mulexi Posted March 31, 2010 Posted March 31, 2010 Când Dumnezeu este conceput ca o divinitate atotputernică şi atotiubitoare, pot fi produse multe argumente pentru inexistenţa sa. Două dintre cele mai importante sunt Argumentul Răului (abreviat mai departe ca AR) şi Argumentul Necredinţei (abreviat mai departe ca AN). În cele ce urmează, voi furniza formulări precise ale acestor două argumente, voi face unele comentarii asupra lor şi apoi voi încerca să resping principalele argumente defensive (ale existenţei lui Dumnezeu) care ar putea fi înaintate împotriva AN, pe care îl consider cel mai puternic dintre cele două. Vad în AN un argument solid care confirmă propoziţia că Dumnezeu (conceput într-un anumit fel) nu există. 1. Formularea argumentelor * AR: Definesc mai întâi o expresie care va fi folosită în argument: * Situaţia L = situaţia în care cantitatea de suferinţă şi numărul de morţi premature suferite de oamenii lumii prezente sunt semnificativ reduse faţă de situaţia prezentă efectivă. (Cu alte cuvinte, dacă cuantumul efectiv este în prezent de, să zicem, n unităţi de suferinţă şi moarte prematură, în total, atunci în situaţia L, acel cuantum ar fi, în prezent, semnificativ mai mic decât n unităţi). * Deci AR, cu referire la situaţia L, poate fi exprimat după cum urmează: - (A) Dacă Dumnezeu ar exista, atunci el ar avea toate proprietăţile următoare (printre altele): > (1) ar fi capabil, ţinând seama de toate, să creeze situaţia L; > (2) ar dori să creeze situaţia L, i.e. aceasta ar fi una dintre dorinţele sale; > (3) nu ar dori nimic altceva care să fie în conflict cu dorinţa sa de a crea situaţia L, cu aceeaşi intensitate; > (4) ar fi rational (ceea ce presupune să actioneze întotdeauna conform celor mai înalte scopuri ale sale). - (B) Dacă o fiinţă care are toate patru proprietăţile enumerate mai sus ar exista, atunci situaţia L ar trebui să fie reală. - ? Dar situaţia L nu este reală. Cantitatea de suferinţă şi nedreptate din lumea prezentă nu este semnificativ mai mică decât cantitatea prezentă efectivă. - (D) Aşadar [din (B) şi ?], nu există o fiinţă care să aibă toate patru proprietăţile enumerate în premisa (A). - (E) Deci [din (A) şi (D)], Dumnezeu nu există. * AN: Pentru a formula AN, înaintez mai întâi aceste două definiţii: * Setul P = următoarele trei propoziţii: - (a) Există o fiinţă care stăpâneşte întregul univers. - (B) Acea fiinţă iubeşte umanitatea. - ? Umanităţii i-a fost furnizată o viaţă de apoi. * Situaţia S = situaţia în care toţi, sau aproape toţi, oamenii ajung să creada toate trei propoziţiile setului P înainte de momentul morţii lor fizice. * Folosind definiţiile de mai sus, AN poate fi exprimat după cum urmează: - (A) Dacă Dumnezeu ar exista, atunci el ar avea toate dintre următoarele patru proprietăţi (printre altele): - (1) ar fi capabil, ţinând seama de toate, să creeze situaţia S; - (2) ar dori să creeze situaţia S, i.e. aceasta ar fi una dintre dorinţele sale; - (3) nu ar dori nimic altceva care să fie în conflict cu dorinţa sa de a crea situaţia S, cu aceeaşi intensitate; - (4) ar fi raţional (ceea ce presupune să acţioneze întotdeauna conform celor mai înalte scopuri ale sale). * (B) Dacă o fiinţă care are toate patru proprietăţile enumerate mai sus ar exista, situaţia S ar fi reală. * ? Dar situaţia S nu este reală. Nu toţi, sau aproape toţi, oamenii au ajuns să creadă toate propoziţiile setului P înainte de momentul morţii lor fizice. * (D) Aşadar [din (B) şi ?], nu există o fiinţă care să aibă toate proprietăţile enumerate în premisa (A). * (E) Deci [din (A) şi (D)], Dumnezeu nu există. 2. Comentarii asupra AR Expresia "ar fi capabil, ţinând seama de toate" din premisa (A1) a AR (şi AN) este luată în sens foarte literal. Ea înseamnă că nu există absolut nimic care să împiedice acţiunea, nici măcar hazardul. Să considerăm, de exemplu, un băiat care a făcut în ultimele zile douăzeci de flotări consecutive. Astăzi se ridică problema dacă el poate să facă macar cinci flotări consecutive. Răspunsul evident este da. Dacă a facut douăzeci, atunci (odihnit) este în mod cert capabil să facă cinci. Dar să presupunem că, tocmai când să facă a cincea flotare, e lovit de trăsnet, ceea ce îl împiedică să o facă. Ar trebui să spunem despre băiat, în retrospectivă, că era capabil să facă cinci flotari dar că nu a fost capabil ţinând seama de toate. Când se ţine seama de faptul că a fost lovit de trăsnet, atunci trebuie să spunem că în acele condiţii, băiatul nu a fost capabil. Astfel, în premisa (A1), când se spune despre Dumnezeu că ar fi capabil să creeze o situaţie ţinând seama de toate, aceasta înseamnă că dacă el ar încerca s-o creeze n-ar exista nimic care să-l împiedice s-o facă. Cu alte cuvinte, dacă el încearcă să facă acţiunea dată, atunci, în mod necesar, o face. Înţeleasă în modul de mai sus, premisa (A1) a AR (şi AN) este susţinută de pretenţia repetată a Bibliei că Dumnezeu este atotputernic. Fiind atotputernic, el ar fi fost capabil să creeze situaţia L, ţinând seama de toate, după cum se pretinde în premisa (A1) a AR. Sunt multe moduri în care el ar fi putut face asta. Unul dintre ele ar fi fost să facă pamântul o planetă mai calmă şi mai stabilă, cu