Viorica Daniela Silivaș-Harper, numele la naștere Viorica Daniela Silivaș (născută la 9 mai 1972, Deva,județul Hunedoara) este o gimnastă română de valoare mondială, retrasă actualmente din activitatea competițională, celebră pentru cucerirea a șase medalii (trei de aur, două de argint și una de bronz) laJocurile Olimpice de vară din 1988 (Seul, Coreea de Sud).

Daniela a început gimnastica la vârsta de 6 ani și a fost antrenată de antrenorul Béla Károlyi, timp de șase luni, înainte ca acesta să părăsească România în 1981. În 1980 a câștigat campionatul școlii iar în 1981devine Campioană Națională de Junioare.

Cu toate acestea, Daniela nu a petrecut mult timp în liga juniorilor. În 1985, Federația Română de Gimnastică i-a schimbat anul nașterii din 1972 în 1970 pentru a-i permite participarea la Campionatele Mondiale de la Montreal. Falsificarea a fost suspectă, dar nu a fost niciodată complet verificată până în 2002 când însăși Daniela Silivaș a admis acest lucru. Ea a spus că nu a fost niciodată întrebată de acest aspect, iar oficialitățile din România pur și simplu i-au dat un nou pașaport, i-au atras atenția asupra datei nașterii și au informat-o că are acum vârsta de 15 ani.

Deși avea doar 13 ani la Campionatele Mondiale din 1985, Silivaș a obținut nota 10 în drumul spre cucerirea titlului mondial la bârnă, învingând-o pe deținătoarea titlului Olimpic la acest aparat, Ecaterina Szabo, colega sa de echipă. A terminat în urma gimnastei din Rusia Yelena Shushunova în concursul la individual compus și s-a impus imediat ca lideră a echipei României.

Cel mai mare triumf a fost la Campionatele Europene de Gimnastică de la Moscova din 1987 unde a câștigat concursul de individual compus precum și finalale pe aparate la paralele inegale, bârnă și sol și argintul la sărituri. La acea vreme, gimnastica feminină era dominată de câteva națiuni din Europa. Astfel, câștigarea titlului european în fața puternicilor gimnaste din Uniunea Sovietică, Germania de Est și Bulgaria a reprezentat o victorie majoră pentru Daniela Silivaș.

La Campionatele Mondiale din 1987 desfășurate la Rotterdam (Olanda), Daniela a contribuit ca echipa României să câștige titlul pe echipe, învingând astfel, pentru prima oară din 1979, invincibila echipă a Uniunii Sovietice, deținătoare a titlului mondial. Daniela pornea ca favorită în competiția de la individual compus. Dar, datorită rezultatelor mai slabe din rundele anterioare a reușit să câștige doar medalia de bronz. Medalia de aur a fost câștigată de colega sa de echipă, Aurelia Dobre iar argintul a fost adjudecat de campiona mondială din 1985, Yelena Shushunova. În finalele pe aparate, Daniela a câștigat medaliile de aur la bârnă și sol.

La Jocurile Olimpice din 1988 (Seul, Coreea de Sud), Daniela împreună cu Aurelia Dobre și Yelena Shushunova porneau ca favoritele competiției la individual compus. În competiția pe echipe, România a terminat pe locul secund după echipa Uniunii Sovietice. A urmat întrecerea de la individual compus unde întreaga atenție s-a concentrat asupra duelului dintre Daniela Silivaș (o gimnastă tehnică și o bună dansatoare) și Yelena Shushunova) (o gimnastă puternică și foarte bună acrobată). Ambele gimnaste au evoluat la cel mai ridicat nivel. Ambele au primit nota 10 la sol, Yelena Shushunova a primit al doilea 10 la sărituri iar Daniela a primit 10 la paralele inegale.

Înaintea rotației finale Daniela era în fruntea clasamentului, dar nota de 9.950 la sărituri a plasat-o în final pe locul secund, după Yelena Shushunova, la o diferență de doar 0.025. Punctarea a fost foarte controversată și este recunoscută ca fiind cea mai mică diferență de puncte existentă în istoria acestui sport. Deși au existat suspiciuni cu privire la arbitrare, acestea sunt nefondate: nu a existat niciun protest cu privire la punctaj din partea Danielei, a antrenorilor sau a Federației Române, și nu a fost luată nicio măsură disciplinară împotriva niciunui arbitru. Nota este considerată foarte discutabilă de către foarte mulți dintre fanii gimnasticii. Nota aprig contestată, 9.8 dată de arbitrul sovietic, nu a fost inclusă în calculul notei finale. Conform regulilor de la acea dată, șase arbitri au punctat fiecare gimnastă și numai patru din cele șase note au fost folosite în calculul notei finale. Cea mai mică și cea mai mare notă nu au fost luate în considerare. În plus, media finală a Danielei de la individual compus a fost mai mare decât cea Yelenei Shushunova. Dacă întrecerea ar fi avut loc folosind regulile actuale (întrecerea de la individual compus începe de la zero), atunci Daniela ar fi câștigat.

