Guest Alex.R Posted August 20, 2010 Posted August 20, 2010 Nu este foarte greu s?-?i dai seama când un anumit tratament este de fapt doar o ?arlatanie ordinar?. Chiar înainte de a cerceta ce spun studiile serioase, po?i remarca faptul c? din repertoriul celor care-l promoveaz? nu lipsesc câteva idei tipice: -este revolu?ionar -este foarte eficient -este natural/naturist -a fost folosit de fapt de diverse triburi izolate din timpuri str?vechi -este lipsit de efecte adverse sau toxicitate -este util într-o gam? foarte larg? de afec?iuni -poate fi folosit de oricine, indiferent de vârst?, sex, sau prezen?a altor afec?iuni -se poate lua ?i în scop profilactic (preventiv) pentru a nu ap?rea bolile respective -totu?i, medicina tradi?ional? nu-l recunoa?te -exist? o conspira?ie motivat? financiar ?i politic împotriva acestui tratament -exist? c?r?i ?i pagini de internet pline de „m?rturii” ale unor vindec?ri miraculoase ca urmare a acestei noi cure -eventualele studii care arat? c? nu este eficient au fost, desigur, sponsorizate de du?manii adev?rului, care nu au interesul ca leacul minune s? fie dezv?luit Indiferent despre ce tratament este vorba, când apar la un loc o mare parte din ideile de mai sus, putem fi convin?i c? nu are nicio valoare. Spre compara?ie, un preparat care chiar ajut?, în mod categoric are un efect ?intit, pentru o plaj? îngust? de afec?iuni, are efecte adverse ?i contraindica?ii (tocmai pentru c? face CEVA), este dovedit ca eficient în studiile efectuate, este îmbr??i?at cu c?ldur? de medicina clasic? ?i, evident, nu exist? niciun soi de conspira?ii planetare îndreptate împotriva lui pe linie medical?. Probabil c? cea mai bine reprezentat? categorie a acestor cure minune este cea pretins anti-canceroas? (sau anti-cancerigen?). Motivele sunt u?or de în?eles. Cancerul provoac? foarte mult? suferin??, cauzele sale sunt multiple, complexe ?i doar par?ial în?elese, terapiile care ne stau la dispozi?ie sunt eficace doar par?ial ?i doar în anumite tipuri ?i faze ale bolii. Ca urmare, exist? nu doar disperarea celor care au fost diagnostica?i cu cancer ?i a familiilor lor, ci exist? ?i frica celor care se tem c? ar putea ajunge cândva în aceast? situa?ie. Poten?ialul comercial al unui eventual remediu este imens, ?i nu e de mirare c? escrocii de toate soiurile sunt atra?i irezistibil de n?scocirea ?i popularizarea unor solu?ii miracol. Chiar pe acest blog d?deam un exemplu de tratament cu aloe vera ?i un altul antimicotic. Îns? istoria ?arlataniilor anti-canceroase este mult mai veche, ?i cu exemple mult mai serioase decât prostioarele de mai sus, care pot p?c?li cel mult câ?iva z?p?ci?i cu mintea pe bigudiuri. Îns??i legea federal? american? care prevede pedepse pentru cei care promoveaz? produse cu pretinse propriet??i curative, f?r? a avea dovezi medicale serioase în acest sens, a fost formulat în 1910 ca urmare a unui caz similar. Un oarecare dr. Johnson a f?cut o avere din comercializarea formulei proprii miraculoase anticanceroase (plus c?r?uliile naturiste de rigoare oferite drept cadou). Iat? cam cum ar?ta un asemenea afi?