Amanta ultimului domnitor roman, mama primului rege sarb

[Luci]

A doua jumatate a veacului al XIX-lea a fost, pentru Balcani, momentul de nastere al natiunilor moderne. Slabirea imperiului Otoman, ale carui interese erau atacate atat de mari puteri europene, cat si de vecina Rusie, a permis miscari politice care au culminat, pentru romani, cu Unirea Principatelor de la 1859 si apoi, cu castigarea independentei, in urma razboiului de la 1877. Pentru tarile vecine, si ele tinute zeci sau sute de ani sub papucul turcesc, precum Bulgaria, Grecia sau Serbia, a insemnat, ca si pentru Romania, momentul de trecere spre modernitate si de stabilire a unor monarhii.

Istoria celor patru state se intrepatrunde adesea, la nivel politic si militar, prin sprijin si colaborare in cazul unor revolutii, precum cele de la 1821 sau 1848, in razboiul alaturi de Imperiul Tarist, de la 1877 sau chiar la nivel personal.

Unul dintre persoanjele acestei epopei nationale in Balcani este si Maria Obrenovici, fiica a unui boier moldovean, sotie a unui principe sarb si mama a primului monarh al Serbiei, dar si amanta a domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza.

Maria Obrenovici s-a nascut, in 1835, la Iasi, fiica a lui Costin Catargiu, care a ocupat o vreme functia de ministru de interne al Moldovei, descendent al unei familii de boieri ce a dat, de-a lungul vremii, multe figuri marcante ale vietii publice si politice ale Romaniei si a sotiei acestuia, Smarandita, din familia Bals, alta spita de boieri, dintre care multi cu functii publice sub diverse domnii. Ciudat e faptul ca, potrivit istoricilor, tatal ei se impotrivea unirii.

Maria Obrenovici a fost casatorita prima oara cu un general sarb, al carui nume nu se cunoaste, cu care a avut un fiu, pe Rudi. A doua oara s-a casatorit cu printul Milos Obrenovici (1829-1861), de care a divortat in 1855. Maria Obrenovici i-a nascut insa lui Milos un baiat, pe viitorul rege Milan al Serbiei, in 1854, la Marasesti.

Viitorul suveran al Serbiei a fost adoptat, dupa ce si-a pierdut ambii parinti, de varul sau Mihailo Obrenovici al treilea, print al Serbiei in doua randuri, intre 1839?1842 si apoi intre 1860?1868. Aceasta infiere poate sa produca anumite confuzii, unele surse indicandu-l pe acesta, in mod eronat, ca sot al Mariei Obrenovici.

Familia domnitoare a Serbiei a avut, de-a lungul vremii, multe legaturi cu Romania, multi dintre membrii sai fiind obisnuiti ai balurilor si carciumilor de lux ale Bucurestilor. Alternanta l-a putere cu cealalta familie domnitoare a sarbilor, Karadjordjevici, a transformat tara noastra in loc de refugiu pentru Obrenovici, cum s-a intamplat si in cazul nasterii lui Milan.

Odata incheiata aventura sarba, Maria Obrenovici intra in istoria romaneasca. Nu se cunoaste data exacta cand Alexandru Ioan Cuza a cunoscut-o, dar ceea ce este cert e ca Maria i-a cucerit inima noului domnitor. Pentru a o avea aproape, Cuza i-a cumparat o casa, de la Manolache Zefcari, cu 7 000 de galbeni imparatesti, la 12 martie 1862. In actul de vanzare, Manolache Zefcari spune: "In puterea dar a acestui act subscris chiar de mine, sa aiba Maria Sa Domnul a stapani aceste case ca desavarsit proprietar al lor".

Casa a fost aranjata cu mobile luxoase de la Paris, cu covoare orientale si franceze, cu tablouri si tot obiecte de arta. Cuza Voda si-a petrecut multe ore din zi si din noapte in aceasta casa, dupa cum povesteau oamenii din mahala, care il vedeau adesea pe domn trecand in civil. Pana la demolarea cladirii se mai puteau vedea in camere tablouri, icoane, carti rare, o tabachera in filigran cu cifrul domnitorului si un secretaire.

Despre Maria Obrenovici se spune ca era foarte frumoasa, inteligenta, spirituala. Avea un parul bogat si negru si ochii de un albastru fascinant. Un portret facut de Barbu Catargiu, ce o infatiseaza in costum national sarbesc, s-a pastrat pana la noi si sta marturie pentru frumusetea metresei domnitorului. Relatia dintre cei doi a nemultumit-o insa pe sotia principelui, Elena Cuza, care s-a exilat in Franta.

