LeX LuTHoR

ca sa joci pe rezolutia aia trebuie sa faci ce am zis eu mai sus, modifici rezolutia din fisierul Settings... aah, vezi ca fisierul sa nu fie read-only (click dreapta pe fisier, apoi properties si acolo vezi ca optiunea read-only sa nu fie bifata.

exista totusi sanse sa nu-ti mearga rezolutia aia pe fullscreen, ce poti sa faci e sa joci in window mode.

cand iti apare black screen, apasa alt + enter si ar trebui sa mearga perfect. daca totusi nu merge sa schimbi detaliile, mergi in C:\\Users\CurrentUser\AppData\Local\SniperV2 o sa vezi un fisier cu numele Settings, il deschizi cu notepad si de acolo modifici ce vrei, rezolutie, graphic details etc...

daca nu vezi folderul SniperV2, mergi in control panel > folder options > bifeaza show hidden files and folders.

bioshock 2

Battlefield 4 / Back Ops 2

Tehnologia avansează de la o zi la alta, iar o mare parte din atenţia mijloacelor de informare în masă şi a publicului larg este concentrată asupra celor mai noi invenţii, gadgeturi şi inovaţii lansate pe piaţă. Cu toate acestea, istoria ne învaţă că majoritatea transformărilor radicale în societăţile umane nu apar imediat după apariţia unei invenţii, ci abia atunci când ajung să fie suficient de răspândite pentru a avea un impact la nivel sistemic. De exemplu, automobilul a transformat cu adevărat societatea atunci când a stimulat construirea de autostrăzi, influenţând semnificativ modul în care trăiesc oamenii (astfel au apărut suburbiile şi mall-urile).

Astăzi, tehnologia influenţează semnificativ numeroase domenii, însă câteva dintre cele care ne afectează cel mai mult zi de zi, printre care şi medicina, nu i-au resimţit încă impactul în aceeaşi măsură. Acest lucru promite să se schimbe în următorii ani, tehnologia urmând să producă în medicină schimbări radicale, fără precedent în ultimul secol.

De-a lungul istoriei, inovaţiile care au permis extinderea longevităţii umane au fost de ordin tehnologic, nu medical: de exemplu, conceperea unui sistem de canalizare a stopat răspândirea a numeroase boli şi a redus masiv mortalitatea timpurie.

În schimb, în ultima vreme progresul medical a constat în dezvoltarea de medicamente şi proceduri chirurgicale noi. În următorii ani, informatica va sta la baza progresului ce va fi înregistrat în medicină. Capacitatea de a acumula, procesa şi folosi date în volum mare va schimba radical acest domeniu, oferind publicului acces la servicii medicale mai bune, mai puţin costisitoare şi totodată mai eficiente.

Iată câteva din modurile în care tehnologia transformă medicina:

Telemedicina – când medicul este alături de pacient prin intermediul roboţilor de teleprezenţă

Una din noile metode de administrare a serviciilor medicale ce devin posibile graţie tehnologiei este telemedicina: pacienţii au acces la doctorii lor fără a se deplasa la cabinetul acestora. Fiecare persoană îşi poate introduce simptomele pe un site personalizat care face legătura cu medicul personal, răspunzând la întrebările specialistului referitoare la problema înregistrată, ca apoi să primească un tratament recomandat fără a mai fi necesară o vizită la clinica specialistului.

Mulţi specialişti vor afirma că aceste „vizite virtuale” nu se compară ca eficienţă cu vizitele la faţa locului, în cadrul cărora doctorul poate evalua amănunţit pacientul. Pentru a verifica această afirmaţie, o echipă de doctori a efectuat un studiu în cadrul căruia au fost analizate 5.000 de vizite medicale datorate unor infecţii ale sinusului şi 3.000 de vizite provocate de afecţiuni ale tractului urinar. Aproximativ 10% din interacţiunile cu doctorul au fost, de fapt, „vizite virtuale”. Cercetătorii au descoperit că pacienţii care contactaseră virtual doctorul reveneau pentru o vizită suplimentară în aceeaşi proporţie ca pacienţii care vizitaseră clinica, ceea ce sugerează că nu primiseră un tratament mai puţin complet. În schimb, vizitele virtuale erau mult mai puţin costisitoare decât cele în carne şi oase. De aceea, chiar dacă acest sistem nu se poate extinde la toate afecţiunile, administrarea unor tratamente la fel de eficiente cu un cost mult mai mic ar putea permite tratarea bolilor în fază incipientă, înainte să ajungă într-o stare avansată în care costurile sunt mult mai mari şi eficacitatea tratamentelor mai mică.

Antonio Marttos, un doctor care foloseşte roboţii de teleprezenţă pentru a-i vizita virtual din spitalul său din Miami pe supravieţuitorii atacurilor armate din Brazilia, Haiti, Irak şi numeroase alte ţări, a declarat pentru The Economist că tehnologia este „atât de avansată încât este ca şi cum ai fi prezent lângă patul pacientului”. Momentan, însă, tehnologia este destul de scumpă. Robotul folosit de doctorul Marttos, RP-VITA, este închiriat contra sumei de 5.000 de dolari lunar. Cu toate acestea, compania care produce acest instrument futuristic, InTouch Health, a anunţat că vânzările au crescut brusc după ce viaţa mai multor pacienţi a fost salvată graţie roboţilor de teleprezenţă care au permis detectarea unui atac cerebral.

Telemedicina va deveni cu adevărat celebră în 2016, cu ocazia Jocurilor Olimpice din Rio de Janeiro. Comitetul brazilian care se ocupă de organizarea Jocurilor Olimpice din 2016 a anunţat că toate sălile de operaţie vor fi dotate cu roboţi de teleprezenţă, astfel încât medicii care nu-i pot însoţi la Olimpiadă pe atleţii pe care îi îngrijesc vor putea să ofere sfaturi chirurgilor brazilieni în timpul operaţiilor.

Automatizarea şi influenţa sporită a roboţilor

Acum doi ani, IBM făcea furori cu supercomputerul Watson, care a reuşit să învingă cei mai buni jucători umani în cadrul emisiunii „Jeopardy!”. Watson a impresionat prin faptul că reuşea să înţeleagă subtilităţile indiciilor oferite de telespectatorul Alex Trebek, folosindu-le pentru a identifica răspunsul corect înaintea celor mai buni jucători din istoria emisiunii.

Anul acesta, IBM a anunţat că Watson şi-a găsit primul „loc de muncă”. Experţii companiei americane au reuşit să reducă dimensiunile supercomputerului: dacă atunci când a participat la „Jeopardy!” era nevoie de o cameră de mari dimensiuni pentru a-l cuprinde pe Watson, astăzi el are dimensiunile unei cutii de pizza şi poate fi instalat în orice data center. De asemenea, specialiştii IBM i-au îmbunătăţit viteza de procesare cu 240%. În urma acestor îmbunătăţiri, compania americană a semnat un contract cu mai mulţi furnizori de servicii medicale din SUA. Dacă în cadrul emisiunii „Jeopardy!” supercomputerul folosea indiciile pentru a identifica răspunsul corect la întrebările de cultură generală, acum are o nouă misiune: folosirea simptomelor pacienţilor pentru a le diagnostica afecţiunile.

