Atenție: toate conturile de pe forum care nu au adresă de e-mail validă (corectă, actualizată) vor fi șterse !

Sign in to follow this  
Followers 0
Electra

Ce stiti despre faraoni?

36 posts in this topic

Este unul dintre subiectele care ma pasioneaza, deoarece desi au trait cu mult timp inaintea noastra, de numele lor sunt legate si o parte din minunile lumii. Am sa fac o  introducere si astept cu nerabdare sa postati cate ceva despre ei.

 

 

 

Faraonul era conducătorul cu putere absolută al Egiptului antic, al cărui teritoriu era împărţit pe atunci în două entităţi distincte, Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos. Pentru oamenii de rând, faraonul era o persoană intangibilă, fiul pământean al zeului Ra şi autoritatea supremă în stat. Ca însemn al puterii purta o coroană dublă, în două culori – roşu, simbolizând Egiptul de Jos, şi alb – culoarea Egiptului de Sus. După moarte, trupul faraonului era mumificat în cadrul unei ceremonii complicate şi apoi îngropat într-un sarcofag bogat împodobit.

Primul faraon care a condus ambele teritorii egiptene se numea Meni, întemeietorul primei dinastii, care a stabilit capitala statulul la Memfis, oraş aflat pe malul stâng al fluviului Nil. Memfisul nu s-a păstrat până în ziua de astăzi şi este cunoscut doar din însemnările cronicarilor antici.

Un alt monarh important al Egiptului a fost Amenhotep I, care a dus la capăt reformele începute în regat de către tatăl său, Ahmos I. Rămăşiţele pământeşti ale faraonului Amenhotep se află expuse în Muzeul din Cairo.

Cea mai cunoscută dintre femeile Egiptului antic e regina Nefertiti. Soţul ei, regele Amenhotep al IV-lea, şi-a schimbat numele în Ahnaton, după zeul pe care îl venera. Frumuseţea reginei era foarte cunoscută şi în afara graniţelor Egiptului. Nefertiti a avut şase fiice, dar nu a dat naştere nici unui fiu. Cronicile nu conţin nici un fel de informaţii despre moartea ei. În muzeul de egiptologie din Berlin se află expus un minunat bust din calcar pictat al reginei, operă a sculptorului Thutmos. 

Faraonul Tutankhamon s-a urcat pe tronul Egiptului la vârsta de nouă ani şi a murit, în condiţii până astăzi neelucidate, la numai optsprezece ani. A devenit celebru în întreaga lume după descoperirea mormântului său intact, cu toate obiectele funerare îngropate în antichitate împreună cu tânărul faraon. În timpul domniei lui Tutankhamon, adevăratul conducător al Egiptului era comandantul carelor de luptă, pe nume Harembeh.

egipt-comoara-lui-tutankamon(2).jpg

sursa: egipt.travelon.ro 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Termenul Faraon este o interpretare greacă a cuvântului egiptean Per-aa însemnând în traducere directa "casă mare" şi folosit în timpul Regatului Vechi ca parte a expresiei 'smr per-Aa'- 'curten al marii case', cu referire directă la clădirea curţii sau palatului. Începând cu a XII-a dinastie cuvântul apare in formularea unei urări ('Marea Casa să trăiască, să prospere şi să fie sănătoasă') dar cu referire la clădirea curţii si nu la rege insuşi.

Prima dovadă clară a folosirii apelativului 'Per Aa' sau Faraon la adresa regelui este într-o scrisoare către Amenhotep al IV-lea (1353-1336 î.Hr) în timpul celei de a XVIII-a dinastii din perioada Regatului Nou. Înainte de această perioadă conducătorul Egiptului erau numit pur şi simplu rege sau avea diferite titluri onorifice precum Horus de aur, Fiu al lui Ra sau Nebty, apelative pe care le-a păstrat şi după aceea. Începând cu a XIX-a dinastie 'Per Aa' este folosit în egală măsură cu hm.f (Majestatea Sa).

Prin urmare termenul a evoluat de la referirea la o clădire către o referire respectuoasă la rege.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_faraonilor_egipteni

In link-ul de mai sus exista o lista a faraonilor egipteni, pe perioade istorice. Putem sa ii prezentam ulterior pe cei mai faimosi dintre ei, daca sunteti de acord.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Se considerau niste Zei.. iar supusi lor ii urmau orbeste datorita faptului ca aveau credinta ca poseda puteri supranaturale...putem spune ca ereau in varful piramidei...dupa care urma conducatorul armatei,vistierul si asa mai departe...Pe langa asta ei considerau ca au dreptul sa faca absolut orice de exemplu casatoria intre frate si sora, intre tata si fiica, poligamia...orice raspundea nevoii cruciale a egiptenilor de a pastra sangele pur in sanul acestei familii si de a continua linia de sange.

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Narmer a fost un faraon egiptean ce a domnit în secolul XXXI î.Hr..Considerat a fi succesorul Regelui Scorpionşi/sau Ka din perioada Egiptului predinastic, acestuia i se atribuie de către unii istorici rolul de unificator al Egiptului şi fondator al Primei Dinastii devenind, prin urmare, primul rege al întregului Egipt.

