Personalitati ale Romaniei

[Lemonade]

Un topic asemanator celui deschis mai demult, "Orase ale Romaniei". :) O sa postez zilnic informatii alese despre cate o personalitate a vremurilor trecute sau actuale din Romania, nu o sa postez insa sursa (daca este vreo problema, rog un moderator sa spuna si voi scrie eventual fiecare sursa mai jos), pentru ca o sa selectez din mai multe site-uri cate ceva, pentru a nu fi doar copy-paste de pe wikipedia, ci informatii folositoare pentru cei care poate au de redactat referate sau pur si simplu vor sa stie mai multe. Puteti posta si voi, daca va faceti timp sa alegeti numai ce merita citit dintr-un articol.

1 post/ zi, fara prea mult off-topic sau comentarii legate de persoanele in cauza care sa aiba iz de flame si care sa ocupe pagini intregi.

[Lemonade]

Alexandru Ioan Cuza (1820-1873)

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania.

In istoria politica a Moldovei numele de Cuza este pomenit inca din trecutele veacuri. Neam de boieri mijlocii, cum erau socotiti Cuzestii, cativa din randurile lor s-au ridicat totusi la inalte ranguri pe treptele cinurilor boieresti.

Copilaria

Nascut la 20 martie 1820, la Barlad, Alexandru Ioan Cuza si-a petrecut o parte din copilarie pe mosi tatalui sau, la Barbosi. A crescut astfel aproape de tarani si printre ei. Poate ca si aceasta explica, in parte, dragostea sa pentru oamenii satelor. Trimis la Iasi, in pensionul deschis nu de mult la marginea orasului de francezul Victor Cuenim (unul dintre ofiterii ramasi pe aici din armata condusa de Napoleon in dezastruoasa campanie impotriva Rusiei), ii avu colegi de invatatura, printre altii, pe Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu.

Tineretea

In vara lui 1834, prin august, tanarul Alexandru Cuza pleaca la Paris sa-si completeze invatatura, urmand ca in anul 1835, Cuza sa-si treaca examenul de bacalaureat in litere. Ca si Vasile Alecsandri, vru apoi sa invete medicina, inscriindu-se la facultatea respectiva, dar parasi repede gandul acesta, “neputand suferi disectiile” si trecu la drept.

Spre sfarsitul lui 1839 se inapoie in tara cu titlul de membru al Societatii economistilor din Paris, fara a-si termina studiile juridice. Inca din septembrie 1837 devenise cadet ca si Kogalniceanu si altii, pregatindu-se pentru cariera de ofiter. Dar in februarie 1840, la numai cateva luni dupa sosirea in tara, isi dadu demisia din armata, intrand curand in magistratura.

Infatisarea-i era placuta: statura mijlocie, par castaniu bogat, ochii albastri, stralucitori si inteligenti. Atragator si plin de farmec, se bucura peste tot de o buna primire.La una din obisnuitele petreceri boieresti ce se tineau lant iarna in "dulcele targ al Iesilor", Cuza cunoscu pe aceea care avea sa-i devina curand sotie: Elena Rosetti. Era mai tanara cu cinci ani decat el, fiica a postelnicului Iordache Rosetti si a Catincai, nascuta Sturdza, boieri cu mosie la Solesti, in tinutul Vasluiului, unde Elena isi petrecuse anii copilariei.

Casatoria a avut loc la Solesti, in ultima zi din luna aprilie a anului 1844. Desi casnicia lor n-a fost una dintre cele mai izbutite, Cuza nedovedindu-see a fi un sot prea statornic, intre ei s-au pastrat totusi intotdeauna relatii respectuoase.

Unirea

Unirea Principatelor Romane a avut loc la jumatatea secolului al XIX-lea si reprezinta unificarea vechilor state Moldova si Tara Romaneasca. Unirea este strans legata de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza si de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 in Moldova si la 24 ianuarie 1859 in Tara Romaneasca.

Alegerea lui Cuza ca domn

In ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea Electiva s-a intrunit pentru a-l alege pe domnitor. Algerea s-a facut prin vot deschis, 48 de deputati desemnandu-l pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei.

Lucrarile Adunarii Elective din Tara Romaneasca s-au desfasurat intr-o atmosfera tensionata, intrucat adunarea era dominata de o majoritate conservatoare, care sustinea la domnie pe Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbey. Partida nationala (unionista) era in minoritate si nu-si desemnase candidatul. Dupa indelungi dezbateri si negocieri, pe 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu anunta candidatura lui Al.I. Cuza la domnia Tarii Romanesti., acceptata si de majoritatea conservatoare.

Reformele lui Cuza

Secularizarea averilor manastiresti

Reforma fiscala

Reforma agrara

Abdicarea si exilul

Cuza incepe sa fie suspectat de liberalii radicali, care ulterior au facut cartel cu conservatorii, ca ar intentiona sa instituie un regim personal; acest fapt a slabit pozi?iile domnitorului si a animat activitatea monstruoasei coalitii, hotarata sa-l inlature. Complotistii au reusit sa-si realizeze planurile si l-au constrâns pe domnitor sa abdice in noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866.

Restul vietii sale si-a petrecut-o in exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena si Wiesbaden. A fost inmormantat initial la Biserica Domneasca de langa Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorintei sale, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iasi.

[Lemonade]

Ana Aslan

A fost medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974 si director al Institutului Nationat de Geriatrie si Gerontologie.

Copilaria

Cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei si ai lui Margarit Aslan, Ana s-a nascut la 1 ianuarie 1897, la Braila. Provenit dintr-o familie cu valente intelectuale, tatal ei isi risipeste averea din cauza inabilitatii in afaceri si a patimii pentru jocul de carti. Mama - mai tanara cu 20 de ani decat sotul - este o bucovineanca frumoasa, cu educatie aleasa.

Viitoarea cercetatoare urmeaza cursurile Colegiului Romascanu din Braila. La varsta de 13 ani isi pierde tatal. Familia Aslan paraseste orasul natal si se muta la Bucuresti. In 1915, Ana absolva Scoala Centrala din Capitala. La varsta de 16 ani, viseaza sa ajunga pilot si chiar zboara cu un mic aparat, tip Bristol - Coanda. In cele din urma se decide sa devina medic. Declara greva foamei pentru a invinge vointa mamei si se inscrie la Facultatea de Medicina (pe care o urmeaza intre 1915-1922).

Tineretea

Este numita preparator la Clinica II din Bucuresti, condusa de profesorul D. Danielopolu, care o indruma si in alcatuirea tezei de doctorat. Urmeaza o activitate didactica si spitaliceasca la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultatii de Medicina din Bucuresti, Clinica Medicala din Timisoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine seful Sectiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucuresti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog.

Inventii

1952 - prepara vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat in peste 30 de tari

1956 - cercetatoarea si-a prezentat descoperirile la Congresul European de Gereontologie din Germania, unde a fost privita cu oarecare scepticism. Novocaina era pana atunci cunoscuta doar ca un anestezic usor folosit de cate stomatologi.

1980 - a inventat, impreuna cu farmacista Elena Polovrageanu, Aslavital, produs geriatric

Rezultate

Rata mortalitatii la cei care primisera medicamentul placebo era de 13%, iar la cei care primisera gerovital, numai 2,7%.

Gerovital-ul a fost brevetat in peste 30 de tari, fiind considerat, initial, un medicament miraculos; are o actiune de echilibrare a sistemului nervos vegetativ, cu vizibile efecte de ameliorare a diverselor afectiuni psihice.

Au venit la tratament I.B. Tito, Charles de Gaulle, Nikita Hru?ciov, J.F. Kennedy, Indira Ghandi, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali, Pablo Neruda…

În doar opt ani, vitamina tinere?ii a adus României venituri de 136 milioane de dolari. Cifra avansat? de speciali?ti este de 50 de milioane de oameni din toat? lumea care au folosit cura Ana Aslan cu fiole ?i pastille Gerovital H3.

Titluri

Membra a Academiei de Stiinte, din New York

Membra a Uniunii Mondiale de Medicina Profilactica si Igiena Sociala

Membra de Onoare al Centrului European de Cercetari Medicale Aplicative

Membra in Consiliul de Conducere al Asociatiei Internationale de Gerontologie

Membra a Societatii Nationale de Gerontologie din Chile

Pesedinta Societatii Romane de Gerontologie

Premii si Distinctii

Premiul international si medalia "Leon Bernard", prestigioasa distinctie acordata de Oorganizatia Mondiala a Sanatatii, pentru contributia adusa la dezvoltarea gerontologiei si geriatriei

Merito della Republica, Italia

Cavaler al Ordinului Palmas Academica, Franta

Profesor Honoris Causa si Doctor emerit al Universitatii Braganza Paulista, din Brazilia

Sfarsitul vietii

Ana Aslan a fost nu numai om de stiinta si medic, dar si o femeie extraordinara. A avut ca pacienti printi, regi, presedinti de state, sefi ai unor servicii secrete, actori, dar si simpli muritori. In schimb, ea s-a ferit toata viata de medici, se lasa foarte greu pe mainile lor, ea fiindu-si propriul medic. Abia a acceptat sa fie operata de cancer de colon de profesorul Setlacec, la Spitalul Elias. Este operata si tocmai cand se credea ca s-a trecut hopul, fiind vorba de un cancer de colon in faza incipienta, mai putin agresiv in cazul varstnicilor, s-a petrecut actul final. Este “deschisa “ din nou din cauza unei infectii cu Piocianic, luat din spital, dar infectia pusese stapanire pe intregul abdomen. Joi, 19 mai 1988, putin dupa miezul noptii, la Spitalul Elias trecea in nefiinta Ana Aslan. Elena Ceausescu refuza sa-i indeplineasca ultimele dorinte: inmormantarea cu preot, alaturi de mama si fratele sau, in cripta Kalindero-Danielopolu si este inmormantata la Cimitirul Bellu Ortodox fara preot, fara lumanari.

[Random Hero]

Ion Antonescu

Ion Victor Antonescu (n. 2 iunie 1882, Pitesti, d. 1 iunie 1946, inchisoarea Jilava) a fost un militar si politician roman. Antonescu a decis intrarea Romaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial („Sfantul razboi pentru reintregirea teritoriala”), de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler ca teritoriile romanesti cedate in 1940, sub presiunile Germaniei in urma pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate.

„Ostasi! Va ordon: treceti Prutul!” - Razboiul impotriva URSS

Ostasi! Va ordon: treceti Prutul!” Cu acest ordin s-a pornit „razboiul sfant, anticomunist, drept si national”. La 22 iunie 1941, armata romana a trecut Prutul, atacand Uniunea Sovietica, alaturi de Germania si aliatii sai. In august 1941, generalul Antonescu s-a autoavansat la gradul de maresal. Prin decretele regale nr. 2240/7 august 1941 si 2352 bis/21 august 1941 - impuse de el - Antonescu s-a autodecorat cu ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a si clasa I F .

Antonescu nu s-a supus niciodata vreunui sufragiu public autentic si nu exista surse obiective care sa poata indica care a fost pozitia reala a majoritatii poporului roman, sau a diferitelor sale paturi sociale, fata de hotararea de a intra in razboi (atunci nu se faceau sondaje de opinie). In tot decursul regimului antonescian s-au organizat doua simulacre de plebiscit, primul dupa rebeliune si abrogarea „statului national-legionar” si al doilea dupa eliberarea Basarabiei. Ambele au primit raspunsul «da» in proportie de 99,9% din voturi.

Ideologia lui Antonescu

In privinta orientarii politice, Antonescu nu a fost un doctrinar. Plin de contradictii, cu o mentalitate nebuloasa si oscilanta, el s-a situat pe pozitii nete de extrema dreapta, preluate ca atare de la legionari. Pentru Antonescu, evreii, francmasonii, comunistii, rusii, sistemul democrat si liberal constituiau un amalgam, dusmanul care trebuia nimicit, ca o cerinta impulsiva, ventrala, in afara de logica, explicatii sau motive.

Maresalul s-a declarat adept al „Capitanului” (Corneliu Zelea Codreanu), iar la 6 octombrie 1940, ca prim ministru al statului national-legionar, imbracat in camasa verde cu diagonala (uniforma legionara) si salutand cu salutul fascist, Antonescu a depus juramantul legionar ca membru al Miscarii Legionare

Antonescu era un dictator cu toane, sinusoid. De ordinele pe care le dadea la furie, dimineata, adesea se dezicea seara, fie ca era vorba de masacre de evrei sau de romi, fie ca interzicea cetatenilor sa iasa din casa in camasa in miezul verii (vara lui 1941), fie ca pretindea pietonilor sa circule pe trotuare cu sens unic, fie ca decreta felul in care le era permis femeilor sa mearga pe bicicleta si cu ce lungime de fusta. Se zvonea ca suferea de boli cronice.

Procesul si moartea

Dupa arestarea sa, Ion Antonescu a fost predat sovieticilor. A fost detinut timp de aproape doi ani in URSS, dupa care a fost readus in tara pentru a fi judecat. Condamnat la moarte la 17 mai 1946 de Tribunalul Poporului din Bucuresti, a fost executat la Jilava la 1 iunie 1946, alaturi de fostii colaboratori, criminalii de razboi Mihai Antonescu, fost ministru de externe si vicepresedinte al consiliului de ministri, generalul de jandarmi Constantin Z. Vasiliu, fost subsecretar de stat la Ministerul de Interne (3 ianuarie 1942 - 23 august 1944), si Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei.

