. Aceasta stare expune fiinta la infectii severe.

Antibioticele si amidopirinele reduc efectele vitaminei B4 in organism.

Dozele zilnice recomandate: copii - 2,5mg, adulti - 5mg.

Gasesti vitamina B4 in urmatoarele surse naturale:
- orez si porumb(boabe integrale);
- fasole, sfecla rosie, sfecla de zahar, telina, soia;
- drojdia de bere.
- arborele de cacao (seminte), guarana (seminte);
- flori de: castan salbatic, dovleac, lemnul-domnului, paducel, pin;
- frunze de: ceai chinezesc, dud alb, lemnul-domnului, vita-de-vie.

Cea mai mare cantitate de vitamina B4 o gasesti in drojdia de bere.

http://www.armonianaturii.ro/Sanatate/Vitamina-B4-vitamina-globulelor-rosii

 

[FLOW]

Vitamina T

Puţină lume a auzit vorbindu-se despre vitamina T; descoperirea (şi numele) i se datorează în mod bizar, viermelui de făină care, s-a constatat că nu putea supravieţui fără această vitamină. La început s-a crezut că numai această insectă are nevoie de substanţa cu pricina, dar curând s-a demonstrat că toate insectele o consumă în procesul de metamorfozare. Nu a trecut mult şi cercetările au arătat că vitamina T acţioneză şi în cazul oamenilor, iar astăzi este cunoscută mai ales sub numele de carnitină.

Vitamina T este extrem de importantă pentru sănătatea organismului uman: previne anemia, oboseala cronică, menţine coagularea sângelui în limitele normale, reduce stresul oxidativ, ajută la transformarea mâncării/grăsimii în energie.
Carnitina accelerează anumite procese în organism care duc într-un final la diminuarea masei grase şi a ţesutului adipos, la creşterea masei musculare. În plus, carnitina în formele sale active (L-carnitina şi L-acetil carnitina) ajută şi la păstrarea în cea mai buna formă a sistemului nervos.

Alimentele cu un bogat conţinut de carnitină sunt : carnea roşie (vită, porc), cod, piept de pui, produsele lactate, avocado, pâinea integrală, orez, gălbenuş de ou. În mod normal nu avem nevoie de un aport suplimentar de vitamina T, dar există şi suplimente de L-carnitină pentru sportivii de performanţă care au nevoie să slăbească.

Spre deosebire de celelalte vitamine, unde doza zilnica recomandată este foarte clar stabilită, în cazul carnitinei aceasta nu este exact cunoscută, de aceea trebuie multă precauţie când e vorba de aportul de suplimente.

Suplimentele nu trebuie însă folosite perioade îndelungate, pentru că pot afecta sănătatea, dar pentru perioade scurte de timp nu au fost descoperite efecte adverse. Oricum este bine ca acestea să fie luate sub îndrumarea medicului.

[Chani]

The Science of Vitamin C: Can Taking It Prevent a Cold?

Though it's not clear how vitamin C might ward off the common cold, one possibility is that it activates white blood cells in some way, Lawson said.

Another possible mechanism, which researchers investigated in a 2008 study in the Journal of Electroanalytical Chemistry, is that vitamin C may both reduce and boost production of compounds called reactive oxygen species, which are harmful chemical byproducts of metabolism that can damage DNA and tissue. That finding suggests it's possible that the vitamin reduces inflammation, Lawson said.

A small study published in the Journal of the American College of Nutrition found that vitamin C may dampen the inflammatory response caused by the chemical histamine. This antihistamine effect could reduce the symptoms of a cold, such as runny noses, that occur when the body ramps up its inflammatory response, Lawson said.

http://www.livescience.com/52723-vitamin-c-for-colds.html

[Jullyan]

Vitamina C scade glicemia

 

Vitamina C din citrice, macese, coacaze, varza rosie, patrunjel intervine in asimilarea zaharurilor, reducind riscul de diabet.

Suplimentarea dietei cu legume şi fructe crude bogate în vitamina C din fructe reduce riscul de diabet zaharat cu 62%. Argumentele sînt oferite de un studiu efectuat la Universitatea Cambridge (Marea Britanie) şi publicat în revista Archives of Internal Medicine. Doctorul Anne-Helen Harding a urmărit obiceiurile alimentare a 21.000 de bărbaţi şi femei din Marea Britanie, timp de 12 ani. Subiecţii au fost împărţiţi în cinci grupe, în funcţie de consumul de fructe şi legume crude şi de nivelul vitaminei C în sînge.

 

 

[Deisy]

Termenul de vitamină este folosit pentru a descrie un anumit compus organic de care organismul are nevoie, dar pe care nu îl poate produce singur. În principal, vitaminele servesc drept catalizatori pentru anumite reacţii din corpul nostru.

Dacă aceşti catalizatori lipsesc, cum este în cazul carenţelor vitaminice, funcţiile normale ale organismului nu mai funcţionează corect şi astfel apare riscul crescut de dezvoltare a bolilor.

