Octavian Paler

[Thora!]

Incerc sa redeschid un topic considerat utopic, dintr-un anume motiv...

Noi, romanii aveam un obicei bun... ne scuipam, injuram si umileam valorile cat timp traiau. Dar macar dupa moartea lor le ridicam statui. Mai nou nici macar disparitia fizica a valorilor nu ne este deajuns pentru a le considera... periculoase. Continuam sa le injuram spiritul si opera.

Incep cu un citat din maestru... unul din multele monumentale ale sale, actual atunci, acum si mai mult decat sigur si maine.

O sa incerc sa nu repet "greseala" de exprimare a lui logs, dar:

- daca nu aveti rabdarea de a citi cu atentie, mai bine sariti peste;

- rog materialist-dialecticii de pe aici un singur lucru : sa nu injure.

Discurs imaginar al lui Giordano Bruno in fata inchizitiei

"Imi dau seama, din felul cum ma priviti, cat de convinsi sunteti ca puterea, si a cerului si a pamantului, e intrega in mainile voastre. Si nu ma feresc sa recunosc ca, intr-adevar, puteti face multe impotriva mea. Ma puteti palmui, ma puteti sili sa stau in genunchi, ma puteti arunca in lanturi in cea mai rea inchisoare, ma puteti scuipa, ma puteti purta intr-o colivie pe strazi, ma puteti excomunica, ma puteti ameninta cu flacarile iadului, ma puteti acoperi de batjocuri si de blesteme, ma puteti azvarli printre leprosi, ma puteti intimida, ma puteti tortura, ma puteti ucide sau ma puteti izgoni. Da, puteti face toate acestea. Nu va pot impiedica.

Dar nu ma puteti sili totusi sa fac cateva lucruri si eu stiu prin urmare ca nu sunteti atotputernici. Nu ma puteti sili, de pilda, sa nu regret ca s-a intamplat sa traiesc pe acelasi pamant cu voi. Nu ma puteti obliga sa nu ma gandesc ca voi, care invocati mantuirea omului, l-ati injosit mai rau decat au facut-o altii. Pentru ca omorati in numele unor dogme, manjind astfel si ideile nu numai mainile voastre. Ba, mai mult, l-ati amestecat si pe Dumnezeu in crimele voastre.

Oricand doriti ma puteti obliga sa tac si oricand doriti ma puteti face sa strig de durere. Dealtfel, mint toti cei care spun ca in beciurile voastre nu s-au infricosat, iar pentru cine ajunge inaintea tribunalului vostru speranta nu mai inseamna aproape nimic. Dar voi nu stiti ceva, ca tocmai in disperare eu gasesc forta de care am nevoie. Credeti, sunt sigur, ca la mijlocul disperarii mele ma voi opri, voi ingenunchea si va voi cere iertare. Ca, pe urma, lumea va vorbi despre marinimia voastra. Numai ca eu nu vreau sa ma opresc si voi nu ma puteti impiedica sa inaintez in disperarea mea.

Si, mai ales, nu ma puteti constrange sa ma folosesc de clementa voastra daca v-ar trece prin minte sa va aratati indulgenti. Viata mea, dupa ce-as abjura, v-ar ajuta sa pareti marinimosi si sa va confirmati dogmele. In schimb, prin moartea mea va refuz acesta sansa. Nu-mi e indiferent daca mor sau traiesc, dar nu vreau sa va dau posibilitatea sa va auriti minciuna cu umilinta si cu pocainta mea.

Si din moment ce iau o hotarare pe care voi nu puteti s-o impiedicati, ce valoare mai are atotputernicia de care pareti atat de siguri ? Eu, victima voastra, sunt, macar in clipa acesta, mai puternic decat voi. Ma ridic deasupra voastra si chiar in disperarea mea imi gasesc libertatea.

Asa ca, sumbri de neputinta, cutremurati-va in jilturile voastre. Eu sunt cel care decide in ultima instanta aici ! Si va condamn sa nu sacapti niciodata de urmarile verdictului meu !

Acum, aprindeti focul !“

[adalet]

Discurs imaginar al lui Giordano Bruno in fata inchizitiei

.....................................

Acum, aprindeti focul !“

Singurul lucru pe care nu pot sa mi-l imaginez. De ce asa efort ? :)

[Thora!]

Singurul lucru pe care nu pot sa mi-l imaginez. De ce asa efort ? :)

Efort din partea cui? Lui Bruno, lui Paler sau din partea Inchizitie?

[logs]

Si, mai ales, nu ma puteti constrange sa ma folosesc de clementa voastra daca v-ar trece prin minte sa va aratati indulgenti. Viata mea, dupa ce-as abjura, v-ar ajuta sa pareti marinimosi si sa va confirmati dogmele. In schimb, prin moartea mea va refuz acesta sansa. Nu-mi e indiferent daca mor sau traiesc, dar nu vreau sa va dau posibilitatea sa va auriti minciuna cu umilinta si cu pocainta mea.

Nu stiu cum ar fi fost Paler azi. Dar bucata de mai sus descrie exact pozitia pe care o are azi in constiinta mea. Moartea maestrului imi refuza... nesansa de a il vedea azi, poate cu adevarat traind sila fata de neam si fata de ceea ce am ajuns sa (nu) fim. Din fericire, eu traiesc disperare si nu dezgust. Si asa cum spunea maestrul, in disperare inca mai exista o urma de speranta...

Multumesc pentru topic. :)

[logs]

Din ultimul editorial scris de Paler:

[...]

'Democratia' dubioasa de azi (cu autoritatea tuturor institutiilor compromisa!) nu e deloc plicticoasa. Produce scandaluri zilnic si, uneori, chiar de mai multe ori pe zi, cu ajutorul televiziunilor, interesate doar de rating. In schimb, despre ce solidaritate mai putem vorbi? Despre ce ideal comun? Despre ce asteptare a tuturor? Am vazut batrini ofiliti de mizerie, inghesuindu-se sa-l 'atinga' pe Basescu. Ce-i facea sa fie atit de sensibili la demagogie? Sa fie la noi lehamitea atit de aproape de nevoia de mesianism? Am vazut tineri pentru care a fi cineva 'cool' tine loc de ideal national. Si cum sa-mi explic usurinta cu care flecarim pe teme grave? Oare nu ne putem ridica nici in momentele de cumpana deasupra defectului de a nu lua aproape nimic in serios? Chiar nu ne dam seama ce poate iesi din 'razboiul civil psihologi' care sfisie azi Romania?

[...]