Ryan Posted April 20, 2011 Posted April 20, 2011 Magnitudinea cutremurului din Japonia - al 4-lea ca intensitate inregistrat pana in prezent – nu este singurul lucru care i-a uimit pe geologi. Un fenomen extrem de rar a fost inregistrat in urma seismului: in anumite regiuni pamantul a devenit lichid. Acest lucru a fost observat in zonele de coasta si in apropierea albiei raurilor, acolo unde solul este nisipos. Potrivit geologilor, cutremurele de mare intensitate pot provoca o transformare temporara a pamantului - din stare solida in stare lichida – printr-un proces numit lichefiere. Mai exact, lichefierea este un tip de prabusire a pamantului care se produce cand solul saturat de lichid isi pierde consistenta si proprietatile si devine lichid. Oamenii de stiinta sustin ca un astfel de fenomen a facut pagube masive in urma cutremurului din 1964 de la Niigata, Japonia, cladirile rezistente seismic fiind inghitite de solul lichefiat. In cazul seismului din 11 martie, geologii au observat cum nisipul mai greu si rocile s-au scufundat, in timp ce nisipul usor, care s-a lichefiat, s-a ridicat la suprafata, schimbat astfel structura solului. Si nu atat fenomenul in sine i-a uimit pe oamenii de stiinta, cat faptul ca acesta a fost observat pe o distanta de sute de kilometri. “Am mai vazut astfel de cazuri dupa cutremure foarte mari, inclusiv in Noua Zeelanda si in Chile, dar in cazul Japoniei fenomenul este extrem de sever”, a declarat Scott Ashford, unul dintre geologii care studiaza acest fenomen, de la Universitatea din Oregon. “Problema este ca aceasta modificare a solului a provocat pagube enorme pentru infrastrucura. Atat drumurile, cat si reteaua de canalizare sunt afectate. Sunt zone unde am observant ca solul s-a scufundat cu aproape un metru si jumatate”, a declarat Ashford. Sursa
razvan1987 Posted April 21, 2011 Posted April 21, 2011 DA E FOARTE INTERESANT!STUDIEZ IN DOMENIU :) Cutremurele sunt declansate adânc sub scoarta terestra. Învelisul extrem al Pamântului este format din placi tectonice mobile. Cele mai puternice cutremure se produc în interiorul pamântului, la marginile acestor placi. Miscarea placilor nu este uniforma, se acumuleaza o tensiune de-a lungul marginilor, pâna când rocile se rup, iar placile intra în balans. Energia acumulata se elibereaza sub forma unor cutremure mai mici sau mai mari. Efectul depinde de intensitatea cutremurului, de adâncimea la care se produce si de natura rocilor de la suprafata. Pamântul se poate ridica, deschide sau surpa. În munti se pot produce avalanse, alunecari de teren, si chiar si pe pantele mai putin abrupte, solul argilos se poate scurge asemenea lavei topite. Amestecul afânat de nisip si argila este supus unei forte atât de mari, încât se lichefiaza si se transforma în nisipuri miscatoare. Aceasta s-a întâmplat la cutremurul din Alaska din 1964.
