A lucra

[Tybork]

Tot ma dezbat cu tatal meu in ultimul timp pe aceasta tema. Desi lucrez activ la o firma deja de 3 ani pe langa facultate, el tot sustine ca noi tinerii din ziua de azi, nu stim sa apreciem munca :surprised:

Eu personal nu pot sa spun ca e foarte greu ceea ce fac eu, fiind agent de vanzari cu masina sub fundul meu, dar totusi, daca ma gandesc ca stau cate 9-10 ore pe zi si ma plimb, devine destul de greu ;) .

Avand in vedere faptul, ca marea majoritate a acestui forum sunt minori inca, intrebarea mea se adreseaza mai mult acelor persoane care nu au lucrat inca nimic in viata asta.

Voi cum priviti acest aspect?

Dat fiind faptul, ca parintii vostrii lucreaza cel putin 8 ore/zi, veti fii in stare sa faceti si voi acest sacrificiu pentru copii vostri?

[liquidz]

nu vreau sa ma gandesc la aia :D not yet... da pare destul de dificil dupa cum imi spune maicamea si se plange ca ii obosita :)

[zetulescu]

Pana acum 1 luna...stateam si eu pe spatele alor mei..desi am o varsta..m-au tinut in facultate....a fost totul ok dar am simtit ca e timpul sa fac si eu ceva desi sa fiu sincer nu-mi lipsea nimic...asa ca m-am angajat...instalez echipamente de securitate prin banci......munca ceva mai lejera...lucrarea trebuie terminata la timp .....pot sta acasa daca stiu ca ma incadrez in termen......m-am obisnuit cu munca..la inceput am zis ca imi va fi greu...si da....as munci pentru copilul meu....si as avea grija sa nu-i lipseasca nimic asa cum si ai mei au avut grija sa-mi ofere niste conditii.

[Christian Verhulst]

parintii sa taca. eu am inceput la 16 ani cu part time intr-o fabrica de beton unde vara sunt peste 40 grade inauntru si unde lucram cate 12 ore pe zi in vacante, full time! au fost si zile cand ma rugau sa stau peste program, ajungand sa lucrez 16 ore pe zi. si o fabrica de beton nu e joaca de copii, acolo se lucreaza. pe scurt, parintii nu stiu sa aprecieze copii care lucreaza. insa sa iti zic un lucru:

mai sunt si din aia din alta tabara, copiii care primesc totul de la "mami si tati", copiii aia rasfatati pana la limita pe care ii urasc din tot sufletul. aia intr-adevar habar nu au ce e aia munca. si parintii tai au dreptate, aia fiind din ce in ce mai multi.

mesaj pentru mami si tati: tine-ti-va copiii acasa cu bani de buzunar, celulare si fite de smecher. mie doar in serviciu imi faceti. insa peste cativa ani buni, cand se intoarce roata, imi bag eu picioarele in bastarzii vostrii si atunci o sa vedem care e mai cool :).

[catalinus17]

de stat tot pe spatele alor mei stau cu toate ca m`am angajat de o saptamana la o firma de montaj tot felul de instalatii pe santier. Este foarte usor ptr mine ca tatal meu este maistru si la oameni le e rusine sa ma puna la munca. In fine.......mie mi se pare usor dar totusi sa stai 10 ore pe sus pe estacada e totusi cam nasol. Momentan m`am obisnuit, oricum o sa lucrez doar 2 luni ca apoi incepe a 12 a :crybaby: . Este o etapa pe care o depasesti in viata in momentul in care te angajezi si primesti primul salariu. Toata lumea te va intreba apoi ce tziai cumparat din primul salariu.

P.S btw eu zic ca merita incercat sa mai castigi si tu un banut in plus si nu sa stai pe urma alor tai;;)

[tryby]

Da as lucra pt familia mea suficient si poate chiar mai mult suficient pt a le oferi o viata decenta, si frumoasa.

Sunt mai familist de genul meu si da , as lucra, si sincer a munci nu mi se pare un sacrificiu , atata timp cat iti place ceea ce faci si faci cu un scop anume, a mentine un trai decent familiei tale ... dar sa nu uitam niciodata familia ... familia vine pe planul 1.

Munca e munca , vii acasa uiti de munca te distrezi cu familia.