Samuel Nussbaum, chief medical officer în cadrul Wellpoint (unul dintre cei mai mari furnizori de servicii medicale din SUA), a explicat de ce compania sa a semnat acest contract cu IBM: statisticile arată că specialiştii din domeniul medical iau decizii corecte în privinţa tratamentului în doar 50% din cazuri. În schimb, Watson are o rată de succes de 90% în testele efectuate până acum. De asemenea, Watson mai are un avantaj imens: devine tot mai bun de la an la an. 

În acest moment, Watson a analizat 605.000 de dovezi medicale, 2 milioane de pagini de text, 25.000 de cazuri medicale şi a beneficiat de 14.700 de ore de asistenţă din partea celor mai buni medici din domeniu. Spre deosebire de oameni, Watson poate fi la curent cu toate noutăţile din domeniul medical, fără a uita rezultatele vreunui studiu sau ale vreunei cercetări relevante.

De asemenea, Watson este îmbunătăţit constant prin interacţiunea cu doctori şi cu studenţi la medicină care îl ajută să înţeleagă termenii neclari. Pe măsură ce supercomputerul acumulează texte medicale, cercetări şi fişe ale pacienţilor, el „întreabă” profesorii umani atunci când un termen pare neclar. De exemplu, un text medical cuprindea întrebarea „în ce afecţiune neurologică este contraindicată folosirea bupropionului?”. Watson avea date despre bupropion, un medicament anti-depresie, dar nu înţelegea termenul „contraindicat”. Un asistent uman i-a confirmat că înseamnă „să nu se folosească”, iar ingeniosul doctor digital a oferit răspunsul corect: epilepsie.

IBM subliniază că nu doreşte ca Watson să ia locul doctorilor, ci să le facă slujba mai uşoară prin oferirea unor recomandări de tratament. Supercomputerul ia în calcul toate simptomele unui pacient, le analizează prin prisma tuturor datelor de care dispune şi oferă cadrului medical mai multe opţiuni de tratament, alături de gradul de certitudine estimat de Watson pentru fiecare. De asemenea, dacă pacienţii întâmpină probleme (de exemplu, un efect secundar nedorit provocat de un medicament), doctorii pot introduce noul simptom în sistem, iar supercomputerul va recomanda un nou tratament potrivit pentru pacient în doar 30 de secunde.

În cazul în care Watson ajunge la concluzia că tratamentul recomandat de medic nu este cel mai eficient, îşi poate exprima dezacordul, însă decizia rămâne în mâinile cadrului medical. Conform procedurilor actuale, o asistentă medicală va analiza în acest caz tratamentul alternativ propus de Watson, urmând să decidă împreună cu furnizorul de servicii medicale dacă să accepte recomandările lui Watson.

Reprezentanţii IBM afirmă că în ultimele 12 luni au fost instalate şase supercomputere în mai multe spitale din SUA, iar 90% din asistentele care lucrează cu ele deja îi urmează recomandările.

În anii ce urmează, este foarte probabil ca IBM să continue să reducă dimensiunile supercomputerului Watson şi să-l facă totodată mai accesibil. În următorul deceniu, această tehnologie are potenţialul de a deveni un produs de masă, oferind oamenilor din toate categoriile sociale acces direct la un supercomputer cu o capacitate uluitoare de a gestiona date complexe şi care ar deveni tot mai eficient de la an la an, graţie experienţei practice.

Telefonul mobil, cheia gestionării propriei sănătăţi?

Până când Watson va deveni disponibil pentru toate persoanele ce doresc să dispună de serviciile sale, astăzi avem acces la un alt „supercomputer” ce acum 15 ani ar fi părut la fel de uluitor ca inovaţia IBM: smartphone-ul. Graţie îmbunătăţirilor constante aduse de firmele producătoare de telefoane mobile, smartphone-urile din ziua de astăzi sunt veritabile computere capabile să proceseze un volum imens de informaţii. Portabilitatea şi eficienţa acestor dispozitive au dus la stimularea creativităţii programatorilor şi a cadrelor medicale din întreaga lume, aceşti specialişti realizând un număr extraordinar de aplicaţii şi de tehnologii conexe ce promit să transforme, la rândul lor, medicina.

Unul dintre specialiştii ce pledează pentru folosirea telefoanelor mobile în tratarea pacienţilor este cardiologul Eric Topol, unul dintre cei mai importanţi specialişti din Statele Unite. Topol, ce deţine funcţia de chief academic officer în cadrul companiei Scripps Health, a avut parte de o experienţă ce i-a confirmat rolul salvator pe care îl pot avea smartphone-urile. 

În timpul unui zbor între Washington şi San Diego la bordul căruia se afla Topol, pilotul a lansat un apel către pasageri: „există un doctor la bord?”. Unul dintre călători se plângea de dureri acute în zona pieptului, iar spre norocul său doctorul Topol se afla la bord. Mai mult, specialistul testa un nou instrument medical pentru iPhone, intitulat AliveCor. Doctorul a ataşat gadgetul de telefon şi a putut efectua o cardiogramă pe loc, observând că problemele pacientului erau grave: atac de cord. Pilotul a aterizat de urgenţă, pacientul a fost dus imediat la spital, iar viaţa sa a fost salvată.

Topol afirmă că acesta a fost momentul în care a înţeles că toţi oamenii vor beneficia de servicii medicale mai ieftine şi mai bune prin intermediul telefoanelor mobile, indiferent de locul în care se găsesc. Cardiologul lucrează în California, zonă în care telefoanele sofisticate sunt foarte răspândite în rândul publicului, iar acest lucru a afectat interacţiunea sa cu pacienţii. „În ultima vreme prescriu pacienţilor mult mai multe aplicaţii pentru telefonul mobil decât medicamente”, a explicat Topol televiziunii americane NBC.

Topol doreşte o schimbare în metodele de tratament actuale, în care doctorii prescriu pacientului medicamente şi apoi îi trimit acasă. Specialistul crede că oamenii ar trebui să apeleze la numeroasele aplicaţii destinate telefoanelor mobile ce permit măsurarea celor mai importante aspecte ale sănătăţii, de la nivelul glicemiei până la obiceiurile de somn, ceea ce le va permite să-şi gestioneze afecţiunile. Cardiologul crede că folosind telefoanele mobile pentru a ne monitoriza în mod constant starea de sănătate vom reuşi să recunoaştem diferite tipare relevante şi vom putea anticipa apariţia unei afecţiuni, făcând astfel mult mai uşor tratamentul.

