Jump to content

mulexi

Inactive
  • Posts

    241
  • Joined

  • Last visited

Posts posted by mulexi

  1. 32 de pagini de argumente sunt scrise de niste Atei care nu au inteles Bibilia si intelesul ei.

    Auzi nu am nimic ,puteti sa va dati cu parerea cat vreti,dar atata timp cat veniti cu ceva.Tu ai venit cu nimic.Daca zici ca interpretam noi gresit,lumineaza-ne tu.Citeste tu alea 32 de pagini cu argumente si citate din biblie si interpreteaza-le tu.Asta e cea mai penibila scuza cu "interpretati voi gresit", "sa iti coci mancarea pe balega de bou "cum o interpretezi ? #-o Penibil.Apropo daca observi majoritatea care au postat sunt crestionopati.

    Interpreteaza tu urmatoarele citate din biblie,care NU POTI sa le interpretezi altcumva decat asa:

    In citatele urmatoare din Biblia ni se arata ca:

    a.) Ioan s-a imbatat de cateva ori cand a scris cartea ,

    b.) Iisus nu prea stia ce sa faca: sa judece sau nu, doar nu era Superman ,

    c.) Biblia a fost editata si tradusa de atatea ori, incat e si normal sa gasesti lucruri care nu sunt consistente,

    sau poate

    d.) toate cele de mai sus.

    Versetele citate din Biblie ( cartea: Ioan ):

    (Ioan, 3, 17): Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

    (Ioan, 9, 39): Apoi Isus a zis: "Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi."

    (Ioan, 12, 347): Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

    Nu trebuie sa gandim pentru noi, ci sa urmam sfaturile Pastorului nostru Iisus Hristos, fara sa punem intrebari.

    Cand e vorba de cum sa reactionam asupra oamenilor care ne fac rau, Fiul lui Dumnezeu ne spune ca trebuie sa-i lasam pe acestia sa-si termine raul si sa le dam si ocazia de a face un rau mai mare, si in nici un caz sa ii oprim. De exemplu, daca ne aflam pe strada si cineva ne loveste, sa-i oferim atacatorului ocazia de a ne lovi si mai tare, si mai grav, fiindca la Judecata de Apoi, noi vom avea de castigat enorm.

    Un caz mai special, furtul, este descris de Iisus in cel mai frumos fel. Daca cineva iti fura ceva din casa, nu il opri, ci ajuta-l sa-ti fure mai mult. Pentru intelegere descriu o situatie: Daca un hot iti ia toti banii din casa pe care ii gaseste, tu ofera-i si pe cei pe care i-ai ascuns bine si in nici un caz nu-l impiedica din a fura.

    Versetele citate din Biblie ( cartea: Matei / capitolul: 5 / versete: 22 ):

    Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

    Oricui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

    Oamenii maturi din ziua de astazi care cred in cai cu aripi, centauri sau minotauri sunt luati in deradere de asa-zisii "oameni rationali" care ii inconjoara. Noi crestinii stim ca Biblia ne spune clar ca fiinte incredibile au existat si, foarte probabil, inca exista! Sarpele vorbitor, magarusele vorbitoare si vrajitoarele au trait pe acest Pamant sfintit, pus de Dumnezeu in centrul Sistemului Solar, iar asta putem citi clar din versetele Sfintei Scripturi!

    Deci daca o persoana spune ca a fost blestemata de o vrajitoare, nu radeti de ea, fiindca in Biblie scrie ca aceste unelte a raului chiar exista si ca trebuie omorate.

    Versetele citate din Biblie

    Magari vorbitori ( cartea: Numeri / capitolul: 22 / versete: 28-31 ):

    Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: ?Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?”

    Vrajitori ( cartea: Exodul / capitolul: 22 / versete: 18 ):

    Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.

    Sarpe vorbitor ( cartea: Geneza / capitolul: 3 / versete: 1 ):

    Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ?Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ?Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”

    Daca zici ca sunt interpretate gresit,interpreteaza-le tu.

    Daca iti este lene sa gandesti si sa citesti ce am scris te rog nu posta.

  2. Sursa:Click aici

    Suedezii de la SAAB încearcă să "răstoarne" pe ultima sută de metri decizia autorităţilor de la Bucureşti de a achiziţiona avioane F-16 în uz de la firma americană Lockheed Martin.

    Cu puţin timp înainte ca documentele referitoare la decizia CSAT în favoarea F-16 să ajungă la Parlament, reprezentanţii SAAB, firma producătoare a avionului Gripen, au prezentat ieri, public; o contraofertă: 24 de avioane noi la acelaşi preţ cu cele second-hand oferite de americani, respectiv 1,3 miliarde de euro, scrie Jurnalul Național.

    Propunerea a fost prezentată la Ambasada Suediei de Jerry Linndbergh, reprezentantul Guvernului de la Stockholm. El a fost asistat de ambasadorul Suediei, Mats Aberg, care s-a plâns de lipsa de transparenţă a autorităţilor române în procesul de achiziţie a avionului multirol.

    Potrivit reprezentantului Guvernului suedez, în afară de preţul "promoţional", în noul pachet intră şi angajament de offset 100% - adică firmele suedeze ar urma să investească în România o sumă egală cu valoarea contractului de achiziţie.

    Publicitate

    Richard Smith, directorul de marketing al SAAB pentru România, a adăugat că aceasta ar însemna crearea a câteva mii de locuri de muncă.

    Dar desigur ca au fost refuzati.Pupam in fund americanii....

    Si cateva imagini cu un Gripen:

    Imagine IPB

    http://www.aereo.jor.br/wp-content/uploads...9/gripen-ng.jpg

    Gripen are tehnolgie mai avansata,este mai usor si are o viteza mai mare.