Specialiştii sunt de acord în privinţa faptului că unificarea Egiptului spre sfârşitul Perioadei Predinastice a avut loc în două etape. În primul rând se poate vorbi de răspândirea sau impunerea unei culturi materiale unice, în cazul de faţă având în vedere produsele caracteristice culturii Naqada din sudul Egiptului, şi în cele din urmă instituirea unui control politic asupra întregii ţări.

În stadiul actual al cercetărilor este dificil să reconstituim etapele concrete ale unificării politice şi mai ales modalitatea prin care Narmer a reuşit să fondeze primul stat centralizat al istoriei umane. Dificultăţi există şi în privinţa citirii sau a interpretării numelui unificatorului. În mod convenţional acesta se scrie prin intermediul unui singur semn, desenul unui peşte din familia Clariide, genul Heterobranchus, care ulterior are valoarea fonetică nar. Câteodată acest semn hieroglific este urmat de un altul reprezentând o daltă, cu valoarea fonetică mer. Deci numele complet al primului faraon al dinastiei I ar fi Narmer. Deseori, în lucrările de specialitate apare numai interpetarea primului element al numelui, tradus prin conceptul „Catfish“.

După Manethon faraonii primelor două dinastii sunt originari din aşezarea Thinis din Egiptul de Sus. Necropola sacră a habitatului este Abydos (cimitirul de la Umm el-Qaab), unde există şi mormintele primi-lor regi ai Egiptului, inclusiv al lui Narmer (B 17/18, fiind un mormânt dublu). În cazul în care am accepta teoria unor savanţi conform căreia Narmer este identic cu legendarul Menes (v. în special A. B. Lloyd) atunci primul ar fi fost şi fondatorul aşezării denumite ulterior Memphis. Cel puţin până în prezent, la Saqqara – necropola Memphis-ului – nu s-a descoperit nici un monument sau vreo urmă arheologică care se poate atribui lui Narmer.

Cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer sunt pale-ta ceremonială şi capătul de sceptru, ambele descoperite la sfârşitul secolului al XIX-lea la Hierakonpolis.

Paleta lui Narmer redă simbolic triumful faraonului asupra Egiptu-lui de Jos şi unificarea ţării. În rândul specialiştilor există mai multe opinii referitoare la data sau prilejul confecţionării obiectului. Foarte mulţi egiptologi nu mai acceptă interpretarea istorică tradiţională(conform căreia piesa a fost realizată în urma victoriilor obţinute de către Narmer asupra Egiptului de Jos şi unificarea ţării)şi socotesc că scenele de pe paletă co-memorează un act simbolic, ţinând cont de faptul că „unificarea celor două ţări“ era o parte componentă a ritualului regal timpuriu de încoronare. După alţi savanţi paleta este o expresie mitică a omnipotenţei faraonului, fără nici o legătură cu un eveniment istoric. Se pare că noile descoperiri ale arheologilor germani de la Umm el-Qaab, în special a unei plăcuţe fragmentare pe care apar scene asemănătoare cu cele de pe paleta lui Narmer, revigorează credibilitatea vechii interpretări istorice a piesei.

Capătul de sceptru poartă o serie de scene a căror interpretare a captat atenţia mai multor generaţii de savanţi. Iniţial s-a considerat că scenele piesei comemorau nunta lui Narmer cu o prinţesă a Egiptului de Jos, însă trebuie precizat faptul că până în prezent nu există alte dovezi care să susţină o eventuală unificare a Egiptului printr-o „căsătorie dinastică“. Acea figurină de pe obiect se poate considera o zeitate, iar obiectul co-memora o ceremonie religioasă dintr-un district al oraşului Buto din nord-vestul Deltei cu ocazia unificării ţării.

Trebuie precizat faptul că unificarea s-a realizat prin intermediul unor lupte purtate de către Narmer împotriva populaţiei Egiptului de Jos.

Spre deosebire de înaintaşii săi, aşa-numiţii regi ai „dinastiei 0“, Narmer este atestat prin descoperiri mult mai numeroase, provenind din diferite oraşe ale ţării: Minshat Abu Omar, Buto, Zawiet el-Aryan, Tura, Heluan, Tarkhan (toate din Deltă), Abydos, Naqada şi Hierakonpolis. În aceste aşezări numele fondatorului apare pe fragmente ceramice, în interiorul serekh-ului tradiţional.

În zona deşertului estic, la Wadi Qash, pe o stâncă apare iarăşi serekh-ul cu numele lui Narmer, probabil fiind legat de activităţile miniere din zonă.