Propunerile doctorului Topol ar putea părea aplicabile doar în cazul ţărilor dezvoltate, însă acest lucru nu este adevărat. Antreprenorii din ţările în curs de dezvoltare au început să lanseze pe piaţă numeroase aplicaţii ce au potenţialul de a schimba viaţa persoanelor din statele în care sistemele medicale nu sunt foarte dezvoltate. Un exemplu este aplicaţia uChek, care poate detecta peste 25 de afecţiuni prin analizarea urinei utilizatorului. Myshkin Ingawale, dezvoltatorul indian al aplicaţiei uChek, speră ca această inovaţie să permită oricărei persoane de pe Terra să-şi monitorizeze starea de sănătate de acasă, fără să mai fie necesare vizite la clinici.

O altă inovaţie dezvăluită de curând de o echipă de doctori canadieni reprezintă o nouă dovadă a modului în care telefoanele pot schimba viaţa persoanelor din ţările în curs de dezvoltare. Cercetătorii au ataşat o lentilă în valoare de 8 dolari unui iPhone 4S şi l-au transformat într-un microscop improvizat. Doctorii au folosit acest instrument pentru a studia mostrele de fecale ale elevilor din Tanzania rurală, identificând cu succes prezenţa viermilor intestinali. Testele de laborator au arătat că microscopul improvizat a detectat 70% dintre infecţii şi 90% dintre infecţiile serioase, ceea ce sugerează că acest instrument ar putea fi folosit pentru a identifica paraziţii şi în zonele care nu dispun de un laborator medical.

Viermii intestinali afectează două miliarde de persoane, mai ales în zonele sărace. „Ei provoacă malnutriţie şi afectează dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor”, a explicat doctorul Isaac Bogoch pentru BBC. 

Deoarece camerele foto ale telefoanelor mobile devin mai bune de la an la an, este foarte probabil ca acest instrument să devină şi mai eficient în studierea mostrelor medicale. De asemenea, în următorii ani smartphone-urile vor putea efectua teste mai amănunţite, ce necesită procesarea unor cantităţi mai mari de date, pentru că procesoarele lor devin din ce în ce mai puternice.

Ce ne mai pregăteşte viitorul?

Pe măsură ce medicina părăseşte tărâmul analog şi intră în era digitală, informaţiile pe care le deţine fiecare pacient despre propria stare de sănătate vor creşte exponenţial. Scanerele moderne produc multe date, iar la acestea se vor adăuga informaţiile obţinute graţie telefoanelor inteligente. De asemenea, specialiştii notează că de la an la an costul secvenţierii ADN-ului scade, astfel că într-un viitor apropiat fiecare pacient va putea apela la această analiză „intimă”, deschizând calea spre medicina personalizată.

Specialiştii consideră că medicina va fi transformată în mod radical ca urmare a cantităţii tot mai mari de date disponibile. „În medicină, revoluţia big data va putea duce la descoperiri clinice importante. De exemplu, vom putea oferi pacienţilor medicamentul potrivit. Astăzi, când spunem că un medicament este eficient în proporţie de 20% vrem să spunem de fapt că este eficient 100% în cazul a 20% din pacienţi. Volumul mare de date ne va permite să obţinem rezultate mai bune”, crede John Dineen, şeful companiei americane GE Healthcare.

Graţie accesului la o cantitate tot mai mare de date, „am descoperit că majoritatea bolilor sunt unice”, spune Dineen. „Sunt sute de tipuri de cancere de prostată sau de sân, iar pentru a înţelege cu ce ne confruntăm trebuie să analizăm o cantitate foarte mare de date”, a explicat CEO-ul. Pe măsură ce secvenţierea genetică devine tot mai accesibilă, lupta împotriva cancerului va intra într-o nouă epocă. „Ne aşteptăm ca în curând să înţelegem mult mai bine cancerul datorită faptului că putem secvenţia genomul fiecărui cancer în parte”, spune David Haussler, cercetător la Universitatea California. Progresul tehnologic va permite analizarea schimbărilor moleculare ce au loc în cadrul fiecărui cancer, permiţând elaborarea unui tratament individualizat, în funcţie de caracteristicile genetice ale tumorii respective.

Doctorul Eric Topol crede că omenirea poate învinge cancerul dacă toţi bolnavii ar realiza secvenţierea genomului tumorii, ar documenta tratamentul folosit şi rezultatul acestuia şi ar face publice apoi aceste date. Specialistul consideră că datele obţinute de la toţi pacienţii pot fi folosite ulterior pentru a combate una dintre cele mai letale afecţiuni din istoria omenirii.

Specialiştii consideră că miniaturizarea constantă a senzorilor va permite în curând ca pacienţii să fie monitorizaţi în mod constant atât din interiorul corpului, cât şi din exterior. Eric Topol consideră că în viitorul nu prea îndepărtat pacienţii vor avea senzori în fluxul sangvin. „Având un senzor în sânge vom putea identifica numeroase probleme, fie că este vorba despre celule care se desprind de peretele intern al unei artere – ceea ce va indica apariţia unui atac de cord –, de identificarea primei celule canceroase care ajunge în sânge sau de identificarea faptului că sistemul imunitar pregăteşte o criză de astm. Toate aceste lucruri vor putea fi detectate de senzori din sânge care vor lansa un semnal de alarmă către telefonul mobil”, spune Topol.

Vi se pare ceva departe de realitate? Nu este. Anul trecut, compania americană MC10 a anunţat că a conceput „electronice elastice” care pot fi purtate ca tatuaje temporare şi care pot fi implantate în corp. Acestea măsoară ritmul cardiac, activitatea cerebrală, temperatura corpului şi nivelul de hidratare. O altă companie, Proteus, a conceput un senzor de dimensiunea unui bob de nisip ce este inclus într-o pastilă. După ce înghiţiţi această pastilă, senzorul foloseşte fluidele din stomac ca sursă de alimentare şi emite un semnal către un plasture purtat pe piele de pacient. Datele colectate sunt apoi transmise către telefonul mobil al pacientului. Proteus speră că datele anonimizate ale pacienţilor vor permite specialiştilor să înţeleagă noi aspecte ale problemelor medicale, ceea ce va duce la transformarea acestui domeniu.

De asemenea, senzorii integraţi în casele noastre vor contribui la rândul lor la monitorizarea sănătăţii, permiţând oamenilor să identifice potenţialele probleme de sănătate înainte ca acestea să devină grave. În cazul persoanelor cu probleme cronice, monitorizarea oferită de senzori le va permite să continue să trăiască acasă fără a mai fi nevoite de vizite frecvente la medic, care va şti datorită acestora când este nevoie de intervenţia sa.

O altă tehnologie ce are potenţialul de a transforma medicina o constituie imprimantele 3D. Specialiştii au reuşit deja să tipărească 3D organe, oase, cartilaje şi chiar vase de sânge.