  3. Marius crezi ce vrei.Nu te obliga nimeni sa nu crezi,eu doar ti-am adus niste argumente.

    Lexa,nu poti demonstra cu exactitate aproape nimic.Aceasta "exactitate"este mai mare,deaorece are argumente stintifice.Daca tu aduci argumente stintifice si altcineva vine cu nimic,cum poti sa crezi ca nu este o sansa de exactitate mai mare decat in a doua varianta?Cea a basmelor?Daca eu ti-am adus argumente ca biblia e steo carte de povesti si tu inca crezi ca asta nu este un argument atunci ok.Crezi ce vrei,este normal sa nu poti demonstra cu exactitate.Am inteles ce vrei sa zici stai linistita.

    Lexa dupa tine ce crezi?Sa zicem ca trebuie sa alegi ,exista sau nu exista.Alegi "argumentul" de mai jos sau mile de argumente stintifice ale unor oameni cu ceva intre urechi?

    " Dumnezeu sau faptul ca el e creatorul nostru

    si bineinteles a tot ce ne inconjoara."

    Ce argument :)).Demonstreaza.

  4. Nu stiu cum de "din moment ce au scris" e o prespunere, dar, in fine.

    Ai presupus ca sa ce? Nu poti compara ceva ce s-a intamplat, ai macar o certitudine (nu ma refer la partea cu Iisus, mantuire si alte chestii ci despre istorie in sine) cu presupuneri despre univers?

    Tu incerci sa scoti un dumnezeu ca sa bagi "altul" pe gat? Ca altceva nu am vazut de la tine aici.

    Nu ai citit ce te-am rugat.Presupunerea are niste argumente.Este normal ca nu paote fi exact 100%,dar are argumente,spre deosebire de varianta creationista.Nu bag "altul"pe gat,singurul lucru care incerc sa il demonstrez aici este ca nue exista.

    Cred ca acest topic este cel mai idiot dintre toate.

    Normal ca exista Dumnezeu,altfel cine a facut lumea si pe noi ? oO

    Nu e cel mai idiot dintre toti.Tu esti dovada vie.Te puse cineva sa postezi aici?Citeste ma tot topicul.

  5. Din moment ce yeshua cu apostolii au scris biblia,cu greseli cum poti sa crezi ca fiul lui dumnezeu nu stia ca Pamantul are o forma sferica?Citeste toate cele 32 de pagini .Gasesti argumente si minciuni din biblie cat si dovezi ale inexistentei.Haide noapte buna!Nu o sa mai trec pe aici,sa ma stresez singur.

  6. Nu ai cum sa determini marimea universului in spatiu si timp cu exactitate si doar sa aproximezi.

    Profesorul tau,suepr desptept crede in una din ele..

    Există mai multe teorii despre soarta Universului.

    - S-ar putea dilata la nesfârşit, dispărând pur şi simplu.[necesită citare]

    - S-ar putea opri din dilatare şi să rămană ca atare.[necesită citare]

    - Ar putea atinge o dimensiune maximă, iar apoi să se contracte până la prăbuşirea datorită gravităţii - teoria Big Crunch.[necesită citare]

    - Ar putea trece prin faze alternative de dilatare şi contracţie la nesfârşit.[necesită citare]

    - Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rândul lui un alt Univers

  7. Există mai multe teorii despre soarta Universului.

    - S-ar putea dilata la nesfârşit, dispărând pur şi simplu.[necesită citare]

    - S-ar putea opri din dilatare şi să rămană ca atare.[necesită citare]

    - Ar putea atinge o dimensiune maximă, iar apoi să se contracte până la prăbuşirea datorită gravităţii - teoria Big Crunch.[necesită citare]

    - Ar putea trece prin faze alternative de dilatare şi contracţie la nesfârşit.[necesită citare]

    - Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rândul lui un alt Univers

    Ce ziceti sa continuam in topicul "originile unviersului"?

    Nu avem cum sa aflam cu o precizie de 100% cum a aparut unveirsul.

  8. Stiu ca ai zis ca fara basme si altele , dar nimeni nu poate afla despre originile universului ,singurele lucruri pe care le poate spune sunt : Universul e finit si in continua expansiune .

    Nu mai posta daca iti este lene sa citesti tot sau te doare capul,te rog eu .

  9. Inceputurile Universului

    DISCUTIE PUR STINTIFICA.FARA BASME CREATIONISTE.

    Departe de suprafata Pamantului, dincolo de ceea ce pare o cupola uriasa presarata cu stele, se intinde nemarginitul Univers, realitate ce pare izvorata din cele mai fantastice si tulburatoare visuri. Ascuns de barierele timpului si spatiului, Universul a fost in cea mai mare parte a vremii necunoscut, neexplorat, ramanand dincolo de posibilitatile de cunoastere ale omului.

    Dar aceste bariere ale imposibilului au inceput sa se deschida in fata realizarilor omului. Prin geniul sau creator, el a reusit sa ridice putin cate putin valul ce acoperea enigmele Cosmosului, privind uimit la noile cai ce se deschideau in fata. A trebuit sa modifice multe din ideile pe care le avea asupra energiei si raspandirii substantei din Univers, dar cea mai importanta cucerire a fost intarirea convingerii ca nu exista lucruri imposibil de cunoscut.

