Jump to content
LeX LuTHoR

Cine va stăpâni Luna va controla Pământul

Recommended Posts

Rivalitatea ruso-americană pentru cucerirea spaţiului extraatmosferic s-a transformat într-o competiţie dură între mai multe state. Dumitru Prunariu vorbeşte despre interesele din lumea interplanetară.

IPB Image

Dumitru Prunariu, cosmonaut, doctor în inginerie aerospaţială

Un soldat TR de la Bacău a ajuns să zboare în spaţiul cosmic mânat de dorinţa de a scăpa din unitate pentru a-şi face un control medical la Bucureşti. Dumitru Prunariu a rămas până în ziua de azi singurul cosmonaut român. S-a pregătit trei ani în cadrul programului sovietic Intercosmos pentru un zbor care avea să dureze opt zile pe orbită, în mai 1981.

Membru al Comitetului ONU pentru Utilizarea Paşnică a Spaţiului Cosmic, este specialist în domeniul politicii spaţiului extraatmosferic, unde competiţia dintre marile puteri este la fel de acerbă ca şi pe Pământ.

A m plecat să fac stagiul militar de şase luni la Bacău şi în perioada aceea un comandant a anunţat că face selecţionări pentru programul spaţial. Toţi ne-am mirat, ne-am uitat ce-o fi aia, cum o fi, şi ne-au oferit câteva avantaje de moment pentru cei care eventual ar fi dorit să facă o vizită medicală completă. Ne-au dus la Bucureşti cu avionul, am fost 17 care am plecat din unitate”, îşi aduce aminte Prunariu. Aventura sa spaţială a fost răsplătită de regimul comunist cu o primă reprezentând trei salarii de ofiţer.

A primit titlurile de erou al Uniunii Sovietice şi al României. După numeroase încercări, a reuşit să obţină repartiţie pentru apartamentul în care stă şi acum, într-un bloc pentru şefii armatei din vremea lui Nicolae Ceauşescu. Apartamentul fusese iniţial ocupat de Vasile Milea, ministrul care avea să moară la 22 decembrie 1989.

De la zborul lui Prunariu au trecut 28 de ani. Nici un alt român nu a mai ajuns în spaţiul extraatmosferic. Şi nici nu se mai întrevede vreo posibilitate. Lumea s-a schimbat şi pentru cosmonauţi. Rivalitatea ruso-americană din timpul războiului rece, rivalitate care a alimentat şi cursa pentru cucerirea Lunii, a căpătat alte dimensiuni.

Spaţiul circumterestru este râvnit de mulţi pentru obiective strategice, militare şi nu în ultimul rând economice. Sistemele de navigaţie prin satelit de tipul GPS au devenit produse comerciale extrem de profitabile. Cu siguranţă omul se va îndrepta din nou spre Lună. Dar marile puteri sunt din ce în ce mai conştiente că au nevoie de reguli internaţionale în această competiţie pentru spaţiul interplanetar. Dumitru Prunariu este unul dintre cei care se ocupă cu aşa ceva.

Fostul cosmonaut colaborează în prezent şi cu ruşii, şi cu americanii în cadrul comisiilor internaţionale care încearcă să găsească reguli pentru folosirea spaţiului extraatmosferic.

?Nu numai americanii şi ruşii se interesează de cosmos. Mai sunt chinezii, japonezii... Există deja un aparat japonez care face investigaţii profunde asupra Lunii. Avem acum o competiţie pentru Lună. Bineînţeles că este şi un aspect geopolitic.

În doctrina militară a Statelor Unite şi în studiile pe care le fac diverse instituţii şi care sunt propuse Congresului American este vizată Luna ca obiectiv strategic. Există următoarea concepţie: cine cucereşte marea deţine controlul şi asupra uscatului, cine ţine controlul atmosferei are control şi asupra apei şi pământului, cine are control asupra spaţiului cosmic are control asupra întregului glob terestru, iar cine are control asupra Lunii deţine şi controlul circumterestru, cu tot ce se învârte, sateliţii din jurul Pământului. Luna este spaţiu internaţional, oricine are dreptul să ajungă acolo”.