Daniela Silivaș revine în finalele pe aparate unde câștigă trei medalii de aur, la bârnă, sol și paralele inegale, precum și medalia de bronz la sărituri, medalia de aur fiind câștigată de Svetlana Boguinskaya (Uniunea Sovietică) iar argintul de colega sa de echipă Gabriela Potorac. Astfel, devine singura gimnastă de la Seul care câștigă o medalie în toate cele șase competiții. De asemenea, egalează recordul Nadiei Comăneci, primind șapte note de 10 într-o singură competiție olimpică.

În 1989 se accidentează la genunchi. Cu toate acestea, participă la Campionatele Europene din 1989 unde reușește să câștige doar finala de la sol și se plasează pe locul secund la individual compus, după Svetlana Boguinskaya (Uniunea Sovietică). Deși este încă accidentată, ia parte și la Campionatele Mondiale de Gimnastică din 1989 de la Stuttgart (Republica Federală Germania), unde se plasează doar pe locul al 12-lea la individual compus, după o cădere la bârnă. Dar, cu mult curaj, revine în finalele pe aparate reușind să câștige medaliile de aur la paralele inegale, bârnă și sol. Cele nouă titluri mondiale și olimpice cucerite în întrega sa carieră sportivă, reprezintă un record neegalat de niciun alt gimnast sau gimnastă.

După ce participă la câteva competiții în 1989, Daniela suferă o operație la genunchi urmând să revină la antrenamente după recuperare. Dar datorită evenimentelor din decembrie 1989, Centrul Național de Antrenament de la Deva este închis, sfârșindu-i prematur cariera sportivă. Daniela Silivaș s-a retras din activitatea competițională în 1991 și s-a mutata în Atlanta (SUA) unde antrenează gimnaste aflate în primii ani de performanță.

În 2002, Daniela Silivaș devine cea mai tânără gimnastă inclusă în International Gymnastics Hall of Fame.

În luna mai 2003, Daniela s-a căsătorit cu Scott Harper, un manager sportiv. Cei doi locuiesc în Atlanta, Georgia, Statele Unite ale Americii și împreună au doi copii, un fiu, Jadan Scott (născut al 8 aprilie 2004) și o fiică, Ava Luciana (născută în 2005).

- daca folositi varza intreaga murata taiati cu grija frunzele, decupati partea mai tare centrala si taiati bucati frunzele de masura viitoarelorsarmale; eu am avut frunze in saramura deci le-am scos din borcan, decupat si ales cele rupte de cele intregi, apoi le-am pus in doua castroane separat cu apa rece sa se mai desareze. 

- tocam ceapa si radem morcovul pe razatoarea mica le punem in tigaia de teflon (antiaderenta) fara grasime si adaugam un virf de cutit de sare - de fapt asta e toata sarea pe care am folosit-o in reteta, varza este murata deci in saramura si desi am tinut-o cca 30 min la desarat a iesit doar excesul de sare in rest pastreaza destula sare ca sa nu mai fie nevoie sa mai adaugam. 

Daca insa voi preferati mincarea mai sarata puteti sa mai adaugati dupa gust - lasam sa se inmoaie la foc foarte mic, efectiv sa transpire si adaugam orezul pe care eu l-am spalat mai intii cu apa rece 

- daca aveti sau ati hotarit sa adaugati hribii acum este momentul, daca folositi din cei dezhidratati ii tineti cel putin 30 min in apa rece sa se hidrateze apoi ii scoateti din apa si ii stoarceti bine in pumn, apa se arunca. 

- adaugati sucul de rosii si marar tocat (eu am avut uscat) si amestecati bine totul, puneti capacul peste tigaia in acre ati innabusit ceapa, morcov, orez si ciuperci si stingeti focul, lasati sa se raceasca 

- scoateti varza din apa si frunzele rupte o parte le lasati asa pentru a fi folosite pe fundul oalei si deasupra sarmalelor si o parte le tocati marunt
- frunzele alese pentru sarmale le umpleti pe rind cu cite 1 lingura sau o lingurita de umplutura de orez, invirtiti sarmalele 

- pe fundul oalei puneti un start de frunze dintre cele rupte si un strat de varza murata tocata, o parte din pulpa de rosii si putin cimbru si marar
- asezati un strat de sarmale apoi din nou varza murata tocata, pulpa de rosii si continuati cu straturile de sarmale (eu am avut doar 2 straturi) 

- deasupra ultimului strat de sarmale puneti restul de varza tocata, frunze cit de cit intregi dintre cele care nu erau bune de sarmale si restul de pulpa de rosii, cimbru si marar ... 
- varsati peste toata suprafata uleiul 

- adaugati apa cit este nevoie pina ajungeti cu lichidul la acelasi nivel cu sarmalele si puneti la fiert pe foc foarte mic (eu am pus si o tabla peste flacara ca focul, caldura sa fie uniforma pe toata suprafata oalei) 

- lasati la fiert, eu am lasat 1 ora si 10 minute cu capac (cine vrea poate sa le fiarba in cuptor sau amestecat prima parte pe flacara aragazului si sa termine in cuptor) 

Timpul depinde de cantitatea voastra si dupa cum va place sa fie orezul