Jump to content
Jully

Spooky Stories

Recommended Posts

1428205105_spookystories.thumb.jpg.738471f5cb406113f50d402d9394e53f.jpg

 

REGULAMENT: Vă invităm să vă folosiți imaginația și să compuneți un scurt text, de minim 6 fraze, în care să folosiți următoarele cuvinte și expresii, obligatoriu în forma în care sunt date: FANTOMELOR ȘI SPIRITELOR RELE, PLĂCINTĂ DE DOVLEAC, ÎNFRICOȘAȚI, SĂRBĂTORII, COSTUMELE, VAMPIR

Un user poate să posteze o singură poveste în cadrul acestui eveniment. Validarea ei conduce la acumularea a 3 puncte.

CERINȚE: Poveștile vor fi validate dacă întrunesc următoarele criterii:

  1. LOGICĂ - frazele să aibă legătură una cu cealaltă, adică să alcătuiască o scurtă istorioară, cu context, personaje și alte elemente specifice poveștilor.
  2. CUVINTE ȘI EXPRESII OBLIGATORII - cuvintele și expresiile din listă trebuie utilizate obligatoriu toate și neapărat în forma în care sunt date, fără adăugiri sau modificări.
  3. REDACTARE - pentru a ușura procesul de validare, vă rugăm să evidențiați (colorat/subliniat/scris îngroșat) cuvintele și expresiile obligatorii. Nu uitați să compuneți minim 6 fraze!
  4. ORIGINALITATE ȘI STIL - folosiți-vă creativitatea, utilizați cuvinte și expresii frumoase, figuri de stil, combinații trăsnite, etc.  Alcătuiți texte frumoase.

Mult succes!

