Minciuna noastra cea de toate zilele

[logs]

In lumea de azi, omul se ascunde mult mai mult in spatele a ceva - un username, o imagine, o masca. Mai mult decat atat, dintr-o nevoie fireasca de autoaparare, de cosmetizare a unor adevaruri dureroase sau de reformulare a unor intamplari care nu trebuie spuse exact asa cum au fost, recurgem la un gest care - cel putin teoretic - contravine moralei: mintim.

Minciuna apare sub multe forme, de la falsificarea adevarului pana la omiterea sau ascunderea lui. Totul tine de context - sunt situatii in care recurgem la miciuna pentru a face un bine... uneori mascarea adevarului devine un gest de diplomatie, de control si manipulare sau chiar de protectie a celor din jur.

Sau nu?

Este minciuna cu adevarat imorala? Ce diferentiaza oamenii care mint mai mult de cei care mint mai putin? Toate lucrurile care tin de imaginatia si creativitatea omului pot fi considerate minciuni?

In ce conditii mintiti si cat de mult? Cate minciuni puteti tolera la cei din jurul vostru?

[blk]

Oameni mint si se mint pentru ca nu suporta adevarul. Nu am vazut nicio persoana pana acum care sa aprecieze adevarul spus in fata (chiar si persoanele care mi-au cerut asta). De asemenea nu am vazut o persoana care sa fie perfect sincera cu mine. Toate persoanele simt nevoia sa minta macar putin. Poate minciuna este felul in care personalitatea noastra isi lasa urma asupra realitatii.

Minciuna este tot ce tine lumea asta in picioare. Daca toti oamenii ar fi perfect sinceri, ar fi haos.

[Herrnam]

Eu as corecta Adevarul este o minciuna cu Minciuna este un adevar. Recunosc am o capabilitate de a minti extraordinara si am o tinere de minte excelenta... am creat panze din minciuni in jurul meu in asa fel incat in ochii celorlalti eram ceea nu eram de fapt... si nu am creat aceste panze prin cuvinte gen : " Bai frate, am facut aia - aia - aia " ci cu dovezi false si multe altele pe care n-am timp sa le exprim aici.

Daca am facut-o din placere ? Mm.. poate... Daca am facut-o sa nu-mi pierd valoarea sociala ? Da in mare parte cam asta e raspunsul...

Minciuna este o realitate si toti mint chiar si fara sa-si dea seama cateodata, iar la fel cum arcul reflex face parte din sistemul de aparare al organismului asa si minciuna si este involuntara de multe ori.

[DuR@nG0_*]

O minciuna spusa frumos poate fi mai folositoare in unele cazuri.

Adica..nu poti sa-i spui prietenei tale ca e grasa daca ea te intreaba...o sa-i spui ca arata foarte bine...chiar daca nu e asa.. (bla-bla)..sau daca te intreaba cineva daca iti place tunsoarea..nu o sa-i spui ca arata naspa cu tunsoarea aceasta acea persoana...

Deci..minciunile sunt folositoare in anumite cazuri..

[Kesselring]

Minciunile sunt necesare fiindca oamenii nu sunt capabili mereu sa suporte adevarul din diverse motive . Ba ascund un trecut , ba doresc sa fie altcineva , ba trebuie sa minta pentru a face pe altii sa nu se simta prost , etc . Cati ati avea curajul sa va duceti la seful vostru si sa-i ziceti ba arati ca un lache . Evident ca ala se va supara chiar daca afirmatia ta e adevarata .

Traim intr-o minciuna . Cam asa e realitatea zilelor noastre . Cati dintre noi chiar stiu de cine si cum suntem condusi in tara asta . Cine ia deciziile care ne pot influenta nu numai pe noi ci si pe urmasii nostri . Minciuna e un lucru necesar pentru a evita de multe ori haosul si pentru a trai intr-o societatea relativ pasnica .

Fiecare dintre noi mintim . Ca dorim sa impresionam , ca dorim sa iesim dintr-o situatie jenanta ori postura dificila minciuna e o cale de scapare insa nu intotdeauna e folositoare . E mai tragic atunci cand tindem sa credem propriile noastre minciuni si sa uitam de limita dintre realitate si minciuni - fictiune .