    Din cele mai vechi timpuri omul a contemplat bolta instelata, intrebandu-se: ce este cerul? Ce legi ii guverneaza miscarea? Dar singurul lucru pe care il putea face era sa observe cele circa 6000 de stele vizibile cu ochiul liber si sa le noteze pozitiile in asa numitele constelatii. El nu avea de unde sa stie ca Soarele este o stea si ca stelele isi datoreaza neobosita stralucire focului termonuclear care arde in adancul lor. Nu avea de unde sa stie ca planetele - asa a numit el aceste stele ratacitoare pe bolta cereasca - cu toata stralucirea lor nu erau stele, ci corpuri intunecate a caror lumina era reflectarea, ca intr-o oglinda, a celei primite de la Soare.

    Pana acum cateva secole, dintr-o mandrie explicabila prin nivelul de atunci al conostintelor sale, omul si-a plasat planeta, Pamantul, in centrul Universului, considerand-o inconjurata de toate celelalte corpuri ceresti. Abia in anul 1543, astronomul polonez Nicolas Copernic a "indraznit" sa rastoarne aceasta imagine. El a demonstrat ca Pamantul se misca in jurul Soarelui si nu invers, punand bazele a ceea ce numim noi azi Sistemul Solar .

    Organizarea Sistemului Solar propusa de Copernic (sistem care se numeste si heliocentric, adica cu Soarele in centru) a fost o idee revolutionara pentru timpul sau. Dar sistemul heliocentric propus de Copernic a fost aspru criticat de Biserica Catolica,Biserica Crestina institutii care, din considerente religioase adoptasera sistemul geocentric, adica cel care avea in centrul sau Pamantul. Pentru ca au sustinut si dezvoltat ideea heliocentrica, nu putini invatati au avut de suferit din ordinul Bisericii.

    Totusi ideea lui Copernic era inca departe de realitate, deoarece el considera ca Soarele este centrul intregului Univers. Modelul lui a predominat insa pana in epoca moderna, pana la inventarea fotografiei si a marilor telescoape. Abia in prima jumatate a secolului XX marile intrumente astronomice au aratat ca unele "stele neclare", numite de astronomi "nebuloase", nu sunt doar niste nori de gaz in apropierea noastra, in Sistemul Solar, ci reprezinta galaxii, vaste aglomerari de stele, aflate la distante uriase de Pamant.

    Soarele, Pamantul si planetele celelalte, impreuna cu stelele vizibile si inca multe altele ce nu pot fi vazute de ochiul liber, fac si ele parte dintr-o astfel de galaxie, galaxia noastra. Vazuta de undeva, din mare departare, ea are forma de disc, cu o usoara umflatura in centru. Deoarece Sistemul Solar este situat in planul de simetrie al discului, acesta poate fi vazut in serile senine sub forma unei benzi luminoase care brazdeaza cerul, banda numita Calea Lactee.

    In zilele noastre, instrumentele perfectionate si sondele spatiale au largit enorm orizontul cunoasterii. Imaginile obtinute cu ajutorul telescoapelor au atins frontiere de nebanuit ale Universului, de miliarde de ani lumina, iar analiza lor atenta arata o densitate neinchipuit de mare de galaxii. De pilda, numai in regiunea de pe cer delimitata de cele patru stele ce formeaza constelatia Carul Mare, cu ajutorul unui telescop pot fi vazute (pe cliseele fotografice) ... un milion de galaxii!

    Lasand la o parte incercarile de explicatii, mai mult sau mai putin fundamentate stiintific, care au fost date pentru intelegerea Universului, de-a lungul unei istorii zbuciumate, in prezent cucerirea treptata a legilor obiective ale naturii a permis oamenilor de stiinta sa elaboreze un scenariu al modelului lumii in care traim, reusind sa fixeze in timp si in spatiu originea si evolutia Universului. A Universului din care face parte imensitatea de galaxii, printre care si galaxia noastra, din care face parte Sistemul Solar si ... Pamantul.

    In incercarile sale de a explora trecutul Universului, care se estimeaza la miliarde de ani, omul este foarte aproape de situatia unui fluture cu viata de o zi care, traind in padure, nu are cum sa observe cresterea copacilor. Oricum insa, omul are cum sa deduca evolutia unui copac din padure, de pilda. El poate gasi semintele copacilor, lastari, copaci maturi, cat si ramasitele copacilor batrani si uscati. In felul acesta, prin imaginatie si rationament el poate deduce cum apare, creste si moare un copac.

    Acelasi lucru este valabil si cu ciclurile din natura, care sunt insa mult mai mari si mult mai lente. De pilda, chiar si steaua cu viata cea mai scurta - caci si stelele se nasc si mor - dureaza cat milioane de vieti omenesti. Examinand insa un mare numar de stele in diferite stadii ale dezvoltarii lor, se poate intelege usor ciclul nasterii si mortii stelelor. Acest proces din Univers este continuu si zilnic deschis observatiilor.

    Astronomia, stiinta generala care studiaza structura si evolutia astrilor, a Universului, urmarind fenomenele pe care i le ofera cerul, ca o carte larg deschisa, prezinta omului contemporan un Univers care pulseaza de energie si, totodata, schema evolutiei sale.

    Istoria Universului nostru incepe la un moment care a fost stabilit acum circa 16 miliarde de ani, cand toata substanta si energia care ne inconjoara pana la cele mai nebanuite departari a fost concentrata intr-un volum foarte mic ca o mica sfera foarte fierbinte. Din cauze inca necunoscute de stiinta mica sfera a inceput sa se dilate, ca un fel de explozie uriasa, racindu-se pe masura ce isi marea volumul. Materialul primordial din care era alcatuita sfera a inceput sa se modeleze in particule materiale - protoni, neutroni si electroni - care, prin ciocniri si asocieri repetate, au fortmat atomii celor mai simple elemente chimice - hidrogenul si heliul. Totodata s-a facut simtita forta gravitationala, care face ca doua corpuri sa se atraga reciproc.

