Jump to content

adalet

Inactive
  • Posts

    180
  • Joined

  • Last visited

Posts posted by adalet

  1. Au dedus prin modele computerizate, asa cum se specifica in articol.

    :coffee:Si cu ajutorul geometriei fractale, folosind tot modele computerizate, pot stabili cand pamantul va deveni concav.

    Da stiu, sunt naspa. :huh:

    Totusi, nu cred ca o civilizatie poate rezista cateva zeci de milioane de ani (pe un site gasisem o estimare a duratei de viata a unei civilizatii asemanatoare cu a noastra si parca cifra era de un milion de ani), daramite sa ajunga la un miliard de ani.

    Pe baza caror fapte au stabilit asta ?

    Da stiu, sunt si mai naspa. =))

  2. Arhimede, Pitagora, Isaac Newton, Leonardo Da Vinci, Nicolaus Copernic, Galileo Galilei, Johannes Kepler, Max Planck, Nikola Tesla, Albert Einstein, Niels Bohr, Edwin Hubble. Am mers pana aproape de epoca prezenta, sunt primele nume care mi-au venit in minte.

    Cu tot respectul ...

    @Denzel - cat timp exista oameni capabili de a face studii, calcule si de a elabora teorii, toate subiectele ce ne privesc din punct de vedere al sigurantei vietii merita atentie.

    visezi.

    Atunci nu-i mai spune lui Dumnezeu ce sa faca cu ele

    Bohr, prin 1927 (parca) intr-o conversatie a sa cu Einstein.

  3. Nici pe sursa originala, dailygalaxy, nu se precizeaza asta.

    BUT, don’t start worrying just yet. There's only about a 1% chance that any of this will happen before the Sun becomes a red giant billions of years from now (and destroys life on Earth anyway). Even though the inner solar system may not be quite as stable as once supposed, on the other hand, it doesn’t appear to be headed for disaster anytime soon.

    Pe langa faptul ca si sursa originala specifica ca aceste ipoteze is de tip hiperbolic.

  4. - Salut! O bere te rog.

    - Imediat.

    Mesele si scaunele invechite, impanzite de iedera pareau atat de cunoscute, si totusi infiorator de desprinse din peisaj.

    - Ce se intampla, isi zise el.

    - Poftiti berea domnule.

    - Nu ma recunosti ?

    - Imi pare rau ... Nu.

    - Sunt eu, George.

    - Tu esti ?! Dumnezeule, ce te-ai schimbat.

    - Da, eu da, dar tu parca nu.

    - Pai eu nu am incercat sa plec, spuse Mihai cu o nota de repros.

    Pianul invechit si acoperit de praf incepu sa raspandeasca notele unei melodii lente, condus de catre degetele iscusite ale lui Mihai.

    - Ea mai este aici, intrebarea fiind mai mult pentru sine. La dracu’. Ce mult s-a schimbat locul asta. As vrea sa dau un telefon

    Purtata de vant, o voce pura incepu sa se dezvaluie raspandita de melancolia acelei semi dupa amiezi de toamna. Cantecul ii gadila orgoliul, ii trezea intr-un mod rascolitor amintirile, simturile sale incercau sa percepea ceva ca o forma fumurie sau ca o ceata.

    - Buna Ioana.

    - George tu esti, intreba mirata dupa o scurta pauza.

    - Da Ioana. M-am intors.

    - Ce bine. George !

    - Ia loc, te rog.

    - Multumesc George, si se aseza uitandu-se in directia lui Mihai care spala niste pahare acum.

    - Si acum a fost acolo amice ?

    - Bine, Mihai. De fapt, si rau si bine, sperante, idealuri. A fost si bine, a fost si rau.

    - Totusi ... Ai evitat ceea ce s-a intamplat la noi.

    - Nu cred. Nu stiu daca chiar asta vroiam.

    - Ai regretat George, intreba Ioana cu o nota rautacioasa in glas.