Sunt oameni care lucreaza ca sa`si intretina familia, lucreaza mai mult decat trebe pt anumite bonusuri care nici macar nu le primesc de multe ori, si ajung acasa rupti de oboseala si se duc la tv sau se culca ca vor liniste si nu au timp de familie ... asa ceva nu.

:tiphat:

[Maximus-]

desigur ca as lucra pentru copii mei.. sau sa imi ajut parintii acum. sincer nu prea imi lipseste nimic.. dar din bun simt, am si o anumita tragere in ai ajuta cu bani.. o sa apreciem "lovelele" mai bine atunci cand sunt dobandite cu sudoarea noastra.

[4 Real]

La 19 ani pot spune ca stiu cum e sa lucrezi pentru altcineva si, sincer sa fiu, nu-mi place.

Prima data am lucrat pe la 15 ani, cand am impartit fluturasi. Problema a fost ca ma secau privirile incarcate de dispret pe care mi le aruncau unii si, adesea, ma certam cu ei. E adevarat ca eram destul de impulsiv (pot spune ca, intr-o anumita masura, prost) pe vremea aceea si, destul de repede, am renuntat. A contat si faptul ca raportul recompensa/ efort depus nu era absolut deloc satisfacator.

A doua oara, la 17 ani, dupa ce am cautat de munca vreo 2 saptamani, am ajuns la o firma care "promova produse". La "interviu" (o gluma proasta la care trebuia sa vin cu CV-ul, printre altele) mi s-a spus ca voi merge, impreuna cu alte persoane cam de aceeasi varsta, prin magazine, pentru a incerca sa promovam diverse produse si, eventual, sa obtinem contracte. Transportul era asigurat de firma, iar plata era de 200.000 zilnic, cu bonusuri pentru contracte. Mi s-a parut ca suna prea bine, dar am zis ca n-am nimic de pierdut. Ei bine, in prima si ultima zi am ajuns sa vand cearsafuri din poarta-n poarta in comunele de langa Bucuresti (inclusiv Jilava). Transport asigurat: nu. Bani: 100.000 pentru un cearsaf de 800.000 vandut. La 8 seara eram in Jilava, pe marginea drumului, asteptand sa vina un autobuz nenorocit. Am fost aproape de a-l bate pe seful de echipa, un distrus imbatat de "autoritatea" cu care fusese investit de patron.

Acum, iata cum vad slujba: o forma de sclavie (ce-i drept, necesara). Salariul - bila legata de picior. Desigur, exista un nivel care, depasit, iti ofera o anumita libertate, dar, pana ajungi acolo, s-ar putea sa ramai fara viata.

Singurii oameni cu adevarat liberi sunt cei care lucreaza pe cont propriu. Pentru ei insisi. Cei care conduc firme. Pentru ca ei isi fac programul si stiu ca, daca se spetesc muncind, beneficiile sunt ale lor.

Problema este ca, in general, avem mentalitate de work-eri. Pentru ca, inca din clasa 1, primim sfaturi de genul "invata bine, ca sa ai o slujba buna!". Si, chiar daca acum nu-mi dati dreptate, viitorul nu este al celor care doar au invatat bine, ci al celor care se pot descurca. Studiile reprezinta o sansa in plus, dar nu faci nimic doar cu ele. E adevarat, vei avea o slujba considerata "buna", dar nu vei fi multumit niciodata.

[dev]

Cui ii place sa lucreze? Eu lucrez la CocaCola ... acuma sunt la distributie si lucram de ne sar capacele! Uneori ajung si la ora 12 seara acasa ... si la 5 iara sus ... ca la 7 suntem pe cai ... ca tre` sa si filmam! Apreciez munca ... ca luam si bani frumosi [oricum nu e pe merit ... pentru ca avem ce cara ... avand in vedere ca suntem COCACOLA ... trec produsele ... garla!]. Am doar 19 ani si deja muncesc de pe la 15/16 ani ... dar inca n-am prins ca la distributie [aici nici carnea nu sta pe noi de la atata munca ...] ... cateodata nici nu mananc nimica. Au fost zile cand abia mancam 2/3 covrigi si bagam ca eroii! Asta-i viata ... la varsta asta nu prea ai unde munci pentru un salar peste 7 milioane [eu am undeva pe la 11 milioane] ...