[MiXalic]

Dupa parerea mea, minciuna poate fi privita ca o adaptare a omului la viata. O minciuna iti poate salva pielea, o minciuna te poate scoate din c***t, dar tot o minciuna te poate ridica in societate, iti poate crea diferite avantaje si ii poate face pe cei din jur sa se simta mai bine. Posibil ca totul sa fie o minciuna, chiar si viata. Puteti sa deschideti un topic pe subiectul :"Traim intr-o lume reala sau una iluzorie ?". Pana si religia sustine intr-o oarecare masura ca viata e o minciuna. E ceva de genul, te-am mintit ca ai trait; abia dupa ce mori incepi sa traiesti.

[celmaislabaN]

Niciodata nu mint despre mine, si nu mint oamenii prosti, de care nu-mi pasa, si mint doar in folosul meu nu in folosul altora.

[iNm]

Minciuna ne duce mai departe prin viata asta. Tot mintind ne protejam interesele si incercam sa razbim din diverse situatii. Omul pur si simplu nu poate accepta adevarul fara sa aiba reactii neplacute la el. Hotul neprins e negustor cinstit. La fel cel care minte foarte bine, e cel mai bine vazut om. Asta e realitatea. Cei care zic ca sunt onesti si spun totul pe fata ori sunt inconstienti ori chiar aplica "tactica" minciunii pozand in "sfinti":).

[Lancelot]

Intai si intai..cine deosebeste adevarul de minciuna. Si cine e in masura sa judece balanta dintre alb si negru? Uneori a white lie face mai bine decat un adevar gol si gri

[Guest SherkaN]

Minciuna e ca nevasta ... un rau necesar.

Nu ai putea sa traiesti doar din adevar , sunt cazuri in care el nu trebuie spus, sunt cazuri in care chiar TU nu vrei sa auzi adevarul si preferi sa fii mintit, si eu sunt de parere ca dupa felu` cum minte un om ii poti deslusi caracterul, deci minciuna te ajuta

Mi-am amintit acum ... Un prieten avea pe o pustoaica , care il insela grav, si o facea pe fata insa el o iubea si de fiecare data trecea cu vederea, ba mai mult ... voia , se obliga chiar ... sa creada ca ea de fapt nu`i asa.

Concluzia ce`am tras-o eu este ca daca minti pe cineva sau esti mintit , iertarea va veni, singurul lucru care mai sta intre tine si ea e timpul, insa cand ajungi sa ai adevarul in fata si sa te faci ca nu`l vezi , cand ajungi sa te minti singur, cand devii carpa altora pt. simplul fapt ca nu esti in stare sa accepti realitatea ... asta zic eu ca e cea mai grava minciuna.

[Mayhem]

Minciuna e ca nevasta ... un rau necesar.

Nu ai putea sa traiesti doar din adevar , sunt cazuri in care el nu trebuie spus, sunt cazuri in care chiar TU nu vrei sa auzi adevarul si preferi sa fii mintit, si eu sunt de parere ca dupa felu` cum minte un om ii poti deslusi caracterul, deci minciuna te ajuta

Mi-am amintit acum ... Un prieten avea pe o pustoaica , care il insela grav, si o facea pe fata insa el o iubea si de fiecare data trecea cu vederea, ba mai mult ... voia , se obliga chiar ... sa creada ca ea de fapt nu`i asa.

Concluzia ce`am tras-o eu este ca daca minti pe cineva sau esti mintit , iertarea va veni, singurul lucru care mai sta intre tine si ea e timpul, insa cand ajungi sa ai adevarul in fata si sa te faci ca nu`l vezi , cand ajungi sa te minti singur, cand devii carpa altora pt. simplul fapt ca nu esti in stare sa accepti realitatea ... asta zic eu ca e cea mai grava minciuna.