    Desigur, evenimentele prezentate mai sus au fost deduse teoretic de oemenii de stiinta si ele explica foarte bine evolutia ulterioara a Universului. Evenimentele s-au desfasurat intr-o extrem de lunga perioada de timp. Ipoteza prevede ca au trebuit sa treaca milioane de ani de la acea presupusa explozie pentru ca in Universul timpuriu particulele elementare sa se combine, formand atomi de hidrogen si heliu, ca prime compozitii chimice. O data cu stabilirea compozitiei chimice a Universului, evenimentele au luat un curs ce poate fi mai usor imaginat pe baza fenomenelor chimice si fizice cunoscute. Astfel, se presupune ca atomii de hidrogen si heliu, sub actiunea fortelor de atractie care se manifesta intre ei, s-au aglomerat la inceput in nori uriasi, apoi, pe masura ce fortele de atractie se manifestau din ce in ce mai puternic, norii s-au fragmentat in formatiuni mai mici, indepartandu-se unii de altii. Acum imaginea Universului era cea a unui spatiu imens in care se miscau in toate directiile nori fierbinti de hidrogen si heliu care insa se spargeau in continuare, in interiorul lor, in fragmente din ce in ce mai mici si mai reci. Situatia poate fi comparata cu producerea picaturilor de ploaie intr-un nor: prin racirea norului, se formeaza mici picaturi de apa, dar care inca mai fac parte din nor (pana cand ating conditiile de ploaie). Tot astfel, un nor de hidrogen si heliu (care a fost numit protogalaxie), se poate fragmenta in "mici picaturi de gaz", mai reci, care schimba oarecum structura protogalaxiei din care fac parte.

    Cat de mare erau " picaturile de gaz" dintr-o protogalaxie? Doar cateva luni lumina (fata de cea a protogalaxiei care era de un milion de ori mai mare!) Dar lucrul cel mai important este ca aceste "picaturi de nor", reci si totodata intunecate, erau "embrioni de stele" sau

    "protostele"

    Acum gravitatia incepea sa fie principalul motor al evolutiei materiei din Univers. Ea actiona din ce in ce mai puternic in micile aglomerari intunecate de gaz, care astfel se strangeau din ce in ce mai mult spre centrul lor, comprimandu-se. Dar prin comprimare gazul se incalzeste, tot asa cum se incalzeste capatul unei pompe de bicicleta cand este folosita la umflarea unei roti. In interiorul protostelelor insa temperatura creste enorm si o data cea a fost atinsa temperatura de zece milioane de grade, intre nucleele de hidrogen din zona centrala incepe sa se produca reactii termonucleare.

    Reactiile termonucleare reprezinta, in mare, un foc de o natura cu totul diferita de cel care este cunoscut in cazul arderii combustibililor obisnuiti. Focul termonuclear degaja o caldura si o lumina de o intensitate colosala, langa care nu ar putea rezista nici un fel de substanta obisnuita.

    In momentul in care s-a aprins focul termonuclear, protosteaua a devenit stea. Ne putem imagina acest moment din istoria Universului. Totul in jur era haotic si stralucirea norilor incandescenti de hidrogen si heliu incepea sa se stinga in spatele fragmentelor intunecate pe care le-au format. Brusc, o mica scanteie de lumina a stralucit rosiatica in intuneric... A palapait, s-a stins, apoi a izbucnit intr-o stralucire de diamant, ramanand ca un briliant luminos pe catifeaua intunecata a haosului, aruncand o lumina constanta. Aceasta prima stea a fost curand urmata de altlele, de diferite dimensiuni si straluciri, si treptat, in curs de milioane si milioane de ani, Universul a inceput sa se apropie de forma pe care o cunoastem azi.

    Universul timpuriu era insa steril, ca un desert stancos lipsit de viata deoarece la inceput au fost formati doar atomi de hidrogen si heliu, din "oceanul" de particule elementare rezultate in urma "marii explozii". Elementele chimice mai grele, inclusiv cele componente ale vietii ca oxigenul, azotul, carbonul si fosforul inca nu existau. Producerea unor astfel de atomi s-a dovedit a fi dramatica, solicitand un "mare sacrificiu cosmic": moartea stelelor!

    Numai prin moartea stelelor, in miezul lor se puteau naste acele elemente chimice care permit aparitia vietii. Ciclurile de nastere si de moarte a stelelor au continuat timp de circa 10 miliarde de ani. Grupuri de galaxii - care sunt aglomerati vaste de stele, praf si gaz - unele sferice, altele in forma de elipsoid sau chiar lipsite de forma precisa - se indepartau continuu unele de altele. Din aceasta multime de galaxii, unele au evoluat spectaculos, luand frumoase forme spirale, rotindu-se incet, ca uriase roti ceresti.

    Puteti aduce pareri pro,contra PUR STINTIFICE.Nu postati gen "nu sutn de accord".Trebuie sa un argument,urmat de cum crezi ca a aparut unviersul.Fara basme creationiste.

  10. Amice . Ce sunt aberaţiile astea? Alte civilizaţii ştiau despre forma Pământului . OK şi ce? Unde vrei să ajungi? Nu toate popoarele evoluează în acelaşi ritm fiindcă nu toate popoarele au un Newton , un Copernic sau un Edison . Evul mediu a fost evul mediu . A avut şi Biserica unele contribuţii în dezvoltarea foarte lentă a societăţii însă voi îi acordaţi prea mult credit .