Sentinta din 17 mai 1946 a fost contestata in anul 2006 si reconfirmata, cu anumite amendamente, de Curtea de Apel Bucuresti la 5 decembrie 2006. In urma recursului intentat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie procesul a fost rejudecat la Inalta Curte de Casatie si Justitie care, la 6 mai 2008 a anulat sentinta Curtii de Apel Bucuresti si a respins definitiv cererea de revizuire a sentintei date de Tribunalul Poporului din Bucuresti, din 17 mai 1946.

[Lemonade]

Maria Tanase

Maria Tanase (n. 25 septembrie 1913, Bucuresti - d. 22 iunie 1963, Bucuresti) a fost o interpreta de muzica populara.

Copilaria

A vazut lumina zilei la Bucuresti, in strada Livada cu Duzi din cartierul Caramidarii de Jos, in dimineata zilei de 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originara din comuna Carta (Fagaras) si al lui Ion Coanda Tanase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Prima data a aparut în public in 1921, pe scena Caminului Cultural „Caramidarii de Jos“ din Calea Piscului, la serbarea de sfirsit de an a Scolii primare nr. 11 Tabacari. Apoi s-a produs pe scena Liceului „Ion Heliade Radulescu“, unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoita sa se retraga si sa munceasca la gradina cot la cot cu fratii si parintii sai.

Maria Tanase a fost distribuita intr-un grup vocal, alaturi de Lia Bogdan, Marcel Emilian, Milica Milian si Stefan Glodariu. Prin toamna anului 1934, prezentata lui Constantin Brailoiu, intemeietorul `Arhivei Internationale de Folclor de la Geneva` de mai tirziu, i s-a recunoscut talentul si i s-a recomandat sa-si aleaga repertoriul direct de la izvoare.

Cariera

Inceputul carierei artistice propriu-zise a coincis insa cu debutul radiofonic din 20 februarie 1938, cind a prezentat un program de piese folclorice: `M-am jurat de mii de ori`, `Ce-i mai dulce ca alvita`, `Cine iubeste si lasa`, `Geaba ma mai duc acasa`, `Marie si Marioara`, `Cind o fi la moartea mea`. Data de 28 septembrie 1938 marcheaza debutul Mariei Tanase in arta cupletului, dar si lansarea cintecelor romanesti precum: `Mi-am pus busuioc in par`, pe versurile lui Nicolae Vladoianu si `Habar n-ai tu`, pe un text de Eugen Mirea, ambele compuse de Ion Vasilescu.

Maria Tanase a fost si agenta a Serviciului Special de Informatii (SSI) condus de Eugen Cristescu.

Distinctii

In anul 1955, a primit "Premiul de Stat" iar în anul 1957 a primit titlul de "Artist emerit".

Sfarsitul vietii

In anul 1963, Maria Tanase a aflat în timpul unui turneu ca avea cancer la plamâni, fiind fumatoare inraita, si ca ar mai fi o sansa sa scape daca întrerupe turneul si se opereaza urgent. Artista s-a gandit, s-a razgandit, si-n cele din urma a refuzat, dandu-si seama ca nu mai are nicio sansa si a dus turneul la bun sfarsit. Cancerul a afectat grav plamanii, artista cantand cu dificultate, gafaind. Pe 19 iunie 1963 a avut ultimul spectacol, la Hunedoara. La un moment dat, simtindu-se din ce în ce mai rau, a zis: „Fratilor, eu nu mai pot! Am cancer la plamani si o sa mor in curand! De-acuma nu ma veti mai vedea niciodata!”

Lumea cand a auzit-o, a inceput sa planga. Pe 22 iunie 1963, la Spitalul Fundeni, Maria Tanase era pe patul de moarte. La ora 14:10 a deschis ochii si s-a uitat in jur ca la ceva strain si apoi a inchis ochii pentru totdeauna.

Testament:

"Las toata averea mea mobila, ce se va gasi in patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tanase si sotului meu Clerah Sachelarie, cu acelasi domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog sa ia hotarari numai impreuna privind averea ramasa. Daca fratelui meu Stefan Francois Tanase ii va face placere vreun obiect indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea si sotul meu sa i-l daruiasca spre calda si duioasa amintire "

Nepotilor mei celor trei copiii ai fratelui meu si celor trei copii ai surorii mele le las toata dragostea mea de mama. Pe baietii fratelui meu si sorei mele precum si pesotul Stefaniei ii implor cu cuvant de moarte sa nu fumeze de aci incolo si sa-l iubeasca pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine si cum eu i-am iubit pe ei.

Las cu cea mai aproga dorinta a mea ca ritualul inmormantarii mele sa nu formeze obiectul vreunei vulgare actini ci sa fie sobru.

Dupa moarte, corpul nescaldat, numai sters cu alcool sa fie la dispozitia medicilor daca vor considera ca este cazul sa se foloseasca de el la autopsie. Una din cele doua camasi albe de matase pe care le am in dulap sa fie puse pe sub rochia de pichet alba ce se gaseste la spital si care se butoneaza in spate. Pe cap sa-mi puna pichetul de coltar alb iar in picioare ciorapi albi scurti.

Cu limba de moarte ii rog sa nu aduca nimanui la cunostinta despre moartea mea cu exceptia oficialitatilor si in orice caz inmormantarea sa fie anuntata cu o zi mai tarziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascarada. Sa nu mi se faca parastas decat la sase saptamani. Sa-mi care apa cu cofa si sa se inchine cineva la cimitir in fiecare zi timp de sase saptamani.

Sa nu vina la slujba mea religioasa niciun popa afara de preotul si parintele Bejenaru Vasile din suburbia Caramidarii de Jos, raion Nicular Balcescu, caruia ii sarut mainile pr ultima data ca atunci cand mamei si tatalui meu le era greu, s-a oferit sa-mi fie tata si mama. Ii multumesc in veci pentru tinuta lui curata si pentru omenia de care a dat dovada cum se cuvenea tot timpul vietii sale.

Daca se va putea si nu va fi greu as vrea ca pe un drum secetos si dornic de apa sa se faca o fanatana si in loc de acele parastase, pe care le interzic, din cand in cand sa fie ajutat cate un student si o studenta cu plata cantinei sau a posibilitatilor de masa si sa nu fie nimeni trist.

Le doresc viata lunga si sanatate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar daca unor le-am stat greu in drum si au considerat sa ma cunoasca dupa placul lor si nu dupa caracterul si firea mea.

Imbratisez pe toti si doresc sa le fie viata imbelsugata, linistita,sanatoasa si in voie buna!"

[Lemonade]

Petre Tutea

Petre Tutea (6 octombrie 1902 - 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof, economist si om politic roman.

Inceputurile vietii:

Petre Tutea a vazut lumina zilei la 6 Octombrie 1902 in satul Boteni, Muscel, in familia unui preot. Urmeaza liceul Neagoe Basarab din Campulung, Gh. Baritiu din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea Humboldt din Berlin unde studiaza formele de guvernamant. Termina ca doctor in economie politica si drept si devine discipol al lui Nae Ionescu.

Colaboreaza la diverse publicatii na?ionaliste, in special la ziarul Cuvantul condus de Nae Ionescu, ziar de inalta factura intelectuala, alaturi de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcanescu si alti exponenti straluciti ai elitei intelectuale legionare, unde scrie numeroase articole de substanta, studii de economie si politica.

Greutatiile vietii:

Intre 1940-1944 a fost sef de sectie in Ministerul Razboiului, iar intre anii 1944-1948 a fost director de studii in Ministerul Economiei Nationale.

Este arestat de catre autoritatile comuniste impuse de sovietici si anchetat fara condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzatia de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la 10 ani inchisoare in 1957, apoi i se intenteaza un nou proces in 1959 si este condamnat la 18 ani munca zilnica, din care a executat 8 ani (1956-1964) in diverse penitenciare, mai ales la Aiud.

Dupa ce a fost eliberat in timpul amnistiei din 1964, cu sanatatea zdruncinata in urma torturilor din inchisoare, Petre a fost continuu sub observatia agentilor securitatii comuniste dupa eliberarea sa din inchisoare, Petre Tutea a suferit enorm, dar cu stoicism, sicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinta sa modesta de langa Cismigiu, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii si materiale la care acesta lucra.

Carti si studii publicate :

"Antropologie economica - Perspectivele economice ale Romaniei moderne"

"Mircea Eliade"

"Aristotel si arta" (reflectii estetice)

"Intre Dumnezeu si Neamul meu"

"Batranetea si alte texte filosofice"

"Reflectii religioase asupra cunoasterii"

"Omul" (tratat de antropologie crestina)

"Philosophia perennis"

"Proiectul de tratat - Eros"

"321 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea"

Sfarsitul vietii:

Marele roman Petre Tutea s-a stins din viata lucid, in ziua de 3 Decembrie 1991, intr-o rezerva a spitalului "Cristiana" din Bucuresti pe cand era intervievat de un grup de reporteri. Intrebat: "Ce inseamna un om de dreapta?", cateva clipe inainte de trecerea sa dincolo, Petre Tutea a raspuns simplu: "Roman absolut, asta înseamna!"

Cugetari:

"Eu cand discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu."

"Cum sa fie creatura creator? -Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cand nu eram in viata- Pai cum sa fie creatura creator?"

"Carui barbat nu-i plac femeile? In primul rand le iubesti pentru farmecul lor, si in al doilea rand le iubesti pentru ca fac oameni."

"M-a intrebat cineva odata: Ma Petrica, tu cand te asezi la masa de scris cum scrii? - Sunt emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pandit de demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios. - Esti inspirat? - Nu, nu sta niciodata un zeu in coltul camerei mele cand scriu eu. Sunt foarte nelinistit. Eu, care sunt crestin... Am doua nelinisti; sa nu se afle in expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate."

"Interviu pe patul de moarte" sau "Cum sa ai incredere in Romania"

[Lemonade]

Nicolae Paulescu

Nicolae Constantin Paulescu (1869 - 1931), om de stiinta roman, medic si fiziolog, profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai tarziu insulina. "Pancreina" brevetata de Paulescu in aprilie 1922 era un extract apos al tocaturii de pancreas bovin, purificat partial prin adaugare de acid clorhidric si soda caustica.

Inceputul vietii:

Nascut la Bucuresti, a urmat studii superioare in Franta, unde a obtinut trei doctorate: in medicina (1897), in stiinte (1899) si in chimie biologica (1901). A activat cativa ani ca medic la Paris, colaborator apropiat al medicului francez Etienne Lancereaux, impreuna cu care a publicat un monumental Traite de medicine, in 4 volume (1903—1928).

Dupa ce refuza cariera universitara care i se oferea in Franta, revine In Romania, devenind profesor universitar de fiziologie la Universitatea din Bucuresti, mai intai suplinitor, apoi definitiv (1904—1931). Aici ii va apare, în 1931, pe lang? numeroase studii si comunicari, inca o lucrare monumentala si anume un tratat de fiziologie in 3 volume, original sistematizat si cuprinzand contributii personale importante.

Contributia medicala:

Meritul cel mai important al lui Nicolae Paulescu consta in descoperirea tratamentului de baza al diabetului, boala care se manifesta prin hiperglicemie (cresterea concentratiei de zahar in sange). In mod normal, asimilarea glucidelor (zaharului) din alimentatie se face in principal cu ajutorul hormonului pancreatic (insulina), a carui secretie se reduce simtitor sau dispare in cazul diabetului, provocand hiperglicemia, excesul de zahar. Dupa studii indelungate, incepute inca din 1911, N. Paulescu izbuteste sa obtina un extract apos de pancreas; cu ajutorul lui, ajunge la rezultate concludente in reducerea glicemiei la caini, denumind acest hormon cu actiune antidiabetica „pancrein?".

El publica rezultatul cercetarilor sale in revista belgiana binecunoscuta „Archives de Physiologie" din august 1921. Abia in anul urmator, cercetatorii canadieni Fr. G. Banting, MacLeod si Charles Best comunica descoperirea aceluiasi extract pancreatic, pe care il denumesc insulina. Fara a tine seama de prioritatea de necontestat a savantului roman, publicata, cum aratam, intr-o revista de circulatie internationala, se acorda insa în 1923 Premiul Nobel pentru fiziologie si medicin? lui Banting si MacLeod, pentru descoperirea crucialului leac antidiabetic.

In anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Romane.

In anul 2005, dupa studierea scrierilor antisemite ale lui Nicolae Paulescu, organizatia International Diabetes Federation a decis sa renunte la orice asociere cu Nicolae Paulescu si sa nu accepte decernarea de premii in numele lui Paulescu la congresele organizatiei.

[Lemonade]

Leonard Doroftei

Leonard Doroftei (pe numele complet Leonard Dorin Doroftei) s-a nascut pe data de 10 aprilie 1970 in municipiul Ploiesti, Romania. Este cel mai faimos boxer roman al tuturor timpurilor.