-reclam? acum un secol (pentru a vedea c? nu este nimic nou în domeniu): În?sprirea pedepselor legale nu a reu?it s? opreasc? entuziasmul amatorilor de îmbog??ire rapid? ?i nici credulitatea ie?it? din comun a amatorilor de miracole naturiste. Cu o regularitate de speriat, cam la fiecare 10 ani a ie?it la lumin? un alt remediu-minune anticanceros, ?i nu sunt semne ca aceast? tendin?? s? se opreasc? prea curând. De exemplu, în anii ’40 a f?cut mare vâlv? tratamentul anticanceros al unui oarecare doctor William F. Koch, membru al Ligii Cre?tine de Cercetare Medical?. El pretindea c? substan?a „glioxilid?” prezent? în fiolele sale, vândute cu 300 de dolari bucata, previne ?i vindec? cancerul prin atacarea unor imaginari „germeni cancerigeni”. S-a vândut în cantit??i industriale, pân? când o analiz? f?cut? de un laborator a demonstrat c? de fapt produsul era alc?tuit în întregime din ap? distilat?. În anii ’50 a fost renumit tratamentul Hoxsey, care era în esen?? preparat din ni?te ierburi de pe o p??une care, dup? spusele autorului, ar fi vindecat de cancer în faz? terminal? unul dintre caii familiei. O cur? costa $400 la vremea respectiv?, ?i curele trebuiau repetate periodic toat? via?a. S? mai ad?ug?m faptul c? existau înregistra?i oficial peste 10.000 de pacien?i care urmau aceste cure (plus o mul?ime care nu au fost lua?i în eviden??) – ?i face?i un simplu calcul pentru a vedea cam ce profit a scos individul cu p??unea minune. La fel ca ?i ?arlatanii de ast?zi, cum ar fi Andrew Wakefield, Hoxsey s-a bucurat de o larg? sus?inere din rândul ziari?tilor ?i popula?iei credule ?i isterice. Justificarea „?tiin?ific?” a tratamentului era aceea c? „îmbun?t??e?te metabolismul celular, corecteaz? chimia sângelui ?i detoxific? organismul”. Asta era acum vreo 60 de ani, dar pun pariu c? v? sun? familiar. Abera?iile sunt vechi, doar fraierul e nou. Când s-a ajuns la proces, ap?rarea sa s-a centrat pe m?rturisirile a 400 de pacien?i ale?i ca reprezentativi pentru succesul tratamentului. Studierea cazurilor a dus la concluzia c? toate se împ?r?eau în 3 categorii: (a) pacien?i care nu avuseser? niciodat? vreun diagnostic de cancer confirmat, ci doar se temeau de a?a ceva; (B) pacien?i care fuseser? diagnostica?i cu cancer ?i au beneficiat de remisii ca urmare a tratamentelor clasice (radioterapie, chemoterapie, chirurgie) – dup? care au folosit ?i cura Hoxsey; © pacien?i care au fost diagnostica?i cu cancer, au folosit exclusiv cura Hoxsey, ?i erau la data procesului deja deceda?i sau mult agrava?i. Nu este întâmpl?tor faptul c? ?i curele-minune de ast?zi, precum amigdalina, dau aceea?i reparti?ie a „vindec?rilor”. Anii ’60 au fost începutul nebuniei denumite Krebiozen, un alt leac cu preten?ii miraculoase anticanceroase, c?ruia i-au c?zut prad? câteva zeci de mii de naivi pe o durat? de aproape 15 de ani. Inventatorii au fost ni?te medici emigra?i din Iugoslavia de atunci, în cârd??ie cu un coleg american. Studiile ?tiin?ifice riguroase efectuate pe animale ?i ulterior pe 504 cancero?i au fost unanime în a dovedi c? efectul terapeutic era zero. Cu toate astea, ca ?i în celelalte cazuri, cei care au ini?iat frauda au continuat s? se bucure de un mare suport public, ba chiar ?i-au permis s? recomercializeze preparatul sub o alt? denumire dup? ce vechea a fost scoas? în afara legii. Tupeu, nu glum?. ?i deceniile urm?toare au ar?tat un scenariu similar, cu deosebirea c? nu a mai existat doar un singur leac-minune, ci o mul?ime (de exemplu vaccinul Rand, extractul herbal Millrue, produse din Aloe Vera etc.) care se b?teau pentru ob?inerea unei cote de pia?? cât mai mari în lumea naivilor ?i a suferinzilor. ?i în prezent exist? în circula?ie câteva leacuri-minune naturiste împotriva cancerului, care îndeplinesc cam toate condi?iile expuse de mine în primul paragraf. Cel mai popular dintre ele pare s? fie cel