Toate aceste inovaţii anunţă o transformare fără precedent a medicinei. În doar câţiva ani, acest domeniu va fi invadat de roboţi şi computere ce vor prelua multe din sarcinile îndeplinite până acum de oameni. Algoritmii vor putea să ia în considerare cercetările efectuate de-a lungul globului, analizându-le în contextul istoriei medicale a fiecărui pacient şi calculând probabilitatea de succes a fiecărui tratament. Senzorii ne vor permite să ne monitorizăm şi gestionăm starea de sănătate, aducându-ne mai aproape de idealul sinelui cuantificat. Drept rezultat, serviciile medicale vor fi mai eficiente şi totodată mai puţin costisitoare, permiţând oamenilor să trăiască mai mult şi mai sănătos.

sursa : http://www.descopera.ro/lumea-digitala/10668111-viata-noastra-nu-va-mai-fi-niciodata-la-fel-cum-ne-va-afecta-revolutia-medicinei

Cândva, multe dintre creaturile lumii aveau, pe lângă perechea de ochi pe care ne-am obişnuit s-o vedem la animale, un al treilea ochi, aşezat în creştet. Vestigiu al unei etape timpurii şi misterioase a evoluţiei, acest ochi există încă, sub diferite forme, la mai multe specii de vertebrate şi chiar şi omul are, ascuns adânc în creier, un organ special, încă prea puţin cunoscut, care era cândva asociat acestui ochi.

La om, e vorba despre glanda pineală, sau epifiză, un mic organ aşezat aproape în centrul creierului şi a cărui funcţie secretoare este încă prea puţin înţeleasă. Se ştie că este influenţată de lumină, că are legătură cu ciclul zi-noapte, cu somnul şi cu dezvoltarea sexuală, dar ne rămân încă multe de aflat despre ea.

Dar cum ne-am ales noi cu glanda pineală şi cum se explică misterioasa ei legătură cu lumina şi întunericul?

Cândva, în cursul evoluţiei vertebratelor, acestea au fost dotate de natură cu un aşa-numit ochi parietal (sau ochi pineal), care, împreună cu glanda pineală, formau un tot funcţional ce intra în alcătuirea epitalamusului, o regiune a creierului. Cu timpul, cele mai evoluate dintre vertebrate -  păsările şi mamiferele - au pierdut acest al treilea ochi, ochiul parietal, păstrând doar glanda pineală. Alte vertebrate, însă, mai au încă vestigii ale acestui organ fotosensibil, iar la unele structura lui este tulburător de asemănătoare cu cea a a ochilor obişnuiţi. 

O serie de vertebratele primitive - peşti placodermi, ostracodermi, crossopterigieni, chiar şi unele tetrapode timpurii - ne-au lăsat fosile care prezintă, la nivelul craniului, o adâncitură (ca o orbită) care pare să fi adăpostit un organ parietal. La unele dintre cranii există şi un foramen (o deschidere) în creştet, prin care ochiul parietal primea lumina. Dar mai există el şi la verterbratele actuale?

Fiind o trăsătură străveche a vertebratelor, ce tinde să dispară pe măsură ce acestea au evoluat spre forme mai moderne, este logic că, dacă el mai există şi la unele specii de azi, atunci ar trebui să-l căutăm la speciile vechi, membre ale unor grupuri apărute de timpuriu. 

Şi, într-adevăr, organul parietal se întâlneşte la unii amfibieni şi la câteva specii primitive de reptile şi de peşti. La cele mai multe, el este redus; se mai observă conturul lui pe suprafaţa dorsală a capului şi este posibil să mai aibă un rol în fotorecepţie, dar prea multe nu ştim despre asta.

La altele, însă, şi-a păstrat sensibilitatea la lumină şi are o structură asemănătoare cu cea a ochilor laterali. Nu întîmplător, o astfel de situaţie se întâlneşte la specii foarte vechi, supravieţuitoare ale unor ere îndepărtate, cele pe care le numim adesea fosile vii.

Ciclostomii sunt peşti străvechi, apăruţi devreme în cursul evoluţiei; de fapt, aceste făpturi nici nu sunt considerate de toţi zoologii drept peşti, ci drept un grup aparte de vertebrate, cele mai primitive dintre vertebrate. Dar, pentru simplificare, să adoptăm concepţia celor ce îi numesc peşti. Sunt nişte creaturi cu corpul lung, cilindric, ca al ţiparilor, dar cu un schelet cartilaginos, având şi alte caractere de primitivitate care îi aşează la baza arborelui filogenetic al vertebratelor. Particularitatea lor definitorie o constituie lipsa maxilarelor (de unde numele mai vechi dat grupului, acela de Agnatha - „fără fălci”). Gura lor este circulară, semănând cu o ventuză cu mai multe rânduri de dinţi cheratinoşi; cu ajutorul ei, speciile parazite ale acestui grup (nu toate sunt parazite) se prind de corpurile altor peşti, hrănindu-se cu sângele acestora.

La unele specii din acest grup, s-a descoperit prezenţa unor organe parietale, fotosensibile, despre care majoritatea cercetătorilor cred că ar avea un rol în reglarea comportamentului peştelui în funcţie de ritmul zi-noapte şi de anotimp. 

În cartea The Third Eye, zoologul Richard Marshall Eakin (1910 -1999) menţionează că la ciclostomii studiaţi au fost descoperite chiar două formaţiuni conectate între ele - pe care el le denumeşte ochi pineal şi ochi parietal - în care există celule cu structură de fotoreceptori, aşa cum au arătat cercetările la microscop.

Alte două animale - de data acesta reptile - la care ochiul parietal s-a păstrat remarcabil sunt cele două specii de tuatara, reptile neozeelandeze ce „datează” din vremea dinozaurilor. Aceştia au pierit, dar măruntele tuatara au supravieţuit vremurilor, rezistând până azi, cu toate că situaţia lor în lumea contemporană nu este dintre cele mai înfloritoare.

Cele două specii de tuatara, Sphenodon punctatus şi Sphenodon guntheri, sunt singurele supravieţuitoare rămase dintr-un grup străvechi, numit Rhynchocephalia, care a apărut în urmă cu cca. 200 de milioane de ani. Ochiul parietal al tuatarelor este printre cele mai bine studiate şi, din ceea ce ştim până acum, aceste specii au cel mai complet şi mai bine păstrat (evolutiv vorbind) ochi parietal, dintre toate tetrapodele existente. Cercetările arată că el are o structură complexă, cu cornee, cristalin şi retină alcătuită din celule fotoreceptoare, chiar dacă, în unele aspecte, alcătuirea lui aminteşte mai curând de ochiul caracatiţelor decât de cel al vertebratelor, susţin cercetătorii I. R. Schwab ş iG. R. O’Connor, de la Universitatea California, într-o lucrare publicată în 2005.