Date importante:

Nascut: 10 aprilie 1970

Resedinta: Montreal

Titlu: Campion WBA

Record: 21-0-0 (7KO)

Record amatori: 239-15

• Medalie de bronz Jocurile

• Olimpice Barcelona 1992

• Campion Mondial 1995

• De doua ori Campion European

• Medalie de bronz Jocurile

• Olimpice Atlana 1996

• Campion European 1996-1997

Cariera

A inceput sa practice boxul la varsta de 14 ani la clubul Prahova Ploiesti, descoperit fiind de antrenorul emerit Titi „Prosop” Tudor. Cariera lui a continuat la Clubul de Box Steaua, apoi la Clubul Liberatea Constanta. In intreaga lui cariera a fost antrenat de nume mari in box ?i antrenorat cum ar fi: Emil Popa, Ilie Dascalu, Relu Auras.

Intre 1986 si 1988 a cucerit in fiecare an titlul national la juniori.

2000

• Pe 8 septembrie, in fata unei sali pline la Molson Center, Leonard a aratat lumii ca este in drum spre varful diviziei. Performanta electrizanta pe care Dorin a realizat-o impotriva talentatului Gary St-Clair din Guyana a facut ca lupta sa fie un adevarat spectacol, de multe ori cei 18.500 de fani ai boxului prezenti ramanad in picioare.

St-Clair, care luptase contra campionului mondial Diego Corrales l-a surprins pe Dorin in runda a 10-a, dar acesta si-a concentrat puterile, obtinand o decizie unanima. Leul si-a marcat teritoriul.

• The Lion s-a impus din nou pe 16 iunie la Molson Center in fata lui Jose Aponte.

Leo si-a "terminat" prada la inceputul rundei a 8-a. Arbitrul nu a putut decat sa opreasca lupta in minutul 28.

• Pe 6 aprilie la Air Canada Center in Toronto castiga , cu un scor strans(100-90, 97-94, 94-96), in fata argentinianului Gustavo Cuello. Multi observatori nu au inteles de ce unul dintre cei trei jurati a acordat victoria lui Cuello. Pentru prima data Leonard s-a antrenat sub supravegherea lui Hector Roca.

1999

• Leul din Montreal a luptat de 5 ori in acest an.

• 10 decembrie la Molson Center se impune in fata lui Verdell Smith.

• 30 aprilie la Verona Casino, New York, Dorin cucereste titlul WBC Continental of America, luptand impotriva lui Dillon Carew. A dominat toate rundele, Carew fiind fericit ca a scapat cu viata.

• In presoana lui Bernard Harris, Leonard a gasit un oponent puternic. Meciul s-a desfasurat la Pierre Charbonneau Centre in Montreal pe data de 5 februarie. Au fost primele sale 10 runde. The Lion a parasit ringul cu o decizie unanima. Aceasta victorie i-a acordat credibilitatea internationala.

1998

• 7 meciuri.

• 27 noiembrie la Molson Center se impune in fata lui Steve Anthony Valdez.

• 24 septembrie in Werchester, New York, Dorin lupta contra lui Sean Knight, fost campion Golden Gloves of New York. Comisia a fost sovaielnica in a accepta lupa, considerand ca Doroftei nu are acelasi calibru ca si adversarul sau. Leonard a uimit multimea trimitandu-si la podea adversarul in runda a 2-a. Leul a furat victoria "eroului" local.

[Kabuky]

Mihai Viteazul

Mihai Viteazul (S-a nascut in 1558 la Târgul de Floci sau Dr?goe?ti si a murit in 9 august 1601, Turda) a fost ban de Mehedin?i, stolnic domnesc ?i ban al Craiovei, apoi domnitor al ??rii Române?ti ?i, pentru o scurt? perioad? în 1600, conduc?tor de facto al tuturor celor trei ??ri care formeaz? România de ast?zi: ?ara Româneasc?, Transilvania ?i Moldova.

Originea ?i primii ani ai vie?ii

În anul 1601, în timpul unei ?ederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius Sadeler, care a men?ionat pe marginea portretului aetatis XLIII, adic? "în al 43-lea an al vie?ii", ceea ce indic? drept an al na?terii lui Mihai anul 1558.Domnul P?tra?cu cel Bun, considerat mult? vreme ca fiind tat?l nelegitim al lui Mihai, a murit în 1557. Împrejurarea ca P?tra?cu s? fi avut rela?ii extraconjugale în anul mor?ii sale apare ca foarte improbabil?, având în vedere faptul c? a murit în urma unei lungi boli, pentru tratarea c?reia a cerut medici de la Sibiu. Ipoteza ca Mihai s? fi fost fiul postum al lui P?tra?cu a fost exclus? ?i de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum ?i pe baza cronicilor de epoc?.

Mama lui Mihai a fost Teodora Cantacuzino, de neam grecesc. Cronica lui Radu Popescu, foarte bine informat? asupra carierei lui Mihai, men?ioneaz? c? "mum?-sa au fost de la Ora? dela Floci , care fiind v?duv? ?i frumoas? ?i nemerind un gelep , om mare ?i bogat den Poarta Împ?r?teasc? ?i care în casa ei z?bovindu-se cât?va vreme...".

Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum ?i specifica?iile din Condica episcopiei Râmnicului, atesta c? Mihai Viteazul s-ar fi n?scut la Dr?goe?ti, localitate aflat? pe partea stâng? a Oltului, jude?ul Vâlcea. Acelea?i surse mai specific? faptul c? la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biseric? ortodox?, s-ar fi cununat cu Doamna Stanca.

Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost sor? cu Iane Cantacuzino, înalt dreg?tor la Constantinopol ?i apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino.

Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diploma?ii lui Mihai, a întocmit, probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronic? a vie?ii domnitorului, document care s-a pierdut în forma original?, dar care s-a p?strat în compila?ia lui Stephanus Zamosius.

Ascensiunea politic?

La sfâr?itul anului 1588 devine stolnic al cur?ii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel R?u. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar ?i al otomanilor, a devenit voievod al ??rii Române?ti, efectiv de pe 11 octombrie.

Ader? la "Liga Sfânt?" cre?tin?, constituit? din ini?iativa Papei Clement al VIII-lea, din care ini?ial f?ceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova ?i Toscana (Anglia ?i Polonia au manifestat rezerve fa?? de politica de cruciad? a papalit??ii). Ulterior ader? ?i Transilvania, considerat? factor decisiv în atragerea în alian?? a celorlalte dou? state române?ti, Moldova ?i ?ara Româneasc?. Aron Vod?, domnul Moldovei semneaz? un tratat cu împ?ratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul s? decid?, cu acordul boierilor, intrarea în alian?a antiotoman?.

Victoriile împotriva Imperiului otoman

Aderarea ??rii Române?ti la "Liga Sfânt?" a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldat? cu suprimarea creditorilor levantini ?i a întregii garnizoane otomane sta?ionat? în Bucure?ti. Pe acest fundal, Mihai porne?te o ofensiv? general? împotriva Înaltei Por?i, atacând cet??ile turce?ti de pe ambele p?r?i ale Dun?rii (Giurgiu, Hâr?ova, Silistra ?.a.). Urmeaz? o serie de victorii împotriva t?tarilor ?i turcilor (Putineiu, St?ne?ti ?i ?erp?te?ti) culminat? cu incendierea Rusciukului. Dup? modelul victorios al lui Mihai, Aron Vod? porne?te o campanie similar?. Datorit? recunoa?terii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de c?tre Aron Vod? ?i succesorul s?u, R?zvan ?tefan, Mihai trimite o delega?ie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic rela?iile munteano-transilv?nene. Nerespectând porunca domnitorului, delega?ia de boieri condus? de mitropolitul Eftimie negociaz? ?i semneaz? la Alba Iulia la 20 mai 1595 un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea de fapt loc?iitorul acestuia pe propriul s?u tron (din ?ara Româneasc?). Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alc?tuit din 12 boieri de rang înalt. Comandând o armat? de cca. 16.000 de osta?i, la care se ad?ugau cei 7.000 de transilv?neni condu?i de Albert Kiraly, Mihai Viteazul ob?ine contra turcilor victoria la C?lug?reni - 13/23 august 1595 (evocat? în mod str?lucit în poemul "Pa?a Hassan" al poetului George Co?buc). Contraofensiva otoman? îl for?eaz? s? se retrag? temporar în mun?i, a?teptând sprijinul lui Sigismund Bathory. Între timp, ?tefan R?zvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movil?, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe, cu sprijin transilv?nean ?i moldovean eliberarea ora?elor Târgovi?te (5-8 octombrie 1595), Bucure?ti (12 octombrie 1595) ?i Giurgiu (15-20 octombrie 1595).

În 1594 ?i în anii urm?tori Mihai Viteazul a condus o campanie militar? în sudul Dun?rii, cucerind cet??ile Isaccea, M?cin, Cernavod?, Rasgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra ?i chiar Rusciuc, ?i?tova, Nicopole ?i Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga, c?l?re?ii lui Mihai Viteazul ajunseser? pân? la Adrianopole în est ?i Plevna în vest. Aceast? ac?iune a fost coroborat? cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub st?pânirea sa Bugeacul, în aceea?i perioad?. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dat? cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea ?i gurile Dun?rii s-au aflat sub st?pânirea sa pân? la moarte.

Întreaga cre?tin?tate balcanic? l-a privit ca pe un eliberator, iar dup? moartea sa, în hârtiile g?site sub pern?, s-a aflat o scrisoare în care ace?ti cre?tini îl numeau „Steaua lor r?s?ritean?”.

Consolidarea Unirii

-Pentru a consolida Unirea, Mihai ia o serie de m?suri:

-adopt? aceea?i stem? pentru toate teritoriile

-construie?te o biseric? ortodox? la Alba Iulia

-acord? anumite înlesniri preo?ilor ?i iobagilor români

-nume?te ca mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop.

Destr?marea Unirii

Contextul interna?ional era complet nefavorabil Unirii. Puterile vecine vedeau în noul stat o contradic?ie cu interesele proprii. Habsburgii î?i vedeau amenin?ate planurile de men?inere a Transilvaniei în sfera de influen??, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renun??rii la ?ara Româneasc?. Mai mult chiar, noul stat reprezenta o formul? puternic?, capabil? s? schimbe raportul de for?e din regiune. Existau îns? ?i conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau m?surile impuse de noul Domn. Mihai nu reu?este s? înfrâng? revolta nobililor maghiari sprijiniti de generalul Basta (Mir?sl?u 18/28 septembrie 1600) ?i astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movile?tilor aservi?i intereselor polone. Mihai încearc? s? reziste atacului polon asupra ??rii Române?ti, îns? ?i pe acest tron se va urca un membru al familiei Movile?tilor, Simion.

Moartea lui Mihai Viteazul

For?at s? ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împ?ratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînsc?unarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, accept? s?-l sus?in? pe român. Împreun? cu generalul Basta, Mihai porne?te campania de recucerire a teritoriilor române?ti. Prin victoria de la Gurusl?u (3 august 1601), voievodul valah îl îndep?rteaz? pe Bathory din Transilvania. Continu? prin a recupera ?ara Româneasc? gonindu-l pe Simion Movil? de pe tron. În aceste condi?ii, se întrez?reau perspectivele unei noi uniri române?ti, perspectiv? ce nu convenea împ?ratului habsburgic, Rudolf al II-lea.. Din ordinul s?u se pune la cale înl?turarea fizic? a domnitorului român, ?i la 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta (vezi Mormântul lui Mihai Viteazul). Capul s?u este luat de unul dintre c?pitanii domnitorului ?i înmormântat de Radu Buzescu la Mân?stirea Dealu, lâng? Târgovi?te. Pe lespedea sa de piatr? de la M?n?stirea Dealu st? scris: "Aici zace cinstitul ?i r?posatul capul cre?tinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al ??rii Române?ti ?i Ardealului ?i Moldovei."

[Lemonade]

Zoe Dumitrescu Busulenga

Zoe Dumitrescu Busulenga (n. 20 august 1920, Bucuresti - d. 5 mai 2006, Manastirea Varatec, Neamt) a fost o personalitate a culturii romane, cu o prolifica activitate de cercetator, critic si istoric literar, eseist, filozof al culturii si pedagog roman. A fost membra a Academiei Romane si a unor importante institutii culturale europene. A fost un colaborator important al regimului Ceausescu in domeniul culturii si unul dintre promotorii ideologiei proletcultismului, iar dupa 1989 a ales sa se retraga intr-o chilie a manastirii Varatec. A fost inmormantata la manastirea Putna, cu onoruri militare. A fost fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist si a Mariei Apostol, filolog.

Activitate publicistica

Zoe Dumitrescu Busulenga a publicat articole in numeroase reviste de specialitate: Manuscriptum, Revista de istorie si teorie literara, Romania literara, Secolul 20, Synthesis etc. A fost director al Revistei de istorie si teorie literara si al revistei ''Synthesis.

Opera literara

Zoe Dumitrescu Busulenga, comparatist si critic literar de formatie anglo-germana, a manifestat preocupari de interdisciplinaritate si de filozofie a culturii. Este autoarea unor volume de istorie literara, literatura comparata, istoria culturii, analize stilistice si memorialistica.