denumit vitamina B17, sau amigdalin? (amygdaline), sau letril (laetrile). Dup? cum remarca un cititor de-al meu, exist? oameni cât se poate de serio?i ?i inteligen?i care consider? c? acesta ar fi „adev?ratul inamic al cancerului”. În realitate, a?a cum voi ar?ta în continuare, singura deosebire fa?? de celelalte leacuri cu preten?ii extraordinare este aceea c?, de data aceasta, produsul nu este doar ineficient, ci este chiar ?i periculos. Povestea începe prin anii ’20 ai secolului trecut, când un medic de medicin? general?, pe nume Ernst Krebs Sr. (senior), încerca s? g?seasc? un preparat care s? îmbun?t??easc? calit??ile b?uturilor spirtoase de contraband?. Anul 1920 a marcat debutul perioadei de prohibi?ie din SUA, ?i pân? în 1933, când s-a încheiat, contrabanda cu alcool a fost o afacere de mare succes. Printre numeroasele încerc?ri, Krebs a luat în considerare ?i miezul sâmburilor de cais?, ?i, evident, a testat ini?ial alcoolul astfel „îmbun?t??it” pe ni?te ?oricei. Conform spuselor sale, câ?iva dintre ?oriceii care p?reau s? aib? diferite tipuri de tumori au prezentat o sc?dere a acelor forma?iuni. De aici s-a n?scut ideea c? ceva prezent în sâmburii de cais? ar avea un efect anticanceros. Krebs senior a determinat c? produsul trebuie s? fie amigdalina, cunoscut? de fapt înc? din 1830, o substan?? care se g?se?te ?i în sâmburii altor fructe, dar mai ales în migdalele amare (de unde-i ?i provine numele de fapt). Testele efectuate de Krebs Sr. pe oameni au ar?tat îns? c? este toxic?, cel pu?in în dozele încercate în acele teste. Motivul este acela c? se descompune în 3 componen?i (glucoz?, benzaldehid? ?i acid cianhidric), dintre care unul (acidul cianhidric) este extrem de periculos pentru orice fiin?? vie. Simpla men?ionare a numelui Zyklon B, sau a s?rii sale cu potasiul (cianura de potasiu), este suficient? pentru a face s? treac? fiori pe ?ira spin?rii oric?rui individ. Ca urmare, Krebs cel b?trân a renun?at la experimente, îns? fiul s?u a sesizat poten?ialul existent, ?i a reînceput b?t?lia cam cu 20 de ani mai târziu. Krebs Jr. a reu?it s? sintetizeze un compus pe nume levomandelonitril (letril), derivat semisintetic al amigdalinei, despre care a sus?inut c? este mai pu?in toxic, îns? are acelea?i efecte benefice. În realitate, ceea ce se vindea atunci ?i se vinde ?i acum este în cel mai bun caz un amestec de substan?e din care cea mai mare parte este amigdalina. Termenii sunt folosi?i interschimbabil de comercian?i (de?i nu sunt sinonimi), pentru c? costurile de produc?ie a amigdalinei sunt mai sc?zute (se extrage cu u?urin?? din sâmburi). Ca urmare, pe preparate scrie de multe ori Laetrile, iar con?inutul este amigdalin? pur?. Mai mult decât atât, pentru a evita legisla?ia care în multe p?r?i ale lumii nu permite utilizarea acestor substan?e, unii comercian?i prefer? termenul de vitamin? B17, inventat de Krebs senior. Amigdalina NU este o vitamin?, deoarece nu este necesar? bunei func?ion?ri a organismului, ?i lipsa ei total? din alimenta?ie nu produce niciun fel de tulbur?ri. Pentru ca o substan?? s? fie definit? ca vitamin?, condi?iile de mai sus trebuiesc îndeplinite, ?i în plus s? nu existe o produc?ie endogen?. Ar mai fi de ad?ugat c? una ?i aceea?i substan?? poate fi vitamin? pentru o specie, dar nu pentru alta. Într-un articol mai vechi am dat deja exemplul acidului ascorbic. Vitamina C este necesar? bunei func?ion?ri a organismului mamiferelor. Marea majoritate au capacitatea de a sintetiza