    Din moment ce alte civilizatii stiau despre forma Pamantului cum fiului yeahsua fiul veveritei spatiale nu stia?Din moment ce era fiul lui dumnezeu?Mari oameni de stiinta erau arsi pe rug de catre biseric si tu consideri asta ca fiind doar o implicatie minora.

    dumnezeu=zeul crestin yahve

    Nu exista dumnezeu musulman,etc.Ce argumente pot sa iti aduc?Pai o multime de argumente dar haide sa repetam unul din miile de argumente:

    Dumnezeul creştin este definit ca fiinţă personală care cunoaşte totul. Conform creştinilor, fiinţele personale au voinţă liberă.

    Pentru a avea voinţă liberă trebuie să ai mai multe opţiuni, oricare dintre ele putând fi evitată. Aceasta înseamnă că înainte de a lua o decizie trebuie să existe o stare de incertitudine, într-o perioadă de potenţial: nu poţi cunoaşte viitorul. Chiar dacă crezi că îţi poţi prezice decizia, dacă pretinzi că ai voinţă liberă trebuie să admiţi posibilitatea (dacă nu dorinţa) de a te răzgândi înainte ca decizia să fie finală.

    O fiinţă care cunoaşte totul nu poate avea vreo "stare de incertitudine". Ea îşi cunoaşte toate deciziile înainte de a le lua. Asta înseamnă că ea nu are posibilitatea de a-şi evita deciziile şi deci îi lipseşte voinţa liberă. Din moment ce o fiinţă care nu are voinţă liberă nu este o fiinţă personală, o fiinţă personală care cunoaşte totul nu poate exista.

    Aşadar, Dumnezeul creştin nu există.

    Unii neagă că oamenii ar avea voinţă liberă, dar toţi creştinii susţin că Dumnezeu însuşi, "în trei persoane", este un agent personal liber, deci argumentul rămâne valabil.

    Alţii vor înainta obiecţia că Dumnezeu, atotputernic fiind, se poate răzgândi. Dar dacă o face, atunci el nu va fi cunoscut viitorul de la bun început. Dacă el chiar cunoaşte viitorul, atunci viitorul este fixat şi nici măcar Dumnezeu nu-l poate schimba. Daca el totuşi se răzgândeşte, atunci cunoaşterea lui va fi fost limitată. Nu le poţi avea pe amândouă: nicio fiinţă nu poate fi omniscientă şi omnipotentă în acelaşi timp.

    O obiecţie mai subtilă este că Dumnezeu "ştie" ceea ce urmează să facă pentru că el acţionează întotdeauna în concordanţă cu natura lui, ceea ce nu-i reduce libertatea. Dumnezeu ar putea susţine, de exemplu, că el nu va spune o minciună mâine - deoarece el spune întotdeauna adevărul. Dumnezeu ar putea să aleagă împotriva naturii lui, dar nu o face niciodată.

    Dar ce înseamnă "natura lui Dumnezeu"? A avea o natură înseamnă a avea limite. "Natura" care-i limitează pe oameni este mediul nostru fizic şi genetica noastră; dar "natura" unei fiinţe supranaturale trebuie să fie altceva. Este impropriu să spui că "natura" unei fiinţe fără limite este în aceeaşi relaţie cu problema voinţei libere ca şi natura umană.

    Pentru voinţă liberă este nevoie să ai mai mult de o opţiune, o dorinţă de a alege, libertatea de a alege (lipsa obstacolelor), puterea de a îndeplini alegerea (forţa şi aptitudinea) şi posibilitatea de a evita opţiunea. "Forţa şi aptitudinea" pun o limită pentru ceea ce orice persoană este "liberă" să facă. Niciun om nu are voinţa liberă de a fugi o milă într-un minut, fără ajutor mecanic. Suntem liberi să încercăm, dar vom eşua. Toate alegerile noastre şi, de asemenea, toate dorinţele noastre sunt limitate de natura noastră; şi totuşi putem încă să pretindem că avem voinţă liberă (aceia dintre noi care o fac) pentru că nu ne cunoaştem alegerile viitoare.

    Dacă Dumnezeu acţionează întotdeauna conform naturii lui (orice ar însemna asta), atunci el tot trebuie să aibă mai mult de o opţiune viabilă care să nu-i contrazică natura dacă e să pretindă că are voinţă liberă. Altfel, el este un sclav al naturii lui, ca un robot, şi nu un agent personal liber.

    Ce ar însemna cuvântul "opţiune" pentru o fiinţă care a creat toate opţiunile?

    Unii spun că "voinţa liberă" pentru Dumnezeu nu înseamnă ceea ce înseamnă pentru oameni. Dar cum ar trebui să înţelegem asta? Pe care dintre condiţiile voinţei libere le-ar elimina un creştin pentru a fabrica un statut de "agent liber" pentru Dumnezeu? Opţiunile multiple? Dorinţa? Libertatea? Puterea? Posibilitatea de a evita?

    Poate că dorinţa ar putea fi aruncată. Dorinţa implică o lipsă, iar unei fiinţe perfecte nu ar trebui să îi lipsească nimic. Dar ar fi o "persoană" foarte stranie, una fără nevoi sau dorinţe. Dorinţa este ceea ce produce necesitatea unei alegeri de la bun început. De asemenea, ea contribuie la a evalua dacă decizia a fost rezonabilă. Fără dorinţă, alegerile sunt volens-nolens şi nu decizii adevărate. Şi, oricum, zeul biblic şi-a exprimat multe dorinţe.

    Nicio obiecţie nu îl salvează pe Dumnezeul creştin: el nu există. Poate că s-ar putea imagina o divinitate mai modestă: una care nu este în acelaşi timp personală şi atotştiutoare, în acelaşi timp atotştiutoare şi atotputernică, în acelaşi timp perfectă şi liberă. Dar până când un zeu va fi definit în mod coerent şi apoi dovedit ca existent cu ajutorul probelor şi raţionamentului corect, este de bun-simţ să nu gândim că o astfel de fiinţă ar exista.