Studii de istorie a culturii

-Ion Creanga, Bucuresti, Ed. pentru Literatura, 1963

-Eminescu, Bucuresti, Ed. Tineretului, col. "Oameni de seama", 1964

-Surorile Brontë, 1967

-Sofocle si conditia umana, Bucuresti, Ed. Albatros, col. "Contemporanul nostru", 1974

-Eminescu - cultura si creatie, Bucuresti, Ed. Eminescu, 1976

-Renasterea, umanismul si destinul artelor, Bucuresti, Ed. Univers, 1975

-Eminescu si romantismul german, Bucuresti, Ed. Eminescu, 1986 ed. a II-a, Bucuresti, Ed. Universal Dalsi, 1999)

-Eminescu. Viata - Creatie - Cultura, Bucuresti, Ed. Eminescu, 1989

-Stefan Luchian, 1993, (in colaborare)

-Muzica si literatura, (in colaborare cu Iosif Sava), Bucuresti, Ed. Cartea Romaneasca, 1986 (vol. II, 1987; vol. III, 1994)

Studii de comparatistica

-Renasterea, umanismul, si dialogul artelor, 1971; editia a II-a, revazuta si adaugita, 1975

-Valori si echivalente umanistice, excurs critic si comparatist, Bucuresti, Ed. Eminescu, col. "Sinteze", 1973

-Itinerarii prin cultura, (culegere de articole grupate in patru capitole: I. Portrete pentru o istorie a culturii romane, II. Literaturi straine, III. Miscellanea, IV. Ganduri de umanist), Bucuresti, Ed. Eminescu, 1982

Impresii de calatorie

Periplu umanistic, 1980, Bucuresti, Ed. Sport-Turism, 1980 (insemnari eseistice despre Grecia, Italia, Anglia, Suedia, Olanda, Franta)

Memorialistica

Caietul de la Varatec. Convorbiri si cuvinte de folos, Ed. Lumea Credintei, Bucuresti, 2007

Participare in volume colective

-Istoria literaturii romane. Studii (Bucuresti, Ed. Academiei Romane, 1979), editie coordonata de Zoe Dumitrescu Busulenga, care a fost si autoarea unor studii din cuprinsul cartii.

-Miorita (editie ingrijita si prefatata de Zoe Dumitrescu Busulenga)

[Lemonade]

Sergiu Nicolaescu

Sergiu Florin Nicolaescu (n. 13 aprilie 1930, orasul Targu Jiu) este un regizor, actor si politician roman dupa 1989.

Tineretea:

Sergiu Nicolaescu s-a nascut la Targu Jiu, dar la varsta de cinci ani, parintii parasesc orasul si se stabilesc la Timisoara. A absolvit Universitatea Politehnica Bucuresti ca inginer mecanic,iar dupa absolvire a inceput sa lucreze la filmari combinate in cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat pentru filme documentare si jurnale de actualitati.

Activitate politica:

Dupa revolutia romana din 1989, in care a fost implicat, Sergiu Nicolaescu a sustinut Frontul Salvarii Nationale, fiind ales in repetate randuri senator pe listele acestei formatiuni politice, iar apoi al PDSR. La initiativa sa, s-a infiintat Comisia Senatoriala de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, initial condusa de dansul iar ulterior de Valentin Corneliu Gabrielescu. In 2004 a fost numit de Ion Iliescu membru in Colegiul National al Institutului Revolutiei Romane. Sergiu Nicolaescu a fost ales in Senat in legislaturile 1990 - 1992, 1992 - 1996, 1996 - 2000, 2000 - 2004, 2008 - prezent

Carti publicate:

Revolutia. Inceputul adevarului, Ed. Topaz Bucuresti 1995

Un senator acuza, Bucuresti 1996 (a 2-a edi?ie 1998)

Cartea revolutiei romane decembrie '89, Editura Ion Cristoiu, Bucuresti 1999

Lupta pentru putere. Decembrie '89, Bucuresti

A regizat in jur de 50 de filme, printre care si "Dacii", "Mihai Viteazu", "Cu mainile curate", "Ultimul Cartus", "Nea Marin Miliardar", dar si productii noi, precum "Supravietuitorul", "Poker" si "Carol I". A fost actor in filme precum "Dacii", "Felix si Otilia", "Pistruiatul", "Nemuritorii", "Mircea", etc.

Viata personala:

Sergiu Nicolaescu s-a indragostit pentru prima oara la gradinita, acolo unde avea doua iubite., una cu mainile calde si una cu mainile reci. In prezent este casatorit pentru a treia oara cu Dana, o fata cu 46 de ani mai tanara ca el. A mai fost casatorit o data cateva luni si a doua oara zece ani.

[Lemonade]

Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu (6/19 noiembrie 1882 - 13 septembrie 1913) a fost un inginer roman, inventator si pionier al aviatiei romane si mondiale. In cinstea lui, comuna Bintinti se numeste astazi Aurel Vlaicu.

Tineretea:

Aurel Vlaicu s-a nascut la 19 nov. 1882 in satul Bintinti (jud. Hunedoara) si a murit la 13 sept. 1913 langa Ploiesti in timp ce incerca sa treaca in zbor cu avionul sau Vlaicu II. Clasele primare le-a facut in comuna natala, Bintinti, iar cele de liceu, mai intai la Orastie, apoi la Sibiu. In 1902 s-a inscris la Scoala Politehnica din Budapesta, iar din 1903, frecventeaza cursurile Scolii Politehnice din München.

Constructia primului aeroplan, Vlaicu I:

In paralel, a lucrat la planurile construirii unui aparat de zbor, cu aripi batante, actionate de arcuri. Anul 1908 il gaseste la Fabrica de motoare "Opel", din Russelshein. Dupa ce construieste - in iunie 1909, in comuna natala - un planor, Vlaicu se va stabili la Bucuresti.

Aici, sprijinit de numerosi prieteni - scriitorii Vlahuta, Emil Garleanu, St. O. Iosif, George Cosbuc etc. - a construit un model de aeroplan, de dimensiuni reduse, cu care a facut o demonstratie in fata lui Spiru Haret, Ministru al Instructiunii.Incantat de reusita, de ideile si tenacitatea lui Vlaicu, S. Haret a insistat pe langa forurile de resort si a obtinut aprobarea pentru construirea aeroplanului "Vlaicu I", in Arsenalul armatei.

Dupa o munca intensa, aeroplanul, cu exceptia motorului, va fi terminat in 1909. Pleaca la Paris, pentru a cumpara motorul necesar avionului, unde il intalneste pe Traian Vuia, cu care s-a sfatuit, in privinta tipului de motor potrivit. In 1910, pe campul Cotrocenilor, Vlaicu a desprins de la sol avionul, care s-a ridicat la o inaltime de 3-4 m, zburand pe o distanta de circa 40 m, dupa care a aterizat lin. La 23 iulie 1910, Vlaicu, la o noua incercare, a zburat din nou, parcurgand o distanta de 400 m, la o inaltime de 4 m. In sfarsit, o a treia incercare, ce a avut loc la 10 august, s-a soldat cu un adevarat succes, pentru ca aeroplanul s-a inaltat la cateva zeci de metri, parcurgand o distanta de 4 km.

Din acel moment, aparatul se putea compara cu cele mai bune aparate de zbor, existente in lume, in momentul respectiv.La 27 septembrie 1910, la propunerea Ministerului de Razboi, Vlaicu a participat la manevrele militare, ce aveau loc in acea toamna, ducand, in zbor, un mesaj de la Slatina la Piatra-Olt. Din acest moment, Romania devine a doua tara, dupa Franta, care folosea avionul in scopuri militare.

In 1910, obtine brevetul RO 2258 pentru "Masina de zburat ca un corp in forma de sageata".

Vlaicu II

In toamna aceluiasi an, Aurel Vlaicu a inceput proiectarea acestui nou aeroplan, pe care, tot cu sprijinul lui Spiru Haret, l-a construit la Scoala de Arte si Meserii.

Cu acest nou aparat, "Vlaicu II", avand imbunatatiri substantiale, a luat parte la jubileul organizat cu ocazia implinirii a 50 de ani de la infiintarea "Asociatiei pentru literatura si cultura poporului roman", sarbatorire care avea loc pe Campia Libertatii de la Blaj.

Aparatul "Vlaicu II", 1911 (macheta, Muzeul Tehnic "prof. ing. Dimitrie Leonida", Bucuresti)Au urmat turnee aviatice, la Sibiu, Brasov, Iasi si in alte orase din tara, unde avionul "Vlaicu II" a stabilit o serie de performante deosebite (zbor la o altitudine de 1000 m, viteza medie de 90 km/h, acrobatii).

Vlaicu III si decesul lui Aurel

Cea mai mare dorinta a sa era sa incerce un zbor peste muntii Carpati. De aceea, in 1913 a inceput sa lucreze la proiectarea unui nou aparat "Vlaicu III", prevazut sa fie construit, in intregime, metalic. Aceasta idee a sa era remarcabila pentru acel moment, deoarece, primele avioane de constructie metalica au aparut mai tarziu.

Intre timp, afland ca un aviator strain intentiona sa incerce un zbor peste Carpati, pe 13 septembrie 1913, Vlaicu a decolat de langa Bucuresti, cu "Vlaicu II", intr-un zbor catre munti, dorind sa realizeze primul aceasta performanta, la bordul unui avion de constructie romaneasca.

Din pacate, proiectul sau, la care tinea foarte mult, nu se va realiza, deoarece deasupra comunei Banesti, langa Campina, avionul s-a prabusit, pilotul sau gasindu-si moartea in acest accident. Acolo se va ridica un monument, care va aminti, pentru totdeauna, curajul si sfarsitul tragic al marelui Vlaicu.

[Lemonade]

Am ramas in urma cu postatul (4 zile de relaxare), deci o sa recuperez intr-un sigur post: "cei patru fantastici"

Puiu Calinescu

Nascut la 21 iunie 1920 in Bucuresti si decedat la 76 de ani, pe 16 mai 1997, Puiu Calinescu trebuie regretat deoarece a fost unul dintre cei mai talentati comediani romani. Succesul sau s-a datorat in special grimaselor sale din scenete, dar si datorita talentului de a interpreta personajele intr-un mod original. Actorul Jean Tomescu i-a transmis prin gene iubirea de actorie, fiind tatal lui Puiu Calinescu. El si-a inceput cariera jucand in "revistele" de cinematograf care precedau proiectia unui film. In 1984 a intrat in trupa de teatru de comedie "Constantin Tanase". Spectacolele de pe Calea Victoriei, care umpleau salile, cu titlurile lor trasnite ("Un baiat de zahat ars", "Trasnitul meu drag", "Idolul femeilor") au fost scrise si interpretate de el timp de 10 ani.

Puiu Calinescu poate fi privit ca o varinata romanesca a indragitului actor francez, Louis de Funes. Notorietatea sa s-a datorat in special filmelor ecranizate ca BD la mare si la munte (1971) sau Fratii Jderi (1973) dar si Nea Marin Miliardar (1979). A si scris pentru televiziune filmele La un restaurant de lux (1994) si Informatii-gara (1971).

Jean Constantin

Jean Constantin s-a n?scut în anul 1927, într-o familie de greci. Mult? vreme s-a crezut c? era n?scut în 1928; actorul însu?i a men?inut aceast? confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an.[ Mama lui se numea Caliopi, iar tat?l, Constantin. Numele s?u de familie era Jean ?i nu Constantin. De?i s-a vehiculat mult timp ideea c? ar fi rom de origine, actorul nu a confirmat niciodat? aceste zvonuri ?i a f?cut haz de ele. Reprezentan?ii comunit??ii rome din Constan?a au declarat c? Jean Constantin nu era membru al acestei etnii ?i c? acesta era cunoscut în ora? ca grec. Totu?i, datorit? tenului s?u mediteranean a fost ales s? joace roluri de ?igan în mai multe filme.

A lucrat ca normator într-o fabric? din Constanta, unde a pus bazele unei brigade artistice.A debutat ca artist la Casa de Cultura din localitate. La sfâr?itul anului 1957, a fost primit în nou-înfiin?ata sec?ie de estrada din cadrul Teatrul de Stat "Fantasio" Actorul a r?mas angajat al acestui teatru pân? la pensionare.

Activitate

A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfâr?itul deceniului este distribuit în produc?iile de succes Prea mic pentru un r?zboi atât de mare (1969, Radu Gabrea) ?i Canarul ?i viscolul (1969,Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuit? de ap?rarea cauzei politice (prin razboi sau ilegalism). Totu?i, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu,Puiu Calinescu,Iurie Darie,Sebastian Papaiani ?i Dem Radulescu. În 1973 colaboreaz? pentru prima oar? cu rgizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toat Panzele Sus (1976), în regia lui Mircea Muresan, îi aduce un alt rol cu mare priz? la public – turcul Ismail Revansa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpreteaz? rolul Limb?. Un an mai târziu joac? în comedia Nea Marin Miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.

În anii 1980 ?i 1990 este prezent într-un num?r mai mic de produc?ii, în mare parte comedii. Continu? s? fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. Dup? o pauz? de ?apte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Floric? din lung-metrajul de debut al lui Catalin Mitulencu,Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (2006). Ultimele sale filme,Spravietuitorul (2008) ?i Poker (2010), au fost regizate de vechiul s?u colaborator Nicolaescu. A ap?rut ?i în serialul Regina, difuzat de postul Acasa TV.

În 2009 ?i 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri,26 MAI 2010,în apartamentul s?u din Constan?a. Vestea mor?ii a fost f?cut? public? de c?tre actorul Alexandru Arsinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constan?a în ziua de 28 mai.

