De la ?Piticot” la PlayStation

[Luci]

Cine a crescut sarind coarda n-ar da jucariile saracacioase comuniste pe bogatia capitalista.Psihologii spun,totusi, ca e mai bine acum, cand copii au de unde alege

Nici animăluţele din pluş nu mai sunt ce erau. Acum, văcuţele, iepuraşii, ursuleţii sau broscuţele blănoase au un ?echivalent” virtual, pe care copiii îl pot plimba, îmbrăca, îl pot duce la cumpărături folosind bani care au valoare doar pe net.

Lumea jucăriilor din pluş de pe internet, Webkinz, a fost lansată ieri în România, la Şcoala Centrală din Capitală. ?E foarte simplu. Părintele cumpără un maimuţoi din pluş (39-40 de lei, preţ recomandat), iar odată cu el primeşte şi un cod, cu care copilul se loghează pe Internet, unde poate avea atâtea activităţi. Programul de chat e filtrat, nu pot pătrunde cuvinte licenţioase”, explică Eric Behar, expo-dealer la Webkinz. Aceasta este o alternativă ?paşnică” la jocurile violente de pe computer.

Mihaela şi Barbie

Totuşi, copilăria celor crescuţi cu cheia de gât, coarda în buzunar sau soldăţeii din plastic în ghiozdan pare astăzi, în epoca jocurilor pe calculator, o acuarelă pe care s-a vărsat borcanul cu apă.

Perioada comunistă îşi are farmecul ei, chiar şi aşa, revăzută în poze alb-negru. Tinereţea se păstrează vie în gustul inconfudabil de Cico sau Quick-Cola, de prăjituri cu nume de fete, cumpărate de la patiseria din colţ, de ciocolată cu o consistenţă de rumeguş. Cine s-a jucat cu plastilină, s-a uitat la desene cu Mihaela, Miaunel şi Bălănel, a jucat ?lapte gros” în curtea şcolii şi fotbal pe maidan sau a imitat-o pe Nadia la bătătorul de covoare n-ar schimba pentru nimic în lume acele vremuri nici pe o mie de ?playstation”-uri sau păpuşi Barbie.

Toate poveştile de pe vremea în care ?Nu te supăra frate” era un joc, nu o replică în cartier, pot sta onorabil alături de orice altă întâmplare petrecută în lumea în care poneii de pluş au căpătat senzori de sunet şi atingere, iar roboţeii nu mai sunt făcuţi din pachete de ţigări lipite, ci au senzori vizuali infraroşii pentru evitarea obstacolelor şi detectarea mişcărilor.

Psihologii sunt, totuşi, de altă părere, şi spun că varietatea de acum e în avantajul copiilor, cu condiţia ca părinţii să ştie şi să poată face o selecţie sănătoasă a jucăriilor.

"Să ţesem frumos” şi Elasticul”

Trebuie să vă amintiţi de mingile din cauciuc cu buline care îşi păstrau forma şi după ce se spărgeau, de arcurile Reghin de la magazinele cu articole sportive, păpuşile Sânziana sau Arădeana şi de jocurile ?Să ţesem frumos”, ?Piticot” sau ?Micul gospodar”. Toate ocupă un loc aparte în viaţa celor care şi-au trăit cea mai frumoasă perioadă din viaţă, copilăria, în perioada ceauşistă.

Ajunşi la maturitate, copiilor de atunci le-au rămas acum pozele. Unii şi le-au postat pe site-uri, unde deapănă ?amintiri naive despre perioada roşie”. Un astfel de site e www.latrecut.ro, unde foştii pionieri şi şoimi ai patriei fac schimb de impresii despre o copilărie pe care azi nimeni n-ar mai înţelege-o. ?Da, era mai bine pe vremea aia, tocmai pentru că erau atâtea restricţii şi te bucurai de orice lucru mărunt. În ziua de azi copiii nu mai trăiesc aceleaşi bucurii”, conchide unul dintre vizitatorii site-ului.