    - Au fost si regrete, cuvintele sale mai mult murmurate tradau amaraciunea. Dar sa incercam sa trecem peste acest capitol. Voi ce mai faceti ? Cum o mai duceti ?

    - Ca deobicei, zise Mihai. Clienti, serate muzicale. Ne descurcam.

    - Ma bucur sa aud asta.

    Si totusi nu asta vroia sa auda.

    - Stiu ce vrei sa auzi George, afirmatia Ioanei il lovi brusc in piept.

    - Si cam despre ce e vorba ?

    - George ... Eu si Miahi ..., se uita la el parca cu disperare. Noi, ne-am casatorit. Am incercat sa ne construim o familie, un viitor, continua sa se uite cu disperare la Mihai.

    - Eu va las, zise Mihai

    - Si de ce nu ati reusit, intrebarea, ragusita de emotii, tasni de pe buzele lui.

    - George m-ai dezamagit. Am incercat sa te astept dar tu ai preferat sa cauti altceva.

    - Ioana ... Eu ...

    - Nu George ! Nu poti sa ma faci raspunzatoare pentru destinul meu, si disparu ca prin farmec.

    O liniste mormantala se asternu, doar vantul incerca sa sopteasca ceva legat despre noul vid ce se instalase in viata lui.

    - Pot sa dau un telefon, intreba George dupa cateva momente de liniste contemplativa.

    - Da, raspunse Mihai care se intorsese iar la paharale sale.

    - Nu am marunt. Poti sa-mi schimbi ?

    - Ce-a astia ?

    - Cum ce sunt ? Sunt bani !

    - Ce fel de bani sunt ?

    - Ce mama dracului se petrece aici, isi zise George obosit in gand

    - Cum adica ce fel de bani sunt, intreba pe un ton nervos si precaut, temator.

    - Asculta George nu stiu ce vezi ce lucruri vezi tu nelalocul lor, dar cu banii astia nu poti da telefon.

    - Mai stati pe aici ? Ma intorc mai tarziu.

    Trebuia sa fuga, sa caute raspunsuri.

    - Binenteles, doar stii cum e programul nostru.

    - Bine. V-am salutat, pe mai tarziu.

    - Adio George, se simtea tristetea din glasul ei.

    Se intoarse spre ea. Uimit, vroia sa ii zica ceva, sa tipe, sa se agite. Vorbele nu ii ieseau de pe buze, ceva il impedica sa la rosteasca, acel ceva il sufoca, fortandu-l si mai mult sa strige si sa se agite. Deodata se facu intuneric, frig. Fulgerator peisajul se schimba, o lumina difuza, un geam cu jaluzele, fotoliile si canapeaua, biblioteca, tablourile, mirosul.

    - Mama ?

    - Da fiule, intreba o batranica care croseta un mileu.

    - Tata inca mai pastreaza tabloul ala?

    - Ei parca nu il stii pe taica-tau.

    - Ce nu-ti place baiete la tabloul ala, intreba o voce tremuranda de batran.

    - Nu stiu ! Nu mi-a placut niciodata, zise mai mult in obida, obosit de atmosfera molcoma din sufrageria care-i adapostise candva copilara.

    - Cum iti merge baiete ?

    - M-am intors tata.

    - Foarte bine fiule. Dar cam tarziu totusi.

    Se asternu o pauza.

    - Ce vrei sa spui ? Imi facusem planuri sa o regasesc pe Ioana, spuse Geroge uimit de afirmatia sa.

    - Biata fata, zise mama lui George dand din cap cu amaraciune.

    - De-a ce va jucati ? Terminati cu cimiliturile.

    - Ce cimilituri baiete ? Tu nu stii ce s-a intamplat ?

    - CE S-A INTAMPLAT, tipa la ei aspru si nervos.

    - Fiule, Ioana si Mihai ... O pauza in vocea tremuranda a femeii ... Au suferit un accident de masina acum 15 ani in drum spre Sinaia. Nu au supravietuit, spuse batrania dupa o inca pauza.