IPB Image

Prunariu şi colegul său, cosmonautul sovietic Leonid Popov,

îşi trec numele pe capsula cu care s-au întors pe Pământ

Vorbim despre problemele politice ale stăpânirii Lunii. Pare uşor, discutând de pe canapea. Alături, macheta rachetei Soiuz ne readuce cu picioarele pe pământ. ?Cât de frică v-a fost?” ?Nu ţi-e frică, pentru că în momentul în care ai acceptat să participi la un astfel de program, treci prin atât de multe antrenamente, inclusiv pe mare, paraşutism, zboruri cu avionul, acrobaţie, încât simţi că psihicul tău devine mai stabil, mai puternic.”

Teste pentru cosmonauţi

I.M.I: Ce tip de oameni căutau sovieticii ?

Stabili psihic, rezistenţi la stres, cu viteză de calcul şi de reacţie. Nu s-a pus problema culturii tehnice, fiind toţi ingineri.

O.N.: Teste de inteligenţă v-au dat?

Da. În finală au rămas cei cu un IQ destul de mare.

I.M.I.: Cât aţi avut?

Nu mai ştiu exact, cam 120-130. Mi l-am refăcut acum doi ani şi era 120.

O.N.: Vă mai vedeţi cu cosmonauţii ruşi?

Da, avem o asociaţie a exploratorilor spaţiului cosmic. Suntem 370 de membri din 33 de ţări. Am fost unul dintre membrii fondatori, în 1985.

Devierea asteroidului Apophis, o problemă geopolitică

Ovidiu Nahoi: Faceţi parte din echipa care studiază posibilul impact al unui asteroid uriaş cu planeta noastră, eveniment prevăzut pentru anul 2029. Există ceva progrese?

Tehnologic, progresele sunt foarte mici. Din punctul de vedere al capacităţii de detectare, de calcul al orbitei, sunt semnificative. Există programe ştiinţifice ale diferitelor guverne. Cel mai puternic este cel al NASA. În schimb, NASA, fiind agenţie naţională, are şi ea nişte orientări politice.

Ion M.Ioniţă: Vine asteroidul, ce legătură are cu politica?

Are. În cazul asteroidului Apophis, ştim că planul orbitei lui va intersecta planul orbitei Pământului separând o felie care trece cam din Siberia spre Oceanul Pacific, America Centrală şi se opreşte undeva în Atlantic, aproape de coastele Africii.

Acesta e coridorul de risc al lui Apophis. Îl poţi devia, trimiţând o navă cosmică, cu ani înainte, care să stea în preajma asteroidului şi să-l devieze prin forţa gravitaţională. Şi atunci, în ce parte faci devierea? Dacă o singură naţiune ia decizia, va evita riscul în zona în care se găseşte ea.

La bordul laboratorului spaţial Saliut-6

O.N.: Şi de ce nu se ia o decizie internaţională?

În primul rând, nu există încă organismul care să poată lua o decizie. Acum există proiecte ale NASA, dar şi o mişcare internaţională ştiinţifică ce caută să îmbrace această problemă în aspecte mult mai globale decât o face NASA.

O.N.: Ce s-ar putea întâmpla în caz de impact?

De exemplu, un asteroid de 45 de metri, cum a fost acum 101 ani cel din Tungusk, a intrat în atmosferă cam cu 30 de kilometri pe secundă. Glonţul merge cu un kilometru pe secundă. Datorită frecării cu aerul şi încălzirii excesive a explodat la circa 7-10 km altitudine. Unda de şoc a distrus 2.000 de kilometri pătraţi de pădure. Iar Apophis are aproximativ 350 de metri în diametru.

I.M.I.: E mare probabilitatea să lovească Pământul?

Este totuşi mică. Se consideră că va trece undeva pe la 40-45.000 de kilometri de Pământ.

O.N.: Asta e mult, e puţin?

Este totuşi foarte puţin.

Amintirile ca ambasador în Rusia

Cu doi ani înainte să fiu trimis ambasador la Moscova, ambasadorul de atunci Diaconu a declarat public că a venit să rezolve nişte probleme istorice, inclusiv pe cea a tezaurului. Dar asta era tabu în Rusia! Şi în acel moment i s-au închis toate porţile.

Eu îi aveam acolo pe foştii mei colegi cosmonauţi şi pe unii jurnalişti care scriseseră despre mine în perioada misiunii spaţiale şi care ajunseseră să conducă anumite departamente în Federaţia Rusă. Nu ştiu cât s-a înţeles la noi, dar fără unda verde politică dată de preşedintele de la Kremlin nu se face nicio mare afacere cu Rusia.