Cea mai bună jucărie ? imaginaţia

Imaginaţia micuţilor era pusă la treabă ca să inventeze fel de fel de jucării din obiecte care nu le mai foloseau părinţilor. Un dop de sticlă cu un cui înfipt în capăt, aruncat la ţintă, devenea săgeată într-un joc de darts improvizat. Elasticul din trusa de cusut a mamei era numai bun de sărit în faţa blocului.

Ionuţ îşi aminteşte ziua transformată în sărbătoare, când tatăl lui i-a cumpărat o maşinuţă teleghidată. ?În rest, făceam pocnitori dintr-un tub de spray în care puneam carbit şi îi dădeam foc. Pocnea pentru că se făcea presiune în interior. Puteam să-l folosim de mai multe ori”, îşi aminteşte Ionuţ.

Pe lista distracţiilor mai treceţi şi cornetele de hârtie, care erau suflate printr-o ţeavă din plastic, cu scopul de a anihila adversarul. ?N-o să uit niciodată mingea aia de fotbal, din piele, pe care mi-a adus-o un unchi care lucra la un club”, adaugă Ionuţ.

Jocurile nu erau lipsite de pericole, nici în perioada aceea. Părinţii şi profesorii spuneau că ?lapte gros” putea să provoace fracturi ale coloanei sau că suflatul cornetelor prin ţevile subţiri din plastic puteau să nimerească în ochii altor copiii.

Or fi fost simple îngrijorări părinteşti sau realitate, cert e că nimic din ce făceau copiii în anii ?80 nu se compară cu violenţa din jocurile la modă acum.

De la Captain Planet la Roboquad

Roboţeii erau făcuţi din pachete de ţigări, iar telefoanele se improvizau din două cutii goale de medicamente, legate cu aţă. Pocnitorile se făceau din puţină apă, carbit şi catranul răzuit de pe chibrituri. Amestecate, împrăştiau un miros înnecăcios în jur.

?Carturile” cu rulmenţi, băşica de porc cu boabe de porumb în ea şi codiţa de iepuraş, păstrată de tataie, după ce sacrifica bietul animăluţ. Urmaşul Mihaelei, al lui Miaunel şi Bălănel, Captain Planet i-a făcut pe copiii Revoluţiei să rupă semnul de carte de la coperţile din plastic ca să-şi facă inele de supereroi.

Căluţii din plastic, maşinuţele din tablă, numărătorile cu rândunele în loc de bile aliniate pe sârme, cuburile din lemn, lipiciul Pelican, guma Turbo, muzicuţa chinezească, toate s-au retras în faţa lui Robopet, robotul care imită lătratul, a lui Roboquad, care ere un control regulat al mişcărilor, şi a lui Teddy, ursuleţul cu media player încorporat.

PĂREREA PSIHOLOGULUI

"Important e să-i lăsăm să se joace”

?Este o chestiune de percepţie a valorii. Şi atunci, şi acum, indiferent de jucăriile pe care le aveai, cine voia să-şi dezvolte capacităţile o făcea oricum”, e de părere Marcela Călineci, psihopedagog. ?Acum oportunităţile sunt altele, piaţa e mai dezvoltată. Eu mă bucur că s-a dezvoltat aşa, am o fetiţă de doi ani şi sunt cumva subiectivă. Dar cred că dacă aş fi avut în copilărie atâtea posibilităţi ca acum m-aş fi dezvoltat mai mult. Eu aveam o păpuşă şi atât. Acum există o varietate mare de jucării, însă contează abilitatea părinţilor de a selecta jucăriile”, spune psihologul.

Ea admite că acum există şi o mare varietate de jucării care dezvoltă agresivitatea: ?Dacă vă uitaţi pe rafturile supermarketurilor, sunt o mulţime de jucării care dezvoltă agresivitatea, arme, roboţi, maşini de tot felul. Eu îi cumpăr fetiţei mele păpuşi, dar şi elicoptere, şi maşini, tocmai pentru a o lăsa să aleagă, să-i dezvolt capacitatea de a discerne”, punctează Călineci.

Psihologul insistă asupra ideii că în capacitatea părintelui de a selecta jucăriile stă secretul dezvoltării armonioase a copilului, dar conchide: ?Să nu fiu înţeleasă greşit, dar important e să-i lăsăm să se joace!”.