mult mai puţine furtuni, cutremure şi erupţii vulcanice. Atunci nu ar mai apărea atâta suferinţă şi moarte prematură, consecinţe ale unor astfel de catastrofe naturale. Alt mod ar fi fost ca Dumnezeu să facă oamenii mai tari şi mai rezistenţi la germeni şi alte chinuri. Atunci nu ar mai apărea atâta suferinţă şi moarte prematură în consecinţa bolii şi infirmităţilor. S-ar putea obiecta că o reducere semnificativă a morţilor premature ar duce în scurt timp la suprapopulare şi la probleme şi mai grave. Dar, atotputernic fiind, Dumnezeu ar fi putut lua măsuri pentru prevenirea suprapopulării în mod uman (n.t. milos, înţelegător faţă de natura umană). De exemplu, facând pe de o parte oamenii mai puţin susceptibili faţă de moartea prematură, ar fi putut de asemenea să le dea gene care să facă femeile din ce în ce mai infertile pe măsură ce nasc mai mulţi copii, prevenind prin aceasta formarea familiilor foarte mari. Aceasta ar crea situaţia L fără să introducă probleme suplimentare. Încă un mod în care Dumnezeu ar fi putut crea situaţia L ar fi fost ca Dumnezeu să ghideze mutaţiile de aşa manieră încât să fie benefice organismului în procent mai mare. Aceasta ar fi eliminat multă suferinţă inutilă care a avut loc de-a lungul secolelor. Dumnezeu ar fi putut, de asemenea, să facă organismele, în special oamenii, mult mai inteligente decât sunt. Aceasta le-ar fi oferit mijloace mai bune de apărare împotriva răului decât au în prezent. În plus, Dumnezeu ar fi putut face oamenii mai altruişti decât sunt. Dacă ar fi facut-o, în lume ar fi mult mai puţină infracţionalitate şi cruzime decât este. În mod evident, există multe modalităţi în care Dumnezeu (presupunând că există) ar fi putut crea situaţia L. Trebuie clarificat un lucru legat de omnipotenţă. S-ar putea crede că, din moment ce Dumnezeu este atotputernic, el nu poate avea dorinţe conflictuale. Sintagma "să fie în conflict" din premisa (A3) exprimă ideea că ar fi fost imposibil chiar şi pentru Dumnezeu să-şi satisfacă ambele dorinţe simultan. Dar pentru Dumnezeu nimic nu e imposibil. Aşadar, el nu poate avea astfel de dorinţe contradictorii, ceea ce face premisa (A3) automat adevărată. Un defect al acestui argument este acela că pretinde, în mod paradoxal, şi că Dumnezeu nu poate avea dorinţe contradictorii, şi că pentru Dumnezeu nimic nu e imposibil, ceea ce pare a fi o contradicţie. Dar defectul mai degrabă fundamental al argumentului este că interpretează "pentru Dumnezeu, nimic nu e imposibil" fără nicio restricţie. Cei mai mulţi teologi şi filosofi ai religiei recunosc că omnipotenţa trebuie restrânsă la ceea ce este logic şi conceptual posibil şi la ceea ce este concordant cu celelalte proprietăţi definitorii ale lui Dumnezeu. Chiar şi Biblia (Tit 1:2, Evrei 6:18) spune că este imposibil ca Dumnezeu să mintă. După cât se poate presupune, dacă este o parte din însăşi definiţia lui Dumnezeu că Dumnezeu nu face niciodată nimic greşit, atunci urmează că există acţiuni, şi anume cele greşite, pe care Dumnezeu nu le poate face. Aşadar, Dumnezeu ar putea foarte bine să aibă două dorinţe logic conflictuale. Dacă este logic imposibil ca ambele dorinţe să fie satisfăcute, atunci chiar şi o fiinţă omnipotentă (definită corespunzător) ar fi incapabilă să le satisfacă pe amândouă. Şi astfel trebuie înţeleasă sintagma "să fie în conflict", din premisa (A3). Premisa (A2) a AR poate fi susţinută în moduri variate. În primul rând, creştinismul îl percepe pe Iisus din Nazaret ca având aceleaşi atitudini cu ale lui Dumnezeu, iar Iisus este descris ca simţind compasiune pentru mulţimile pe care le-a întâlnit, în ce priveşte suferinţa lor pământească (Matei 9:36, 14:14, 15:32; Marcu 6:34, 8:2). Deci, dacă Dumnezeu există, şi el trebuie să simtă o astfel de compasiune, ceea ce presupune ca el să dorească situaţia L. În al doilea rând, conform Psalmului 144:9, "Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui.", iar conform lui Iacov 5:11, "mult-milostiv este Domnul şi îndurător.". În al treilea rând, Dumnezeu iubeşte umanitatea (Ioan 3:16, I Ioan 4:8-16) şi sacrificiul lui Iisus trebuia să exprime iubire maximă (Ioan 15:13). Creştinismul deseori îşi descrie zeul ca fiind "atotiubitor", ceea ce înseamnă că iubeşte pe toată lumea, totul, la maximum. Dar o parte a conceptului de iubire este a dori ce este mai bine pentru oricine sau orice ar fi obiectul iubirii. Aşadar, Dumnezeul creştinismului trebuie să dorească situaţia L, cel puţin în sensul minimal în care situaţia L este printre dorinţele sale. Din moment ce majoritatea teiştilor îl văd pe Dumnezeu ca fiind o fiinţă atotiubitoare, din câte putem presupune, ei îl percep ca simţind un fel de regret pentru marea suferinţă a umanităţii. Dacă A îl iubeşte pe B şi A este conştient de suferinţa lui B, atunci A trebuie că regretă suferinţa lui B. Aceasta face parte din însuşi înţelesul "iubirii". Dar există o problemă aici. Premisa (A2) a AR spune nu doar că Dumnezeu doreşte situaţia L în sine, ci că doreşte să o creeze. Cineva ar putea dori ceva ce poate însuşi să creeze dar, totuşi, să nu vrea să îl/o creeze însuşi. De exemplu, aş putea să vreau ca biroul meu să fie curat şi totuşi să nu vreau să îl