Jump to content

LeX LuTHoR

Inactive
  • Posts

    2,460
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    1

Posts posted by LeX LuTHoR

  1. cs 1.6, ce vremuri... cand am facut sv de samp impreuna cu iceman... nici nu stiam ca mai exista comunitatea, pana nu m-am uitat azi prin mailuri vechi. Vad ca multe lume a parasit comunitatea, desi unii veterani mai sunt pe aici. Comunitati de gaming in ziua de azi nu prea mai merg pe forumuri, nu mai e lumea forumista, aveti sanse mult mai mari cu un discord bine pus la punct. Pana anul trecut am fost admin global pe cea mai mare comunitate australiana de gaming (nu zic nume sa nu fac reclama) si cu toate ca aveam forum, lumea nu il folosea, am fost nevoiti sa mutam tot pe discord.

    Sistemele de donatii fac diferenta in comunitati, dar imi aduc aminte ca asta era impotriva politicii LM pe vremuri. Voi stiti, dar cine ramane in urma, in final dispare din orizont.

    Pace.

  2. Născut la 25 octombrie 1798, la Constantinopol, ca fiu al domnitorului Alexandru Nicolae Şuţu, şi-a făcut studiile în oraşul de pe Bosfor după care a revenit în ţară odată cu ultima domnie a tatălui său. S-a căsătorit cu Caterina Cantacuzino-Paşcanu, descendenta unor mari familii de boieri. Deşi şi-ar fi dorit, nu a reuşit să obţină succesiunea la tron după moartea tatălui său şi, în 1821, a plecat în exil la Braşov după care, în 1825, a ajuns la Suceava. Începând cu 1827 s-a stabilit definitiv în Moldova, trecând printr-o serie de funcţii administrative (postelnic, secretar al Domnitorului, vistiernic, logofăt), ajungând până la statutul de mare demnitar (ministru). Din postura de Mare Logofăt este principal autor al Regulamentului Instrucţiei Publice (1843). A ocupat diverse funcţii precum ministru la Finaţe, Culte, Interne, ajungând preşedintele Consiliului de Miniştri în 1853 şi apoi deputat în 1859.

    blank.gifA fost un apropiat al domnitorului Mihail Sturza şi secretarul său personal, dar de care s-a detaşat ca urmare a modului în care acesta a reprimat mişcarea paşoptistă. A fost şi secretarul personal al domnitorului Grigore Ghica. A făcut parte din Comisia Centrală de la Focşani ce s-a ocupat de elaborarea legilor de interes comun pentru cele două principate şi în cadrul căreia a depus o muncă susţinută, avizată şi reformatoare. Ca o recunoaştere a activităţii sale politice, a fost decorat cu ordinul Nishani-Iftihar (1834, 1851) de către turci, cu ordinul Sfânta Ana (1834) şi sfântul Vladimir (1829 şi 1851) de către ruşi, cu ordinul Saint-Sauveur(1842) de către greci şi cu ordinul Sfântul Stanislav de către polonezi în 1854.

    blank.gifPrincipalele lucrări

    • Şuţu N., Aperçu sur l'état industriel de la Moldavie (Aperçu sur les causes de la gêne et de la stagnation du commerce, et sur les besoins industriels de la Moldavie), Jassy, 1838
    • Şuţu N., Notions statistiques sur la Moldavie, Jassy, 1849
    • Şuţu N., Actes de l'organisation d'une Banque nationale de Moldavie, Jassy, 1852
    • Şuţu N., Des moyens propres à donner l'impulsion à l'industrie, Jassy, 1861
    • Şuţu N., Quelques observations sur la statistique de la Roumanie, Jassy, 1867

    blank.gifPrezentarea generală a operei

    blank.gifN. Şuţu este considerat a fi "primul economist român, în înţelesul modern al cuvântului" [Todosia, Marin, 1974, p.7], acest statut fiindu-i certificat de redactarea primei lucrări economice, Apercu sur l'etat industriel de la Moldavie, un studiu de caz care îl va plasa printre promotorii industrialismului ca principală cale către progresul naţiei. Lucrarea nu are pretenţii teoeretice, aşa cum declară însuşi autorul în prefaţă, preluând idei de la "autorii care fac autoritate în materie" [Şuţu, 1957, p. 53] cu scopul de a analiza care au fost efectele Tratatului de la Adrianopol asupra economiei Moldovei. Nicolae Şuţu este unul dintre primii promotori ai liberalismului în principatele române. A fost, aşa cum afirma despre el Costin Murgescu, "primul care a introdus gândirea liberală în literatura noastră economică transmiţând ideile lui Adam Smith şi David Ricardo prin intermediul lui J.B. Say şi Michel Chevalier" [C. Murgescu, 1987, p. 276].