DUPĂ POSIBILITĂŢI

Arta de a crea jucării din nimic

Fiecare copil a fost inventator al jocurilor şi jucăriilor care i-au făcut copilăria memorabilă. Indiferent de contextul istoric, copiii îşi păstrau ritualurile zburdalnice. ?Ce jucării să avem, că eram în timpul războiului. Jucăriile pe care le făceam noi. Altceva n-aveam. (?) Ne mai jucam un joc cu rotulele de la miel, nu mai ştiu cum îi spuneam, şenghel cred că îi zicea. Ar trebui să-ţi fac un desen ca să-nţelegi. Se curăţau după ce se fierbea carnea şi ne jucam dup-aceea. Puneam jos patru rotule şi una o aruncam în sus. Nu trebuia s-o scapi, iar în timpul ăsta trebuia să întoarcem una de jos şi dacă reuşeam să le întoarcem pe toate la fel câştigam, dacă nu lua altcineva rândul. Era în timpul războiului, jucării nu prea erau. Odată ne-am dus pe râul Taiţa, într-un islaz sau ceaire, cum îi zice, şi-am găsit fel de fel de forme de grenade, dar noi nu ştiam ce sunt şi le-am cules în poala rochiţei. Eram mai multe fete. Le-am luat ca să le aducem acasă. Tati cu lali Cola ne-au văzut, ne-au luat încetişor, ne-au spus să le punem jos şi să ne ducem acasă. Noi le luasem ca forme de pisat piper. Dacă am fi dat într-o piatră ar fi fost dezastru”, îşi aminteşte Zoia Ombaş, în volumul Piua!”, editat de Muzeul Ţăranului Român.

TREND

Fetiţele vor să fie Hannah Montana

Piaţa jucăriilor a evoluat odată cu tehnologia şi a început să galopeze pe piaţă în special după Revoluţie. Bucuria fetiţelor de azi este că se pot juca cu păpuşi cu mai multe ţinute, care cântă. Sau cu ?“laptopul Princess interactiv cu vocea reală a Cenuşăresei”. Băieţeii sunt fericiţi că au la dispoziţie o pistă cu maşini de curse sau chiar o maşinuţă adevărată, cu care se pot plimba pe lângă casă, în aşteptarea vremii când vor conduce un bolid adevărat.

Domnişoricile se dau în vânt după gama ?Hannah Montana”, cu microfon, aparat de împletit codiţe, setul ?Tat2”, pentru tatuaje temporare, sau păpuşa de colecţie Hannah. Răsfăţatele cu vârste sub 15 ani ale secolului al XXI-lea au la dispoziţie pentru distracţie camere digitale pentru copii, set portabil pentru manichiură, set de balet sau bucătărie cu maşină de spălat.

Refrenului prăfuit ?Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor” i-au luat locul avionul biplan cu elice, planorul Sirius 2, şi alte maşinării care merg pe uscat, apă sau prin aer. Seria jucăriilor şi cărţilor Harry Potter face furori în rândul ţâncilor. La toate acestea se adaugă şi jucăriile educative, laboratoare de chimie sau softuri cu jocuri pentru pregătirea orelor de şcoală.

Evz.ro

[Tweety]

buna idee

[jas2jas]

mda , ce vremuri .. acum parintii isi lasa copii la calculator ca sunt mai cuminti si pot face si ei ce vor..

[[IlluSioN]]

mda , ce vremuri .. acum parintii isi lasa copii la calculator ca sunt mai cuminti si pot face si ei ce vor..

sai vezi pe cei ce joaca mu ..

[banditzel]

buna idee

ce idee mah :rofl1: se vede ca nici nu ai citit si vrei sa faci un +1...

ridicol.

io nu am apucat aceste vremuri din pacate

[Random Hero]

articolul acesta m'a facut sa arunc o privire site'ului www.latrecut.ro -> foarte frumos :tiphat:

[Alecswtzu]

Pffai ce vremuri cand ne jucam jocuri dealea pe televizor cu dischete ... :)