Dem Radulescu

Dem Radulescu (n. 30 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea – d. 17 septembrie 2000, Bucuresti) a fost unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film si televiziune, profesor universitar (Profesor Universitar la Universitatea National? de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” Bucuresti). S-a nascut la Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România într-o familie de negustori. Dupa terminarea liceului din Râmnicu-Vâlcea, "Bibanul" (porecla primita în liceu) a trebuit sa aleaga între sportul de performanta si actorie.

El a obtinut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu-Vâlcea; a luptat în ring la categoria "mijlocie". I se prevestea o cariera bunicica... A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara garii. În 1956 a câstigat premiul I pentru interpretare cu piesa "Steaguri pe turnuri" (îl interpreteaza pe "banditul" Rijikov) – la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sica Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale. A fost prieten cu Ion Cojar si Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru “Farfuridi” si "Scrisoarea pierduta", unde a avut colegi de excep?ie: Toma Caragiu, Rodica Tapalaga, Petre Gheorghiu, Stefan Banica, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu si Ciulei însusi. Liviu Ciulei l-a numit ’’’Un actor "de geniu" ’’’.

Celebrul actor si scenarist de comedie Dem Radulescu s-a nascut la data de 30 septembrie 1931 intr-o familie de negustori din orasul Ramnicu Valcea. Dupa ce a terminat liceul la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” cum era poreclit de colegii de liceu a trebuit sa aleaga intre sportul de performanta si actorie, unde evident a ales actorie. A debutat ca amator la varsta de 17 ani, intr-un bal organizat de fanfara garii din Ramnicu Valcea. In anul 1954 a absolvit cursurile, Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, beneficiind de bursa pe toata perioada studiilor. A debutat in acelasi an la Teatrul National din Bucuresti, caruia i-a ramas fidel toata viata. Prin rolurile pe care le-a interpretat, a devenit in scurta vreme unul dintre cei mai populari actori, iubit de publicul larg de toate varstele si categoriile. Umorul sau natural, cizelat prin studiu, a devenit marca inconfundabila a personalitatii sale. Gratie talentului sau pedagogic si a bogatei sale experien?e creatoare in activitatea didactica, a contribuit la formarea a zeci de tineri actori valorosi ca profesor la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. S-a stins din viata la varsta de 69 de ani pe data de 10 septembrie 2000 la Bucuresti. "Regrete Eterne Maestre Dem Radulescu!"

Toma Caragiu

Unul din cei mai mari actori romani, cu activitate bogata în teatru, TV si film a interpretat cu precadere roluri de comedie, dar a excelat si in drame, unul dintre filmele sale de referinta fiind Actorul ?i Salbaticii. Maestrul Toma Caragiu s-a nascut la data de 21 august 1925 in orasul Ploiesti jud. Prahova. Provine dintr-o familie de aromani tatal sau fiind Nico Caragiu si mama sa Atena Papastere Caragiu originara din satul grecesc Aetomilitsa. Familia sa sa stabilit in orasul Ploiesti pe str. Rudului, nr.144, iar Toma Caragiu a urmat ciclul gimnazial la Liceul "Sfintii Petru ?i Pavel" din Ploiesti. La scurt timp a fost ales pentru trupa de teatru a liceului unde ?i scrie în revista liceului „Framantari". Termina liceul si obtine diploma de Bacalaureat in vara anului 1945. Se inscrie la facultatea de drept, dar nu dupa mult timp abandoneaza cursurile si se inscrie la Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica Bucuresti, clasa Victor Ion Popa. Debutul insa pe o scena adevarata se produce în anul 1948, pe scena Studioului Teatrului National din Piata Amzei, cand, student fiind, în anul III, i se încredinteaz? rolul unui scutier din „Toreadorul din Olmado” în regia maestrului Ion Sahighian. La 1 mai 1948 este angajat ca membru la Teatrului National. Iar in 1949, la 24 ani, obtine Diploma de absolvire a I.A.T.C. S-a stins sin viata intr-un mod tragic, sub daramaturile blocului din Bucuresti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie 1977, fiind inmormantat la cimitirul Belu din Bucuresti.

[Kabuky]

Gheorghe Dinica

Gheorghe Dinica s-a nascut pe 25 Decembrie 1933(1 ianuarie 1934-in acte oficiale) la Bucuresti si s-a stins din viata in 10 Noiembrie 2009 tot la Bucuresti.

Debut

Gheorghe Dinic? ?i-a manifestat intersul pentru actorie înc? de tân?r, f?când parte din diferite trupe de teatru de amatori înc? de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Na?ional de Art? Teatral? ?i Cinematografic? Bucure?ti la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat pentru rolul Inspectorului Goole în piesa An Inspector Calls. De atunci, Dinic? a jucat la cele mai importante teatre din România:

-1961-1967 Teatrul de Comedie, Bucure?ti

-1968-1969 Teatrul Bulandra, Bucure?ti

-din 1972 Teatrul Na?ional I. L. Caragiale, Bucure?ti

A debutat ca actor cu un rol în filmul Str?inul, adaptare cinematografic? a romanului omonim, scris de Titus Popovici în anul 1963 ?i a jucat în peste 70 de filme.

Activitate

Gheorghe Dinic? a fost de asemenea regizor de film ?i un foarte popular actor, jucând în mare parte în produc?ii Române?ti. Ca ?i actorul francez Alain Delon, Dinic? a refuzat s? joace în filme produse în Statele Unite. În general din cauza aspectului s?u a fost distribuit în roluri negative, fie c? ne referim la roluri de gansteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldoveanu, regizat? de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveni?i, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau St?nic? Ra?iu în „Felix ?i Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredin?at rolul de a recita poezii patriotice ?i ode închinate "Conduc?torului iubit" în super-mont?rile cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.

În 1996, dup? 60 de ani în care a fost „vagabond”, a?a cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a c?s?torit cu Gabriela Georgeta care i-a fost al?turi pân? la moarte.

Din 2002, Gheorghe Dinic? a fost membru de onoare al societ??ii Teatrului Na?ional I. L. Caragiale. A fost de asemenea cet??ean de onoare al Bucure?tiului. A fost distins cu numeroase premii de prestigiu, de interpretare de c?tre Uniunea Cinea?tilor din România, a ob?inut un prestigios premiu pentru cel mai bun rol masculin, premiul Troia, conferit de Festivalul Interna?ional de Film de la Lisabona, pentru rolul din Patul conjugal, filmul fiind regizat de Mircea Danieliuc.

Pentru activitatea sa deosebit? i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universit??ii de Art? Teatral? ?i Cinematografic? din Bucure?ti.

Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, compara?ie de care Gheorghe Dinic? nu se declara deloc încântat: „Ce leg?tur? are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat ?i jucat în România”, a men?ionat actorul. În anul 2006 va juca totu?i într-un film regizat de marele regizor american Francis Ford Copolla, o ecranizare a nuvelei lui Mircea Eliade, Tinere?e f?r? tinere?e. A colaborat atît în film cît ?i pe scen? cu cî?iva mari regizori români, printre numele cele mai importante se num?r? Sergiu Nicolaescu, Mircea Danieliuc, Lucian Pintilie, Andrei ?erban, Nae Caranfil, etc. În ultimii ani de via?? a jucat în dou? telenovele inspirate din via?a ?iganilor, („Inim? de ?igan” ?i „Regina”, în care juca rolul unui buliba??), produse de postul de televiziune Acas?, iar moartea sa a survenit dup? ce filmase cateva episoade din ultima telenovel? lansat? de curînd, „Aniela”, unde interpreta rolul unui general în rezerv? din armata român?, Grigore Vulturesco. A înregistrat mai multe Cd-uri cu muzic? de petrecere ?i roman?e, de altfel actorul cînta, uneori, în cîteva localuri din Bucure?ti, cel mai celebru fiind „?arpele ro?u”, unde î?i petrecea timpul al?turi de prietenii s?i, regretatul actor ?tefan Iordache ?i cînt?re?ul Nelu Ploie?teanu, al?turi de care a jucat în filmul „Tic?lo?ii”.

Filme

-Str?inul (1963)

-Comoara din Vadul Vechi (1964)

-Procesul alb (1965)

-Golgota (1966)

-Maiorul ?i moartea (1967) - Maiorul Tache

-Columna (1968) - Bastus

-Prea mic pentru un r?zboi atât de mare (1969)

-Atunci i-am condamnat pe to?i la moarte (1971)

-Felix ?i Otilia (1971) - avocatul St?nic? Ra?iu

-Bariera (1972)

-Cu mâinile curate (1972) - L?sc?ric?

-Explozia (1972) - Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra

-Dincolo de nisipuri (1973)

-?tefan cel Mare-Vaslui 1475 (1974)

-Ilustrate cu flori de câmp (1974)

-Filip cel bun (1974)

-Fra?ii Jderi (1974)

-Zidul (1974)

-Nemuritorii (1974) - Postelnicul Butnaru

-Nu film?m s? ne amuz?m (1974)

-Un comisar acuz? (1975) - comisarul Paraipan

-Evadarea (1975)

-Mastodontul (1975)

-Prin cenu?a imperiului (1975) - Diplomatul

-Cuibul salamandrelor (1976) - Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra

-Marele singuratic (1976)

-Osânda (1976) - jandarmul Ion

-Premiera (1976)

-Trei zile ?i trei nop?i (1976)

-Ac?iunea „Autobuzul” (1977)

-Doctorul Poenaru (1977)

-Trepte spre cer (1977)

-Drumuri în cump?n? (1978)

-Revan?a (1978) - comisarul Paraipan

-Totul pentru fotbal (1978) - Arbitrul

-Bietul Ioanide (1979)

-Ultima noapte de dragoste (1979)

-Lumini ?i umbre (1979-1982) - serial TV

-Re?eaua S (1980)

-O lume f?r? cer (1981)

-Concurs (1982)

-De ce trag clopotele, Mitic?? (1982) - Nae Giurimea

-Întunericul alb (1982)

-Pe malul stâng al Dun?rii albastre (1983)

-Râde?i ca în via?? (1983)

-Secretul lui Bachus (1983) - Gheorghe Cercel

-Un petic de cer (1983)

-Eroii nu au vârst? (1984) - serial TV

-O lumin? la etajul zece (1984)

-Zbor periculos (1984)

-Var? sentimental? (1985)

-Cuibul de viespi (1986)

-Secretul lui Nemesis (1986) - N.M. Siseanu

-Figuran?ii (1987)

-S?-?i vorbesc despre mine (1987)

-Momentul adev?rului (1987)

-Lacrima cerului (1987)

-Casa din vis (1991)

-Divor? din dragoste (1991)

-Cel mai iubit dintre p?mânteni (1992) - Seful Securitatii

-Liceenii în alert? (1992)

-Patul conjugal (1992) - Vasile Potop

-Prive?te înainte cu mânie (1992)

-Balkans, Balkans (1993)

-Oglinda – începutul adev?rului (1993) - Ministrul Mihai Antonescu

-Aceast? lehamite (1993)

-Chira Chiralina (1993)

-Crucea de piatr? - ultimul bordel (1993) - tovar??ul Mache Puzderie

-Craii de Curtea veche (1995)

-Terente – regele b?l?ilor (1995)

-Faimosul Paparazzo (1999)

-Manipularea (2000)

-Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu

-R?zboi în buc?t?rie (2001)

-Dup? amiaza unui tor?ionar (2001) - Frant Tandara

-Filantropica (2001) - Pavel Puiu?

-Turnul din Pisa (2002)

-Examen (2003) - Dumitrascu

-Dulcea saun? a mor?ii (2003) - Lama

-Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR

-Aleodor Împ?rat (2004) - Bondar

-Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia

-Orient Express (2004) - Costache

-Sindromul Timi?oara - Manipularea (2004)

-Omul gr?bit (2005) - Fran?a

-Vân?toarea (2005)

-White Palms (2006) - Ungaria

-Tinere?e f?r? tinere?e (2006)

-Tic?lo?ii (2007)

-Supravie?uitorul (2008)

-Biblioteque Pascal (2008) - Ungaria

De asemenea a jucat in foarte multe piese de teatru si emisiuni de televiziune.Discografia lui contine 4 albume Cântece de petrecere (2003),Cântece de petrecere 2 (2003),Roman?e (2004),Parol c? te iubesc (2006).

Premii si distinctii

-Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Na?ional? de Art? Teatral? ?i Cinematografic?, 2008

-Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F., 2006

-Diploma de interpretare acordat? de Uniunea Autorilor ?i Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient

-Expres", 2004

-Premiul Special UCIN, pentru rolul Prin? - „Filantropica", 2002

-Actor de onoare al filmului românesc

-Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.

-Premiul de excelen?? - UNITER, 1999

-Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal", 1992

-Premiul UCIN pentru „Casa din vis"

-Premiul ACIN pentru „Figuran?ii", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"

-Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp", 1975

-Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenu?a imperiului"

-Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix ?i Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe to?i la moarte", 1972

-Marele premiu la Paris pentru „Troilus ?i Cresida" de William Shakespeare

-Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofi?er

Deces

Gheorghe Dinic? a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventila?ie, cu toate c? timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinic?, în vârst? de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfunc?ie multipl? de organe, ?oc septic, insuficien?? cardio-respiratorie, insuficien?? renal? cronic? acutizat?, insuficien?? respiratorie acut? (bronhopneumonie), disfunc?ie digestiv?, disfunc?ie hepatic? etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgen?? Bucure?ti (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.