    Daca vrei pot sa continui cu cateva mii de argumente.

    Interpreteaza tu asta cum vrei tu:

    ersetele citate din Biblie ( cartea: Ezechiel / capitolul: 4 / versete: 9-16 ):

    12. "(...) Hrana s-o mănânci ca turte de orz, pe care le vei coace în faţa lor cu balegă de om."

    13. Şi Domnul a zis: ?Aşa îşi vor mânca pâinea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni."

    14. Eu am zis: "Ah! Doamne, Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pângărit niciodată; (...)"

    15. El mi-a răspuns: "Ei bine, iată că îţi dau balegă de bou în loc de balegă omenească, şi-ţi vei face pâinea pe ea."

    Pamantul e plat si tap e stalpi?Intrepreteaza altcumva tu,te ascult.

    Lumina a aparut inainte unviersului si stelelor.

    E gresit deoarece tu ai o parere si o transmiti mai departe cu 0 argumente.

    Majoritatea oamenilor de stiinta pe care i-ai enumerat tu erau atei.

    "Iisus nu trebuie să aiba neaparat puteri ESP" da ai dreptate cu cunostiinte de medicina trasnformi apa in vin si alte minuni cu peste,paine ,etc.Crezi ce vrei am zis dar nu iti mai da cu parerea fara argumente.

    Nu ne stim originile?Ba le stim.Nu am explorat nici 60% din planeta?Nu ne ajuta cu nimic sa explroam desert dupa desert,ocean dupa ocean.Cezi ca il gasesti pe yeshua si yahve pe o insula prin Atlantic?Nu cred.Incerci sa schimbi subiectul ca orice crestin.

    Te-ai dus la preoti si zici ca te-au luminat?Adica te-au indoctrinat mai mult.Daca ziceti ca nu am adus argumente pe toate aceste 30 de pagini inseamna ca nu aveti ochi pentru argumente,ci doar pentru basme.Iti explic orice fenomen fizic care il vrei tu .Fata in fata ,sa nu zici ca fac copy/paste de pe goagal.

    Nu trebuie sa inventezi o credinta pentru a insela oamenii.Sticla cu apa normala "tamaduitoare"este normal ca o sa coste mai mult.Deci da,are un rost.

    Alt argument,foarte vechi:

    "Problema răului" e probabil cel mai vechi şi mai puternic argument al ateismului contra religiei. Pe scurt, existenţa răului în lume e incompatibilă cu existenţa unui Dumnezeu binevoitor, şi e mai rezonabil să concluzionezi că Dumnezeu nu există decât că există dar nu face nimic să oprească Răul. [10]

    Această problemă a fost formulată prima dată de filosoful grec antic Epicur, de aceea mai este cunoscută şi sub numele de Paradoxul lui Epicur:

    "Vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic. Poate Dumnezeu să oprească răul, dar nu vrea? Atunci el însuşi este rău. Poate şi vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce mai există rău în lume?"

    Argument Istoric

    Istoria poporului evreu, aşa cum ne este ea prezentată de istoriografia şi arheologia modernă, nu corespunde acelei versiuni mitice redate de Biblie. Teme centrale ale istoriei relaţiei omului (evreilor) cu Dumnezeu, precum istoria Patriarhilor, exodul, cucerirea Canaanului, istoria monarhică şi exilul, ori nu au existat pur şi simplu, ori ele s-au desfăşurat sensibil diferit faţă de versiunea biblică a faptelor, aceasta din urmă dovedindu-se finalmente o versiune ideologizată şi politizată, practic o încercare de rescriere naţionalistă şi expansionistă a istoriei de către monarhia regatului sudic (Iuda), după căderea Israelului (regatul nordic). Vezi pentru asta recenta lucrare a directorului Institului de Arheologie şi Istorie de pe lânga Universitata din Tel-Aviv, anume profesorul Israel Finkelstein, lucrare numita "Biblia dezgropată" ("The Bible Unearthed"). Istoria documentelor, anume a textului sacru însuşi, şi ea, oferă multiple motive de scepticism: istoria mişcării creştine de la începuturi, istoria canonului biblic, a sinoadelor şi a scrierilor apocrife, dovezile istorice care sprijină poziţia hermeneuticii moderne asupra anumitor pasaje biblice introduse sau modificate de-a lungul timpului.

    Si inca unul:

    Când se refera la suferinta cauzata de oameni, Argumentul Raului decurge pe scurt dupa cum urmeaza:

    A. Daca dumnezeul teist ar fi existat, atunci suferinta extrema si nemeritata nu ar fi existat sau, în orice caz, cantitatea ei ar fi fost foarte mica.

    B. Dar suferinta extrema si nemeritata cauzata de oameni exista în cantitati mari: sute si mii de violuri, crime, torturi etc.

    C. Deci, dumnezeul teist nu exista.

    Ideea din spatele premisei (A) este ca Dumnezeu, fiind atot-iubitor, drept, omniscient si omnipotent, ar vrea, ar putea si ar sti cum sa-i împiedice pe agresori sa faca rau persoanelor inocente.

    Un raspuns teist faimos dat aici este ca Dumnezeu, desi vrea sa eradicheze sau cel putin sa reduca semnificativ raul cauzat de oameni, nu poate interfera cu liberul lor arbitru (notez "liberul arbitru" cu LA). Conform acestei replici teiste, LA are o valoare enorma (cel putin din punctul de vedere al lui Dumnezeu) din moment ce Dumnezeu îl protejeaza chiar cu pretul a indefinit de multe atrocitati.