La puii proaspăt ieşiţi din ou, corneea apare ca un „petic” de membrană transparentă în creştetul capului;, după câteva luni, acesta va fi acoperit de solzii opaci ai pielii. El rămâne totuşi capabil să perceapă lumina, cred unii oameni de ştiinţă (care, totuşi, sunt încă destul de confuzi când e vorba să explice funcţia acestui misterios „al treilea ochi” al reptilelor).

Ei vorbesc despre existenţa la tuatara a unui „complex pineal”, alcătuit din două componente: cel de-al treilea ochi (ochiul parietal) şi glanda pineală. Cei mai mulţi dintre specialiştii care l-au studiat cred că ochiul pineal ar fi un fel de „dozimetru” solar, având drept rol estimarea cantităţii de lumină, pe baza căreia stabileşte ce moment al zilei este, ce anotimp, iar în funcţie de aceste „constatări”, organismul reptilelor reacţionează în modul cel mai adecvat. Modificările comportamentului în funcţie de ritmul circadian şi sezonier sunt coordonate de glanda pineală, legată funcţional de ochiul parietal; ea secretă, la reptile, hormonul numit melatonină, care intervine în stabilirea alternanţei de somn şi veghe şi în termoreglare. 

Oricum ar fi, prezenţa ochiului parietal, în diferite stadii de evoluţie, este o dovadă că el a avut cândva un rol important în viaţa animalelor, rol preluat apoi de cei doi ochi laterali ai vertebratelor. Ochiul parietal este considerat de mulţi cercetători drept un organ vestigial, o rămăşiţă a unei structuri anatomice cândva importante, azi de mult mai mică însemnătate, dar care, acolo unde mai există, încă mai are anumite funcţii specifice.

El nu percepe imagini, cum fac ochii laterali, dar prezintă, totuşi, fotosensibilitate, putând deosebi, adică, lumina de întuneric. Perceperea cantităţii de lumină are un rol în modularea comportamentului legat de ritmul circadian (zi-noapte) şi sezonier. 

După opinia lui I. R. Schwab ş iG. R. O’Connor, existenţa ochiului parietal reprezintă prima încercare a evoluţiei de a înzestra vertebratele cu un organ fotoreceptor.

În cursul evoluţiei, funcţia de fotorecepţie a fost preluată de ochii laterali, astfel încât la vertebratele superioare actuale  - păsări şi mamifere - al treilea ochi nu mai există: din complexul pineal a mai rămas doar glanda pineală. 

Păsările străvechi vor fi avut acest organ fotoreceptor, după cum sugerează cercetătorii care au studiat fosilele „păsării de la  Melovatka”, un specimen de pasăre străveche, datând din Cretacic (acum cca. 90 de milioane de ani). Este una dintre puţinele fosile în care s-au păstrat foarte bine impresiunile unor părţi moi ale corpului (creierul, în cazul de faţă), iar analiza lor arată că această creatură ar fi avut, pe lângă glanda pineală, şi un ochi parietal bine dezvoltat. Păsările moderne nu-l mai au; ceea ce rămas din complexul pineal este doar glanda pineală.

La fel stau lucrurile şi la mamifere, inclusiv la om; noi nu mai avem în creştet un astfel de organ fotoreceptor. Ne-a rămas însă glanda pineală/epifiză, iar studiile arată că ea a fost asociată, la origine, cu simţul văzului sau, cel puţin, cul fotorecepţia.

De exemplu, studiul alcătuirii celulelor din care este formată predominant glanda, numitepinealocite, arată că ele prezintă similarităţi frapante cu celulele fotoreceptoare din retină. 

Dar epifiza are azi o funcţie secretoare, producând diferite substanţe dintre care cea mai cunoscută este melatonina, descoperită în 1958.

„Cunoscută” e un fel de-a spune; de fapt, sunt multe lucruri pe care nu le ştim despre epifiză, „produsele” ei şi rolul acestora. 

Se consideră că melatonina intervine în controlul dezvoltării sexuale, inhibând maturizarea şi prevenind instalarea prea timpurie a pubertăţii; copiii au un nivel ridicat de melatonină, care scade după pubertate, iar leziunile grave ale glandei pineale la copiii sunt urmate de apariţia precoce a pubertăţii. Toate acestea sugerează că epifiza, prin hormonul ei numit melatonină, controlează dezvoltarea organismului în etapa prepubertară.

Melatonina are, de asemenea, un rol în reglarea ritmului vieţii în funcţie de alternanţa dintre noapte şi zi. Noaptea, secreţia mai crescută de melatonină favorizează instalarea somnului, intrarea organismului în modul de funcţionare nocturn (cel natural, aşa cum era el pe vremea când nu exista iluminat artificial, nu acum, când ne uităm la televizor până la 12 noaptea şi stăm la calculator încă o oră după aceea). Secreţia de melatonină este inhibată de lumină şi stimulată de absenţa ei, acesta fiind unul dintre motivele pentru care specialiştii recomandă să nu dormim cu lumina aprinsă.

În anii 1990, psihiatrul Rick Strassman, medic psihiatru specializat în psihofarmacologie şi care studiază efectele substanţelor substanţelor psihedelice, a emis o ipoteză tulburătoare: aceea că o descărcare masivă de dimetil-triptamină (DMT) din glanda pineală cu puţin timp înainte de moarte ar fi cauza fenomenului „experienţelor din pragul morţii” (near death experience  - NDE). Ideea a pornit de la faptul că unii dintre subiecţii săi trataţi cu DMT relatau lucruri asemănătoare celor istorisite de persoane care îşi reveniseră din starea de moarte clinică. Este doar o presupunere, foarte controversată, de altfel; studiile efectuate până în prezent nu au confirmat-o, nici nu au infirmat-o, aşa încât chestiunea rămâne deschisă.

Iar glanda pineală  - ca şi „perechea” sa, ochiul parietal pe care noi l-am pierdut în cursul evoluţiei - îşi păstrează şi ea misterul. Lumina şi întunericul, sexul şi moartea, asociate cu ea - fie şi numai sub formă de presupuneri încă neconfirmate -, fac din această rămăşiţă a celui de-al treilea ochi o parte foarte enigmatică a corpului nostru, încă atât de puţin cunoscut şi înţeles în întregul său.

sursa : http://www.descopera.ro/stiinta/10518911-secretele-celui-de-al-treilea-ochi

La sfârșitul secolului XIX, cea mai mare parte a populaţiei ţării, iar situaţia lor era departe de fi înfloritoare: un deceniu mai târziu, tocmai această viaţă grea avea să ducă la izbucnirea mişcărilor ţărăneşti de la începutul secolului XX, culminând cu răscoala de la 1907.
 

Într-o lucrare tipărită în 1895, intitulată „Igiena ţeranului român”, autorul, dr. Gheorghe Crăiniceanu, s-a aplecat și asupra alimentației țăranilor români - „Alimentaţiunea în diferite regiuni ale ţerii şi în diferite timpuri ale anului”, scrie descopera.ro. 