    blank.gifDeşi tentaţia colbertismului era mare pentru un reprezentant al marii boierimi, căile fiziocratismului putându-i fi mai confortabile, Şuţu a îmbrăţişat ideile industrialismului, gândind că o ţară cu aspiraţii spre dezvoltare trebuie să îşi creeze un sistem industrial care să adauge valoare suplimentară resurselor naturale pe care le deţine. Afirmă că liberul schimb va întări concurenţa şi va forţa capitalurile autohtone, în mod natural, să se concentreze. Cu toate acestea, se pronunţă împotriva marilor întreprinderi manufacturiere, considerându-le dăunătoare unei economii tinere, în formare. Deşi ideile nu i-au fost originale, meritul său a fost de a le face cunoscute datorită harului cărturăresc şi de a le aplica de pe poziţia funcţiilor publice pe care le-a avut.

    blank.gifÎnvăţământul economic românesc îi datorează mult lui Nicolae Şuţu, el fiind cel care a intervenit, din postura sa de demnitar, pentru iniţierea primului curs de Economie Politică la Academia Mihăileană şi cel care l-a ajutat pe Ion Ghica să ocupe un post la proaspăt înfiinţata instituţie.

    blank.gifValoarea adăugată

    blank.gifAtenţia autorului a fost direcţionată pe câteva probleme de fond cu puternic caracter aplicativ, fără a lipsi însă şi încercări de teoretizare, mai ales în domeniul statisticii. Prin întreaga operă a reuşit să aducă un aport substanţial la probleme de mare actualitate în vremea respectivă, încercând să se adapteze normativ la cadrul naţional şi să ofere, astfel, soluţii pentru dezvoltarea economică a ţării de pe poziţiile unui patriotism specific unei perioade extrem de prolifice în idei de afirmare naţională.

    blank.gifIndustrialismul. Recunoscându-i statutul de ţară agrară, Şuţu remarcă deficitul de competitivitate pe care Moldova îl avea datorită structurii unui export bazat în special pe produse agricole şi materii prime neprelucrate, cu valoare adăugată redusă. A sesizat corect faptul că industria manufacturieră era ramura în care se produceau profiturile "cele mai repezi şi mai considerabile" [Şuţu, 1957, p. 183]. Era aşadar nevoie de crearea unei industrii. Dezideratul nu putea fi atins decât prin îndeplinirea în prealabil a câtorva condiţii: crearea infrastructurii prin construirea de drumuri şi căi ferate, apariţia instituţiilor de credit, acumularea de capitaluri şi, nu în ultimul rând, organizarea învăţământului public, deoarece doar o populaţie educată putea face faţă cerinţelor schimbării. Cu toate că a fost promotor al industrialismului, Şuţu nu a părăsit tabăra boierilor cu toate armele, subliniind, într-o lucrare ulterioară că "în România, ţară esenţialmente sau mai bine zis exclusiv agricolă, întreaga activitate productivă nu se bazează decît pe marile proprietăţi funciare. De întinderea exploatării lor depinde succesul întreprinderilor industriale, ca şi prosperitatea comerţului." [apud V. Slăvescu, Viaţa şi opera economistului N. Şuţu (1798-1871), p.583].