Da nu trebuie neaparat sa spui mereu adevaru , il poti ascunde fara sa minti.. Intotdeauna imi face placere sa-i mint pe aia mai prosti dupa care le spun adevaru si rad de ei cat sunt de prosti )))))))))). Minciuna o folosesc in cele mai extreme cazuri dar se pare ca nu prea imi mai iese , daca imi zambesti imediat pufnesc in ras . In concluzie minciuna este necesara doar in anumite cazuri

[frankee]

e foarte normal si necesar sa minti (in unele ocazii)...

te nasti cu "puterea" de a minti pentru un anumit motiv, ca sa supravietuiesti in lume, numai ca noi mintim si din alte motive: ca sa facem rau, ca sa facem bine si ca sa facem ceea ce credem noi ca e bine..

edit: a nu se citi "supravietui" la propriu, are mai mult sensul de "a te descurca"

[Denzel_Lsd]

mintim pentru ca putem , pentru ca ne place si pentru ca TREBUIE , facem abuz de minciuna cand nu ne place adevarul , mintim pentru a contrazice adevarul ..samd...

o minciuna bine spusa schimba vieti , schimba oamenii ...cititi Biblia...nu iti trebuie o arma puternica pentru a conduce lumea , iti trebuie multa imaginatie + o minciuna bine scoasa si asta esti :>

[MicKeY MouSe]

Eu mint doar ca sa fac bine

persoanei mele evident.

[Sly]

Teoria şi geniul speculativ a celui mai mare dintre atei, Friedrich Nietzsche. Probabil, Nietzsche, era într-o stare psihică deplorabilă când a afirmat asta. Marii filozofi atei se detaşează în primul rând de misticism, apoi intră într-o stare de nelinişte pshică, cioraniană, apoi încep negaţiile existenţiale, au îndoieli în privinţa normelor, îmbătrânesc şi mor în propria lor creaţie filozofică, o lume creată de ei, pentru ei. Nietzsche a dat dovadă de cinism, ca el sunt mulţi. De la cinismul lui Nietzsche, până la suicid, nu-i decât un pas. Cioran a trait intens această nelinişte a negaţiei.

[logs]

Suntem cam off topic dar o sa raspund

Te inseli. A fi cinic nu inseamna a fi si ... depresiv.

Sunt diferente fundamentale care ii deosebesc ca abordare pe Nietzsche de Cioran.

Fundamentale!

Omul lui Nietzsche este salvat, are curajul de a trai din propria lui vointa. Are puterea de a se scalda liber in libertarea pe care si-o traseaza singur. Faptul ca Dumnezeu nu exista nu e decat o oportunitate pentru om de a deveni Dumnezeu si a-si manifesta natura sa libera. Iar acest Supraom are puterea si vointa de a-si gasi singur sensurile si scopurile. Omul lui Nietzsche este complex şi provocator, intr-un conflict permanent cu sine insusi, cu dorinta permanenta de a se autodepasi si reinventa.

Pentru Cioran, toate astea nu sunt decat o iluzie frumoasa, o incercare a mintii noastre de a se autoinsela.

Omul lui Cioran este un etern condamnat. Omul lui Cioran se amageste crezand in puterea si vointa sa, caci singura forma de libertate este moartea. Viata in sine are pentru Cioran o valoare relativa si limitata - e doar in umbra mortii. De aici, orice afirmare absoluta a vietii e lipsita de sens iar trairea disperarii ca stare de intelegere a mortii e o parte din procesul existentei in sine. Omul lui Cioran nu se salveaza niciodata, Cioran reteaza orice iluzie a salvarii, pentru ca lumea lui e golita de scopuri, de valori, de zei...

Asa ca Nietzsche cinic, sigur ca da. Dar depresiv ... niciodata!

De la cinismul lui Nietzsche la suicidul lui Cioran e un pas. Unul urias.

Cel dintre o filosofie intru viata si o filosofie intru moarte.

De-aia nu l-am placut niciodata pe Cioran ... :D

[Guest LoLz0o0r]

Eu nu mint de obicei.Cand e sa mint mint la jocuri la cv dar asa pe parinti de ex nu ii mint :D

[Sly]

Asa ca Nietzsche cinic, sigur ca da. Dar depresiv ... niciodata!