Se mânca mult mai multă mămăligă decât pâine, poate pentru că, aşa cum se explică în carte, mămăliga este mai uşor de făcut decât pâinea. Pâinea de grâu era o mâncare mai „aleasă”, rezervată mai curând sărbătorilor. Făina albă de grâu, atât de banală azi pentru noi, era pe atunci mult mai preţuită, căci din ea se făceau multe copturi rituale - cozonaci, colaci - cu semnficaţie spirituală.

Pe de altă parte, oamenii de la sate mâncau multe lucruri pe care azi tot mai puţini români le mai mănâncă: ştir, podbal, frunze de sfeclă,  hrişcă, mei, bob, ulei de cânepă, jufă (julfă) - tot un produs obţinut din sămânţă de cânepă; semăna cu un fel de brânză şi era folosit ca umplutură de post la plăcinte şi turte ori amestecat cu "tocmagi" (tăiţei).

Poate cel mai frapant aspect este consumul mic de produse de origine animală, şi nu numai din motivul că respectau zilele de post. Țăranii vindeau produsele de origine animală, precum păsările de curte ori untul de vacă, pentru a avea cu ce să cumpere lucruri pe care nu le puteau produce singuri în gospodărie, iar pentru propria lor hrană se mulţumeau mai curând cu produse vegetale, adăugând la nelipsita mămăligă de porumb fel de fel de fierturi de frunze şi fructe, doar din când în când ouă, peşte sărat şi rareori carne.

sursa : http://www.realitatea.net/ce-mancau-romanii-acum-100-de-ani_1154798.html

O echipă de cercetători de la Universitatea Virginia Tech a descoperit o metodă prin care pot fi extrase cantităţi mari de hidrogen din orice plantă. Această reuşită are potenţialul de a oferi planetei o nouă sursă de combustibil ce este totodată ieftină şi prietenoasă cu mediul, scrie Descoperă.ro.
 

„Acest nou proces ar putea ajuta la reducerea dependenţei noastre de combustibilii fosili”, a comentat Y.H. Percival Zhang, profesor de ingineria biosistemelor în cadrul Virginia Tech. „Hidrogenul este unul dintre cei mai importanţi biocombustibili ai viitorului”, a mai spus profesorul.

Zhang a reuşit alături de echipa sa de cercetători să folosească xiloză, cea mai abundentă monozaharidă, pentru a produce o cantitate mare de hidrogen. Până acum, acest lucru era posibil doar în teorie, nu şi în practică. Metoda concepută de Zhang poate fi folosită indiferent de sursa de biomasă.

Descoperirea a fost relatată în jurnalul ştiinţific Angewandte Chemie, International Edition.

Această nouă metodă prietenoasă cu mediul prin care se produce hidrogen foloseşte resurse naturale regenerabile, eliberează foarte puţine gaze cu efect de seră în atmosferă şi nu necesită metale costisitoare sau grele. Celelalte metode de producere a hidrogenului sunt costisitoare şi produc gaze cu efect de seră.

Departamentul de Energie al SUA afirmă că combustibilul din hidrogen are potenţialul de a reduce în mod dramatic dependenţa de combustibili fosili. Din acest motiv, companiile producătoare de automobile lucrează la conceperea unor vehicule ce funcţionează pe baza unor celule de combustibil pe bază de hidrogen. Spre deosebire de motoarele alimentate cu benzină, ce poluează, singurul produs secundar al motoarelor cu hidrogen este apa. Descoperirea făcută de Zhang deschide calea către o sursă ieftină şi regenerabilă de hidrogen.

Jonathan R. Mielenz, coordonator al diviziei de bioştiinţe şi tehnologii din cadrul Oak Ridge National Laboratory, afirmă că descoperirea lui Zhang are potenţialul de a avea un impact major asupra producerii de energie alternativă.

„Potenţialul de profit şi totodată beneficiile pentru mediu reprezintă motivele pentru care atâtea companii producătoare de automobile lucrează la celulele de combustibil cu hidrogen. Mulţi oameni cred că vom intra în era «economiei hidrogenului» cât de curând, iar această piaţă va valora doar în SUA un miliard de dolari”, spune Zhang.

În acest moment, piaţa hidrogenului sub formă de gaz valorează aproximativ 100 de miliarde de dolari, hidrogenul fiind produs din gaz natural, o metodă costisitoare şi poluantă. Hidrogenul este folosit pentru a produce amoniac pentru îngrăşăminte şi pentru a rafina substanţele petrochimice. 

„Nu are rost să folosim resurse naturale non-regenerabile pentru a produce hidrogen. Cred că această descoperire va produce o revoluţie în lumea energiei alternative”, a concluzionat Zhang.

sursa : http://www.realitatea.net/descoperire-revolutionara-pentru-soarta-planetei_1153508.html

Imaginile au fost surprinse la 200 de metri în adâncuri, adică pe etajul mesopelagic (numit şi „twilight zone” în engleză), acolo unde ajunge mai puţin de 1% din lumina solară de la suprafaţă. 

Ar trebui să vă rezervaţi trei minute din zi pentru a urmări acest clip video cu animale uimitoare care trăiesc în adâncuri.

sursa : http://www.realitatea.net/imagini-uimitoare-bizarele-creaturi-din-adancuri-filmate-in-twilight-zone_1153034.html

Galați. Cel mai valoros muzeu de artă contemporană din România, Muzeul de Artă Vizuală, se mută din palat la bloc. Colecţiile sale vor fi depozitate într-o fostă uzină... Palatul Episcopal a fost retrocedat Arhiepiscopiei, care construieşte acum acolo Muzeul Spiritualităţii, Culturii şi Ordodoxiei al Dunării de Jos. Viitorul sună bine, nu? Cu bani europeni şi fonduri de la stat.

Oradea. Muzeul Țării Crişurilor e mai norocos. Evacuat din Palatul Baroc, retrocedat Bisericii Romano Catolice, se mută într-o fostă cazarmă, suficient de mare pentru a adăposti cele peste 400.000 de exponate, a cincea colecţie muzeală ca mărime din România.

Braşov. Muzeele de Artă şi cel de Etnografie, singurele menţionate în ghidul turistic Michelin, aşteaptă să fie evacuate din clădirea, retrocedată şi ea - de data asta Bisericii Evanghelice.

Cluj. Muzeul de Artă mai are încă cinci ani de păsuire până la evacuare, conform legii în vigoare. Palatul Banffy, care găzduieşte muzeul, a fost recent retrocedat moştenitorilor familiei Banffy.

Cine se mai pregăteşte?

Există ţări care au ales să se dezvolte prin cultură. România, din nefericire, nu a ales aşa. Nu-mi este de altfel clară opţiunea de dezvoltare a României, aşa că rămân la patrimoniul cultural. Atât cât mai este.