curăţ eu însumi, dorind, din lene, să îl cureţe altcineva în locul meu. Sau, altfel, soţia mea ar putea dori ca biroul meu să fie curat şi totuşi să nu vrea să îl cureţe ea însăşi. Ea ar putea să vrea să curăţ eu camera deoarece crede că a o face m-ar ajuta să-mi dezvolt caracterul. Aşadar, a arăta pur şi simplu că Dumnezeu, aşa cum este descris în Biblie, doreşte situaţia L nu ar demonstra, în sine, premisa (A2) a AR. Voi încerca să adresez această problemă. Mai întâi de toate, date fiind natura umană şi starea lumii, nu este clar că situaţia L ar fi putut apărea altfel decât fiind creată de Dumnezeu. Cu toate acestea, chiar dacă ar exista o astfel de posibilitate, dacă Dumnezeu chiar nu vrea să creeze însuşi situaţia L, atunci trebuie să existe o altă dorinţă a sa care să depăşească dorinţa de a crea situaţia L. Dar în acest caz AR ar putea fi respins pe baza premisei sale (A3). Şi în acest caz nu ar mai conta prea mult dacă spunem sau nu că şi (A2) este falsă. În schimb, dacă nu există nicio astfel de dorinţă mai puternică, atunci este puţină diferenţă între aceea că Dumnezeu doreşte situaţia L şi aceea că Dumnezeu doreşte să creeze situaţia L. Există motive să spunem că, în cazul lui Dumnezeu, una o implică pe cealaltă. Adică, presupunând că Dumnezeu nu are nicio dorinţă care să depăşească dorinţa de a crea situaţia L, din moment ce nu este leneş şi dat fiind că natura lui atotiubitoare îl umple de zel relativ la obiectul iubirii sale, faptul că Dumnezeu doreşte situaţia L este în esenţă acelaşi lucru cu dorinţa lui Dumnezeu de a o crea. Ar urma atunci că oricare argumente care ar arăta că Dumnezeu are situaţia L printre dorinţele sale ar fi într-adevăr suficiente pentru a sprijini şi premisa (A2) a AR. Dată fiind bifurcarea premisei (A) în (A2) şi (A3) şi dată fiind concepţia noastră despre omnipotenţă ca fiind restrânsă (cel puţin) de logică, devine clar că premisa (A3) este cea mai problematică dintre toate. Este o chestiune foarte controversată dacă se poate aduce vreun sprijin solid pentru această premisă. Aceasta este o problemă pe care nu o voi adresa în acest eseu. O voi lăsa aici ca întrebare deschisă dacă Argumentul Răului are sau nu multă forţă. Premisa (A4) pretinde că Dumnezeu este raţional. Ideea este că Dumnezeu nu şi-ar abandona unul dintre scopuri fără motiv. Mai degrabă, el ar efectua orice acţiuni sunt necesare unui scop care nu este depăşit de alt scop. Ideea că Dumnezeu este raţional în acest sens este implicită de-a lungul Scripturii. Ea rezultă din acele versete care declară că el are înţelegere infinită (Psalmi 146:5) şi că ar fi creat universul prin înţelepciunea şi priceperea lui (Pilde 3:19). Ea rezultă şi din acele versete care spun despre Dumnezeu că face ceea ce vrea şi că nimic nu împiedică vreodată să se întâmple acele lucruri care doreşte el să se întâmple (Isaia 46:9-11, Efeseni 1:11). Biblia este, în mare parte, povestea unui conducator al universului care este eminamente raţional în a avea scopuri şi a efectua acţiuni pentru a şi le atinge. Premisa (A4) a AR primeşte, aşadar, un excelent sprijin biblic. Creştinismul şi cele mai multe forme de teism în general nu pun la îndoială adevărul (A4). Premisa (B) nu ar trebui să fie controversată şi este văzută aici ca un adevăr analitic. Oricine care o pune la îndoială probabil nu o înţelege corect. Dacă Dumnezeu este raţional şi are crearea unei anumite situaţii printre priorităţile sale (ne-depăşite), şi este capabil să o creeze, ţinând seama de toate, în sensul discutat mai sus, atunci nu există nimic care să-l împiedice să o creeze. Din moment ce toate alternativele care pot fi concepute au fost eliminate, devine necesar ca Dumnezeu să creeze situaţia dată. O altă formulare a problemei ar fi a spune că o parte din ceea ce înseamnă să fii "raţional" este că dacă X este raţional şi X este capabil să facă Y, ţinând seama de toate, şi X doreste să facă Y fără ca această dorinţă să fie depăşită de o alta, atunci X face Y. Aşadar, când conceptul raţionalităţii este complet explicat, premisa (B) devine adevărată prin definiţie. Premisa ?, deşi adevărată, ar putea fi falsă. Este doar un fapt contingent despre lume. Este ca propoziţia "nu sunt mai puţine bucăţi de cretă pe masă decât sunt în realitate", care se referă la un număr specific, să zicem trei. Cu toate că premisa ? a AR ar putea fi interpretată într-un mod care o face în mod necesar adevărată, intenţia în AR este să o interpretăm într-un mod care o face doar contingentă. Expresia "cantitatea prezentă efectivă de suferinţă" trebuie interpretată ca referindu-se doar la o anumită cantitate specifică, după cum "(numărul de bucăţi de cretă) care sunt în realitate" din analogia cu creta ar putea fi doar un mod de a ne referi la numărul trei. Paşii (D) şi (E) sunt concluzii. Ei urmează logic din paşii precedenţi din care derivă. Din moment ce argumentul este valid, singurul mod de a-l ataca ar fi printr-una dintre premisele sale. Şi cea care cred eu că este cea mai vulnerabilă ar fi premisa (A3). Asta este tot ce voi spune despre AR în acest eseu. Îl prezint aici doar ca material bibliografic pentru discuţia AN, pe care îl percep ca fiind cel mai puternic dintre cele două argumente. 