Relatia cu Maria Obrenovici nu a ramas insa doar o afacere de alcov. Istoricii spun ca rudele acesteia au ajuns sa ocupe functii importante in administratia publica, iar de numele unora s-au legat scandaluri de coruptie notorii in epoca. Ceea ce face ca reprosul adus lui Cuza sa nu tine neaparat de aventurile sale extraconjugale, privite ingaduitor in epoca, ci de faptul ca a permis ca legaturile sentimentale sa influenteze politica.

Monstruoasa Coalitie, complotul pentru inlaturarea lui Alexandru Ioan Cuza de pe tronul Principatelor, l-a gasit pe acesta tot alaturi de Maria Obrenovici. Dupa unele surse, amantii se aflau in pat, dupa altele Maria fusese insarcinata de complotisti sa-l retina pe domnitor, cat mai tarziu, la o partida de carti, pentru a nu iesi in oras si a surprinde pregatirile pentru complot.

Complotistii i-au pus lui Cuza pistolul la tampla, obligandu-l sa semneze abdicarea, iar pe Maria Obrenovici au trimis-o acasa. Dupa abdicare, tara a fost condusa de o locotenenta domneasca formata din Golescu, Haralambie si Catargiu, iar guvernul provizoriu a fost condus de Ghica.

Maria Obrenovici i-a daruit lui Cuza ceea ce sotia sa, Elena, nu reusise: copii. Alexandru si Dimitrie, nascuti de Maria, au fost insa adoptati de sotia legitima a domnitorului, astfel ca, in momentul abdicarii, ei se aflau in camera acesteia. Cuza a fugit cu Maria, spre Viena si apoi mai departe, spre Germania, iar Elena si cei doi baieti l-au urmat ceva mai tarziu.

"Sa dea Dumnezeu sa-i fie tarii mai bine fara mine, decat cu mine. Sa traiasca Romania!", au fost cuvintele de adio ale Domnului Unirii, ale principelui care a modernizat Romania. A calatorit o vreme prin Europa, pentru a se stabili in final la Heidelberg, in Germania. Abdicarea sa a fost insa inceputul unui lung sir de nenorociri pentru Cuza si cei din jurul sau.

Alexandru Ioan Cuza a murit in exil, in 1873, la varsta de 53 de ani. Ramasitele sale se afla la biserica Trei Ierarhi din Iasi. Mezinul, Dimitrie, bolnav de plamani, s-a sinucis la Ruginoasa, in 1888. Repeta astfel gestul mamei sale care, in 1876, afland ca este bolnava de cancer, s-a sinucis, la 41 ani.

A fost inmormantata mai intai la biserica Sfantul Spiridon din Iasi, iar in 1908 a fost mutata in cavoul familiei Catargi din cimitirul "Eternitatea". Fiul cel mare, Alexandru, a murit si el de tanar, in 1889, in timpul unei calatorii in Spania, la 6 luni dupa ce se casatorise. Doar sotia tradata, Elena Cuza, a trait pana in 1909. Avea 84 de ani, iar de la Unirea Principatelor trecusera 50 de ani.

De pe urma lui Cuza, mort in floarea varstei, ne-au ramas insa prima agentie diplomatica a Principatelor la Paris, Universitatea din Iasi, Junimea, infiintata la Iasi in timpul domniei sale, reforma legala si reforma agrara ce au modernizat Principatele, Codul penal, Codul civil si Casa de Depuneri si Consemnatiuni.

FrontNews

[Legacy]

asa si ?

ce stiri sunt astea ? :( sa discute asta la acces direct... daca nu ce face

[Luci]

e o stire informativa...

scuze daca tie iti plac stirile gen aia a facut-o cu ala si ala cu alta...:(

spunemi ca ai citit toata stirea!

[nu ma cunosti]

altu care posteaza de dragul de a face spam

[florin]

altu care posteaza de dragul de a face spam

Dar tu ce faci ? Daca nu esti interesat nu posta ..

ON:E cam veche stirea.

[celmaislabaN]

zbk ii bine ca pui stiri, dar ceva interesant ar fi super.. stirea asta am citit`o degeaba.. neinteresant

[Parazitu']

e deja istorie.. who gives a :)