Am avut discuţii pozitive despre Transnistria. Sigur, îmi dădeau informaţiile pe care le doreau ei, dar la o masă de protocol îşi mai dezlegau limbile. La un moment dat, ruşii ne-au transmis efectiv că vor avea discuţii cu partea română, care nu era inclusă în formula de negocieri. Ulterior, Rusia ar fi fost dispusă să susţină implicarea României sub o anumită formă în negocieri. Acesta ar fi fost drumul, dacă totul s-ar fi desfăşurat discret. Din păcate, în 2005, după ce am fost retras de la post, s-a făcut publică de către partea română această posibilitate. Şi totul a căzut.

Independenţa spaţială a Europei

Ovidiu Nahoi: Mult timp, cucerirea spaţiului a fost o competiţie între Statele Unite şi URSS. Acum, care este geopolitica spaţiului?

În 1992, preşedintele Bush senior şi fostul preşedinte rus Elţîn au semnat un acord de cooperare. Multe firme americane au devenit societăţi mixte cu firme ruseşti de sateliţi, de rachete. Ruşii asigurau construcţia, iar americanii aveau finanţarea şi vânzarea. Acum, India şi China se afirmă puternic în spaţiu, la fel şi Japonia.

Uniunea Europeană unde stă?

În primul rând, Europa doreşte să devină independentă. Fiindcă în multe programe spaţiale a depins de Statele Unite, inclusiv în domeniul informaţiilor militare obţinute din spaţiu. Iar când interesele nu mai sunt 100% aceleaşi, nu poţi să obţii la timpul oportun informaţiile de care ai nevoie pentru a lua decizia la nivel european. Poţi, de exemplu, să nu ai posibilitatea să utilizezi sistemele de poziţionare globală care ţin de armata americană. Să nu uităm că GPS este un sistem militar, deşi utilizat şi în regim civil. Iar programul a fost făcut în aşa fel încât, în anumite zone, semnalul să poată fi distorsionat, iar corpuri considerate drept

inamice ale intereselor Statelor Unite să poată fi deviate dacă folosesc GPS-ul. Anul trecut însă, preşedintele Bush a declarat oficial că nu-l mai distorsionează. Europa lucrează acum la propriul sistem, mai performant decât sistemul GPS, prin programul Galileo, un program civil finanţat din bani europeni.

Eu reprezint România la Bruxelles pe linia programului Galileo. Europa a încheiat acorduri de cooperare cu mai multe ţări pentru programul Galileo, inclusiv cu China sau cu Israelul. După multe negocieri, sistemul va fi combatibil cu GPS-ul american. Ruşii au anunţat că programul lor, Glonass, pe care-l îmbunătăţesc acum rapid, va deveni un program public.

Antrenamentul a fost similar cu cel al trupelor speciale

Şi China?

China s-a asociat la Galileo. După aceasta, China a anunţat că va construi propriul sistem, Compass. Iar un oficial chinez a declarat că scopul de a participa la programul Galileo a fost accesul la tehnologie pentru sistemul lor. Tipic pentru ei.

Ghid de politică spaţială

1 Propaganda spaţială. ?Aventura lunară din 1969 a avut şi un scop de imagine. Prestigiul Americii era puternic şifonat din cauza Vietnamului. Şi au venit cu un program de impact, între 1969 şi 1972. Pentru prima dată au reuşit să o ia înaintea ruşilor. Ruşii au lansat primul satelit în 1957, primul om în spaţiu, Gagarin, în 1961. După aceea, americanii au lansat doi astronauţi care au făcut zboruri suborbitale, apoi a fost trimis în spaţiu John Glenn. Când America era într-o situaţie delicată, cu scandalul Clinton-Lewinsky, l-a lansat din nou pe John Glenn, la 77 de ani. A fost un record şi au arătat imaginea unei Americi puternice”.

2 Redescoperirea Lunii. Suntem într-un moment de redescoperire a Lunii. Nu numai americanii, dar şi chinezii, şi japonezii vor să ajungă acolo. Există deja un aparat japonez pe orbita Lunii care face investigaţii profunde. Chinezii anunţă un program de trimitere a omului pe Lună. Şi americanii anunţă un asemenea program, cu noile vehicule spaţiale americane.