    Cred totusi ca am gasit un nou mod de a ataca plauzabilitatea acestei replici teiste. Oamenii sunt astfel conceputi încât functionarea lor corecta necesita abandonul zilnic al LA. Ma refer la perioada de somn. În mod normal, dormim cel putin 5 ore pe zi (unii medici sustin ca ideal ar fi 7-8 ore pe zi). Aceasta înseamna ca o persoana care traieste, sa zicem, 50 de ani, doarme de-a lungul vietii cel putin 90.000 ore. Ca sa întelegem importanta somnului, sa remarcam ca dupa numai câteva nopti nedormite o persoana va halucina si, într-un final, îi va fi imposibil sa îsi pastreze controlul asupra corpului. Nu e de mirare ca majoritatea doctorilor considera somnul la fel de important precum respiratul si mâncatul! Evident, atunci când dormim nu facem alegeri libere, ceea ce înseamna ca nu ne folosim LA.

    Si astfel apare întrebarea: daca Dumnezeu pretuieste liberul nostru arbitru atât de mult, de ce ne-a creat în asa fel încât pentru o perioada importanta din viata noastra sa fim obligati sa abandonam LA? Cu alte cuvinte, daca LA e atât de important din punctul de vedere al lui Dumnezeu, atunci de ce nu ne-a creat el în asa fel încât sa ne folosim LA non-stop în timpul vietii? E clar o absurditate sa credem, pe de o parte, ca pentru Dumnezeu liberul nostru arbitru are o valoare extraordinara, dar ca pe de alta parte el e gata sa renunte la LA pentru o însemnata perioada de timp - în care am fi putut face sute sau mii de alegeri libere - fara un motiv serios.

    Mai formal spus, principiul ce sta la baza atacului meu la adresa teodiceei LA este P:

    P= E irational pentru un agent A sa abandoneze X (unde X poate fi un obiect, o actiune etc.) chiar pentru o perioada limitata de timp daca:

    1. A pretuieste X foarte mult si în mod constant,

    2. A înlocuieste X cu Y (unde Y poate fi un obiect, o actiune, etc.) desi A pretuieste Y mai putin decât X si

    3. A nu este constrâns sa înlocuiasca X cu Y indiferent de circumstante.

    Când aplicam P la problema de fata avem:

    P': Este irational ca Dumnezeu sa abandoneze LA al oamenilor chiar si pentru o perioada de timp limitata daca:

    1. Dumnezeu pretuieste LA foarte mult si în mod constant,

    2. Dumnezeu înlocuieste LA cu somnul (cu alte cuvinte, cu o activitate ce presupune abandonarea LA) chiar daca Dumnezeu pretuieste LA mai mult decât somnul si

    3. Dumnezeu nu e fortat sa înlocuiasca LA cu somnul sub nici o circumstanta.

    Un mod de a ataca P' e sa se spuna ca 3 pica. Teistii ar putea afirma aici ca Dumnezeu are un motiv întemeiat de a prefera ca noi sa dormim în loc de a ne exercita LA, dar ca noi nu putem întelege acest motiv din cauza capacitatii noastre intelectuale limitate. Dar în acest caz, teistul recurge la o alta aparare în fata Argumentului Raului: Teodiceea Scopului Necunoscut. Astfel ca el admite ca replica bazata pe LA nu convinge - ceea ce este tocmai ce încerc eu aici sa arat.

    Alt raspuns ar fi sa se spuna ca prin somn Dumnezeu produce pentru noi o distanta necesara si binevenita fata de realitatea existentei imediate. Dar acest raspuns pica deasemenea, deoarece persoana care vrea sa se departeze de realitatea imediata o poate face în mod constient, prin intermediul fanteziei, cartilor, filmelor etc. Aceasta ar avea avantajul ca oamenii ar putea alege pe cont propriu - deci folosindu-se de LA - daca si pentru cât timp ar vrea ei sa se departeze de realitate.

    Înca un alt atac asupra punctului 3 al P' este sa se sustina ca somnul e util pentru ca visele avute au valoare de premonitie. Dar e dubios ca asa ar fi, deoarece nu e tocmai clar ca exista dovezi stiintifice ca asa este. Mai mult, Dumnezeu ar fi putut crea omul astfel încât sa fie capabil sa "citeasca" viitorul în alte moduri decât cel care îi anuleaza LA: citind în stele, de exemplu. Dar chiar si fara primele doua raspunsuri, persoana care doreste sa afle prin intermediul viselor ce i se va întâmpla în viitor, ar fi putut folosi anumite metode de a adormi: de pilda, Dumnezeu ar fi putut crea omul de asa maniera încât unele plante, sucuri naturale etc. sa produca o stare de somnolenta celui care le-ar folosi.

    Voi mai lua în considerare aici înca doua obiectii. Conform primei, noi am putea, printr-un act de vointa, sa ne limitam drastic perioada de somn. Asta ar duce la o crestere a timpului în care suntem constienti si deci în care ne putem folosim de LA. Aceasta obiectie este problematica însa, din cel putin doua motive: în primul rând, daca ne-am forta sa reducem perioada de somn atât de mult, ar însemna sa ne influentam calitatea vietii într-un mod extrem de negativ. Într-adevar, dupa cum spun majoritatea expertilor, lipsa de somn: "[...] ne afecteaza în mod clar gândirea, procesele cognitive. Un creier privat de somn functioneaza de fapt pe patru cilindri în loc de opt. Daca încercam sa fim creativi, motorul nu mai functioneaza la fel de bine. Putem face calcule, dar nu la fel de repede. Suntem mult mai predispusi la erori. [...] Lipsa de somn ne afecteaza si din punct de vedere fizic. Coordonarea noastra are de suferit. Pierdem abilitatea de a face lucrurile cu agilitate. Somnul îmbunatateste tonusul muscular si aspectul pielii. Când dorm adecvat, atletii alearga, înoata mai bine si ridica mai multe greutati. Vedem deasemenea diferente în capacitatea de imunitate, în functie de cantitatea de somn."[1] Deci daca alegem sa ramânem constienti pentru lungi perioade de timp, rezultatul este o viata considerabil mai putin satisfacatoare ceea ce, evident, e un pret prea mare pentru a merita platit. În al doilea rând, aceasta ne scurteaza vietile, astfel încât, de fapt, tot sau aproape tot timpul câstigat prin ramânerea în starea de trezire poate fi foarte usor pierdut din cauza unei morti timpurii.