Pentru toti muncitorii: Las` ca urmeaza si zilele bune ;)

[ShadyMonto]

inca nu am apucat sa muncesc , si ma gandesc cu groaza la ziua cand o sa se intampla . Ma gandesc cu groaza nu de lene ci de frica ca nu o sa fac fatza , ca o sa ma acopere "pamantul lui Dumnezeu" :P.

Analizand la rece "calitatile mele" : vointa am , invatz repede , de rabdare nu duc lipsa , rusinea mi-a disparut de mult , iar respect e cat cuprinde (cu cine merita) , ma pricep sa dau din gura + ca zic eu "am trecut prin situatii mult mai grele" ---> zic eu ca o sa ma descurc cand o sa vina momentu' .

Rompetrol Navodari here I come!

[LeX LuTHoR]

Eu cred ca va fi greu mai ales din cate spune tata ... ca e rupt oboseala cand ajunge la 4 dupamasa acasa ... si pleaca la 6 dimineata ...

Mereu imi spune ca nu stiu valoarea banului si ca arunc banii aiurea pe tigari si cola si alte porcarii in loc sa ii folosesc la altceva.

Oricum, deocamdata nici eu nu lucrez inca pt. ca am 17 ani dar fac 18 ani acum pe 18 iulie ... si cu ocazia asta m-am interesat de niste oferte si cea mai buna mi s-a parut asta :

Angajat la Solectron in TM ca "omu de la banda" ... adica o sa asamblez si verific produsele ce vin pe banda : placi de baza, placi video, placi de sunet etc.

Orarul de lucru va fi 12 ore de lucru, 24 liber si va trebui sa fac naveta din Resita in TM ... dar e bine ca merg cu autobuzul lor privat.Partea nasoala e ca plec pe la 4-5 dimineata.

Salariul va fi de 6 mil + bonuri de masa.Va fi nevoie sa dau un examen dar trebuie sa ma interesez din ce il dau ca inca nu am apucat ...

Eu zic ca e destul de bine ... cel putin asa de inceput ...

[iNm]

Hmm incepand din vara in care treceam din clasa a 9a in clasa a 10a am inceput sa lucrez in amenajari interioare si pot zice ca nu e deloc usor ( avand pe mana echipamente si materiale de zeci de milioane si mai ales fiind doar un copil ... ) oricum parerea mea e ca m-am responsabilizat astfel si acuma nu cred ca voi avea probleme cu lucrul, oricate ore ar fi ... ( tinand cont ca erau zile cand lucram si 18 ore )

[blk]

Eu personal nu pot sa spun ca e foarte greu ceea ce fac eu, fiind agent de vanzari cu masina sub fundul meu, dar totusi, daca ma gandesc ca stau cate 9-10 ore pe zi si ma plimb, devine destul de greu ;) .

:rofl1:

OMG asta e munca frate?

Are dreptate taica-to.

[Ayana]

Hai ca va scriu si povestea mea... a mea cred ca e cea mai incalcita de aici...