Trupul neînsufle?it a fost adus pe 13 noiembrie în foaierul Teatrului Na?ional din Bucure?ti unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite s?-?i ia r?mas bun. A fost înmormântat în aceea?i zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinic?, denumit? astfel în semn de omagiu. S-a al?turat astfel colegilor de breasl?: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea R?utu, ?tefan Iordache, Nicu Constantin. „Somn u?or, Gigi Dinic?!”, dup? cum a spus Marin Moraru, prietenul s?u de o via??.

[Lemonade]

Victor Babes

Victor Babes (1854- 1926), medic roman, fiul lui Vicentiu Babes a fost profesor de patologie si bacteriologie la Facultatea de medicina din Bucuresti si membru al Academiei Romane si unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, al seroterapiei si precursor al ideilor moderne despre antibiotice.

Inceputurile vietii:

Renunta la o cariera muzicala, de care se simtea atras, studiind medicina la Budapesta si Viena. Si-a inceput cariera stiintifica ca asistent in laboratorul de Anatomie Patologica de la Budapesta (1874-1881). Intre anii 1881-1887 devine doctor-docent ( profesor asociat) si profesor de histopatologie la Facultatea de Medicina din Budapesta. A efectuat stagii de specializare la Munchen, Heidelberg, Strassbourg, Paris si Berlin.

Un an de zile (1885-1886) a lucrat la Berlin in laboratoarele lui Rudolf Virchow si Robert Koch.

A fost distins de trei ori cu premii academice, de catre Academia de Stiinte din Paris, cu premiul Montyon, in 1886 si 1924, si cu premiul Breant in 1913. Cu primul dintre premii a fost distins pentru lucrarea “Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”, primul tratat din lume, complet si sistematic, de bacteriologie, publicat in 1885 impreuna cu André-Victor Cornil.

Cariera medicala:

A fondat, in anul 1887, Institutul de Patologie si Bacteriologie din Bucuresti, care-i poarta numele. Tot el a pus bazele publicatiilor: "Analele Institutului de patologie si bacteriologie" (1889), "Romania medicala" (1893) si "Archives des sciences médicales" (1895).

Victor Babes a publicat circa1300 de lucrari si articole stiintifice. A fost fondator, in 1900, al Societatii Anatomice din Bucuresti. A infiintat, in Bucuresti, in anul 1888, al doilea Centru de vaccinare antirabica, din lume, dupa cel infiintat de Louis Pasteur (1822-1895), la Paris.

Victor Babes a fost membru al Academiei Romane, al Academiei de Medicina, din Paris, al Comitetului International pentru combaterea leprei. A fost distins, de trei ori, cu premii academice, de catre Academia de Stiinte din Paris, cu premiul Montyon, in 1886 si 1924, si premiul Breant in 1913. A fost cavaler al Legiunii de Onoare.

Savantul roman a fost unul dintre creatorii microbiologiei moderne si a avut contributii esentiale in studiul turbarii, leprei, difteriei, tuberculozei, pelagrei, malariei etc.

Victor Babes a enuntat si principiul teoretic al antibiozei, care explica antagonismul dintre microorganisme, pe baza secretarii de catre acestea a unor substante cu actiune reciproc inhibitorie. Constatand ca aceste substante pot opri chiar dezvoltarea speciei care le-a indus, el a fost primul care a emis ideea ce sta la baza principiului autoantibiozei.

In Bucuresti se afla Muzeul memorial "prof. dr. Victor Babes", infiintat in memoria sa.

Sfarsitul vietii:

La 19 octombrie 1926, la Bucuresti, s-a stins unul dintre cei mai mari savanti romani, Victor Babes. Descoperirile sale au oferit insa noi perspective si au deschis noi porti urmasilor sai.

[Lemonade]

George Enescu

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botosani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist si dirijor. Este considerat cel mai important muzician roman.

Copilaria si adolescenta

Nascut 17 aug 1881 in satul Liveni Varnav, jud. Botosani, parintii proveneau dintr-o familie de intelectuali de tara: tatal arendas de mosie, mama dintr-o familie de preoti. parintii au pierdut 7 copii înainde de nasterea lui Enescu, deci a avut parte de o mare atentie din partea lor .

In 1884 Enescu se fixeaza cu parintii in localitatea Cracalia. Aici are pian, va fi in contact permanent cu muzica si cu lautarii satului. La 4 ani primeste o vioara, incepe sa cante sub indrumarile tatalui sau, mai apoi cu lautarul Neculai Chiorul. Si odata notele invatate, micul Enescu a trecut direct la compozitie, dar compunea - nu cantecele sau arii, ci... opere! Este cunoscut acel manuscris celebru, purtand titlul: „Tara Romaneasca - opera pentru pian si vioara de George Enescu, compozitor roman in varsta de cinci ani si un sfert”...

Intre anii 1888 si 1893 a studiat la Conservatorul din Viena vioara si compozitie, iar intre 1893 si 1899 la Paris, compozitie precum si vioara.

Anul 1897 (Enescu avea 16 ani) se dovedeste fecund pentru tanarul compozitor, in acelasi timp crescand si faima lui de violonist. La 1 martie, apare pentru prima oara ca dirijor la Ateneul Roman, interpretand in prima auditie in tara „Poema romana”. Dupa acest concert, un comitet a organizat pentru el o colecta in vederea cumpararii unei viori de marca. Se strang 9000 de franci, iar tatal sau mai adauga inca 10.000. De la Stuttgart isi cumpara un Stradivarius, pe care apoi il inlocuieste cu un Guarnerius (fabricat in 1736), care se gaseste azi la Muzeul Muzicii Romanesti.

Cariera muzicala

Enescu s-a remarcat ca fiind compozitor (Rapsodii romane, Suita nr. 1 pentru orchestra, etc), violonist, dirijor si pedagog.

Opera „Oedip”

In anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentala creatie dramatica si muzicala, care abia in ultimii ani a inceput sa se impuna pe scenele teatrelor de opera din lume. O dedica Mariei Tescanu Rosetti (fosta Cantacuzino), cu care se va casatori mai tarziu. Aceasta fusese una din doamnele de onoare ale Reginei Maria si, dupa o casatorie cu printul Cantacuzino si o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, si-a turnat acid pe fata. La auzul vestii, Enescu s-a intors de la Paris imediat la Bucuresti si a vegheat la capataiul doamnei de care era indragostit. In urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va ramane desfigurata toata viata si va apare in fotografii cu un voal negru pe fata. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va casatori cu ea. Opera Oedip a fost terminata la conacul Marucai din Tescani, intr-un pavilion de vara ridicat pe o colina artificiala din pamant, chiar in mijlocul padurii.

George Enescu a fost- prin intreaga sa activitate creatoare si munca titanica desfasurata pe taramul artei, daruindu-si intreaga viata viorii, muzicii, slujirii fara odihna a inaltului titlu de violinist si muzucian roman - un stralucit exemplu, radiant si insufletitor pentru intregul tineret roman care aspira la bucuria actului creator violonistic, un model uman devenit o legenda care da aripi si imbarbateaza pe toti acei tineri pasionati de arta viorii, pentru acest domeniu extrem de rafinat al spiritului uman, muzica.

Dorind sa stimuleze tinerele talente George Enescu infiinteaza un concurs de compozitite unde din banii proprii va oferi premii participantilor. Acest concurs are menirea de a incuraja si de a pune fundamentul unei gandiri muzicale romanesti, avand ca sursa de insipartie folclorul autohton si pitorescul specific tarii noastre.

In memoria marelui maestru, George Enescu, satul natal ii va purta numele, de asemenea, si Filarmonica de Stat din Bucuresti, Muzeul “George Enescu” din capitala, iar casa in care s-a nascut va fi declarata casa memoriala.

Ultimii ani de viata

In ultimii ani ai vietii a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Camera pentru douasprezece instrumente soliste, Poemul simfonic Vox Maris pentru soprana, tenor, cor si orchestra, schitat inca din 1929, Simfoniile Nr. 4 si 5 ramase neterminate (au fost orchestrate mai tarziu de compozitorul Pascal Bentoiu).

O data instaurata dictatura comunista, se exileaza definitiv la Paris, unde se stinge din viata in noaptea de 3 spre 4 mai 1955. A fost inmormantat in cimitirul Père-Lachaise din Paris.

[Lemonade]

Gheorghe Hagi

Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Sacele, Constanta, jud. Constanta) este un fost fotbalist roman, de origine aromana, supranumit Regele fotbalului romanesc si Maradona din Carpati. Este cel mai bun marcator din istoria nationalei Romaniei cu 35 de goluri inscrise.

Copilarie

Gica este cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei Hagi. Sultana si Elena sunt surorile mai mari. In casa de la Sacele, sat aflat la 35 km de Constanta, au locuit pana in 1973. Aici a inceput sa joace fotbal, cel mai bun jucator al Romaniei, cu o vezica de porc, apoi cu o minge din par de cal facuta de bunicul sau pentru ca la 6 ani sa primeasca o minge de cauciuc de la mama sa.

Cariera:

Cariera lui Hagi ca jucator profesionist (sau semi-profesionist - in cazul regimului comunist) poate fi impartita in mai multe perioade:

1982-1983: debutul. Hagi este remarcat la nivel de juniori, debuteaza in Divizia A si la echipa Nationala.

1983-1988: consacrarea la nivel national, jucand la 2 echipe bucurestene de top. Mai ales la Sportul Studentesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face cateva meciuri de-a dreptul senzationale, contribuind decisiv in 1985 la castigarea titlului de vicecampioni (cea mai buna performanta de pana azi a clubului din Regie).

1988-1990: consacrarea la nivel international. Hagi joaca o semifinala (in 1988) si o finala de Cupa Campionilor in 1989 (fiind desemnat al doilea jucator ca valoare din competitie, dupa Marco van Basten) si participa cu Romania la Cupa Mondiala din 1990 - Italia.

1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei Romaniei si contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Nationalei.

1998-2001: perioada tarzie, marcata de o anumita labilitate psihica rezultata, probabil, si din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele "ciudate" ale acestei perioade putem aminti prima retragere din echipa nationala din 1998), decizie asupra careia Hagi va reveni in 1999 si conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat in 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (castigata de Galatasaray) si sfertul de finala de la Campionatul European 2000 (pierdut de Romania, 0-2 cu Italia) si a provocat un scandal imens in Turcia, in 2001, cand a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.

In ciuda finalului de cariera, in general Hagi a fost totusi un jucator fair-play, care era penalizat foarte rar de arbitri.

Palmares

Ca jucator:

Cu Sportul Studentesc: vicecampion al Romaniei in 1985

Cu Steaua Bucuresti: Supercupa Europei - 1987, 3 titluri de campion (1987, 1988, 1989), 3 Cupe ale Romaniei (1987, 1988, 1989), vicecampion european in 1989 , vicecampion al Romaniei în 1990

Cu Brescia Calcio: Cupa Anglo-Italiana - 1994

Cu Galatasaray Istanbul: Cupa Uefa - 2000 , Supercupa Europei - 2000 , 4 titluri de campion al Turciei (1997, 1998, 1999, 2000), 2 Cupe ale Turciei (1999, 2000)

Ca antrenor:

Cu Galatasaray: Cupa Turciei - 2005

10 lucruri despre omul Hagi

-Gica este cel mai mic copil al familiei, parintii sai, Iancu si Kirata, avand si doua fete, Elena si Sultana.

-Hagi si-a iubit enorm parintii si in memoria lor si-a botezat copiii Ianis (11 ani) si Kira (13 ani).

-In 1990 s-a casatorit prima data cu Leni Celnicu, dar mariajul nu a tinut decat un an. El s-a recasatorit in 1994 cu actuala sotie, Marilena.

-Gica se imbraca de obicei elegant, alegand in general costume firma Hugo Boss.

-In 1993, la 6 km de Constanta, Gica a driblat moartea, scapand teafar dupa ce s-a rasturnat cu masina pe un camp.

-Branza cu rosii este mancarea lui preferata

-Lui Hagi ii place muzica machidoneasca, dar asculta si slagare mai vechi romanesti, precum si melodiile lui Elvis, Bob Marley sau ale formatiei Beatles.

-Sotia este ghidul sau de vacanta. Gica ar mai dori sa vada Japonia si Noua Zeelanda.

-Nu-i plac filmele horror sau SF.

-Brandul Hagi a adus in Romania 70 de milioane de euro, in ultimii 20 de ani.

10 lucruri despre fotbalistul Hagi

-Idolul copilariei sale a fost Anghel Iordanescu.

-A debutat la seniori cand avea numai 17 ani si 7 luni, intr-un meci Bacau-Farul 3-0.

-In 1988 putea deveni cel mai scump transfer din lume. Panathinaikos a oferit Stelei pentru el 8 milioane de dolari.

-E singurul fotbalist roman care a participat la cinci turnee finale (CE 1984 si 2000, CM 1990, 1994, 1998).

-La primul sau meci pentru Steaua, in 1987, a marcat golul care a adus echipei Supercupa Europei.

-De multe ori isi taia jambierele si juca cu picioarele goale direct in ghete, spunand ca asa simte mingea mai bine.

-La nationala lua mereu in camera jucatori tineri si neexperimentati pentru a le insufla incredere.

-Olandezul Cruyff, antrenorul sau de la Barcelona, i-a influentat decisiv cariera.