    Se prabusi, imaginea sufrageriei se reduse la un punct, un singur punct stralucitor, iar mana sa din dorinta hulpava se chinuia sa prinda disperat tabloul, ce se indeparta de el vertiginos parca cu viteza gandului.

    - NUUUU ! NU SE POATE ! NU-I ADEVARAT !

    - Imi pare rau fiule, se auzi ecoul vocii mamei lui.

    « NUUUU ! MAMAAA ! TATAAA ! »

    Punctul crestea rapid cu aceeasi viteza, se indrepta spre el, in timp ce ecoul vocilor se stingea treptat. I se facu frig.

    - Ce mama dracului ?

    Uimit, speriat, confuz, in costumul sau de muribund incepea sa realizeze cum mesele si scaunele paraginite, impanzite de iedera, pianul prafuit, pana si lampioanele si a lor lumina tradau acum un peisaj impietrit.

    - TOTUL E GRI ! E MORT, sopti un ecou. ESTI SLAB !

    Ei nu mai erau acolo, numai vantul si frigul ... Si vocea persistent melodioasa, parte a imaginatiei sale.

    - Ei unde se duc ? Eu ... unde ma duc ?

    ======================================

    S-ar putea numi "Petrecere intr-un pian cu coada"

    Am refacut "creatia", cu cateva noi detalii adaugate, in urma pierderii ei in neantul virtual. Sunteti liberi sa dezbateti, sa-mi atacati "performanta" si sa va intrebati cam ce ati reusit sa extrageti din, sa zicem, aceasta mica pilda.

  5. Continuarea la ce ai inceput sa spui unde este?

    Te invarti in jurul cuvintelor si tot la concluzia mea ajungi. Daca esti de bun simt, iti dai seama ca in ambele situatii esti un criminal si nimic mai mult, adicatelea ma doare la 2 m in spate de valorile tale sociale. Instinctual ? Cine vorbea de instincte aici ? Eu ti-am oferit niste solutii matematice ca sa vezi pana unde duce aroganta unora, ca despre asta e vorba in primul post. Daca citeai cu atentie, realizai ca am subliniat faptul ca nu poti jongla cu situatia asta cum vrei tu, ca ai alege tu, ca te-ai gandit tu ca ai alege, sunt cuvintele tale domle. Tu uiti ce vorbesti ?

    Deciziile tuturor se rasfrang in viitor intr-un fel pe care nimeni nu-l poate prevedea (e demonstrat stiintific de altii. Ex: Henri Poincare) si acolo unde cantitatea pare mai mica, valoarea de adevar a raului sau a binelui poate fi direct proportional mai mare.

    Matematic, asa cum a fost pusa problema, iata cum reiese moralitatea voastra.

  6. In situatia oferita de tine nu ai posibilitate de alegere, decat intre 2 rele, sa lovesti un singur om este raul cel mai mic din punct de vedere cantitativ, avand in vedere ca nu ai alte date la momentul respectiv pentru a-ti crea o perspectiva din punct de vedere calitativ.

    Daca, omorandu-l pe ala, ai provocat si un mai mare dezastru, ca sa zic asa. Fara suparare, asta denota superficialitate si ignoranta.

  7. ^ tu vezi totul în alb-negru, doar din perspectiva legilor scrise, asta nu înseamnă că nu e nimic dincolo de ele, eu cred că de fapt dincolo de ele e esenţialul ;)

    Legile sunt supuse greselii. Ti-am oferit niste solutii "in extremis", pe langa multele altele care ar mai putea exista (am zis, sunt o infinitate), dar astea is printre cele mai rele. Nu poti sa jonglezi cu asa ceva, nu poti discuta de moralitate/imoralitate pentru ca matematica, dincolo de esenta, iti va spune ca trebuie sa generalizezi ca sa fii eficient.

  8. cine stabileşte moralitatea crimei?

    dar cine stabileşte conceptul de moralitate în general? societatea? individul?