3. Comentarii asupra AN Presupunând că Dumnezeu există, există variate moduri în care el ar fi putut crea situaţia S. Un mod ar fi fost implantarea directă a credinţelor date (setul P) în minţile oamenilor. (Un exemplu biblic posibil de implantare a unor credinţe ar fi cazul lui Adam şi al Evei.) Apropiată de această metodă ar fi fost crearea unor "gene ale credinţei" care se transmit din generaţie în generaţie. Copiii s-ar putea naşte cu tendinţa de a-şi forma automat o credinţă în setul P pe măsură ce minţile lor se dezvoltă. Procesul ar putea fi, probabil, ajutat de influenţa Sfântului Duh în fiecare persoană. Alt mod în care Dumnezeu şi-ar fi putut transmite mesajul ar fi fost prin efectuarea unor minuni spectaculoase. De exemplu, Dumnezeu ar fi putut vorbi oamenilor cu o voce tunătoare din cer sau folosi scrierea pe cer pentru a proclama setul P în toată lumea. În plus, în zilele lui Iisus, evenimentele s-ar fi putut desfăşura diferit. În loc să apară doar înaintea adepţilor lui, Hristosul înviat ar fi putut apărea înaintea a milioane de oameni, inclusiv înaintea lui Pontius Pilat şi chiar înaintea Împăratului Tiberius şi a altora din Roma. El ar fi putut proclama adevărul setului P înaintea tuturor acestor oameni, demonstrând existenţa unei vieţi de apoi prin propria sa înviere. Şi-ar fi putut crea un asemenea loc în istorie încât ar fi luminat miliarde de oameni care urmau să vină, despre adevărul setului P. Dumnezeu ar fi putut de asemenea să creeze situaţia S fără a recurge la minuni spectaculoase. Ar fi putut-o face prin acţiuni nespectaculoase, de culise. De exemplu, ar fi putut trimite milioane de îngeri, deghizaţi în oameni, să predice oamenilor din toate naţiunile într-o manieră atât de convingătoare încât să-i facă să creadă setul P. O altă acţiune utilă ar fi fost să protejeze însăşi Biblia de defecte. Scrierea, copierea şi traducerea Scripturii ar fi putut fi atât de atent îndrumate (de către îngeri, să zicem) încât ea nu ar conţine astăzi nimic vag, nicio ambiguitate şi nicio contradicţie sau eroare de vreun fel. De asemenea, ea ar fi putut conţine un număr mare de profeţii foarte clare şi precise care apoi să se împlinească în mod uimitor, iar informaţia despre acestea să fie înregistrată de către observatori neutri şi diseminată pe scară largă. Oamenii care ar fi citit-o ar fi fost mult mai înclinaţi să conchidă că totul în ea este adevărat, inclusiv setul P. Dacă toate acestea ar fi fost făcute, atunci situaţia S ar fi probabil reală acum. Cu certitudine, dat fiind modul în care Dumnezeu este prezentat în Biblie, el ar fi capabil să facă asemenea lucruri (spectaculoase sau nu), ţinând seama de toate, ceea ce face premisa (A1) a AN adevărată. Un ultim mod pentru ca Dumnezeu să creeze situaţia S, demn de menţionat, ar fi folosirea Internet-ului. Cei care folosesc World Wide Web-ul ar putea primi cu regularitate setul P, poate chiar şi dacă încearcă să îl evite. Dumnezeu ar putea de asemenea sa-i copleşească cu mesaje pe toţi necredincioşii asezaţi la calculatoarele lor, şi numai pe ei, avertizându-i cu privire la judecata viitoare. De asemenea, ar putea cădea CD-uri din cer (pentru uzul celor care au drive-uri CD-ROM) care să conţină setul P, prezentat în culori şi sunete spectaculoase. Tehnologia modernă a făcut să fie relativ uşor pentru Dumnezeu să-şi transmită mesajul către lume, în aşa măsură încât putem declara premisa (A1) a AN ca fiind evident adevărată. Spre deosebire de problema răului, problema necredinţei este una referitoare la o anumită lipsă de informaţie şi este chiar mai uşor rezolvabilă în prezenta "Eră a Informaţiei" decât ar fi fost în trecutul îndepărtat. Premisa (A2) a AN afirmă că dacă Dumnezeu ar exista, atunci el ar dori să creeze situaţia S, unde aceasta trebuie înţeleasă într-un anumit sens minimal, însemnând doar că a crea situaţia S ar fi printre dorinţele lui Dumnezeu. Deci este o dorinţă care ar putea fi depăşită de vreo altă dorinţă, ceea ce creează nevoia pentru premisa (A3). Aceeaşi relaţie există aici între premisele (A2) şi (A3) ca aceea care a fost evidenţiată mai sus, în ce priveşte AR. Există problema dacă Dumnezeu ar putea să dorească situaţia S fără a dori să o creeze însuşi. Aş spune că dacă există vreo dorinţă a lui Dumnezeu care să depăşească dorinţa de a crea situaţia S, atunci premisa (A3) a AN şi AN împreună cu ea, ar putea fi, prin aceasta, respinsă. În acest caz, problema ar deveni inutil de discutat: ar conta prea puţin dacă declarăm sau nu premisa (A2) a AN ca fiind de asemenea falsă. În schimb, dacă nu există nicio astfel de dorinţă mai mare, atunci se poate spune foarte bine că faptul că Dumnezeu doreşte situaţia S este în esenţă tot una cu aceea că Dumnezeu doreşte să creeze situaţia S. Din moment ce Dumnezeu nu este leneş şi este foarte motivat, în acest caz nu ar exista niciun motiv pentru ca el să nu dorească s-o creeze. Cu alte cuvinte, precum în cazul AR şi al situaţiei L, dacă nu poţi găsi un contra-exemplu pentru premisa (A3), atunci nu vei găsi niciun motiv pentru care Dumnezeu să dorească situaţia S dar să nu dorească s-o creeze însuşi. Voi continua deocamdată pe baza presupunerii că nu există