Nu provin dintr-o familie cu bani... adica parintii mei au fost in stare sa imi ofere strictul necesar si cam atat.. nu vacante la mare sau prin tari straine, nu haine extravagante.. strictul necesar... asa ca a trebuit sa muncesc (pt ca eu am vrut mai mult pt mine) inca din ultimul an de liceu (numai in vacante mai mult)... initial m-am angajat la sfarsitul clasei a 11-a la o croitorie... asa am nvatat sa cos la masina.. nu am stat decat vreo luna.. nu faceam fata la schimbul de noapte.... la sfarsitul clasei a 12-a am lucrat ca si ospatarita la un bar... iar munca urata experienta mi-a prins bine... si aici patronii aveau mentalitate de sclavagist... angajau special tinere fete pt ca stiau ca sunt naive si lucreaza si ieftin.. in fine a trecut si asta... a venit vacanta din anul 1 de facultate... am lucrat ca vanzatoare la un chiosc detinut de niste prieteni de familie... am detestat munca dar pt mine erau destul de ok banutii castigati... puteam sa imi iau haine si asta era cel mai important... a trecut vacanta, eu am renuntat la job dar ma obisnuisem cu banii... asa ca am hotarat sa risc si m-am angajat intr-un restaurant high-class de aici ca si ajutor de ospatar... iar experienta utila, stiu cum sa aranjez masa, am ramas cu destule chestii ajutatoare... dar si aici programul era aiurea.. se faceau bacsisuri si pana la 200 ron/ noapte- ospatarii plini, ca eu nu aveam voie sa umblu cu bani and stuff... promisiuni ale patronului... care nu au fost indeplinite... toate au culminat cu faptul ca am fost talharita odata in drum spre casa la 12 noaptea si cu asta a facut ca eu sa ma demoralizez total si sa nu mai vreau sa lucrez acolo... sa vedem ce a urmat... apoi a urmat o rel de 2 ani in care prietenul nu m-a lasat sa lucrez deloc... apoi dupa despartire m-am angajat iar (eram deja in ultimul an de faculta), cand m-am angajat de... secretara... well aici am lucrat o vreme buna, fara carte de munca evident... patronul era... pe romaneste un tzaran... eram singura femeie intre 6 barbati... tot timpul m-am simtit exclusa si nu m-am putut integra... apoi mi-a venit cheful sa ma duc la Bucuresti... avea prietenul meu de pe vremea aia treaba pe acolo si m-a invitat si pe mine asa ca am hotarat sa plec... seful evident nu a fost de acord... mi-am facut lichidarea pe loc, ca doar nu sunt sclava nimanui.. neavand carte de munca nu beneficiam nici de concediu... well eu mi l-am luat oricum :D revenind din mica vizita am hotarat sa ma concentrez pe scoala ca deja aveam absente cu nemiluita cum fusesem la job si nu la cursuri.... apoi mi-am luat licenta... nestiind incotro sa ma indrept m-am angajat la o firma de farmaceutice din BM... totul era foarte.. intepenit pe acolo... sau asa mi s-a parut mie (ma intreb daca am ramas cu impresia potrivita) dar oameni f f dedicati condusi de o directoare cu mana de fier.... in fine dupa prima luna mi s-a oferit un alt job in domeniul contabilitatii si evident ca am acceptat, doar era meseria mea... am lucrat 7 luni la o firma ca si contabil- economist, cred ca asta e jobul meu preferat dintre toate avute: masina de serviciu cu sofer, ma ducea de la scara pana in fata biroului, sefa f de treaba, ne intelegeam super, program lejer, nu eram stressata sa imi fac treaba doar ca trebuia sa fie gata in termen, foarte foarte... bine... dar partea materiala logic ca scartaia... asa ca am fost recomandata de o fosta colega de faculta unei alte firme pe postul de economist... si aici sunt de cateva luni bune... salariul aici e dublu fata de ce aveam dincolo... si programul e lejer si aici... nu prea sunt intrebata ce fac numai sa imi fie gata treaba in termen... dar lipseste... lipsesc multe... imi lipseste colectivul super de dincolo, aici stau toata ziua inchisa intr-un birou, e cand nu scot o vorba toata ziua numai daca se intampla sa sun pe cineva... eu regret postul celalat dar nu ma mai pot intoarce desi m-au chemat inapoi... au oferit marire de salar dar tot nu ajung la cat am aici...

Acum ma gandesc sa imi caut un alt loc de munca dupa ce revin din concediu... sau sa ma mut la Bucuresti... nu stiu mai vad eu :D

Concluzia e cea mentionata mai sus: cel mai rau si mai rau e sa muncesti pentru altul... eu inca mai sper ca mai tarziu sa imi pot deschide eu propria afacere, eventual de audit si expertiza contabila... dar mai am de invatat pana atunci... vise... sperante... va fi cumva :)

Pentru micuti: cine a zis sa invatati bine a zis... nu neglijati scoala... cat despre munca, va trebui sa incepeti odata si odata, nu? :)

Cat despre copii: nu sunt inca pregatita sa am copii... nu as fi in stare sa intretin unul pt ca eu nu mi-am facut inca toate mofturile, dar cand va veni.. va fi cel mai iubit copilas si va avea absolut tot ce are nevoie si nu numai :)

[Evn]

LOL depinde la ce job te referi, in ziua de au cam luat-o razna toti, toti cer experienta in domeniu minim un an, da oare nu se intreba cum sa faci experienta daca toti cer,ori toti se bazeaza pe angajatul pe pile.

[Beethoven]

@blk

Da, si aia e munca :D Nici macar nu e una usoara (depinde mult de domeniu).