Întreb dacă în România există vreo lege prin care să fie apărat patrimoniul cultural? Muzeele, în speţă. Acolo unde ni se oglindeşte trecutul şi prezentul.

Vorbesc cu directorul Muzeului de Artă din Cluj, Călin Stegereanu, care îmi spune că ar fi Legea Monumentelor Istorice. "Clădirile istorice sunt inalienabile, nu se pot înstrăina..." Mă trimite însă spre Consiliul Judeţean, proprietarul de până acum al clădirii. Patrimoniul muzeului aparţine totuşi statului...

Iar "statul" ăsta, cine o fi el, este ba indiferent, ba ocupat cu alte treburi.

Şi totuşi, Clujul, aflu cu stupoare, ae mai mare noroc decât Galaţiul. De ce? Pentru că deciziile pentru Cluj se iau acolo, în timp ce pentru Galaţi răspunde Suceava. Mai sunteţi cu mine sau v-am pierdut pe drum?

Viitorul patrimoniului cultural - între Kafka şi Urmuz

Directorul muzeului din Galaţi, Nanu Basarab, istoric, îmi spune că există un proiect, aprobat, pentru construirea unui muzeu nou şi modern, ca pentru secolul XXI. Îmi saltă inima la loc. "Dar nu există fonduri", adaugă domnia sa.

Păi de ce nu au făcut ca cei de la Arhiepiscopie, care, iată, nu numai că evacuează muzeul, dar au mai obţinut şi 3,5 milioane euro din fonduri europene, plus bani de la stat, pentru a transforma Palatul Episcopal în Muzeul acela al Culturii şi Ortodoxiei Dunării de Jos?

Răspunsul corect, mi-a explicat situaţia dl. Basarab, este că Muzeul depinde de fondurile de pe... Axa de dezvoltare România-Moldova-Ucraina! Acolo e blocajul... cu fondurile, cu axa...

Pentru Galaţi, cultura se declină la timpul trecut. Peste o lună, veţi căuta muzeul de arte vizuale pe undeva printre blocuri, iar colecţiile vor fi departe, în depozite cu aer condiţionat, e drept, dar din câte am aflat, undeva, într-o fostă fabrică.

"Am fost singurul muzeu de artă din ţară care a fost o oglindă pentru evoluţia artei româneşti contemporane, din interbelic până în prezent", îmi şopteşte un vechi şi sufletist muzeograf local.

Clujul este pesimist. "Nu sunt bani să facem alt muzeu", îmi spune Călin Stegerean.

Mă întorc cu gândul la Oradea, că parcă acolo ziceau că sunt mai norocoşi, cu cazarma cea suficient de mare pentru a adăposti colecţiile enciclopedicului Muzeu al Ţării Crişurilor.

"Muzeele au fost părăsite de factorul politic şi chiar de Ministerul Culturii'', îmi spune directorul muzeului, distinsul istoric de artă Aurel Chiriac.

Punem sau nu de o petiţie, ca să deblocăm lucrurile?

O rază de speranţă vine însă de la Braşov, unde aflu din presa locală că directoarea Muzeului de Etnografie Ligia Fulga a lansat o petiţie, pentru susţinerea celor două muzee în prag de evacuare, cel de artă şi de etnografie, şi a cerut declanşarea unei campanii naţionale de salvare a instituţiilor de cultură.

Rezonez pe deplin cu această bravă doamnă din Braşov, care aflu că a mai trimis şi un memoriu autorităţilor noastre de stat, solicitând o lege/legi pentru protejarea specială a muzeelor din România şi a patrimoniului deţinut.

Tot o petiţie, "Pentru Brukenthal şi cultura română", a lansat deunăzi şi o britanică inimoasă, mare iubitoare a României, indignată de ceea ce numeşte ea zidul de indiferenţă şi tăcere care înconjoară declinul instituţiilor culturale din Romania, neglijate de stat.

"Ruşinoasa situaţie actuală a Brukenthalului este legată de soarta în declin rapid a culturii române, care va continua în absenţa unei restructurări totale a sistemului învechit care persistă şi acum. Facem apel la o dezbatere publică despre soarta culturii române in secolul XXI, la care să participe Ministerul Culturii, muzeele, instituţiile culturale, ONG-urile, pentru a defini cursul reformelor atât de disperat necesare în acest domeniu vital pentru viitorul României", citim în finalul petiţiei, publicată pe blogul Sarah in Romania.

E drept, Brukenthalul nu a fost evacuat sau retrocedat nimănui (încă???). Dar directorul muzeului sibian îmi spune că s-a simţit umilit, recent, când, după săptămâni întregi de memorii fără răspuns la Ministerul Culturii, a trebuit să apeleze la presă pentru a rezolva o problemă internă curentă, dar presantă - plata salariilor şi a facturilor la gaz şi electricitate.

Istoricul Sabin Luca, elevul lui Daicoviciu, mi-a spus că nici un muzeu, mai ales unul de talia Brukenthalului, al cărui director este, nu ar trebui să se autofinanţeze, ca pe vremea comunismului. Sistemul contabil este din anii şaizeci, iar atitudinea şi mentalitatea funcţionarilor din minister sunt staliniste, de apatie şi indiferenţă. "Acest sistem învechit trebuie destructurat", mi-a spus domnia sa.

Aproape toţi cei evacuaţi, cu muzee cu tot, cu care am vorbit mi-au spus că problema nu este retrocedarea clădirilor către diferitele biserici - ortodoxă, romano-catolică sau evanghelică, ci faptul că statul nu protejează muzeele şi patrimoniul acestora, care este proprietatea sa.

"Am să tot strig, până îmi pierd glasul şi tot obţin cele 2.000 de semnături", spune Sarah Grantpe blogul ei.

Vă invit şi eu, în calitatea mea de co-autoare a petiţiei generic numite ''pentru Brukenthal şi pentru cultura română'', redactată în română, engleză, germană şi franceză, pentru o cât mai mare diseminare, să facem ceva, împreună, ca să o ajutăm măcar pe britanica Sarah să ajute muzeele şi patrimoniul nostru cultural.

Dacă doriţi să citiţi şi sa semnaţi petiţia, vă rog apăsaţi AICI. Şi apoi să o daţi mai departe.

sursa : http://www.cotidianul.ro/alo-romania-se-evacueaza-muzeele-210893/

Statul, atunci când nu mai are ce impozita, taxează până şi câinii. Propunerea de faţă, care vine din partea conducerii Direcţiei Sanitar-Veterinare Gorj, va fi trimisă către parlamentari. 

Dacă propunerea va deveni lege, toţi gorjenii vor trebui să plătească impozit pentru câinii din gospodărie şi să le pună şi un microcip. 

Oamenii susţin că taxa pe câine ar fi nedrepată, pentru că vorbim de un animal care nu produce nimic, doar cheltuieşte, şi, deci nu s-ar impune un impozit.