aceast? vitamin?, procesul chimic fiind catalizat de o serie de enzime. Por?iunile din codul genetic r?spunz?toare pentru sinteza enzimelor respective sunt cunoscute. Ele sunt prezente la toate mamiferele, fiind similare. Totu?i, exist? un grup de primate la care pe una dintre acele gene au ap?rut ni?te muta?ii care au scos-o din func?iune. Enzima care ar trebui s? fie sintetizat? se nume?te L-gulonolactone-oxidaza, ?i f?r? ea lan?ul metabolic prin care se ajunge la acidul ascorbic (vitamina C) este întrerupt. Pseudogena este de vin? pentru faptul c? omul ?i rudele sale simiene nu pot sintetiza vitamina C. În mod normal, acest lucru nu este o problem? grav?, întrucât ea este adus? în cantit??i suficiente printr-o diet? adecvat?. Dac? lipse?te din diet?, se dezvolt? îns? boala denumit? scorbut. O vac?, un cal, un ?obolan sau un porc nu ar putea face aceast? boal?, având sinteza intern? a vitaminei C (pentru c? gena nu a suferit muta?ii pe linia respectiv?). Mai exist? 2 grupuri la care vitamina C nu se poate produce, liliecii ?i cobaii, îns? la ace?tia cauza este situat? pe gene cu totul diferite. În schimb, la oameni, cimpanzei, gorile, urangutani etc. avem exact aceea?i muta?ie, în acela?i loc. Singura explica?ie ra?ional? este faptul c? a fost mo?tenit? ca atare de la un str?mo? comun. Adev?ratul „boom” al letrilului a început în 1972 ?i s-a datorat unor întreprinz?tori precum canadianul Andrew McNaughton, americanul John Richardson ?i medicul mexican Ernesto Contreras, cel din urm? având ?i ideea genial? de a deschide o clinic? de tratament cu letril în apropierea grani?ei cu SUA, unde deja fusese interzis. Afacerea sa prosper? ?i în ziua de azi. Perioada a fost foarte favorabil?, deoarece în cea mai mare parte a lumii occidentale exista o sc?dere a încrederii în conduc?tori, guverne, autorit??i în general, precum ?i în medicina modern?, ?i o înclina?ie crescând? spre pseudo?tiin?e. Ini?ial, mecanismul de ac?iune propus a fost acela al unei toxicit??i specifice a amigdalinei fa?? de celulele canceroase. S-a presupus c? descompunerea ei ar avea loc numai ?i numai în interiorul celulei canceroase, ?i c? cianurile rezultate ar ac?iona ca o „bomb?” local?, distrugând ?esutul tumoral, dar nu ?i ?esuturile s?n?toase, unde amigdalina nu este descompus?. De altfel, aceast? idee este înc? prezent? ?i ast?zi pe unele material promo?ionale online. Ideea a fost inspirat? de un studiu ap?rut nu întâmpl?tor (probabil „la comand?”) tot în anul 1972. Conduc?torul ?tiin?ific al lucr?rii, un oarecare Kanematsu Sugiura, a sus?inut c? în testele sale, la ?oriceii injecta?i cu letril s-a constatat o sc?dere semnificativ? a metastazelor canceroase. Aceste rezultate, dup? cum era firesc, au ridicat mari suspiciuni în rândurile comunit??ii ?tiin?ifice, ?i asta în primul rând datorit? faptului c? studii anterioare cu aceea?i substan?? nu ar?taser? niciun soi de efect anticanceros. Al?ii nu au reu?it s? reproduc? succesul doctorului Sugiura, îns? acesta a sus?inut c?, probabil, nu au respectat întocmai protocolul s?u. Ca urmare, s-a recurs la o „prob? a adev?rului” care s? l?mureasc? cine are dreptate. S-a efectuat un nou test, de data aceasta orb. O parte din ?oricei au fost injecta?i de Sugiura cu placebo, o alt? parte cu letril, dup? care citirea rezultatelor a fost f?cut? tot de domnul Sugiura. Singura diferen?? fa?? de testul s?u ini?ial era c? el nu mai avea de unde s? ?tie care fiole con?ineau substan?a activ? (letril), ?i care con?ineau placebo. Ei bine, a?a cum era de a?teptat, la aceast? citire nu s-a constatat nicio diferen?? între lotul tratat cu letril ?i cel tratat cu ser fiziologic. Ar fi trebuit ca acest moment s? marcheze sfâr?itul cacealmalei amigdalin?