    Nu stiu de ce te intrebi chestiile astea cand stii clar ca nu de noi depinde.

    cum au mai spus şi alţii, cele două exemple sunt total diferite, în primul caz eşti constrâns de situaţie să iei o decizie, nu ştii nimic despre cele 6 posibile victime ale tale, toţi au acelaşi statut; cred că oricine ar alege să ucidă doar unul şi să-i salveze pe cei 5.

    Nici pe departe adevarat pentru ca nu ai de unde stii cum se va rasfrange luarea unei decizii in acel moment asupra ta si in special asupra celorlalte parti implicate. Deoarece:

    Dai peste aia 5, ajungi la puscarie pe viata.

    Dai peste aia 5, te omoara famiile lor.

    Dai peste aia 5, traiesti cu remuscari toata viata ta.

    Dai peste ala, ajungi la puscarie pe viata.

    Dai peste ala, te omoara familia lui.

    Dai peste ala, traiesti cu remuscari toata viata ta.

    Toate astea is solutii (o parte din infinitatea de solutii existente) aproximative ale unei probleme care implica cateva constante cantitative, sa nu mai pun la socoteala ca din aia 5 pot sa scape toti. E rau daca am ajuns sa gandim asa, legat de sufletele noastre. Stiinta nu trebuie implicata in asemenea chestiuni deoarece risca sa creeze preconceptii periculoase si adevaruri false. Aici nu e loc de dat cu ghiocul sau cu zarul, iti asumi raspunderea pentru faptele tale, nu stai sa te gandesti pe cine sa omori ca sa salvezi alte vieti.

    blk, inacţiunea devine o crimă când tu eşti responsabil (voit sau nu) de cineva sau de ceva,

    Inactiunea nu e crima. Nimeni nu e obligat sa dea cuiva in cap pe lumea asta ca sa-l invete ce-i aia responsabilitate caci atunci inseamna ca si tu preiei o parte din iresponsabilitatea individului in cauza.

    In linii mari si din punct de vedere stiintific, aducerea in discutie a unor asemenea subiecte legate de un univers haotic care nu poate fi cuantificat fara o marja de eroare mare se numeste infantilism degenerat si lipsa asumarii unor raspunderi fata de societate. Va las pe voi sa va ganditi de ce.

  9. Era vorba despre valorile sociale si nu de forme de organizare sociala.

    Pai valorile sociale nu sunt fundamentul unei organizari ? Si daca ajungem la filosofia Cenusaresei, cautand bobul de linte tot nu te scoate din rahatul in care esti, strict figurativ vorbind. Nu contest, trebuie sa evoluam sau sa involuam, sa credem in cai verzi pe pereti :) sau sa ajungem un fel de specimene emo dar tot nu poti stabili pe termen scurt valoarea de adevar a binelui sau raului. Nu s-a schimbat nimic in linii generale, abstractizand am capatat cateva noi valoari sociale, depresia colectiva si inclinatia catre paranoic (nu trebuie sa pecepeti cuvintele alea ca pe o ofensa). Sau poate s-a schimbat (in bine/rau), viitorul nu-l putem prevedea decat calculand/aproximand, ca la sah!

    'Tu-i neocortexul. :D

    P.S.:

  10. Daca in Biblie nu-s relatate, tu de unde le stii ? Sa nu spui ca ai fost acolo ....

    Pentru ca pe langa bibilie mai exista si sacerdotii. Chiar asa greu ? :)

    Voi dezbateti o tema care mereu a dat foc spiritelor, ori sunteti prea plictisiti cand lasati frau liber imaginatiei, ori prea limitati, ori ignorati atat de multe lucruri pe care istoria le-o avut de aratat.

  11. ei pot sa zica de noi ca suntem buni la facut filme ;) ( ceea ce nu e adevarat dupa parerea mea.... altfel as incepe sa ma uit la filme romanesti si nu as mai viziona filme americane ;) )

    Din pacate pentru tine, exista pe lumea asta o categorie de profesionisti numita critici si cronicari a caror parere conteaza mai mult decat a publicului larg cand vine vorba de productii media. Si da, restul e cancan.

  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...