Vitaminele pot fi luate în mare parte din alimentaţie însă există şi situaţii speciale, cum este cazul vitaminelor K şi D. De exemplu, vitamina K este produsă în condiţii speciale de către organism, mai exact de anumite bacterii prezente în intestin, iar vitamina D are nevoie de puţin "ajutor" din partea razelor soarelui pentru a ajunge în corp.

Clasificarea vitaminelor

Vitaminele se clasifică în două categorii: liposolubile (prezente în ţesuturile grase şi musculare ale corpului şi care sunt absorbite prin intermediul tractului intestinal cu ajutorul grăsimilor) şi hidrosolubile (care nu rămân pentru mult timp în organism, fiind eliminate prin intermediul urinei).

Vitamine liposolubile: A, D, E, K.
Vitamine hidrosolubile: C şi B.

[BELLE_]

 Vitaminele sunt substante organice necesare organismului in cantitati moderate pentru functionarea sa optima. Intrucat putine dintre ele sunt sintetizate in corp, este nevoie de un aport continuu de produse naturale care sa satisfaca aceste nevoi.

 

Tensiunea resimtita zi de zi si alimentatia saraca in substante nutritive contribuie la amplificarea stresului si la aparitia carentelor in sanatate.

 

Vitaminele se deosebesc prin rolul pe care il au in organism si prin faptul ca  unele actioneaza eficient grupate iar altele individual.

 

Printre cele mai importante sunt vitaminele A, C, si E deoarece au proprietati antioxidante si contribuie la neutralizarea radicalilor liberi daunatori (oxidanti). S-a constatat ca numarul oxidantilor se amplifica  pe seama fumatului, produselor chimice, toxinelor si chiar a stresului. 

 

Excesul de vitamine s-a dovedit a fi o problema la fel de mare ca si deficitul acestora. De exemplu, prezente in cantitati mari vitaminele C si E favorizeaza tocmai pocesele de oxidare din organism, fiind daunatoare in primul rand bolnavilor de cancer. In cantitati insuficiente aceleasi vitamine sunt responsabile pentru diferite afectiuni cardiace.

 

Deficitul vitaminei B12 si a acidului folic a fost asociata cu nivelul ridicat de homocisteina din sange si cu un risc crescut de accidente vasculare si insuficienta cardiaca. Nu exista insa pana in prezent dovezi ca suplimentele cu aceste vitamine ar reduce riscul bolilor de inima.

 

Vitamina A este extrem de importanta pentru tineri deoarece constituie una dintre componentele esentiale in procesul de crestere. Aceasta imbunatateste simtul vizual si ocroteste rinichii de urolitiaza, afectiunea cunoscuta popular sub numele de "piatra la rinichi".

 

Vitamina D ajuta la dezvoltarea normala a oaselor si la mentinerea echilibrului dintre nivelul calciului din masa osoasa si nivelul  celui din sange. Vitamina D creste eficienta sistemului imunitar si ofera protectie impotriva tuberculozei. Frecvent este folosita in tratamentele contra psoriazisului datorita proprietatilor sale benefice.

 

Totusi, nu intamplator auzim vorbindu-se cel mai mult in presa despre vitamina C. Calitatile sale sunt cele mai diverse si uimitoare. Vitamina C are calitati antiinfectioase, tonifiante, antialergice si antitoxice fiind cunoscuta si ca cel mai puternic antioxidant. 

Aceasta mareste rezistenta vaselor sanguine, combate producerea bolile cardiovasculare si regleaza nivelul glicemiei si al colesterolului din organism. 

 

Vitamina C intervine si in functionarea tesuturilor si a diferitelor organe. Astfel, s-a dovedit eficienta in reducerea ritmului de opacifiere a cristalinului (indeosebi la persoanele varstnice) si la intarzierea aparitiei cataractei.

 

O alimentatie bazata pe surse naturale de vitamine va poate oferi protectie impotriva bolilor, scutindu-va totodata de suferinta si tratamente costisitoare.

Sursa: http://www.gradinamea.ro/Importanta_vitaminelor_in_organism_7493_547_1.html

[BELLE_]

Calitatile vitaminei C sunt cele mai diverse si uimitoare. Vitamina C are calitati antiinfectioase, tonifiante, antialergice si antitoxice fiind cunoscuta si ca cel mai puternic antioxidant. 

Aceasta mareste rezistenta vaselor sanguine, combate producerea bolile cardiovasculare si regleaza nivelul glicemiei si al colesterolului din organism. 

Vitamina C intervine si in functionarea tesuturilor si a diferitelor organe. Astfel, s-a dovedit eficienta in reducerea ritmului de opacifiere a cristalinului (indeosebi la persoanele varstnice) si la intarzierea aparitiei cataractei.

Sursa: http://www.gradinamea.ro/Importanta_vitaminelor_in_organism_7493_547_1.html