Jump to content
LeX LuTHoR

Povestea fascinanta a unor posibile solutii impotriva imbatranirii

Recommended Posts

Posted

Povestea fascinanta a unor posibile solutii impotriva imbatranirii

IPB Image

Procentajul de supravietuire al soarecilor modificati genetic, comparat cu cel al soarecilor normali (grupa de control). Pentru accelerarea imbatranirii, ambele grupuri au fost iradiate.Timpul este prezentat pe zile pe scala orizontala.

Putem trai in medie nu 80 de ani, ci aproape 120 de ani, iata ce ne sugereaza noi rezultate ale unor cercetatori de la Universitatii din Harvard. Acestia au reusit sa prelugeasca cu 40% viata unor soareci de laborator.

Inca 40 de ani in plus de trait... Numai la gandul acesta si imaginatia noastra o ia inainte. Ce am putea face? Oare sa vizitam locuri indepartate? Sa scriem carti? Desigur, fiecare cu dorintele lui. Este insa posibil sa traim mai mult? In ce conditii? Iata ca stiinta incepe sa dea raspunsuri la acestea intrebari si acestea ar putea fi pozitive.

Prelungirea vietii este dovedita practic in cel putin un caz: restrictionarea calorica (infometarea, cu alte cuvinte). Paradoxal, daca infometam intr-o masura potrivita soareci de laborator, acestia traiesc in medie mai mult. In cazul oamenilor, solutia nu este recomandata de medici, caci poate duce usor la anorexie.

Interesant este insa mecanismul molecular al acestui proces de incetinire a imbatranirii in cazul restrictionarii calorice, care include proteina SIRT1. Aceasta este activata in cursul procesului, contribuind efectiv la arderea grasimii pentru generarea de energie necesara organismului infometat. Urmarind ca un adevarat detectiv proteina SIRT1, dr. David Sinclair, de la Universitatea din Harvard, a reusit sa elucideze intr-o buna masura rolul ei in procesul de imbatranire.

Astfel, fiecare celula are acelasi ADN identic, ce reprezinta codul genetic al intregului organism. Cu toate acestea, in fiecare celula din organism sunt activate alte gene, ceea ce face ca in final celulele sa fie diferite (unele sunt celule de piele, altele neuroni si asa mai departe). Proteina SIRT1 joaca un rol crucial in inhibarea genelor care nu trebuie exprimate intr-o celula sau alta, prin impachetarea potrivita a ADN-ului, care scoate la suprafata doar genele care trebuie exprimate. Daca avem putine proteine SIRT1, sugereaza dr. David Sinclair, atunci impachetarea ADN-ului este ineficienta si multe gene nedorite vor fi activate.

Aceasta este precis ceea ce se intampla in procesul de imbatranire, spune dr. David Sinclair. In timp, eficienta proteinelor SIRT1 scade, impachetarea ADN-ului este gresita, iar noile gene nedorite vor influenta negativ complexul proces din interiorul celulei. In final, unele dintre aceste celule vor ceda si organismul va muri. Ori, adauga dr. David Sinclair, in cazul infometarii, organismul produce automat mai multe proteine SIRT1 (pentru a arde grasime si obtine energie), ceea ce pastreaza un timp mai indelungat impachetarea corecta a ADN-ului si deci prelungeste viata organismului.

Dr. Sinclair si-a dezvoltat si argumentat teoria acum cativa ani, cand a publicat un studiu celebru in revista Science. Studiul a investigat mecanismul de imabatranire in cadrul drojdiei de bere si a adus la suprafata alte elemente fascinante, elemente care se regasesc in lucruri pe larg cunoscute. Unul dintre acestea este procesul de oxidare ce are loc in organism, care este legat de cel de imbatranire. Astfel, generarea energiei necesare organismului are loc in mod normal in mitocondrii, acolo unde proteinele obtinute din alimente sunt arse cu ajutorul oxigenului din sange. Procesul acesta elibereaza insa si radicali liberi nedoriti, care sunt foarte reactive, ce declanseaza un mecanism in lant de oxidare a moleculelor necesare organismului. In timp, efectele negative conduc la imbatranire. De aceea, medicii recomanda consumul de fructe, care contin antioxidanti ce incetinesc procesul de imabtrinire.

Contributia esentiala a Dr. Sinclair este indentificarea rolului dublu al proteniei SIRT1: contributia acesteia la impachetarea corecta a ADN-ului si la refacerea moleculelor distruse de radicalii liberi in procesul de oxidare. Astfel, sa remarcam in primul rand ca ambele procese sunt cruciale pentru oprirea procesului de imabtrinire. Pe de o parte, proteina SIRT1 trebuie sa pastreze ADN-ul impachetat corect, altfel sunt creeate gene denorite . Pe de alta parte, ea trebuie sa repare proteinele distruse de radicalii liberi, altfel acestea ar propaga mai departe efecte nedorite in organism. Unde sa se imparta proteina SIRT1, intre cele doua procese?