nicio dorinţă a lui Dumnezeu care să fie suficientă pentru a respinge premisa (A3) a AN. Dată fiind această presupunere, tot ce ar fi necesar pentru susţinerea premisei (A2) ar fi argumente îndreptate spre existenţa situaţiei S printre dorinţele lui Dumnezeu. Există cel putin şapte argumente diferite care să arate asta. Să le etichetăm ca Argumentele (1)-(7). Argumentul (1). Biblia spune că Dumnezeu a poruncit oamenilor să "credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său" (I Ioan 3:23). În modul în care este de obicei interpretat, "a crede întru numele Fiului" cere să fim cel puţin conştienţi de adevărul propoziţiilor setului P. Urmeaza că, având emis porunca, Dumnezeu trebuie că doreşte ca oamenii să creadă cel puţin acele propoziţii, ceea ce înseamnă că el doreşte situaţia S. Iar aceasta face premisa (A2) a AN adevărată. Argumentul (2). Există o altă poruncă biblică, aceea ca oamenii să-l iubească pe Dumnezeu la maximum (Matei 22:37, Marcu 12:30). Dar a-l iubi pe Dumnezeu la maximum (i.e. cu o intensitate care nu mai poate fi mărită) presupune a fi conştient că Dumnezeu iubeşte umanitatea şi, de asemenea, a fi conştient de tot binele pe care Dumnezeu l-a făcut acesteia. Dacă cineva l-ar iubi pe Dumnezeu dar nu ar fi conştient de tot binele pe care l-a făcut Dumnezeu umanităţii, atunci ar fi posibil ca o astfel de persoană să fie facută conştientă de tot acest bine şi, astfel, ea să ajungă să-l iubească pe Dumnezeu încă şi mai mult. Iar conştiinţa faţă de tot binele presupune, la rândul ei, credinţa în setul P. Astfel, din nou, având emis porunca dată, Dumnezeu trebuie că doreşte ca oamenii măcar să fie conştienţi de adevărul setului P, ceea ce face premisa (A2) a AN adevărată. Argumentul (3). Un al treilea argument pentru (A2) se bazează pe aceea că Dumnezeu (prin fiul său) a trimis misionari să predice mesajul evanghelic tuturor naţiunilor (Matei 28:19-20) şi tuturor creaturilor sau întregii creaţii (Marcu 16:15-16). Aşadar, Dumnezeu trebuie să fi dorit ca oamenii să creadă cel puţin setul P, care este conţinut în mesajul evanghelic. Şi nu doar a dorit ca mesajul să fie predicat tuturor naţiunilor, ci chiar se aştepta ca asta să se întâmple (dupa cum arată versete precum Marcu 13:10, Luca 24:47, Fapte 1:8, 13:47, 28:28). Mai mult, conform Faptelor Apostolilor, Dumnezeu a mers până acolo încât i-a împuternicit pe câţiva apostoli să efectueze minuni, ceea ce ar fi ajutat la convingerea ascultătorilor de adevărul mesajului. Din moment ce minunile sunt lucrări ale lui Dumnezeu, putem spune că, în fapt, Dumnezeu însuşi începea indirect să creeze situaţia S. Deci a-i face pe oameni să creadă cel puţin setul P trebuie să fi fost o prioritate înaltă pentru el. Aceasta este o dovadă foarte puternică că premisa (A2) a AN este adevărată. Argumentul (4). Un al patrulea argument se referă la misiunile lui Iisus din Nazaret şi Ioan Botezatorul. Conform Ioan 18:37, Iisus a declarat: "Eu spre aceasta M-am nascut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr;". După cât se poate presupune, adevărul la care se face referire aici include setul P ca pe o componentă importantă. Urmează că o parte importantă a misiunii lui Iisus era să aducă mărturie despre adevărul unui mesaj care include setul P. Şi, conform Sf. Pavel, Dumnezeu era cel care lucra prin Hristos pentru ca să împace lumea cu sine însuşi (II Corinteni 5:19). Aşadar, Dumnezeu trebuie că doreşte ca oamenii să creadă mesajul şi nu doar localnicii cărora Iisus le vorbea direct, ci oamenii din toată lumea. Acesta poate fi dedusă din capitolul precedent, în care Iisus indica faptul că îşi trimisese discipolii în lume (Ioan 17:18) şi că scopul era să facă lumea conştientă de mesajul evanghelic. În rugăciunea către Tatal lui, el spunea "şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă ca Tu M-ai trimis" (versetul 21) şi "ca ei să fie desavârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis" (versetul 23). Aşadar, din moment ce Dumnezeu doreşte ca fiul său să aducă mărturie despre adevărul unui mesaj care conţine setul P şi doreşte ca acesta să fie cunoscut în toata lumea, premisa (A2) a AN trebuie să fie adevărată. Ca punct subsidiar al acestui argument, misiunea lui Ioan Botezătorul este de asemenea relevantă. Se spune în Ioan 1:6-7: "Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să marturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.". Se înţelege că măcar o parte din obiectul credinţei la care se face referire aici este setul P. Aceasta, deci, sprijină mai departe afirmaţia că Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să creadă setul P. Argumentul (5). Conform Sf. Pavel, Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină." (I Timotei 2:4). Ca şi în cazul Argumentului (4), se poate demonstra satisfăcător că "adevărul" la care se face referire aici include setul P. Cu certitudine, creştinismul interpretează astfel. Şi, astfel interpretat, versetul spune cititorului în mod foarte direct că Dumnezeu doreşte (printre altele) ca toţi oamenii să ajungă să creadă setul P. El trebuie, deci, că-şi doreşte cel puţin situaţia S. Deci inferenţa de la acel verset la adevărul premisei (A2) a AN este foarte