Eu uneori stau ore in sir si ma gandesc. Si asta e munca, desi unora nu li se pare :P. Chestia e ca trebuie sa dovedesti multe inainte de a fi platit (rezonabil) pentru ea. Mai mult, daca acea gandire nu da rezultate practice, ramai foarte repede in postura de a te gandi de unde-ti faci rost de slujba :D.

@ sere,

Nu te mai intreba. Treci peste si vezi-ti de expertiza contabila. E mai rentabil. Daca te intereseaza pe bune, experienta se acumuleaza repede, mai greu e sa faci pasul decisiv - privatizarea :D. Cand treci pe cont propriu, veniturile cresc in mod considerabil. Timpul liber se reduce insa in mod exponential. La un moment dat ajungi sa blestemi ce ti-ai dorit - sau nu :nanana:. Oricum, mult succes.

[Ayana]

Beeth nu pot ca am nevoie de niste examene luate la CECAR... nu te faci expert contabil numai asa dupa ureche... e vorba de ani buni de stagiatura si examinari... si e vorba si de faptul ca daca ma apuc acum de primele examene (contabil autorizat) nu voi putea pleca din oras timp de cel putin 7 ani pana termin toata seria... asta e dilema cea mare :) nu e asa simplu cum pare sa stii...

LE: acum am sunat la cecar... cica ma pot transfera la alta filiala :D si s-a scos conditia de vechime... yey dau examen in septembriee :D

LLE: cred ca ma duc pana acolo ca la telefon m-au bagat de tot in ceata... vai de caputul meu...

[4 Real]

Nimic nu e simplu, ceea ce ii descurajeaza pe multi. Cunosc un individ care ar fi avut ocazia sa-si intemeieze o afacere (nu ceva spectaculos, dar cu potential de dezvoltare), dar a considerat ca asta implica prea multa bataie de cap. El spune ca e multumit de locul de munca actual... eu am motive sa nu-l cred, incluzand aici si faptul ca tot timpul isi injura seful pentru sarcinile pe care i le da si se plange ca efortul lui este subapreciat.

[Beethoven]

Beeth nu pot ca am nevoie de niste examene luate la CECAR... nu te faci expert contabil numai asa dupa ureche... e vorba de ani buni de stagiatura si examinari... si e vorba si de faptul ca daca ma apuc acum de primele examene (contabil autorizat) nu voi putea pleca din oras timp de cel putin 7 ani pana termin toata seria... asta e dilema cea mare :) nu e asa simplu cum pare sa stii...

Nevasta mea e expert contabil de cativa ani. De circa un an am decis de comun acord sa devina self-employed. Nu prea dau sfaturi fara sa stiu despre ce vorbesc :D

Din ianuarie s-a modificat legea. Fa un drum pana la CECCAR si o sa afli lucruri interesante :D Una este ca sari din start peste faza cu contabilul autorizat. :right: Cu toate astea daca te hotaresti vreo 3 ani tot trebuie sa abandonezi planurile de plecare. Tu stii daca merita pentru tine. Eu nu am nici un dubiu. :D

LE: Merit un vin?

[ShoX]

parintii sa taca. eu am inceput la 16 ani cu part time intr-o fabrica de beton unde vara sunt peste 40 grade inauntru si unde lucram cate 12 ore pe zi in vacante, full time! au fost si zile cand ma rugau sa stau peste program, ajungand sa lucrez 16 ore pe zi. si o fabrica de beton nu e joaca de copii, acolo se lucreaza. pe scurt, parintii nu stiu sa aprecieze copii care lucreaza. insa sa iti zic un lucru:

mai sunt si din aia din alta tabara, copiii care primesc totul de la "mami si tati", copiii aia rasfatati pana la limita pe care ii urasc din tot sufletul. aia intr-adevar habar nu au ce e aia munca. si parintii tai au dreptate, aia fiind din ce in ce mai multi.

mesaj pentru mami si tati: tine-ti-va copiii acasa cu bani de buzunar, celulare si fite de smecher. mie doar in serviciu imi faceti. insa peste cativa ani buni, cand se intoarce roata, imi bag eu picioarele in bastarzii vostrii si atunci o sa vedem care e mai cool :).