-Golul sau din meciul cu Argentina, de la CM 1994, a fost desemnat cel mai frumos gol pe contraatac din istorie.

-„Eu vreau sa fac performanta, nu doar sa antrenez", este mottoul lui Hagi.

[Lemonade]

Marcel Iures

Marcel Iures (n. 2 august 1951, Bailesti) este un actor roman de compozitie.

Cariera artistica

Marcel Iures a primit de doua ori titlul de cel mai bun actor de teatru din Romania. Activitatea sa artistica este legata in principal de teatru. Din 1995, Marcel Iures este presedinte al Fundatiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele primei scene independente de teatru din România.

In prezent, el joaca pe scena Teatrului Bulandra (Bucuresti) in piesa "Henric al IV-lea" de Luigi Pirandello, in regia lui Liviu Ciulei, precum si la Teatrul Act in trei piese regizate de Alexandru Dabija: "Creatorul de Teatru" (de Thomas Bernhard), "Ultima banda a lui Krapp" (de Samuel Beckett) si "Capra sau Cine e Sylvia?" (de Edward Albee). Cele mai importante roluri in teatru: "Richard al II-lea", "Richard al III-lea" (regizata de Mihai Maniutiu), "Hamlet" (regizata de Liviu Ciulei), "Caligula" de Albert Camus (regizata de Mihai Maniutiu). La Teatrul ACT a mai jucat in piesa "Cetatea Soarelui" (in regia lui Mihai Maniutiu).

Cariera internationala a lui Marcel Iures este legata de câteva roluri in filme, dintre care cele mai cunoscute:Amen, Razboiul lui Tom Hart, Misiune: Imposibila, Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirului si Pacificatorul.

Performantele sale artistice in domeniul teatral sunt legate si de importante roluri in teatrul de televiziune (inainte de 1990) si in teatrul radiofonic national.

Din 2004 este presedintele Festivalului International de Film Independent "Anonimul".

In 2006, a dublat in româna vocea lui Doc Hudson, in productia Pixar/Disney Masini.

In 2007 semneaza lectura audio-book-ului Humanitas "Remember-Mateiu Caragiale".

Filmografie

Goal! 3(2009)

Tatal fantoma(2009)

Thick as Thieves (2009/I)

Calatoria lui Gruber (2008)

Trial & Retribution XV: The Rules of the Game (2008)

Logodnicii din America (2007)

Youth Without Youth (2007)

Pirates of the Caribbean:At world's end (2007)

Masini (2006; dublajul din engleza in româna)

Spooks (Episode #5.9) (2006)

Gool! / Goal! (2005)

Isolation (2005)

Pestera / The Cave (2005)

Project W (2005)

Prins la inghesuiala / Layer Cake (2004)

Valizele lui Tulse Luper, partea a II-a / The Tulse Luper Suitcases, Part 2: Vaux to the Sea (2004)

Aventurile unei zile (2004)

Cambridge Spies (2003)TV

3 pazeste (2003)

Vlad Nemuritorul (2002; dublajul din româna in engleza)

Razboiul lui Tom Hart / Hart's War (2002) - S.S. StendartenFuhrer (Colonel) Werner Visser

Amen (2002) - Papa Pius al XII-lea

I Hope... (2001)

Elita / The Elite (2001)

Faimosul paparazzo (1999)

Fii cu ochii pe fericire (1999)

Pacificatorul (1997 / The Peacemaker (1997)

Ochii care nu se vad(1987-1996) - Paul Valerian

Misiune: Imposibila (1996)

Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirului Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles (1994)

Somnul insulei (1994)

Balanta (1992)

Cei care platesc cu viata (1991)

Un Bulgare de huma (1989)

Vacanta cea mare (1988)

Domnisoara Aurica (1985)

Sezonul pescarusilor (1985)

Sa mori ranit din dragoste de viata (1983)

Castle in the Carpathians (1981)

Artista, dolarii si ardelenii (1979) - Pistolarul

Vis de ianuarie (1978)

Aurel Vlaicu (1977)

Premii, Nominalizari

Nominalizare UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 1992-1993), pentru rolul din spectacolul "Richard III" de W. Shakespeare;

Premiul UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 1997-1998), pentru rolul titular din spectacolul "Richard al II-lea" de W. Shakespeare;

Premiul UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 2000-2001), pentru rolul Bruscon din spectacolul "Creatorul de teatru" de Thomas Bernhard ;

Premiul UNITER de excelenta (stagiunea 2002-2003): Marcel Iures, fondatorul Teatrului Act - catalizator al miscarii teatrale independente;

Premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporana (2009) pentru cel mai bun rol masculin, pentru rolul tatal lui Robert din spectacolul Acasa la tata de Mimi Branescu.

Nominalizare British Theatre Awards in TNA - Manchester si Manchester Evening Award

[Lemonade]

Dan Barbilian/ Ion Barbu

Dan Barbilian (n. 18 martie 1895, Campulung-Muscel, d. 11 august 1961, Bucuresti) a fost un poet si matematician roman. Ca poet este cunoscut sub pseudonimul Ion Barbu. A fost unul dintre cei mai importanti poeti romani interbelici, reprezentant al modernismului literar romanesc. Dan Barbilian era fiul judecatorului Constantin Barbillian (care si-a latinizat numele initial Barbu) si al Smarandei, nascuta Soiculescu.

Viata

- numele sau adevarat era Dan Barbilian

- studii elementare si gimnaziale la Campulung, Daminesti, Stalpeni, Pitesti si din nou Campulung (1902-1910), datorita deselor mutari ale tatalui sau, judecator de pace;

urmeaza liceul la Bucuresti („Gh. Lazar”, „Mihai Viteazul”, 1910-1914), demonstreaza de pe acum deosebite aptitudini de matematician, fiind remarcat de Gh. Titeica, cu ocaziaunui concurs al Gazetei matematice (1912)

- din 1914, student la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, dar in perioada participarii Romaniei la razboi (1916-1918) abandoneaza temporar studiile, pentru a-si satisface stadiul militar;

- dupa ce-si ia licenta (1921) obtine o bursa pentru doctorat in Germania;

- tanarul care debutase deja in poezie, duce in „tara svaba” o existenta boema, plina de aventuri si experiente diverse (a carei amintire este pastrata intr-un exceptional schimb de scrisori cu bunul sau prieten Tudor Vianu) si nu izbuteste sa-si ia doctoratul (revine in tara in 1924); dupa un stagiu de un an petrecut ca prof. Suplinitor la Giurgiu (1925), ajunge asistentul lui Gh. Titeica (1926) sub conducerea caruia isi ia doctoratul (1929) cu o teza despre Reprezentarea canonica a adunarii functiilor ipereliptice;

- dupa 1930, activitatea stiintifica ocupa un loc central in preocuparile sale, materializandu-se intr-un mare numar de lucrari, apreciate de specialisti ca avand o deosebita originalitate;

- din 1932 este conf. univ., acest an fiind considerat de Barbu ca marcand o mai completa „aclimatizare matematica”; participa la Congresul International de Matematica de la Praga (1934), conferentiaza la Universitatatile din Hamburg si Göttingen (1936), Münster si Viena (1938), iar in 1942 ajunge profesor titular la catedra de algebra a Univ. din Bucuresti; algebra si geometria sunt disciplinele in care continua sa publice si sa-si demonstreze stralucita vocatie de om de stiinta (cu numele sau sunt indicate asa-zisele „spatii Barbilian” in geometrie)

- in 1950 i se decerneaza Premiul „Gh. Lazar” al Academiei (pentru matematica);

- ramane profesor universitar pana in anul mortii (1961)

- pleaca in lumea de dincolo, rapus fiind de o criza hepatica. A doua zi, salcia din fata casei (strada C. Davilla 8), cantata de poet ca un copac sfant, se prabuseste la o furtuna.

Opere

Dupa melci, Editura Luceafarul, 1921

Joc secund, Editura Cultura Nationala, 1930

Citat: Matematicile pun in joc puteri sufletesti care nu sunt cu mult diferite de cele solicitate de poezie si arte.

[Lemonade]

Nadia Comaneci

Nadia Elena Comaneci (n. 12 noiembrie 1961, Onesti, judetul Bacau) este o gimnasta romana, prima gimnasta din lume care a primit nota zece intr-un concurs olimpic de gimnastica. Este castigatoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerata a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX si una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeita de la Montreal”, prima gimnasta a epocii moderne care a luat 10 absolut.

Copilaria

Nadia s-a nascut la Onesti, fiica a lui Gheorghe si Stefania-Alexandrina Comanici; a fost botezata dupa „Nadejda” („Speranta”), eroina a unui film.

A concurat pentru prima data la nivel national in Romania, in 1970, ca membra a echipei orasului sau. Curand, a inceput antrenamentele cu Béla Károlyi si sotia acestuia, Márta Károlyi, care au emigrat mai tarziu in Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La varsta de 13 ani, primul succes major al lui Comaneci a fost castigarea a trei medalii de aur si una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. In acelasi an, agentia de stiri Associated Press a numit-o "Atleta Anului in Romania".

Medalii

Aur Montreal 1976 individual compus

Aur Montreal 1976 paralele inegale

Aur Montreal 1976 barna

Argint Montreal 1976 echipe

Bronz Montreal 1976 sol

Aur Moscova 1980 barna

Aur Moscova 1980 sol

Argint Moscova 1980 echipe

Argint Moscova 1980 individual compus

Dupa retragerea din sportul de performanta

Comaneci s-a retras din activitatea competitionala dupa aceste Jocuri. Intre 1984 si 1989 ea a fost membra a Federatiei Romane de Gimnastica si a ajutat la antrenarea gimnastilor juniori romani. In noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granita romano-maghiara, in cele din urma solicitand azil politic guvernului Statelor Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducatoare a Romaniei. Nadia si-a petrecut urmatorii ani promovand linii vestimentare pentru gimnastica, lenjerie Jockey, echipament de aerobic si rochii de mireasa. In 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner si s-a intors in Romania pentru prima data de la plecare. Comaneci si Conner s-au casatorit in Romania in luna aprilie a anului 1996.

In 1999, Comaneci a devenit primul sportiv invitat sa vorbeasca la Natiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul International al Voluntariatului. Nadia este in prezent ocupata cu gimnastica si munca de caritate in intreaga lume. Ea si sotul sau sunt propietarii Academiei de Gimnastica Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company si ai catorva magazine de echipamente sportive, precum si editori ai Magazinului de Gimnastica Internationala.

Nadia Comaneci este vice-presedinte al Consiliului Director al Special Olympics, Presedinte Onorific al Federatiei Romane de Gimnastica, Presedinte Onorific al Comitetului Olimpic Roman, Ambasadorul Sporturilor Romanesti, Vice-Presedinte in Consiliul Director al Asociatiei Distrofiei Musculare, si membra a Fundatiei Federatiei Internationale de Gimnastica. A fost distinsa de doua ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO.

In decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte, Scrisori catre o tanara gimnasta (in engleza: Letters To A Young Gymnast). Nadia a creat o clinica de caritate in Bucuresti pentru a ajuta copii orfani din Romania.

"Stiu ca povestea vietii mele suna prea extraordinar ca sa fie adevarata, dar intotdeauna am incercat sa iau viata asa cum este si sa fac lucrurile cat mai bine. Acest lucru m-a facut cine sunt astazi"

[Lemonade]

Theodor Pallady

Familia

Theodor Pallady era fiul lui Ioan sau Iancu Pallady, casatorit cu Maria Cantacuzino, sora mai mare a diplomatului Neculai B. Cantacuzino. Theodor s-a nascut in Iasi si a copilarit atat la Perieni (Tutova), unde parintii sai aveau o mosie, cat si la Iasi. A urmat liceul "Sf. Gheorghe" din Bucuresti si, la dorinta parintilor, s-a inscris la Scoala de Poduri si Sosele, pe care a parasit-o, mutandu-se la Politehnica din Dresda.

Studiile

Theodor Pallady a studiat mai intai ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889), luand in acelasi timp lectii de desen si pictura cu Erwin Oehme, care, recunoscandu-i inzestrarea artistica, il sfatuieste sa plece la Paris. In capitala Frantei lucreaza in atelierul lui Jean Arman si se inscrie la Académie des Beaux-Arts. In 1892 intra in atelierul lui Gustave Moreau unde va avea colegi pe Henri Matisse, cu care leaga o stransa prietenie, pe Georges Rouault si pe Albert Marquet. Mai tarziu frecventeaza clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales finetea desenului si stralucirea culorilor, fara a-i urma principiile estetice academizante.

In 1904 se intoarce in tara si expune la Ateneul Roman si la Saloanele Oficiale. Mentine insa legatura cu Parisul, unde deschide mai multe expozitii personale, pana in anul 1940. Expune la Bienala din Venetia in anii 1924, 1940 si 1942.

Picturile

Predilectia lui Pallady pentru natura moarta denota dorinta de a reda intr-un tablou un fragment din realitatea universala, in toata poezia si armonia sa. Renuntarea la pictarea peisajelor naturale da impresia unei cautari a semnificatiei concentrate in corola unei flori, intr-un fruct sau in frunzele adaugate obiectelor cotidiene. Pentru peisajele sale parisiene, Pallady alegea mai ales locurile din vecinatatea Senei, atât pentru a sugera tremorul luminei pe suprafata apei, cât si pentru a reda planurile unui peisaj, unde zidaria caselor, frunzisul arborilor, miscarea orizontala a fluviului formeaza o gama de culori perfect unitara intr-o imagine coerenta.