Această taxă ar urmă să fie aplicată pentru cel de-al doilea câine din gospodărie, iar cei care au cerut acest lucru sunt inspectorii sanitar-veterinari. Tot ei mai vor şi ca animalele să poarte microcipuri.

Cei care s-au gândit să propună taxa pe câine susţin că aceasta poate fi o măsură prin care animalele infestate cu rabie ar putea fi depistate mai uşor, iar în cazul impozitării, oamenii vor avea mai multă grijă de patrupezii lor. 

Măsura a fost discutată cu Administraţia locală, urmând ca parlamentarii de Gorj să depună o iniţiativă legislativă.

sursa : http://www.antena3.ro/romania/impozit-pe-caini-cand-statul-nu-mai-are-ce-taxe-sa-ia-pune-bir-pe-animale-210245.html

http://www.youtube.com/watch?v=cHfDALxunHI

Uncharted

CS Source / CS Global Offensive

Cu mult peste ? Dece zici asta,sa nu uitam ,COD toate seriile au fost facute si cu gandul la cei care nu au PC-uri tip 'avioane'. MW3 merge si pe un amarat de 8400GS(al meu) fluent si are o grafica bestiala nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata totul pe High,pe cand BF3 cere deja niste avioane de PC-uri.

MW si MW2 le-am jucat pe o coaja de GeForce 6200 (256mb,64biti) foarte fluent.

 

Intradevar BF3 are o grafica impecabila,dar nu exagerat peste MW3. Iar cei de la Activision au reusit sa faca MW3 sa arate cum arata pe un engine vechi,pe cand astia de la EA cu un engine nou au reusit ceva ceva,dar inca odata nu cu mult peste MW3.

MW3->OPTIMIZARE MAXIMA si grafica aproape la fel de buna ca BF3.

BF3->Grafica superba,dar OPTIMIZARE PRAF.

Bineinteles,nu sunt niste lucuri care se pupa prea bine,dar de apreciat faptul ca cei de la Activision fac niste jocuri care pot rula si pe niste "antichitati".

 

//Normal,de mentionat si faptul ca BF3 e mai Open World ca sa nu ziceti ca sunt un fanboy pentru unul dintre ele. Cred ca fiecare are avantajele si dezavantajele lui.

si ce daca merge pe configuratii mai slabe? nu asta face un joc mai bun... intradevar MW3 are farmecu lui, dar asta nu inseamna ca BF3 nu-l depaseste.

 

l-am instalat si ruleaza perfect la high, ceea ce nu ma asteptam. ce pot sa zic, e muuult peste MW3, ma bucur ca am ales BF3 :)

in legatura cu cheaterii... sunt banati instant nu? ca pe MW3 din cate am inteles e plin de ei si nu sunt admini pe servere... isi bat joc astia de la steam de playeri...

Ma bucur ca ai facut alegerea buna , chateri din cate stiu da , primesc ori kick instantaneu , ori ban ......

# iti recomand sa fi Medic !! ;)

perfect atunci.

chiar aveam de gand sa joc medic :)

l-am instalat si ruleaza perfect la high, ceea ce nu ma asteptam. ce pot sa zic, e muuult peste MW3, ma bucur ca am ales BF3 :)

in legatura cu cheaterii... sunt banati instant nu? ca pe MW3 din cate am inteles e plin de ei si nu sunt admini pe servere... isi bat joc astia de la steam de playeri...

Cercetătorii japonezi au reuşit să descifreze o parte dintr-un vis uman, un experiment interesant despre care ei afirmă că ar putea fi util pentru a analiza starea fizică a pacienţilor, pentru a înţelege mai bine bolile psihice şi pentru a transmite comenzi unor maşini prin intermediul gândurilor.

"De multă vreme, oamenii sunt interesaţi de vise şi de sensurile lor, dar, până de curând, doar persoana care visează cunoştea conţinutul viselor sale", afirmă cercetătorii niponi de la Institutul Internaţional de Cercetări în Telecomunicaţii Avansate (ATR) din Kyoto.

Pentru a avansa în înţelegerea ştiinţifică a viselor, savanţii japonezi au creat un dispozitiv de decodare a imaginilor văzute de o persoană în timpul fazei onirice.

Pentru aceasta, ei au înregistrat de mai multe ori activitatea cerebrală a trei persoane în timpul somnului. Cercetătorii i-au trezit pe voluntari atunci când pe ecranele monitoarelor de analiză apărea un semnal care corespundea unei faze a viselor, pentru a le cere să le descrie imaginea pe care tocmai o văzuseră, iar apoi i-au lăsat să adoarmă din nou, pentru a putea să reînceapă experimentul, executat de aproximativ 200 de ori pentru fiecare voluntar.

Acest procedeu a permis alcătuirea unui tablou al corespondenţelor dintre activitatea cerebrală exactă din acel moment şi obiectele sau subiecţii din diverse categorii (hrană, cărţi, celebrităţi, obiecte de mobilier, autovehicule etc.) care apăreau în acele vise. Este vorba de un fel de lexic, care asociază un semnal provenind din creier cu o imagine.

Odată alcătuită această bază de date, îmbogăţită apoi şi cu alte informaţii, citirea activităţii cerebrale prin intermediul imagisticii cu rezonanţă magnetică (RMN) în faza somnului şi a viselor a permis alcătuirea unui sistem care "ghiceşte" ceea ce vede o persoană în timpul visului, cu ajutorul apariţiei acelor semnale cerebrale caracteristice.

În aproximativ 70% din cazuri, predicţiile s-au dovedit exacte.

sursa : mediafax

http://www.youtube.com/watch?v=rv1o6Em9P7I

de acord cu tine lance, desi tot timpul am avut ceva pt seria CoD si asta din cauza storylineului. M-am mai documentat despre BF3 si MW3 iar BF3 parea cea mai buna alegere. l-am cumparat.

4 playeri pana acum, care mai jucati, pm me  :)

:D nu dar gasesti playerii mai greu pe harta... eu m-am obisnuit cu rampage total pe cand jucam MW2 pe alterIW. Oricum si eu optez pt BF3 dar sunt curios ce zice si lumea... m-am uitat la mai multe poll-uri pe net da niciunu nu e concret, BF3 sau MW3 castiga cu 2-3%

ah da si BF3 e doar 20 euro, pe cand MW3 e 30/39 euro depinde de site

As vrea sa-mi cumpar licenta pt Battlefield 3 sau Modern Warfare 3 dar sunt indecis pentru ca imi plac amandoua. Battlefield 3 are o grafica mai buna, e mult mai realist, ai acces la vehicule si pare o adevarata experienta in multiplayer, singurul dezavantaj ar fi hartile prea mari, macar de ar fi serverele mai pline... Modern Warfare 3 chiar am avut ocazia sa-l joc, mi-a placut, grafica buna, e foarte fun multiplayer, dar din cate am inteles e plin de cheateri.

Care jucati BF3 sau MW3 si ce-mi recomandati?