/letril … dar nu a fost s? fie a?a. Dorin?a unor ?mecheri de a se îmbog??i, combinat? cu extraordinara naivitate a altora de a „pune botul” la leacuri minune a f?cut ca basmul letril s? continue bine-merci pân? în ziua de ast?zi. În lucr?rile de propagand? mai recente, s-a renun?at la ideea deja infirmat? a letrilului ca tratament, ?i se pedaleaz? pe faptul c? ar fi un mijloc de preven?ie a apari?iei cancerului. Desigur, asta este o metod? ingenioas? de a sc?pa de rigorile test?rii ?tiin?ifice, pentru c? nimeni nu are posibilitatea de a urm?ri un lot de mii de indivizi care m?nânc? (sau nu) sâmburi de caise 60 de ani. Ca justificare se prezint? faptul c? se cunoa?te existen?a unui trib himalayan care consum? regulat amigdalin? din sâmburi, ?i respectivii nu fac cancere. Îns? cei care men?ioneaz? acest fapt uit? s? precizeze c? aceea?i diet? este folosit? ?i în alte p?r?i ale lumii, unde cancerul este comun. Ca urmare, este mult mai probabil ca imunitatea s? fie datorit? unei modific?ri genetice în acea popula?ie restrâns? ?i relativ izolat?, decât ca ea s? fie rezultatul dietei. Între timp s-a ajuns la un num?r record de studii efectuate sub presiunea opiniei publice, ?i care, f?r? excep?ie, au dat acela?i verdict: efect anticanceros zero. Dup? spusele National Cancer Institute, letrilul a fost practic cel mai studiat drog propus ca terapie anticanceroas?, cu toate c? a fost mereu clar c? nu are efect. Ca s? v? face?i o idee, a fost testat în nu mai pu?in de 23 de tipuri diferite de tumori ?i nu a func?ionat pentru niciunul dintre ele. Compara?i asta cu preten?ia „amigdalinilor” care sus?in c? func?ioneaz? în ORICE tip de cancer. Problema cea mai mare, îns?, nu este aceea c? amigdalina este lipsit? de orice efect pozitiv. ?i nici m?car aceea c? unii se îmbog??esc pe seama ei. Necazul vine din faptul c? prezint? un risc foarte mare de toxicitate, care poate fi letal? în unele cazuri. Exist? numeroase cazuri raportate de intoxica?ie cu cianur? ca urmare a ingestiei de amigdalin?, unele soldate cu deces. Este adev?rat c? pentru cei mai mul?i indivizi, aceste efecte nu se manifest? la dozele uzuale, pentru c? intestinul lor nu con?ine ?-glucozidaza necesar? „spargerii” amigdalinei în componentele sale. Ca urmare, la ei amigdalina nu are niciun efect negativ, fiind eliminat? ca atare prin scaun. Totu?i, alte persoane au aceast? enzim? în intestin, fie ca urmare a aportului alimentar, fie ca urmare a unei flore intestinale particulare – ?i ace?tia sunt cei care vor avea probleme serioase. Exist? o mul?ime de studii care dovedesc acest lucru. Prezint doar unul dintre ele, a c?rui concluzie este: Letrilul r?mâne un medicament riscant, care nu numai c? nu are efect terapeutic asupra pacien?ilor suferinzi de cancer sau c?rora le este fric? de cancer, dar are ?i efecte nocive de tipul intoxica?iei cu cianur?. Din studiile noastre putem prezice c? dac? amigdalina este întrebuin?at? cronic, va produce alter?ri neurologice la oameni similare cu cele care se observ? la cei suferinzi de neuropatie ataxic? tropical?, o afec?iune atribuit? expunerii cronice la cianuri. Cu toate c?, în mod oficial, a fost interzis atât în SUA cât ?i în UE, se poate procura f?r? niciun fel de probleme de la unele magazine