3 ?Proprietarii“ Lunii. Luna este spaţiu internaţional, oricine are dreptul să ajungă acolo. Nu are nimeni dreptul să ducă echipament militar, dar aici există nişte portiţe, aşa cum există şi în plasarea pe orbită a sateliţilor militari. În acel tratat al spaţiului cosmic se spune că trebuie păstrat pentru utilizări exclusive în scopuri paşnice. Numai că sateliţii de observaţie, de telecomunicaţie şi cei meteorologici, toţi sunt militari. Ei nu atacă, dar furnizează informaţii. Dacă plasezi un satelit care începe să distrugă spaţiul cosmic cu laser şi cu particule, atunci se schimbă situaţia.

4 ?Ecologie“ spaţială. Anul trecut, chinezii au distrus cu arme laser un satelit de-al lor, abandonat. La ONU s-a luat atitudine imediat. Comitetul ONU pentru Utilizarea Paşnică a Spaţiului Extraatmosferic, al cărui preşedinte sunt, nu abordează problemele militare şi, atunci, singura portiţă pentru sancţionarea Chinei a fost producerea de deşeuri cosmice. Problemele militare în spaţiul cosmic se discută în Comisia pentru dezarmare de la Geneva şi în Consiliul de securitate de la New York.

sursa : adevarul.ro

Link to comment

Mda :)) a fost ceva de citit...eu cred ca va controla America...mai mult ca sigur :)

eu zic ca s-ar putea sa te inseli rau de tot.. in primul rand cu siguranta japonia are o tehnologie mult mai avansata decat ambele, si sincer sa fiu nu prea ii vad pe japonezi de partea sua :(

Link to comment

eu zic ca s-ar putea sa te inseli rau de tot.. in primul rand cu siguranta japonia are o tehnologie mult mai avansata decat ambele, si sincer sa fiu nu prea ii vad pe japonezi de partea sua :(

Japonezii au fost întotdeauna înaintea americanilor , tot ei veneau cu câte o invenţie mai nouă . :D

Ar fi mişto să putem trăii pe Lună . :>

Link to comment

Japonezii au fost întotdeauna înaintea americanilor , tot ei veneau cu câte o invenţie mai nouă . :D

Ar fi mişto să putem trăii pe Lună . :>

pe clan armat si al tehnologiei rusii sunt cu mult inainte americanilor.. vazusem acum vreun an pe discovery cum un dispozitiv de spionaj montat de rus prin alaska in 70 a fost detectat de americani abia prin 2000-2001 ... cred ca spune multe ;)

si nah! doar gandeste-te: rusia are un venit colosal, ca tara, si totusi rusii (ca populatie) nu au chiar un nivel de viata ridicat. deci nu e clar ca banii aia se duc undeva? eu sunt absolut sigur ca se duc in armata si cercetari..

//daca se face vreo asemenea statie am sa-i pun copilului meu numele pluto nash =))

Link to comment

pe clan armat si al tehnologiei rusii sunt cu mult inainte americanilor.. vazusem acum vreun an pe discovery cum un dispozitiv de spionaj montat de rus prin alaska in 70 a fost detectat de americani abia prin 2000-2001 ... cred ca spune multe ;)

si nah! doar gandeste-te: rusia are un venit colosal, ca tara, si totusi rusii (ca populatie) nu au chiar un nivel de viata ridicat. deci nu e clar ca banii aia se duc undeva? eu sunt absolut sigur ca se duc in armata si cercetari..

//daca se face vreo asemenea statie am sa-i pun copilului meu numele pluto nash =))

Păi da , ştiu ca ruşii au ceva rachete , care suna urât când le lansează . E un dispozitiv destul de vechi (lansatorul ăla) . Şi cică americanii au vrut să facă ceva similar , şi nu le-a ieşit , cerândule ruşilor ceva plan . Nu ştiu exact cum a fost . Oricum , ruşii au cele mai bune arme , parcă ei au făcut şi AK47 . :D

Link to comment

Rusia sau Japonia. Rusia datorita capacitatii ei militare superioara a orice exista acum in lume. Japonia, fiind acum poate prima putere mondiala, datorita tehnologitatii de care dispune. America dupa cum am considerat-o intotdeauna e o natiune de oameni grasi, care s-au folosit de savanti rusi si germani fugiti din cauza WW2. Si acum au aceeasi politica coopteaza genii de peste tot, romani, germani, israelieni etc.

Link to comment

Stati linistiti ca nimeni ( din popor ) nu stie cine e numarul unu in tehnologie etc... In general toate astea sunt tinute foarte ascunse , Japonia a mediatizat foarte mult inventiile lor insa imi este teama cand o sa descoperim ce ascund americanii in zona 51

Link to comment
  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...