    blank.gifAvantajele industriei au fost privite prin prisma interesului agriculturii, care avea nevoie de pieţe de desfacere pentru materiile prime şi pentru plasarea forţei de muncă în exces. Ideile Lui Şuţu erau suficient de progresiste pentru Moldova primei jumătăţi a secolului XIX însă, în condiţiile unui sector agricol frustrant de neperformant, o industrie care să se bazeze pe resursele furnizate de aceasta ar fi devenit în scurt timp la fel de ineficientă. Nu a realizat Şuţu acest lucru? Ba credem că da, însă date fiind originile sale de mare boier, a încercat să reconcilieze o boierime latifundiară cu interesul naţional ce cerea imperios o orientare nouă în abordarea problemelor dezvoltării. De aceea, îşi dorea industrie pentru că "este stimulentul principal al agriculturii; ea îi oferă un debuşeu asigurat" [apud Ion Veverca, Niculae Şuţu, viaţa, activitatea şi opera întâiului economist şi ideolog din România, p. 182] dar, în acelaşi timp, ţara nu trebuia a se "arunca orbeşte în mari întreprinderi manufacturiere" [apud V. Slăvescu, Viaţa şi opera economistului N. Şuţu (1798-1871), p.310], intuind, probabil sub influenţa crizei economice din 1856, că industria manufacturieră de scară este mult mai expusă la crize decât alte industrii. Într-un mod ciudat, deşi când vorbeşte despre Anglia, Olanda şi Franţa este încântat de efectele rapide asupra economiilor de scară ale concentrării capitalurilor, în cazul principatelor nu a sesizat posibilele avantaje ale unor mari întreprinderi: capacitatea de a produce inovaţie şi de a deveni astfel competitive pe pieţele externe, creşterea ofertei cu rezultat asupra preţurilor de echilibru şi satisfacerea cererii interne, scăderea costurilor prin atingerea randamentelor de scară etc.

    blank.gifA observat că ceea ce stătea, în principal, în calea formării unei industrii autohtone erau, pe de o parte, lipsa de spirit întreprinzător iar, pe de altă parte, resursele insuficiente de capital financiar şi tehnic. Însă aceste resurse trebuiau disipate în întreprinderi manufacturiere de dimensiune redusă. Credem, mai degrabă, că părerea lui Şuţu în această privinţă a fost influenţată de cunoaşterea şi interpretarea ad literam a aspectelor normative ale economiei liberale conform cărora pieţele, pentru a funcţiona în folosul consumatorului, trebuie să evite concentrările. Întreaga teorie economică era, în perioada lui Şuţu, într-o perioadă de formare, de căutare. Abordările neoclasiciste abia începeau să apară, iar cunoaşterea punctelor de optim şi a legii randamentelor descrescânde în viziune marshalliană aveau să lămurească problema abia spre sfârşitul secolului XIX.

    blank.gifCapitalul. Concepţia lui Şuţu asupra capitalului derivă din teoria clasică a şcolii engleze, ce consideră capitalul drept cel mai important factor de producţie. Munca, în lipsa capitalului, nu poate fi îndeajuns de productivă. Prin urmare, produsele ce înglobează puţin capital nu puteau fi competitive în raport cu mărfurile ce proveneau din ţările industrializate, în care maşinile înlocuiau munca mai puţin productivă iar inovaţia permitea sporirea randamentelor şi scăderea costurilor. Lipsa capitalurilor interne era o problemă acută pe care N. Şuţu o vedea rezolvată, pe de o parte, prin implicarea statului "care trebuie să creeze stabilimente" [Şuţu, 1957, p. 183] de finanţare, cu respectarea libertăţii economice, sau prin resursele furnizate de marea exploataţie funciară. A observat că dobânzile "exorbitante", de trei sau patru ori mai mari decât în Anglia, erau o piedică majoră în sporirea competitivităţii produselor autohtone. Soluţiile nu puteau apare decât dacă se rezolva problema instituţiilor de credit, deoarece ele contribuie, în opinia autorului, la înmulţirea mijloacelor de reproducţie şi la coborârea ratei dobânzii şi, implicit, a costurilor de producţie. De altfel, din postura de caimacam redactează un proiect de organizare a unei bănci naţionale cu rol în reglementarea creditului, a circulaţiei monetare şi a promovării unor politici monetare coerente care să vină în întâmpinarea nevoilor reale ale economiei.

    blank.gifNici atragerea capitalului străin nu trebuia neglijată, însă aici a identificat unele pericole, întrucât "vom fi supuşi unei anumite dependenţe care, în multe privinţe, va îngrădi libertatea noastră de acţiune..." [Şuţu, 1957, p. 407] iar profiturile întreprinderii vor fi pierdute pentru ţară. Oricum, în lipsa capitalului intern, crede autorul, cel străin este benefic şi de dorit şi, prin urmare, statul trebuie să renunţe la protecţionism.