Atunci cand organismul e tanar, se doveste ca proteinele SIRT1 poate face ambele lucruri, pe rand. Cand repara moleculele distruse de radicalii liberi, cand impacheteaza ADN-ul corect, ca niste adevarate furnici ce se misca dintr-o parte in alta. In timp insa, numarul de radicali liberi creste si ele este solicitate din ce in ce mai mult la repararea de molecule, ignorand astfel impachetarea ADN-ului. Consecinta directa este ca ADN-ul impachetat ineficient va activa gene nedorite, accelerand procesul de imbatranire.

Ca un ultim argument puternic, dr. Sinclair aminteste de efectul sanatos al vinului, care pare deasemenea sa incetineasca imabtrinirea (desigur, consumat in cantitati moderate). Astfel, vinul contine o molecula numta resveratrol, un compus care accelereaza productia de proteine SIRT1. In acest caz, un numar mai ridicat de proteine SIRT1 face fata mai bine la cele doua procese simultane (impachetarea ADN-ului si repararea de molecule) si deci incetineste imbatranire. De fapt, dr. Sinclair consuma zilnic resveratrol de inca acum 5 ani, de cand a gasit aceasta corelatie. Intre timp, vanzarea de resveratrol a explodat pe internet, unde acesta disponibil comercial.

Desigur, Dr. Sinclair si-a testat teoria acum cativa ani pe drojdia de bere. Acum doua saptamani insa, el a reusit sa confirme rezultatele si pe soareci de laborator (un mamifer), in urma unui experiment care a durat mai mult de un an de zile. Rezultatele au fost publicate in revista Cell. Aici, grupul condus de Dr. Sinclair a ales doua metode de crestere a duratei de viata in soareci.

Intr-un prin grup, soareciiau fost hraniti cu resveratrol, in doze zilnice foarte mari (echivalente cu cele continute in 1000 de sticle de vin!). Un al doilea grup a fost formati din soareci modificati genetic, ce au avut o capacitate naturala marita de a produce a proteine SIRT1, in concentratii cam de zece ori mai mari decat cele obisnuite. Cercetatorii n-au avut rabdarea sa astepte un numar ridicat de ani pentru a observa imbatranirea celor doua grupuri de soareci de laborator, asa ca au ales o metoda de accelerare a procesului: iradierea. Aceasta a facut ca soarecii sa moara mult mai repede, cei mai batrani dintre ei traind aproape un an. Experimentul a fost unul de succes. In final, soarecii hraniti cu resveratrol au trait cu 20% mai mult, iar cei modificati genetic cu 40% mai mult.

Impactul noilor rezultate este urias. Aceasta a stiut-o si Dr. Sinclair care a avut grija sa fondeze, in 2007, propria companie (Sirtris Pharmaceuticals) prin care a incercat sa isi fructifice brevetele de inventie obtinute in urma studiului de la Harvard. In parte a si reusit, caci compania a fost vanduta in 2008 (numai peste un an!) cu suma de 700 de milioane de dolari. In prezent, compania Sirtris Pharmaceuticals dezvolta medicamente noi bazate pe actiunea proteinelor SRT, nu numai pentru incetinirea imabtrinirii dar si pentru bolnavii de diabet. Intre timp, Dr. Sinclair a fondat o alta companie, Genocea.

Trebuie insa sa subliniem ca trecerea de la soarecii de laborator la om nu este numai o problema tehncologica, ci si una etica. Desigur, am putea usor accepta sa luam pastile zinic ca sa traim mai mult, intrebarea este insa daca vom putea fi la fel de activi in anii ce astfel ii castigam. In plus, asa dupa cum am vazut, practic s-a dovedit ca soarele modificat genetic traieste de doua ori mai mult ca cel hranit cu medicamente. Am putea accepta si noi oamenii sa avem copii modificati genetic doar pentru a trai mai mult? In felul acesta, intreaga rasa umana ar fi apoi modificata genetic...

Pe de alta parte, sa nu devenim prea entuziasti la anuntarea noilor rezultate. Exista deja cercetatori care pun sub semnul intrebarii noile rezultate ale dr. Sinclair. Astfel, numai cateva dintre experiente recente pe drojdia de bere au putut confirma rezultatele initiale. Daca dr. Sinclair are dreptate, ramane de vazut. Pana atunci, nu putem ramane decat cu intrebarea initiala, daca am primi 40 de ani in plus de trait (activi), oare ce am face cu ei?

sursa : stiinta.info

  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...