Link to comment
Share on other sites

    “- Noaptea fantomelor şi spiritelor rele…” Sau cel puţin aşa îşi începea bunicul poveştile din noaptea de Halloween, poveşti ce le spunea copiilor ce ne ciocăneau la uşă din dorinţa de a colinda pentru bomboane. Bunica nu era în vânt după lucrurile astea. Pe ea cel mai mult o încânta faptul că ne treceau pragul o mulţime de copilaşi in costumele lor adorabile, ce erau nerăbdători sa mănânce o felie de placintă de dovleac, proaspăt ieşită din cuptor. Care mai de care erau costumaţi ba în fantomă, ba în vampir, am zărit un copil ce era costumat în hot-dog. Unii părinţi chiar au simţul umorului.
    “- ... singura dată în care cei ce au trecut în altă lume, pot ieşi la suprafaţă şi sunt liberi să facă tot ce vor. De aceea copii, ţineţi minte, după ora doisprezece fix, când toată lumea a intrat în casă, cănd toate lumânările din fiecare dovleac aflat in faţa fiecărei case s-au stins şi doar şuierul vântului se mai poate auzi... atunci au început sa bântuie străzile. Cel mai sigur loc este casa voastră. Însă mare atenţie, se poate întâmpla ca fantomele si monştrii înfiorători să vina la uşa voastră şi să bată în ea de parcă vor să o dărăme. Orice aţi face copii, să nu le deschideţi uşa şi să staţi ascunşi în pat unde nu vă pot face niciun rău!“.
    Unii dintre copii erau înfricoşaţi deja de la începutul poveştii. Nu îi pot invinovăţii. Imediat realizez că bunicul o să inceapă cu acea poveste… “ –Am să vă spun încă o poveste. O poveste adevărată, ce s-a întamplat chiar aici, pe strada noastră. Se face că acum douăzeci de ani, exact in noaptea de Halloween, un copil ce mi-a trecut pragul să audă aceeaşi poveste. Însă lui nu îi era teamă ca restul prietenilor lui... nu, nu... ba chiar era foarte atent la fiecare cuvânt pe care îl spuneam. După ce povestea se încheia, fiecare îşi înfuleca restul din felia de plăcintă şi fugeau direct la părinţii lor, să meargă împreună acasă. – Aveţi grijă să nu deschideţi uşa, copii! Le spuneam după ce au ajuns în braţele parinţilor în siguranţă. Însă nu i-am putut vedea pe toţi. Nu am reuşit sa îl zăresc pe acel copil ce era captivat de poveste, şi nici pe prietenii lui. Din ce îmi aduc aminte din şuşotelile lor, spuneau ceva de un pariu, şi de cimitirul din cealaltă parte a străzii. Doar nu s-au dus într-acolo. Douazeci şi trei şi treizeci şi şapte de minute... Doar nu au făcut un fel de pariu idiot... Nici nu stau să mă gândesc pentru a doua oară. – Margaret! Ies puţin. Îmi inşfac haina si mă indrept spre acel loc, Cimitirul Flint.“
– Haide McGregor, ştim cu toţii ca eşti un fricos foarte mare şi că nu vei câştiga pariul!
– De data asta vă înşelaţi, băieţi! Voi rămâne până la miezul nopţii şi toată şcoala va vorbii de mine, cum nu m-am speriat, şi cum voi aţi fugit la mami.
Foarte amuzant, McGregor, eu cred că va vorbii toata şcoala cum ai stat legat de copac până dimineaţă dacă nu sari gardul ăla şi intrii în cimitir.
“Douazeci şi trei şi cinzeci şi patru de minute. Haide bătrânule Donald, haide mai repede!“.
Gata, băieţi, am sărit gardul. Băieţi! Unde aţi fugit?!
Firar să fie, mi-au făcut-o!
“- Băiatul McGregor! Băiatul McGregor, unde eşti?“
“- Domnule Donald? Sunt aici, lăngă poartă! Îl aud pe băiat cum strigă.“
“- Gata, puştiule, te-am găsit. Eşti în siguranţă.“
“- Nu, domnule Donald, nu suntem în siguranţă! Este ora doisprezece fix! Monştrii pot umbla liberi de acum!“
“- Nu, băiete, stai liniştit că nu există aşa ceva. Sunt doar poveşti pentru copii.“
Aşa a crezut si bunicul. Până cănd liniştea s-a dus. Se auzea cum din cimitir cineva încearcă să sape în pământ. Un săpat lent şi apăsat şi un plâns cumplit. Plânsul acela avea ecou, un ecou ce te făcea sa crezi ca se aude de peste tot din jurul tău. Imediat a început să se audă cum alte mâini încearcă să sape în altă parte, şi în altă parte, şi în altă parte… La un momentdat s-a oprit, s-a lăsat o linişte subită. Bunicul încerca să-şi dea seama de unde se puteau auzi acele zgomote, însă în zadar, in jurul nostru se afla o ceaţă groasă ce nu te lăsa să vezi prea mult. M-a strâns în braţe. Se pregătea de ce era mai rău. Ne-am ridicat. Bunicul a crezut că au trecut câteva minute, însă au fost doar câteva secunde.
“- Haide sus, Scotty. Să mergem acasă! Totul este doar în mintea noastră.“
Zis şi făcut. Am mers pe spatele bunicului până aproape de cartier. Încetul cu încetul m-a prins somnul în timp ce ma ducea bunicul în spate, însă un vânt puternic a făcut să-mi dispară oboseala. “Ceva nu este in regulă.“ mi-am spus. Lumânările erau stinse toate, toată lumea era deja în casă si ceasul era trecut de doisprezece fix.
“- Stai fără frică, Scotty, cum spuneam, totul este doar o poveste pentru…“
Atunci a fost răul, când bunicul, luându-şi privirea de la mine, şi o ţinteşte către drum. S-a oprit brusc. În faţa noastră la caţiva metrii aflându-se o siluetă neagră şi înaltă. Foarte înaltă. Nu îi puteam vedea chipul.
    “- Bu… Bună seara! Domnule Fishman?“
Bunicul a început sa se retragă incet. În acel moment … “Bunicule!“
În spatele nostru, tot cam la aceeaşi distanţă se mai aflau incă alte patru siluete. Toate la fel de înalte. Toate la fel de întunecate. În momentul în care bunicul se întoarce înapoi către prima siluetă, aceasta este prezentă în faţa noastră. Totul intr-o secundă.
“- Doamne sfinte!“ a strigat bunicul.
Siluetele au început să se micşoreze. Nu… noi ne ridicam. Pur şi simplu pluteam… În timp ce eram amândoi îngroziti de ceea ce se putea întâmpla, văd cum din pământ se formează alte siluete, ce stau si privesc cum noi plutim. În jurul nostru formasera un cerc, şi stăteau cu mâinile ridicate şi cu privirile spre cer rostind o incantatie. Vânt. Un vânt puternic ce a rupt crengile copacilor. Nu puteam vedea si auzi nimic. Îmi era frică de ce se putea întâmpla.
    “- Scotty! Tine-te strâns de mine!“
    “- Bunicule!“
    “- Scotty, băiete! Scotty.“
" - Scotty, esti bine nepoate?"
M-am trezit din visare.
" - Da, bunicule, sunt în regulă."
" - Eşti sigur, băiete? Pari foarte palid."
"- Nu este nimic, doar mi-am imaginat anumite lucruri."
" - Scotty, îmi dau seama că încă au rămas urme legate de ceea ce s-a întămplat în acea seară. Însă amândoi ştim că… bunicul nu mai este." Cuvinte ce mi le spune o voce groasă, ce este prezentă din acea seară, seară în care l-am pierdut pe bunicul.
De atunci am conştientizat că unele poveşti trebuie păstrate departe de ceilalţi. Poveşti ce pot fii foarte tulburătoare. Poveşti ale sărbătorii de Halloween.

Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.


  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...