    blank.gifStatul. În viziunea lui N. Şuţu statul trebuia să fie prezent şi implicat în amorsarea activităţii economice prin crearea regulilor şi a instituţiilor dar şi prin cheltuieli publice şi educarea populaţiei. Nu putem spune că autorul iese din cadrul liberal cu aceste aşteptări. Să nu uităm că şi Adam Smith chema statul să intervină acolo unde iniţiativa privată nu era interesată în a realiza cheltuieli. Şi cum moldoveanul, în opinia lui Şuţu, nu are spirit întreprinzător, puterii publice îi revenea sarcina de a suplini şi de a educa. Însă modul de acţiune al statului trebuia să fie în concordanţă cu valorile democratice, în respect faţă de lege şi în interesul cetăţeanului. Puterea discreţionară îi repugnă, atitudine care-l va aduce în conflict atât cu domnitorul Mihai Sturza cât şi cu caimacamul Nicolae Vogoride.

    blank.gifDacă la nivelul economiei interne acceptă şi cheamă statul să-şi aroge rolul de catalizator, se opune oricărei forme de ingerinţă la nivelul schimburilor externe, ce ar trebui să fie libere, fără protecţie vamală, în aşa fel încât concurenţa să oblige firmele să producă mărfuri competitive, purtătoare de valoare adăugată ridicată.

    blank.gifLiberul schimb.Contactul cu opera lui Smith şi Ricardo i-a întărit convingerea că unica soluţie de a forţa lucrurile în sensul unei apropieri faţă de naţiunile dezvoltate era liberul schimb. Protecţionismul nu ar fi făcut decât să înrăutăţească starea economiei, considerând că "măsurile prohibitive nu îmbogăţesc o naţiune ci, dimpotrivă, ele contribuie a-i scădea economiile." [***Texte, p. 58]. Viziunea liberală este remarcabilă, însă contextul aplicării ei rămâne de discutat. O ţară nu poate face schimb de echivalente decât cu o economie din aceeaşi zonă de dezvoltare sau pe categorii de produse în care există avantaj competitiv. Când partenerii de schimb sunt substanţial mai puternici sub aspectul competitivităţii, schimbul devine unul de neechivalente, exporturile către aceştia bazându-se, în special, pe materii prime în timp ce importurile constau în produse finite cu valoare adăugată mare. Apar astfel dezavantaje clare pentru naţiunea mai puţin dezvoltată iar decalajul se adânceşte. Această judecată i-a scăpat lui Şuţu, ca dealtfel şi lui N. Ghica. Cel care va lămuri într-o oarecare măsură cum ar trebui gândite politicile de schimb pentru ţările române va fi un alt economist liberal, N. Manoilescu. Aversiunea lui Şuţu faţă de protecţionism venea şi din convingerea că el ar fi fost inutil în condiţiile în care, oricum, economia naţională nu avea resursele interne necesare pentru dezvoltarea unor industrii competitive şi că era mai simplă calea atragerii de capitaluri dinspre exterior şi stimularea activităţii meşteşugăreşti în condiţiile liberei mişcări a mărfurilor şi capitalurilor.

    blank.gifAnaliza statistică.N. Şuţu este considerat a fi printre fondatorii statisticii ca ştiinţă în România. Incursiunile teoretice se regăsesc mai ales în volumul publicat postum, Studii statistice, unde consideră că statistica este o ştiinţă descriptivă, fiind un mijloc de cunoaştere a faptelor şi de reflecţie asupra stării fizice, morale, intelectuale şi politice a societăţii. Monografiile sale reuşesc să confere o imagine statistică complexă asupra realităţilor vremii. Efortul de culegere şi prelucrare a datelor nu a avut doar scop teoretic. În mod întâmplător sau nu, studiul intitulat Notions statistiques sur la Moldavie a apărut în anul în care Grigore Alexandru Ghica l-a înlocuit la tron pe Mihail Sturza. Spunem că poate nu întâmplător întrucât este posibil ca această lucrare să fi fost un îndemn la schimbare în abordarea strategiei economice de administrare a ţării, pe care autorul l-a plasat într-un moment optim cum este cel al succesiunii la tron.

    blank.gifStudiul este considerat a fi prima carte de statistică economică din literatura românească, fiind bogat în date ce privesc populaţia, teritoriul, producţia agricolă şi industrială, administraţia şi recurgând la comparaţii cu alte ţări europene. Pe aceeaşi linie de abordare statistică, autorul publică în 1869 lucrarea Quelques observations sur la statistique de la Roumanie, propunându-şi, aşa cum el însuşi declara, să analizeze schimbările survenite de la apariţia precedentei lucrări. Deşi avuseseră loc transformări importante şi fuseseră implementate reformele lui Cuza, autorul considera că ţara continua să fie una eminamente agrară şi rămâneau încă de actualitate trei direcţii principale de acţiune în domeniul politicii publice: 1. dezvoltarea instituţiilor de credit; 2. ieftinirea transportului prin modernizarea drumurilor şi construirea de căi ferate; 3. introducerea mecanizării în agricultură pentru sporirea productivităţii şi substituirea forţei de muncă din ce în ce mai rare.