La implinirea a 85 de ani, in 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei.

Muzeul Theodor Pallady

Casa Melik, aflata in Bucuresti, pe strada Spatarului 22, sector 2, care a fost construita in 1750-1760 de catre armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu, gazduieste azi Muzeul Theodor Pallady, in care sunt expuse tablouri pictate pe panza de Pallady precum si peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziana a lui Pallady. Cladirea este astazi cea mai veche casa din Bucuresti si este inclusa pe lista momumentelor sub codul LMI: B-II-m-A-19723.

[Lemonade]

Ileana Cotrubas

Ileana Cotrubas (n. 9 iunie 1939) este o soprana romana, a carei cariera s-a desfasurat intre anii 1960 - 1990. A fost admirata pentru talentul actoricesc si pentru usurinta cu care canta opera in diverse limbi.

Copilarie

Cotrubas s-a nascut in Galati, crescand intr-o familie cu traditie muzicala: tatal, Vasile fiind tenor intr-un cor de amatori. Cariera muzicala a inceput-o la varsta de noua ani, cand a devenit membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii Romane. La varsta de unsprezece ani, canta ca solista.

Cariera muzicala

1952 - s-a mutat la Bucuresti pentru a studia la Scoala Speciala de Muzica, scoala pentru cei cu aptitudini speciale. Cotrubas si-a facut aparitia pe scena la Opera din Bucuresti ca Yniold din Pelléas et Mélisande de Debussy in 1964.

1965 - Cotrubas a castigat o competitie importanta la 's Hertogenbosch, Olanda unde a castigat premiui I la opera, lied si oratoriu.

1969 - a adus debutul in Marea Britanie, la Glyndebourne ca Mélisande, unde a cantat doua stagiuni rolul principal din Calisto de Cavalli.

1970 - a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena.

1973 - debutul american la Lyric Opera of Chicago, interpretand rolul Mimi .

Pentru Ileana Cotrubas un succes de rasunet international a venit pe 7 ianuarie 1975 cand a fost chemata in ultimul minut la Scala din Milano pentru a o inlocui pe Mirella Freniin Mimi din Boema de Giacomo Puccini. Cotrubas a zburat cu avionul din Kent unde locuia, reusind sa ajunga la spectacol cu doar un sfert de ora inaintea ridicarii cortinei. Interpretarea sa a fost primita cu entuziasm de catre critici si spectatori deopotriva.

Soprana romana este bine cunoscuta pentru exigenta sa profesionala manifestata atat in relatia cu regizorii cat si fata de colegi. In cateva ocazii - Evgheni Oneghin la Viena in 1973 sau Don Pasquale la Metroplolitan in 1980 - Ileana Cotrubas a parasit fara ezitare productia cand nu a fost de acord cu viziunea regizorilor.

Ileana Cotrubas s-a retras de pe scena in anul 1990, insa a continuat sa predea, tinand cursuri de maiestrie si sfatuind tineri promitatori ca Angela Gheorghiu.

[Lemonade]

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (nascut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botosani sau Ipotesti - d. 15 iunie 1889, Bucuresti) a fost un poet, prozator ?i jurnalist roman, socotit de cititorii romani ?i de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana.

1850 - 15 ianuarie,se naste la Botosani Mihail,poetul,al saptelea copil al lui Gheorghe Eminovici si sotiei acestuia,Ioana.

1858-1862 - copilul Mihai a urmat urmat clasele I,II,III si IV la Cernauti,la liceul National Hauptschule,iar clasa I din gimnaziu,la Ober-Gymnasium,tot in Cernauti.

1862-1863 - repeta clasa ,dar mai apoi paraseste definitiv cur- surile plecand in vacanta la Ipotesti,de unde nu s-a mai intors.

1865 - se afla in gazda la profesorul sau Aron Pumnul,ca ingriji- tor al bibliotecii acestuia.

1866 - moare Aron Pumnul.Cu aceasta ocazie sapte invatacei gimazisti tiparesc o brosura inchinata lui Aron Pumnul. A doua dintre poezii este semnata:M.Eminovici.Aceasta poezie dedicata lui Aron Pumnul,va fi publicata mai tarziu in revista ,,Familia".In acest an are loc debutul adevarat a poetului,si anume poezia ,,De-as avea…" ,publicata in ,,Familia" de catre Iosif Vulcan,care ii va schimba numele in Mihai Eminescu.Tot in acest an are loc si debutul in proza cu nuvela,,Lanul de aur",tradusa dupa Onkel Adam.

1867 - intra in componenta trupei lui Iorgu Caragiale,unde are ro- lul de sufleur si copist. - apar poeziile:,,Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie" si ,,La ,,La Heliade".

1868 - este angajat ca sufleur si copist la trupa lui Mihail Pascaly. publica in ,,Familia"poeziile ,,La o artista" si ,,Amorul unei marmure".

1869 - se inscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar, lipsindu-i bacaloreatul.

1870 -publica in,,Convorbiri literare"poeziile,,Venere si madona" si ,,Epigonii".Tot in acest an publica renumitul basm ,,Fat- Frumos din lacrima"in aceeasi revista.

1872 - anul probabil al intalnirii cu Veronica Micle,la Viena,unde era plecat pentru studii. - intors in tara citeste in cadrul unei sedinte ale ,,Junimii" citeva poezii scrise in timpul studiilor in strainatate,printre care si ,,Lacul". - se inscrie la Universitatea din Berlin,fiind inmatriculat ca student ordinar.

1874 - este numit directorul Bibliotecii din Iasi.

1875 - devine revizor scolar

1876 - ramane fara slujba,primeste postul de corector si redactor al partii neoficiale a unui ziar din oras. -,,Convorbiri literare"ii publica cateva poezii printre care si ,,Lacul", ,,Melancolie" si ,,Dorinta".

1879 - este anul in care sunt publicate primele patru scrisori - anul in care Veronica Micle ramane vaduva.

1882 - citeste ,,Luceafarul" de mai multe ori in cadrul sedintelor ,,Junimii" -relatiile cu Veronica Micle se strica

1883 - este internat pentru o vreme in spital.Aceasta perioada este foarte productiva pentru Eminescu,fiindu-I publicate o multime de poezii.

1884 - moare tatal sau

1885 - isi continua slujba la biblioteca.

1887 - pleaca la sora sa Henrieta,la Botosani,unde este internat - este trimis la Viena de junimisti,in speranta de a se insanatosi

1888 - ultimile poezii tiparite cand Eminescu era in viata au fost ,,La steaua", ,,De ce nu-mi vii" si ,,Kamadeva".

1889 - 3 februarie Eminescu este internat in spitalul ,,Marasesti" din Bucuresti si apoi este transportat in sanatoriul ,,Caritas". - 15 iulie ora 3 poetul moare,fiind ingropat in cimitirul Bellu -Veronica Micle inceteaza din viata pe 3 august in chilia manastirii Varatec. -moare pe 14 octombrie acelasi an sora sa Henrieta,care-l ingrijise pe Eminescu in ultimi ani de viata. -tot in acest an moare si Ion Creanga.

[Lemonade]

Adrian Paunescu

Adrian Paunescu (n. Adrian Paun, 20 iulie 1943, Copaceni, judetul Balti, Basarabia, astazi Republica Moldova) este un poet, publicist si om politic roman. Paunescu este cunoscut mai ales ca poet si ca organizator al Cenaclului Flacara. Este unul din cei mai prolifici poeti romani contemporani.

Familia si educatia

Desi nascut in Basarabia (in Republica Moldova de astazi), Paunescu si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Barca, in judetul Dolj. A absolvit Colegiul National Carol I din Craiova. Tatal lui Paunescu, membru al Partidului National Liberal, a fost condamnat la 15 ani de inchisoare pentru "activitati anti-comuniste" de regimul stalinist de dupa 1945 si din aceasta cauza Paunescu a trebuit sa astepte 3 ani inainte de a se putea inscrie la facultate. Paunescu a studiat filologia la Universitatea din Bucuresti.

Activitatea politica

Intre anii 1970-1980, Paunescu a devenit o figura importanta in mass-media romaneasca. Cenaclul Flacara, pe care l-a infiintat, si revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atractie indiscutabila asupra tineretului si a vietii publice din Romania datorita combinatiei de idei de stanga de inspiratie occidentala si de nationalism. Multi artisti pe care autoritatile comuniste ii puteau considera "subversivi" au fost lansati sau promovati de Paunescu prin Cenaclul Flacara.

Relatia lui Paunescu cu regimul Ceausescu este in general considerata ca ambigua, mergand de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explica si varietatea pozitiilor pro si contra Paunescu de dupa 1989.

Din 1992 pana in 1998 a fost membru in Partidul Socialist al Muncii, partid absorbit ulterior de PSD.

Actualmente este senator de Hunedoara din partea PSD.

Cenaclul „Flacara"

17 septembrie 1973 - infiinteaza Cenaclul „Flacara”, adevarat fenomen de masa, cu care sustine, pana la interzicerea sa, in 16 iunie 1985, 1.615 manifestari de muzica, poezie si dialog, in fata a mai mult de 6 milioane de spectatori

Pe scena Cenaclului „Flacara”, se lanseaza spre marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere romanesti, poeti si alti creatori

In 1982, apare triplul album de discuri L.P., „Cenaclul Flacara in concert”, iar in 1983, este realizata, fara a putea fi cuprinse decat putine filmari, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacara - Te salut, generatie in blugi”, interzisa imediat de autoritati

In urma unor incidente inregistrate la un concert al Cenaclului Flacara la Ploiesti activitatea cenaclului este interzisa pana in 1990. Incidentele s-au datorat pe de-o parte conditiilor meteo (furtuna) care au facut sa fie oprit curentul electric pe Stadionul Petrolul iar pe de alta parte faptului ca unii participanti au profitat de aceasta ocazie si au creat o busculada, soldata, se pare cu victime. La acel moment incidentul a fost trecut sub tacere de catre autoritatile comuniste.

7 mai 1990 - infiinteaza Cenaclul „Totusi iubirea”, pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Visan si al fotbalistului Ilie Balaci. In cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu sustine concerte de mare succes, in tara si dincolo de actualele granite, in special la Chisinau. O parte din activitatea de exceptie a Cenaclului „Totusi iubirea” (690 de manifestari, pana la 25 mai 2000) se regaseste in seria de casete audio si video editate de Fundatia Iubirea, intre 1995 si 1999

Cateva poeme remarcabile

Repetabila povara (Ruga pentru parinti)

Taierea porcului

Analfabetilor

Iubiti-va pe tunuri

Totusi iubirea

Nebun de alb

Umbra

Iesirea din soba

Premii decernate

De ziua poetului, 21 iulie 2010, la implinirea varstei de 67 de ani i s-a acordat "Meritul Academic" pentru crea?ia literara ?i pentru sus?inerea proiectelor Academiei Romane.

[Lemonade]

Ilie Nastase

Profesie: tenismen

Data si locul nasterii: 19 Iulie 1946 - Bucuresti

Varsta: 64 de ani

Ilie Nastase (n. 19 iulie 1946, Bucuresti) este un fost jucator profesionist de tenis de camp si unul dintre cei mai importanti jucatori de tenis ai anilor 1970, fiind numarul unu mondial de doua ori, in 1972 si 1973.

Printre cele 57 de titluri la simplu sunt US Open in 1972, French Open in 1973 si la dublu a castigat la Wimbledon in 1973, French Open in 1970 si US Open in 1975. A castigat de asemenea de patru ori turneul Masters in 1971, 1972, 1973 si 1975.

Pentru echipa de Cupa Davis a Romaniei a jucat timp de 18 ani un numar de 146 de meciuri de simplu si dublu, castigand 109. Alaturi de Ion Tiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, in 1969, 1971 si 1972.

A fost pe locul doi in competitia la simplu (Wimbledon) in 1972, jucand finala impotriva lui Stan Smith si in 1976 impotriva lui Björn Borg. Nastase era cunoscut pentru glumele din arena, dar si pentru reputatia de a folosi tactici agresive, primind numele de "Nasty" dupa cateva incidente.

A scris cateva romane in franceza in anii 1980, apoi a intrat in politica in anii 1990, candidand in 1996 la primaria Bucurestiului. In anul 1994 a fost capitan nejucator al echipei de Cupa Davis.

In 2005, "TENNIS Magazine" l-a plasat pe locul 28 in lista celor "40 cei mai mari jucatori de tenis din ultimii 40 de ani". A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv roman al anului” (in 1969, 1972, 1973 si 1974).

In anul 2000 i s-a conferit Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de ofiter.

A infiintat Academia de Tenis „Ilie Nastase” pentru a selecta si pregati copii si juniori care sa redea stralucirea tenisului romanesc din anii `60 si `70.

S-a lansat in scris in 1980 (thrillerele bazate pe tenis, scrise in franceza, include Break Point si The Net) si in anii 90 si in politica.

In prezent este presedintele Federatiei Romane de Tenis si participa la turneele speciale pentru veterani.

Printr-un decret prezidential din 1 decembrie 2008, Ilie Nastase a fost inaintat in gradul de general-maior (cu 2 stele) in retragere in Ministerul Apararii. Din 2010, devine unul din ambasadorii nationali pentru Alianta Civilizatiilor.