Ca să nu mai fiu off topic, spun că orice filozof trăieşte neliniştea metafizică, aşa s-a întâmplat şi cu Eminescu, însă el nu a murit ca un şobolan. Sunt multe exemple de "şobolani" : Nietzsche, Kant, Cioran, Engels, Marx, Schopenhauer, ş.a.m.d. Eu nu am afirmat că el era într-o stare depresivă, deşi era posibil, eu pun doar sub semnul întrebării, neliniştea lui metafizică. În orice caz, este cunoscută practica negaţiei la filozofii atei, de aici şi "negrul e alb şi albul e negru". Toată filozofia acestor mari filozofi atei s-a reflectat în politică, de pildă în iluminism şi comunism. Întreb, cui i-a fost benefică toată această filozofie? Cioran, e de compatimit doar în privinţa incapacităţii lui de a-l găsi pe Dumnezeu, însă are un merit, filozofia lui iese din aria politicului. Înclin să cred că, Cioran, până la urmă s-a detaşat de nihilismul lui proverbial. Cum spunea şi amicul lui, Ţuţea:

"Unde greşeşte teoretic, Emil, greşeşte acolo, când caută pe Dumnezeu. Dumnezeu, care e adevar unic, principiu unic al tuturor lucrurilor, nu se poate căuta, el nu poate fi decât revelat şi dacă n-ai favoarea divină, a acţiunii divine, a revelaţiei, primeşti revelaţia din tradiţia sacra şi istoria sacra, cea ce cred că ştie să facă, dar nu vrea".

[eseeet]

Minciunile se impart in 3 categorii:

1.Cele care ascund adevarul doar pentru scopuri egoiste de exemplu sa ii spui sefului ca nu a fost vina ta dar a fost ca sa scapi...

2.Cele care incearca sa evite ceva rau,sa zicem un copil care nu sia vazut parintii,ce sa ii spui?Ii spui ca nu se stie unde sunt si el se duce sa ii caute

3.Mai sunt minciuni care incerc altceva...dau un exemplu nu stiu sa explic.

Cati bani am pierdut ieri? Ai tendinta sa spui mai putin intotdeauna,in loc sa spui exact...cam atat stiu

[ChoWdeR]

Eu nu mint de obicei.Cand e sa mint mint la jocuri la cv dar asa pe parinti de ex nu ii mint :D

pe parinti nu`i minti ? ce au zis cand le-ai zis ca fumezi ? oh, stai! nu le-ai zis:/

[pizza200]

2.Cele care incearca sa evite ceva rau,sa zicem un copil care nu sia vazut parintii,ce sa ii spui?Ii spui ca nu se stie unde sunt si el se duce sa ii caute

3.Mai sunt minciuni care incerc altceva...dau un exemplu nu stiu sa explic.

Cati bani am pierdut ieri? Ai tendinta sa spui mai putin intotdeauna,in loc sa spui exact...cam atat stiu

astea le folosesc cel mai des si nu imi este rusine sa recunosc :)

[frankee]

vai cum puteti sa complicati in ultimul hal un lucru care este asa de simplu

[Anonim2]

Se intampla din ce in ce mai des sa ne aflam in fata unor personaje a caror personalitate ne surprinde prin duplicitate, prin dualitatea formei de manifestare. Spatiul virtual se dovedeste poate cel mai bun mediu de dezvoltare a acestor fenomene ce privesc personalitatea userilor.

Useri cu enspe clone, useri care pe un cont te lingusesc, pe un altul te injura...useri cu mai multe fete. Una gandesc si alta spun. Una in public si altceva in privat. Trec dintr-o tabara in alta (cu cai dar fara bagaje...), schimba la 180 de grade opiniile.

Cum ar trebui considerat omul care dovedeste ca are forme de manifestare duplicitara multipla? Putem conta macar pe una din aceste 'fete' de care se foloseste (virtual dar mai ales real)?

Duplicitatea face parte din viata noastra cotidiana? Repetam in plan individual modele care isi au radacini in trecutul hidos comunist al romanilor?

IAR MAH?