    blank.gifA mai fost interesat de monedă, de fiscalitate, de balanţele comerciale şi de plăţi, de gestiunea politicilor bugetare şi monetare şi de identificarea căilor optime de creştere economică. Prin toate acestea, ca şi prin spiritul său de cărturar dar şi de om de acţiune, N. Şuţu rămâne în panoplia marilor nume din ştiinţa economică românească drept un deschizător de drumuri şi un patriot ce şi-a dorit să vadă ţara sa în rândul statelor civilizate ale Europei.

     

    http://www.epir.ase.ro/ro/nicolae-sutu

     

    nu ma pricep la economie, asa ca voi argumenta in limita cunostiintelor mele :)

    ca si adam smith, si-a lasat amprenta in istorie ca fiind cel mai bun economist roman.

    a fost un om important cu conexiuni la nivel inalt, un pilon al educatiei, economiei si industrializarii Romaniei, cu alte cuvinte el a fost schimbarea.

    • Upvote 1
  3. PC_CoJ_2D_PEGI16.jpg

     

    Developer : Ubisoft

    Publisher : Techland

    Genre : Action Shooter

    Release : 22 mai 2013

     

    Call of Juarez: Gunslinger is a remarkable shooter, but not because of its story, or its visuals, or some innovative new game mechanic. No, what makes Gunslinger so successful is its focus on delivering some of the most entertaining shooting around. Each and every bullet fired from your trusty six-shooter rings out with a booming blast that echoes around the valleys of the Old West and slams into villainous cowboys with a thoroughly satisfying splat. It's all so tight, and all so controlled, that the shorter missions and lack of exploration are easily overlooked in the pursuit of the perfect combo and the glory of a leaderboard-topping high score.

     

    pentru mai multe detalii : http://www.gamespot.com/call-of-juarez-gunslinger/reviews/call-of-juarez-gunslinger-review-6408535/

     

     

    un singur cuvant...BLANAA! :D

    • Upvote 3
  4. The+Incredible+Adventures+of+Van+Helsing

     

    Developer/Publisher : NeocoreGames

    Genre : Action RPG

    Mode : Singe, Multiplayer

    Release : 22 mai 2013

     

    The Incredible Adventures of Van Helsing is an action role-playing video game being developed by the Hungarian independent development studioNeocoreGames. Based on the novel Dracula by Bram Stoker, the game focuses on the trials of young Van Helsing, son of the legendary monster hunter Abraham Van Helsing from the book. The game is set in a gothic-noir 19th-century Eastern Europe and contains "intentionally anachronistic humor and gadgetry".

     

    9d109632c4.jpg

    40765f23c2.jpg

    6aa9af1408.jpg

     

     

    e tare jocul, un fel de diablo 3 doar ca mai open world, recomand! :)

    • Upvote 2
  5. grafica : l-am ales pe LeNoR ca-i veteran, el a ridicat sectiunea grafica

    media : VILLAIN, baiat de nota 10, te ajuta oricand si face muzica buna :D

    lifestyle : Lance, un om jos palaria, de cuvant, tot timpul mi-a placut atitudinea lui, stima dom'le!

    IT : Courage, e activ, face treaba buna, welcome btw :)

    mobile : defragus, se implica si te ajuta oricand

     

    @angel

    Expert e corect, mai gresim noi ca estem oameni :P

    • Upvote 4
  6. sori spaima zarzavaturilor :D

     

    oliver, mai bine amandoua, da de obicei prima optiune o anuleaza pe a doua stii ce zic :P misogin spoted :))

     

    edit : corect, dar incearca sa fi 2 ani cu o tipa, apoi pauza cateva luni, sa vezi ca n-ai ce face cu banii :P vb din proprie experienta... nu's misogin, sunt realist si totusi nu ma deranjeaza ca gagicamea toaca mai multi bani ca mine, oricum nu's genu sa pun la ciorap... sa ne simtem bine, aia-i :)

    • Upvote 2
  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...