specializate în produse naturiste, suplimente alimentare, vitamine, precum ?i online de pe numeroase site-uri. Am c?utat s? v?d cam cât m-ar costa un mic tratament, ?i pe ebay.co.uk, unul din site-urile pe care obi?nuiesc s? fac shopping online, am g?sit o mul?ime de oferte, de exemplu: A?adar, pentru suma modic? de 220 de dolari per cur? (plus transport) e?ti ca ?i sc?pat de cancer. S? ne mai mir?m c? unul dintre promotorii afacerii, doctorul John Richardson, a depus într-unul din conturile personale aproximativ 2,5 milioane de dolari într-un interval de numai 3 ani? S? ne mai mir?m c? un oarecare Jason Vale, de felul lui lupt?tor de skandenberg, dar ?i pre?edintele Christian Brothers Contracting Corp., a f?cut peste $500.000 din vânz?ri ilegale de letril? ?i exemple se pot da cu duiumul. În parantez? fie spus, nu prea pricepeam într-o vreme de ce atât de mul?i ?arlatani naturopa?i au leg?turi cu organiza?ii cre?tine. M-am l?murit citind mai multe comentarii pe forumuri ?i site-uri, comentarii venite din partea religiopa?ilor, care aproape f?r? excep?ie sunt pro-cure naturiste miracol. Se pare c? ei au o idee fix?, ?i anume c? dumnezeu a pus câte un leac undeva în natur? pentru toate bolile existente. Mi se pare super-amuzant acest dumnezeu cu spirit ludic, s? ne fac? s? c?ut?m leacurile dispera?i prin toate frunzele ?i r?d?cinile, în loc s? ne dea organisme care nu fac boala respectiv? de la bun început. Informatii preluate de pe : Click pentru sursa
Thora! Posted August 20, 2010 Posted August 20, 2010 Se pare ca ei au o idee fixa, si anume ca dumnezeu a pus câte un leac undeva în natura pentru toate bolile existente. Si daca il elimini pe Dumnezeu din fraza? Si il inlocuiesti cu natura? Elimina si sarlatania. Sarlatania are legatura cu orice, nu numai cu medicina. Totusi... omul nu s-a nascut cu un pahar Berzelius in mana. Si bolile se tratau si pana acum 100 de ani, pana cand chimia a inceput sa imite natura. Nu prea inteleg nici atacurile din ultima vreme impotriva medicinei traditionale. Mai punem la socoteala ca exista "medicamante" in natura pe care chimia moderna nu le poate sintetiza? Veninul albinei, de exemplu. Articolul este rauvoitor si partinitor.
Guest Alex.R Posted August 20, 2010 Posted August 20, 2010 Nu cred ca ai citit tot.Aici nu este vorba de medicina traditionala.Nu cred ca o sticluta cu apa distilata la 300$ este medicina traditionala.
Thora! Posted August 20, 2010 Posted August 20, 2010 Nu cred ca ai citit tot.Aici nu este vorba de medicina traditionala.Nu cred ca o sticluta cu apa distilata la 300$ este medicina traditionala. Am citit. Este vorba despre reteta sarlataniei. Numai ca reteta asta este universal valabila. Nu numai pentru medicamente miraculoase. Finalul lasa de dorit pentru ca amesteca lucrurile aiuristic. "crestinii sunt pro-cure naturiste miraculoase". Pai daca crestinii sunt pro cure naturiste, chinezii cum dracului mai sunt? In ultima vreme am vazut extrem de multe atacuri la adresa medicii naturiste sau oricarui tip de medicina traditionala. Iar articolul asta pare a face parte dintr-un trend. Evident ca exista sarlatani. Exista o intreaga mafie care vinde medicamente contrafacute. Care iti iau tot cate 500-1000 $ (in loc de 2.000 - 3.000$ cat ar costa in farmacie) pe niste hapuri care contin praf de creta. Same shit.
Guest Alex.R Posted August 20, 2010 Posted August 20, 2010 Te-as ruga sa imi indici ce cura sau produs naturist care functioneaza este criticat in acest articol.
