Jump to content
LeX LuTHoR

Top 5 iluzii spaţiale: de la faţa lui Isus într-o nebuloasă la oraşe pe Marte

Recommended Posts

Podul metalic de pe Lună şi apeductele marţiene sunt alte două iluzii care s-au jucat cu imaginaţia pământenilor.

Oamenii au tendinţa să identifice forme cunoscute şi feţe în tipare aleatorii, fenomen care în psihologie poartă numele de pareidolie. După ce oamenii de ştiinţă au îndreptat telescoapele spre cer, a fost doar o chestiune de timp până când s-au trezit persoane dispuse să jure că l-au văzut pe Isus într-o nebuloasă şi că o faţă marţiană le-a aruncat o privire impenetrabilă. Cele mai veridice 5 iluzii spaţiale au fost adunate de popsci.com.

Apeductele marţiene

IPB Image

Oricât de bizar ar putea părea în prezent, la sfârşitul veacului 19 şi începutul secolului 20 s-a crezut pe scară largă că planeta Marte găzduieşte canale artificiale de irigaţie.

Acest zvon a luat avânt în 1877, când astronomul italian Giovanni Schiaparelli a observat pe suprafaţa marţiană o serie de cute extrem de lungi, cărora le-a dat numele de “canale”. El nu le-a atribuit însă o origine artificială, punând procesele naturale pe seama apariţiei lor. Cu toate astea, mulţi oameni au ajuns să creadă că au fost create de forme de viaţă artificială, cu scopul de a transporta apa din regiunile polare spre principalele oraşe.

Ipotezele privind apeductele de pe Planeta Roşie au continuat până în 1909, când astronomul grec E.M. Antoniadi s-a uitat la Marte pe când aceasta se afla în opoziţie cu Terra, momentul cel mai prielnic de a studia planeta. El a concluzionat că faimoasele canale nu erau decât rezultatul unei iluzii optice, spulberând astfel mitul oraşelor marţiene.

Poduri metalice pe Lună

IPB Image

În 1953, redactorul de ştiinţă John O?Neill, de la “New York Herald Tribune”, a semnalat prezenţa pe Lună a unui pod lung de aproape 20 de kilometri, în regiunea bazinului Crisium. Cu toate că O?Neill s-a referit la “un pod natural”, astronomul britanic H. Percy Wilkins a preluat descoperirea, susţinând că podul ar fi fost construit şi nu creat pe cale naturală. Teoria britanicului a făcut mulţi prozeliţi, însă Asociaţia Astronomică Britanică nu a fost la fel de entuziastă, dându-l afară din rândurile ei pe Wilkins. Ulterior s-a dovedit însă că “podul” fusese doar o iluzie optică, cu ajutorul fotografiilor făcute de misiunile Apollo.

Faţa de pe Marte

IPB Image

“Podul” de pe Lună n-a fost învăţătură de minte pentru adepţii teoriilor conspiraţioniste. În anii ?70, lumina şi umbrele şi-au dat din nou mâna pentru a crea o iluzie, de data asta pe suprafaţa marţiană: fotografiile realizate de sonda Viking au înfăţişat atunci ceea ce părea să fie o sculptură sub forma unui chip gigantic îndreptat spre cer. Cercetătorii NASA şi-au dat seama imediat că era vorba de o formaţiune stâncoasă. Au botezat-o “Faţa de pe Marte”, fără să anticipeze scandalul mediatic pe care l-a declanşat acest nume: mulţi oameni au fost convinşi că NASA ascunde dovezi legate de o aşa-zisă civilizaţie extraterestră. Controversa a fost spulberată de sonda Mars Global Surveyor la sfârşitul anilor ?90, care a realizat o fotografie de rezoluţie înaltă, în care s-a văzut că “faţa” nu este decât o formaţiune stâncoasă produsă prin erodare.

Oraşul incaş de pe Marte

IPB Image

Cei mai împătimiţi dintre susţinătorii omuleţilor verzi de pe Marte nu s-au lăsat convinşi nici de dovezile produse de Mars Global Surveyor, iar teoriile lor au luat avânt când cercetătorii NASA au descoperit pe Marte o formaţiune naturală similară cu arhitectura oraşelor incaşe. Formaţiunea descoperită în 1972 a fost botezată “Oraşul Incaş“, iar cercetătorilor le-a luat 30 de ani pentru a-i dezlega misterul: reţeaua de creste a “Oraşului Incaş“ este o parte dintr-o structură circulară mai mare, produsă în urma coliziunii unui meteorit cu planeta Marte.

Faţa nebuloasă a lui Isus

IPB Image

Una dintre cele mai cunoscute fotografii marca Hubble poartă numele de “Stâlpii creaţiei” şi a fost realizată în 1995. După ce CNN a difuzat fotografia care reprezintă nebuloasa Vulturului, postul de televiziune a început să fie asaltat de sute de telefoane de la telespectatori convinşi că văzuseră chipul lui Isus în nebuloasă.

Nebuloasele sunt nori interstelari de praf, hidrogen şi plasmă, similari întrucâtva norilor din atmosfera terestră. Aşa cum oamenii întrezăresc forme familiare în norii de pe cer, la fel de bine pot observa diverse “feţe” în nebuloase. În cazul nebuloasei Vulturului, chipul lui Isus era de fapt un vârtej de gaz aflat la aproximativ 7.000 de ani-lumină de Terra. De fapt, lumina reflectată de nebuloasa Vulturului care a permis realizarea fotografiei datează cu 5.000 de ani înainte ca Isus să se fi născut, au semnalat unii cercetători.

sursa : infoportal

Link to comment

ce vedem noi acolo .. e o nimica :) .. dar noi "destepti" fiind credem doar asa .. ca vrem noi sa credem (ce explicit am fost:))) vreau sa zic ca "orasul incas" asta ni se pare noua ca vedem datorifa faptului ca am mai vazut asemenea lucruri la noi .. dak nu descopereau astia un oras incas la noi pe Pamant .. nu ne trezea nici un interes sa privim acele fotografii ca un oras la fel ..

Link to comment

m-am chinuit si eu adineauri sa vad fata lui isus pe o felie de paine prajita si intr-adevar am vazut, dar in acelasi timp, in aceeasi figura mai vedeam un semn de circulatie si un nasture.

my point is: imaginatia omului e infinita, iar daca cineva iti spune "uite, norul asta are forma de scrot", tu chiar esti convins ca are forma de scrot.

Link to comment

m-am chinuit si eu adineauri sa vad fata lui isus pe o felie de paine prajita si intr-adevar am vazut, dar in acelasi timp, in aceeasi figura mai vedeam un semn de circulatie si un nasture.

my point is: imaginatia omului e infinita, iar daca cineva iti spune "uite, norul asta are forma de scrot", tu chiar esti convins ca are forma de scrot.

spune-mi Pamantul e rotund sau plat ?

Link to comment
  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...