directă! Argumentul (6). Următorul argument pentru (A2) este mai controversat. Una dintre premisele sale este afirmatia, conforma Bibliei, ca Dumnezeu doreste ca toţi oamenii să fie mântuiti. Exista într-adevar versete, precum cel citat în Argumentul (5), mai sus, care fie o afirma direct, fie indica în acea directie. Dar pentru ca oamenii să fie mântuiti, ei trebuie să creada în Dumnezeu şi în fiul sau. Dar a crede în Dumnezeu şi în fiul sau ar include credinta în setul P. Asadar, Dumnezeu trebuie ca vrea ca oamenii să creada cel putin setul P. Cei care nu o fac sunt damnati. Urmeaza ca (A2) trebuie să fie adevărata. Exista două obiectii principale pentru acest argument. Una dintre ele, ridicata uneori de calvinisti, este ca unele versete din Biblie indica faptul ca Dumnezeu nu doreste ca toţi oamenii să fie mântuiti. Cealalta, ridicata uneori de inclusivisti, este ca Biblia nu este foarte clara referitor la cerintele pentru mântuire şi ca unele versete sugereaza ca ar fi suficient comportamentul caritabil, în care caz credinta în setul P nu ar fi, la urma urmei, o conditie necesara. Se pare, atunci, ca premisele acestui ultim argument pentru (A2) lasa un oarecare loc pentru îndoiala. În apararea Argumentului (6), s-ar putea semnala ca expertii biblici nu sunt de acord asupra modului de interpretare al presupuselor versete contrare şi unele dintre interpretarile lor favorizeaza argumentul. Mai mult, majoritatea crestinilor sprijina acele interpretari care favorizeaza Argumentul (6). Ei resping ideea calvinista (a "dublei predestinari") ca Dumnezeu a preselectat unii oameni pentru mântuire şi pe ceilalti pentru damnare. Dimpotriva, ei îl vad pe Dumnezeu ca pe o fiinta iubitoare şi miloasa care doreste ca toţi să fie mântuiti, cel putin în sensul minim de a avea aceasta printre dorinţele sale. Dupa cum spunea John Hick, ideea calvinista ca Dumnezeu ar fi creat fiinte pentru care nu doreste accesul la mântuire este "diametral contradictoriu cu spiritul dominant al evangheliilor.". În plus, cei mai multi crestini sunt exclusivisti şi accepta doctrina conform careia credinta în Dumnezeu şi în fiul sau, şi deci în setul P, este o cerinta absoluta pentru mântuire. Concluzia mea în aceasta problema este ca, chiar dacă exista alte interpretari ale versetelor citate mai sus, cei mai multi crestini ar accepta premisele Argumentului (6). Aceasta, atunci, permite argumentului să furnizeze mai mult sprijin biblic premisei (A2) a AN. Recunosc, totusi, ca Argumentul (6) ramâne controversat. Cu toate acestea, trebuie să observam ca chiar dacă acest argument particular ar fi respins, alte argumente furnizeaza sprijin solid pentru premisa (A2). Cu sau fără Argumentul (6), (A2), precum premisa (A1) a AN, primeste sprijin excelent din Biblie. Argumentul (7). În final, doresc să înaintez un argument pentru premisa (A2) a AN, care nu face referire la Biblie. Aproape toţi teistii, cel putin în Statele Unite, îl vad pe Dumnezeu ca pe o fiinta care iubeste umanitatea şi care doreste ca aceasta iubire să fie reciproca. Deci Dumnezeu, conceput în acest mod, trebuie ca doreste ca oamenii să fie constienti ca el exista şi ca, din iubire pentru umanitate, el a oferit oamenilor sansa unei vieti de apoi, fericite. Ar fi în beneficiul oamenilor să fie constienti de toate acestea, deoarece le-ar oferi liniste şi speranta pentru viitor. Din moment ce Dumnezeu iubeste oamenii, el trebuie ca doreste ca ei să obtina un astfel de beneficiu. De asemenea, constiinta adevărului setului P i-ar ajuta pe oameni sa-l iubeasca la rândul lor pe Dumnezeu, înca un lucru pe care Dumnezeu îl doreste. Urmeaza ca el trebuie ca doreste ca ei să aibă o astfel de constiinta, ceea ce face premisa (A2) a AN adevărata.
mulexi Posted March 31, 2010 Author Posted March 31, 2010 Nu a citit nimeni nici macar primele randuri?
blk Posted March 31, 2010 Posted March 31, 2010 1. Oamenii inteligenti care ar intelege ce ai scris deja stiu ca nu exista Dumnezeu2. Oamenii care au trecut de varsta de 5 ani si inca au un prieten imaginar oricum o sa aiba o migrena numai cand vad ceva mai lung de 2-3 frazeThe point being.. e inutil sa te certi cu oamenii religiosi.
ive Posted March 31, 2010 Posted March 31, 2010 1. Oamenii inteligenti care ar intelege ce ai scris deja stiu ca nu exista Dumnezeu2. Oamenii care au trecut de varsta de 5 ani si inca au un prieten imaginar oricum o sa aiba o migrena numai cand vad ceva mai lung de 2-3 frazeThe point being.. e inutil sa te certi cu oamenii religiosi.Prima parte .. cu nu exista Dumnezeu ... esti un sustinator al teoriei lui Darwin ? :tiphat:
mulexi Posted March 31, 2010 Author Posted March 31, 2010 Cateva citate (Isaac Asimov) :Creaţioniştii lasă impresia că o "teorie" e ceva ce-ai născocit după o noapte de beţie.Citită cum trebuie, Biblia însăşi este cel mai puternic motiv pentru ateism ce ar putea fi conceput.Fundamentaliştii neagă că evoluţia ar fi avut loc; ei neagă că pământul şi universul ca întreg ar fi mai vechi de câteva mii de ani şi aşa mai departe. Există dovezi ştiinţifice ample că fundamentaliştii greşesc în aceste probleme şi că noţiunile lor de cosmogonie au cam tot atâta bază factuală cât Zâna Măseluţă.