    Ultima obiectie este sa se spuna ca din moment ce suntem limitati, fiinte finite, Dumnezeu nu ar fi putut face astfel încât sa functionam corespunzator la infinit. Dar acest raspuns e deasemenea dubios, pentru ca a ramâne treaz non-stop nu necesita o cantitate nelimitata de energie. Tot am muri. În plus, am avea în continuare multe slabiciuni precum conostiinte limitate, forta fizica limitata etc. Mai mult, Dumnezeu ne-ar fi putut concepe în asa fel încât numai corpurile noastre, nu si creierele, sa aiba nevoie de odihna. Ne-am fi putut folosi în continuare LA pentru a face alegeri între a mânca, citi, privi televizorul etc. în timp ce trupurile ni s-ar odihni, din moment ce aceste actiuni nu necesita vreun stres fizic semnificativ.

    Cât de importanta e critica mea?

    Exista deja, în filozofia religiei, unele încercari de a arata ca Dumnezeu nu pune mare pret pe liberul nostru arbitru. De pilda, Theodore Drange scrie:

    "Conform Bibliei, Dumnezeu a ucis milioane de oameni. Cu siguranta, aceasta s-a interpus liberului lor arbitru, presupunând ca ei nu si-au dorit sa moara. Mai mult, Biblia sugereaza ca Dumnezeu cunoaste viitorul si predestineaza soarta oamenilor. Aceasta, deasemenea, se poate interpune LA. În plus, exista în prezent în lume multe obstacole în calea LA (foamete, retardare mintala, boli grave, moarte prematura etc.) iar Dumnezeu face putine daca nu chiar nimic ca sa le previna."[2] Cititorul se poate întreba aici cât de multa importanta are atacul meu prezent asupra teodiceei LA în aceste circumstante.

    Avantajele aduse de critica mea sunt urmatoarele trei:

    În primul rând, întareste pledoaria facuta de filosofi precum Drange. Pe lânga exemplele date de el împotriva ideii ca Dumnezeu vede în LA o mare prioritate, critica mea ofera un alt astfel de exemplu relevant.[3] Aceasta consolideaza atacul împotriva credintei ca Dumnezeu ar avea un respect extraordinar pentru LA.

    În al doilea rând, spre diferenta de unele din exemplele lui Drange, ofensiva mea are relevanta contra teismului în general, nu numai contra celui crestin.

    În al treilea si cel mai important rând, teistii ar putea argumenta ca desi "foametea, retardarea minatala, bolile grave, moartea prematura" scad libertatea acelor (câtiva) [4] oameni care sunt subiectii acestor rele, ele îi sunt totusi necesare lui Dumnezeu pentru a-si atinge alte scopuri. E cunoscut faptul ca teisti importanti sustin ca Dumnezeu permite existenta suferintei pentru a da posibilitatea celorlalti (majoritatii) oameni(-lor) sa îsi dezvolte trasaturi de caracter cum ar fi curajul sau generozitatea. Altii, precum William Craig, pretind ca suferinta intensa duce la acceptarea lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeul îsi doreste foarte mult. Astfel, nu e clar ca exemplele date de Drange arata într-adevar ca Dumnezeu nu vede LA ca o prioritate. Se prea poate ca LA sa nu fie singura lui prioritate.

    Pe de alta parte însa, critica mea nu întâmpina astfel de probleme deoarece e extrem de greu de vazut ce prioritate ar putea Dumnezeu sa încerce sa atinga facându-ne sa dormim. Asadar, critica mea e imuna la unele dintre atacurile pe care argumentele lui Drange le întâmpina. Aceasta face ca argumentul meu sa fie mai puternic.

    Concluzie:

    Teistii sustin ca Dumnezeu nu poate interveni stopând atrocitatile comise de oameni pentru ca pretuieste liberul lor arbitru într-o masura foarte mare. Am prezentat aici o critica noua a acestei idei: daca Dumnezeu ar fi admirat atât de mult LA, nu ne-ar fi creat astfel încât sa fim fortati sa abandonam LA pentru importanta perioada de timp din viata noastra în care dormim, când el ar fi putut gasi moduri de a ne crea, fara vreun neajuns, fara a fi nevoie sa dormim. Poate ca Dumnezeu are un motiv bun pentru a nu stopa raul facut de oameni, dar e greu de crezut ca acest motiv ipotetic are ceva de-a face cu pretinsul lui respect pentru liberul nostru arbitru. Mai mult, am aratat ca atacul meu, desi nu radical nou, e util si important deoarece: 1- întareste ofensiva asupra teodiceei LA si 2- e mai puternic decât argumentele date pâna acum contra ideii ca Dumnezeu pretuieste LA într-un grad ridicat. Concluzionez ca cititorul are, începând cu acest articol, o ratiune buna de a crede ca atunci când este folosita contra Argumentului Raului Moral, teodiceea LA nu convinge.

  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...