Nu tre sa ai ciuda pe care au...dak tu nu ai...poate mama si tatal acelui individ au lucrat mai mult si au tras pt copii fata de ceilalti care nu au... :tiphat:

[LeNaRiO*PO]

Am deja un part-rime job pe internet ( content writter) @ blog cu stiri si review`uri in materie de tehnologie.

Da , pe la 16 ani , am de gand sa`mi iau un part-time job pe vara CU JUMATATE de norma , sa nu ma plictisesc asa vara mai castig ceva.. Chiar daca pana la 18 ani esti dependent de parinti , vreo 5 milioane merg.

@ Cristian : Aceia se numesc pe scurt copii de bani gata !

Uite si un exemplu : http://youtube.com/watch?v=g3QhfRbd2BM M`a lasat masca

[SeBi]

Desi trec anul 3 la facultate...nu am lucrat decat in clasa a 11-a intr-o fabrica de confectii. Ai mei imi ofera ce pot....

ntrand la facultate cu medie buna...am luat bursa....a inceput sa-mi placa...sa am bani (putini dar buni)...am vazut ca daca imi doresc pot sa invat, si sa imi pastrez bursa. Am deja 4 semestre de bursa....nu este o suma mare...este vorba de (doar) 200 de lei dar eu sunt multumit. Ai mei....au spus sa imi vad de treaba...daca vreaus a lucrez in vacanta...este ok...daca nu...imi mai dau ei ceva bani de cheltuiala...(in haine nu bag bani....nu sunt genul pe care il intereseaza cum arata)...insa imi place sa imi satisfac mici bucurii...si anume...mici elecronice, pe care le iau din banii mei (bursa...si ce mai castig din reparatul unor pc-uri desi merge din ce in ce mai prost...si nu constituie un venit sigur)...

Ca sa nu fiu chiar un trantor, eu ma ocup de tot ceea ce inseamna facturi, contracte abonamente si investitii in casa....acum vreau sa imi pun o centrala termica...ai mei mi-au dat o parte din bani....eu am facutrost de diferenta (imprumut) si am stabilit si ratele...ei nefiind la curent....nsa ei sunt siguri ca fac sa fie bine!

Incerc sa ajut cum pot. as incerca sa lucrez...dar nu am timp....ma voi ocupa (mai mult singur) de renovarile din casa....vreau sa emrg si la mare (mi-am strans ceva bani din bursa)....si trebie sa merg si la tara sa imi ajut un pic bunicii!....cred ca cei "de bani gata" vor suferi cumplit cand vor fi nevoiti sa muceasca!

[udvaritibor92]

Eu duc ziare pe canicula asta pe bani de nimic, pt mine inseamna time spent well +bani de bere

[Ahilosu]

cred ca cei "de bani gata" vor suferi cumplit cand vor fi nevoiti sa muceasca!

de obicei cei de bani gata nu mai sunt nevoiti sa munceasca si chiar daca ar fi, munca lor va incepe de sus si de acolo tot va creste. it's not getting worse...sunt angajat cu carte de munca dar programul e lejer. ma duc cand vreau pentru ca daca imi concentrez ce trebuie sa fac, reusesc sa fac cam in 5 ore pe zi, timp de o saptamana

ps sunt la o firma de audit & expertize contabile

[Fane Spoitoru]

hmm eu am trecut cls a 1-a si inca de la inceputu veri acesteia am incercat sa ma angajez la un bar/terasa ceva si multi mi-au zis ca daca nu am experienta nu pot sa ma ia decat daca stau minim un an la ei ceea ce nu se poate pt ca eu vreau un job de o vara ... intr-un fiinal gasisem un loc de munca la un bar/disco unde se castiga cat decat binisor da era asezat langa o puscarie si era vizitat numai de tigani :) si am renuntat si la ideea asta ... oricum de 2 sapt incoa ca si sebi am inceput sa ma ocup de calculatoare desi nu iese cine stie ce, dar de un suc tot iese in fiecare seara :). La anu dupa ce dau bacu incerc sa imi caut un serviciu pe parcursul facultatii cum are un vecin de-al meu la un fel de cassino unde baga la masinutze :) si lucreaza 1 sapt ziua una pauza o sapt seara una pauza ... eu zic ca e destul de bine + care are salariu 6 mil si 1 mil juma bonuri de masa ...