Denisutz Posted March 31, 2010 Posted March 31, 2010 Aici parca presimt ca iara veti incepe sa va certati pe cele 2 teorii , teoria Bibliei si Darwin.
spauny Posted March 31, 2010 Posted March 31, 2010 1. Oamenii inteligenti care ar intelege ce ai scris deja stiu ca nu exista Dumnezeu2. Oamenii care au trecut de varsta de 5 ani si inca au un prieten imaginar oricum o sa aiba o migrena numai cand vad ceva mai lung de 2-3 frazeThe point being.. e inutil sa te certi cu oamenii religiosi.inseamna ca nu esti inteligent. De ce scrii Dumnezeu cu D ? Iti zic eu din respect :) (respect provenit din frica, frica de Dumnezeu)daca credeai ca nu exista scriai cu d pentru ca nu poti sa ai respect pt ceva ce nu exista.Eu unul cred ca exista Dumnezeu, iar in legatura cu inteligenta mea nu esti u in masura sau altcineva de pe forum sa o masoare sau sa o confirme, atata timp cat nu ma cunoasteti.
pizza200 Posted March 31, 2010 Posted March 31, 2010 ...deci Dumnezeu vrea sa stim macar setul P ? :D
mulexi Posted March 31, 2010 Author Posted March 31, 2010 spauny te-ai gandit ca poate a scris asa din greseala?Ii zici tu de ce?Ti-a zis dumnezeu(cu d mic) ce gandeste el?
blk Posted March 31, 2010 Posted March 31, 2010 inseamna ca nu esti inteligent. De ce scrii Dumnezeu cu D ? Iti zic eu din respect :) (respect provenit din frica, frica de Dumnezeu)daca credeai ca nu exista scriai cu d pentru ca nu poti sa ai respect pt ceva ce nu exista.Eu unul cred ca exista Dumnezeu, iar in legatura cu inteligenta mea nu esti u in masura sau altcineva de pe forum sa o masoare sau sa o confirme, atata timp cat nu ma cunoasteti.Sa stii ca eu scriu si Mos Craciun tot cu majuscule daca te incalzeste cu ceva.
mulexi Posted March 31, 2010 Author Posted March 31, 2010 Aici parca presimt ca iara veti incepe sa va certati pe cele 2 teorii , teoria Bibliei si Darwin.Teoria bibliei?Sa repet citatul : Creaţioniştii lasă impresia că o "teorie" e ceva ce-ai născocit după o noapte de beţie. Sa discutam despre 1. Formularea argumentelor.. ce parere aveti?ilogic nu?:DMajoritatea care au facut logica la scoala(si au stat la ore) vor intelege cate ceva..:D
spauny Posted March 31, 2010 Posted March 31, 2010 spauny te-ai gandit ca poate a scris asa din greseala?Ii zici tu de ce?Ti-a zis dumnezeu(cu d mic) ce gandeste el? cum sa scrii din greseala cu D ? scria din greseala cu d. in nici un caz cu D. iti zic eu de ce a scris, ori din respect, ori pt ca asa a vazut la toti iar asta inseamna ca e usor de manipulat, deci tot nu e baiat destept.
mulexi Posted March 31, 2010 Author Posted March 31, 2010 In fine e clar ca ati inteles cam tot din ce am postat :-j.Duceti-va pe youtube si cautati pavel codrut.Uitati-va la tot ce gasiti .Nu minte cu nimic,puteti sa verificati.Nu nu cred tot ce zice ala(nu cred in d-zeu)
blk Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 cum sa scrii din greseala cu D ? scria din greseala cu d. in nici un caz cu D. iti zic eu de ce a scris, ori din respect, ori pt ca asa a vazut la toti iar asta inseamna ca e usor de manipulat, deci tot nu e baiat destept. Tu esti normal la cap? Faptul ca scriu corect gramatical inseamna ca mi-e frica de Dumnezeu? Nah, Dumnezeu, Mos Craciun, Easter Bunny, Zana Maseluta. Daca tu crezi ca eu dau 2 bani pe d-zeu (vezi ca am mai scris asa si prin alte posturi) atunci te inseli amarnic. Chiar daca ar exista, dupa ce as muri m-as duce la el si i-as zice "nu vreau sa cred in tine!".
Phyxyon Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Nu-l uita pe Moş Nicolae , că-ţi aduce o vergeluţă în ghete .... Nu a citit nimeni nici macar primele randuri? That wall of text is too menacing to even look at it , let alone read it . Nu trebuie un roman cu 3000 de pagini şi 10.000 de demonstraţii ca să-mi dau seama că Dumnezeul creştin nu există . Că exista o forţa superioară nouă asta e foarte probabil însă nu locuieşte pe norişori .
Ioana Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Au mai fost topice de genu care au sfarsit fiind inchise din cauza certurilor,presimt ca si acesta va sfarsi la fel.
Guest erifeek Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Au mai fost topice de genu care au sfarsit fiind inchise din cauza certurilor,presimt ca si acesta va sfarsi la fel.Pentru ca religia e cel mai mare motiv de cearta :( :( :(
Denisutz Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Poate unii au respect fata de Dumnezeu , chiar daca-i scriu numele corect , cu D mare.
LuckyShot Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Au mai fost topice topicuri de genu care au sfarsit fiind inchise din cauza certurilor,presimt ca si acesta va sfarsi la fel.Pentru ca religia e cel mai mare motiv de cearta :( :( :(de razboi e mai nimerit.Poate unii au respect fata de Dumnezeu , chiar daca-i scriu numele corect , cu D mare.ce inteles are ce-ai spus tu?
RightWing Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Nu-l uita pe Moş Nicolae , că-ţi aduce o vergeluţă în ghete .... Că exista o forţa superioară nouă asta e foarte probabil însă nu locuieşte pe norişori .Yea, sunt sigur ca exista o forta superioara.Prefer sa cred ca in zeii stramosilor mei europeni,albi. Stiati ca dacii au traditii asemanatoare cu anglo saxonii si nu numai?Cand deceda o persoana la daci, aceea persoana era incinerata si toata lumea se bucura, paetreceau, se simnteau bine pentru ca aceea persoana se duce intr-o lume mai buna. La fel si anglo saxonii, cand le murea o persoana draga,petreceau si se simteau bine, incinerand mortu si dandu-i drumul pe mare. Odin in limba lor vine Zamolxis in limba noastra , sunt destule asemanari cunoasteri etc, cum e si cu Zeus de la greci sau romani sau Dagda de la celticiSunt destule carti si articole care demonstreaza adevarulAr fi multe de spus despre PRIMELE "RELIGII" ale arienilor (albilor europeni) care par mai plauzibile de cat crestinismul sau islamul: 2 religii scarboase, unde baga mortu in groapa dupa ce moare sa-l manance viermii! Unde trebuie sa sacrifici animale in numele lui joshua (isus) pe numele lui cel adevarat sau muhamed, violatorul de fetite!Va spun eu, crestinismul este o religie violenta, In biblie scrie ( Cine nu este cu mine este impotriva mea) singura deosebire este ca albii europeni au fost mult mai inteligenti si nu au dat in cap la nimeni in numele la ceva ce nu exista. Spre deosebire de arabi care sunt foarte inapoiati si omoara in numele islamului si chair daca nu ar fi existat islamul, tot ar fi gasit motive pentru a omora pe cineva!
Guest erifeek Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Am decodor in cap aici , de productie franceza sau engleza aaa.. bbc , londra
mulexi Posted April 1, 2010 Author Posted April 1, 2010 Poate unii au respect fata de Dumnezeu , chiar daca-i scriu numele corect , cu D mare. Sicer acum ai postat de 3 ori in topicul asta numai crestono-shit,daca tu crezi ca dupa ce ai citit ce am scris,daca scri DumNeZeu Cu litera mArE tine de respect atunci e grav. Uite ceva care nu necesita un creier faorte dezvoltat: In biblie scrie " cine nu e cu mine e impotriva mea" . Uitati- va pana la sfarsit : http://www.youtube.com/watch?v=UxonEdmcRTA...feature=related sau daca nu aveti rabdare va scriu eu esentialul : Romania 0.1 % atei(din intreaga populatie)
Phyxyon Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Yea, sunt sigur ca exista o forta superioara.Prefer sa cred ca in zeii stramosilor mei europeni,albi. Stiati ca dacii au traditii asemanatoare cu anglo saxonii si nu numai?Cand deceda o persoana la daci, aceea persoana era incinerata si toata lumea se bucura, paetreceau, se simnteau bine pentru ca aceea persoana se duce intr-o lume mai buna. La fel si anglo saxonii, cand le murea o persoana draga,petreceau si se simteau bine, incinerand mortu si dandu-i drumul pe mare. Odin in limba lor vine Zamolxis in limba noastra , sunt destule asemanari cunoasteri etc, cum e si cu Zeus de la greci sau romani sau Dagda de la celticiSunt destule carti si articole care demonstreaza adevarulAr fi multe de spus despre PRIMELE "RELIGII" ale arienilor (albilor europeni) care par mai plauzibile de cat crestinismul sau islamul: 2 religii scarboase, unde baga mortu in groapa dupa ce moare sa-l manance viermii! Unde trebuie sa sacrifici animale in numele lui joshua (isus) pe numele lui cel adevarat sau muhamed, violatorul de fetite!Va spun eu, crestinismul este o religie violenta, In biblie scrie ( Cine nu este cu mine este impotriva mea) singura deosebire este ca albii europeni au fost mult mai inteligenti si nu au dat in cap la nimeni in numele la ceva ce nu exista. Spre deosebire de arabi care sunt foarte inapoiati si omoara in numele islamului si chair daca nu ar fi existat islamul, tot ar fi gasit motive pentru a omora pe cineva! Nu e nici chiar aşa . Când îţi moare cineva drag numai de dansuri şi cântări nu mai ai chef . Şi asta nu din cauza religiei ci fiindcă aşa te simţi tu . Când am zis o forţa superioară nu m-am gândit la nici o religie . Religiile mi se par stupide toate , din orice punct de vedere le-ai privi . Toate au câte o deitate pe norişor . Cred şi sper că totuşi am mai evoluat de acum 2000-3000 de ani şi putem da o altă interpretare vechilor texte , pe care cei mai mulţi le venerează însă fără a mai gândi ce înseamnă ele . Am explicat asta de vreo 10 ori , numai pe forumul ăsta , mi-e prea lene să o mai fac şi a 11-a oară . Nu ma interesează cine a violat pe cine , cine a sacrificat pe cine sau cine ştie ce a mai făcut xulescu . Astea sunt lucruri de trecut şi noi trebuie să privim spre viitor . La vremea aia atât îi ducea pe ăia mintea însă noi având pretenţia că suntem oameni civilizaţi trebuie să ne comportăm ca atare . Aproape toate religiile sunt violente şi încurajează violenţa . Nici cele nordice nu fac excepţie . Cea mai paşnică religie momentan îmi pare a fi şintoismul .
RightWing Posted April 1, 2010 Posted April 1, 2010 Nu e nici chiar aşa . Când îţi moare cineva drag numai de dansuri şi cântări nu mai ai chef . Şi asta nu din cauza religiei ci fiindcă aşa te simţi tu . Când am zis o forţa superioară nu m-am gândit la nici o religie . Religiile mi se par stupide toate , din orice punct de vedere le-ai privi . Toate au câte o deitate pe norişor . Cred şi sper că totuşi am mai evoluat de acum 2000-3000 de ani şi putem da o altă interpretare vechilor texte , pe care cei mai mulţi le venerează însă fără a mai gândi ce înseamnă ele . Am explicat asta de vreo 10 ori , numai pe forumul ăsta , mi-e prea lene să o mai fac şi a 11-a oară . Nu ma interesează cine a violat pe cine , cine a sacrificat pe cine sau cine ştie ce a mai făcut xulescu . Astea sunt lucruri de trecut şi noi trebuie să privim spre viitor . La vremea aia atât îi ducea pe ăia mintea însă noi având pretenţia că suntem oameni civilizaţi trebuie să ne comportăm ca atare . Aproape toate religiile sunt violente şi încurajează violenţa . Nici cele nordice nu fac excepţie . Cea mai paşnică religie momentan îmi pare a fi şintoismul .Nu religie e violenta, omul e violent iar religia este scrisa de OAMENI! Ofc ca si religiile nordice erau violente avand in vedere ca mai toti zeii erau RAZBOINICI, dar nu aici am vrut sa ajung, doar o comparatie intre "religia" stramosilor nostri si religia unor evrei care au copiat foarte multe elemente de la paganii europeni, cum ar fi crucea spre exemplu.Una e sa crezi in Dumnezeu si alta e sa crezi in religii, mai ales made in Israel!Cat despre dansatul la inmormantari e adevarat, dacii chiar aveau puterea sa faca asta, sa-i fi slabit crestinismul?Promit sa citesc mai mult despre religia stramosilor mei!