Într-o serie de aşezări din sudul Palestinei cum ar fi Tel Erani, Tell Arad şi Nahal Tillah s-au descoperit fragmente ceramice cu numele lui Narmer. Unii savanţi au presupus că ele sunt mărturii ale unor războaie purtate de către Narmer, alţii – mult mai numeroşi – sunt de părere că aceste piese reprezintă dovezi clare ale existenţei unor „colonii“ egiptene de pe teritoriul actualului Israel. Deşi această din urmă ipoteză este greu de respins, credem că mărturiile amintite atestă cel puţin existenţa unor relaţii comerciale dintre Egipt şi sudul Palestinei în timpul domniei lui Narmer. Prin aceasta s-ar explica şi prezenţa unor vase sau fragmente ale acestora de tip sirio-palestinian descoperite la Abu Rowash sau Abydos de pe teritoriul Egiptului.

Se pare că au existat relaţii mai puţin paşnice cu triburile libiene de la graniţa de vest a Egiptului. Pe un cilindru de fildeş, descoperit la Hierakonpolis, apare elementul Nar din numele lui Narmer, care zdrobeşte captivi. Prezenţa unui text scurt – <ta> tjehenu „<ţara> libienilor“ – ar fi indiciul unei campanii militare purtate de către Narmer împotriva tribu-rilor libiene care ameninţau teritoriul egiptean.

Ţinând cont în special de reprezentările care apar pe cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer – paleta şi capătul de sceptru – se poate stabili faptul că iconografia regală era destul de apropiată de cea tradiţională, cunoscută de-a lungul istoriei faraonice. Astfel, Narmer poartă coroana roşie a Egiptului de Jos, coroana albă a Egiptului de Sus, flagellum-ul, sandalele şi nu în ultimă instanţă stindardele. Apar şi primii oficiali ai curţii regale: purtătorul de sandale, un funcţionar purtând titulatura tjet – probabil precursorul purtătorului funcţiei de vizir. După egiptologii de ultimă generaţie, pentru perioada domniei lui Narmer se poate documenta şi practicarea unui ritual regal, numit „apariţia regelui în calitate de biti“.

Dintre divinităţile egiptene se poate documenta venerarea zeiţei Bat, originară din Egiptul de Sus, considerată uneori ca o manifestare a zeiţei Hathor, iar ulterior aceasta din urmă a asimilat-o în totalitate.

Trebuie subliniat faptul că orice descoperire ulterioară poate schimba, chiar dacă nu în totalitate, cel puţin parţial anumite aspecte ale faptelor cunoscute în prezent despre domnia şi personalitatea lui Narmer.

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Narmer

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tutankhamon

 

Băiatul faraon s-a născut în anul 1341 î.Hr. în orașul Aketaton ("Orizontul lui Aton"). La vârsta de 7 ani Tutankamon a luat-o de soție pe frumoasa Ankesenamon ("Ea trăiește pentru Amon"), sora sa vitregă. Doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare moare, tronul revenindu-i lui. A abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali.În al doilea an de domnie, Tutankhamon părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ, și în același timp, își schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton", în Tutankhamon, „imagine vie a lui Amon", marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala religioasă. Demolarea monumentelor închinate lui Aton începe. Sanctuarele sunt demontate rând pe rând, blocurile lor de piatră fiind refolosite în noile construcții. Tutankhamon pune să se decoreze unii pereți ai templelor de la Karnak și Luxor, închinate lui Amon, și să se ridice numeroase statui ale zeului și ale lui însuși. Pe plan extern, au avut poate loc două expediții militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia.

Numele oficial Tut-ankh-Amon era Nebkheperure numele Tutankhamon fiind unul foarte personal și mai puțin important.

Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din Valea Regilor de lângă Teba, descoperit în 1922 de britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit.

Tutankhamon a murit la vârsta de 19 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv consta în preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său.

În anul 1925, mumia lui Tutankhamon a fost deschisă și analizată de către echipa lui Howard Carter. În 1969 și 1986, ea a fost supusă razelor X; în anul 2005, mumia a fost testată cu scanerul. Radiografiile indică mai multe fracturi, dar se presupune că acestea au fost produse de către echipa lui Carter. Radiografiile arată că Tutankhamon era sănătos și nu avea nici o urmă de infecție, ceea ce indică faptul că el nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său prezintă un cheag de sânge în zona cefei, ceea ce ar dovedi presupusa lovitură la cap.

Dar cine a fost ucigașul? Mulți consideră că suspectul principal era chiar soția sa, Ankesekhamon. În apropierea mumiei sale s-au găsit doi fetuși morți, probabil fii săi (unul ar fi murit la naștere; celălalt - la câteva zile după naștere).

O tomografie a mumiei indică faptul că Tutankhamon avea coloana strâmbă, ceea ce ar putea însemna că faraonul nu-și putea mișca capul. Acest fapt ar putea reprezenta cauza care a dus la moartea fiilor săi. O variantă este aceea că faraonul ar fi fost ucis de către soția sa deoarece nu putea să aibă copii sănătoși din cauza stării sale de sănătate.

Însă, bazat pe imaginile transmise de-a lungul vremii, aceasta își iubea soțul foarte mult, fapt care face imposibilă crima. Deviația coloanei ar fi putut fi provocată la îmbălsămare.

Un alt suspect este Maya, un servitor al faraonului. Dar și despre acesta se presupune în unele teorii că ținea la faraon și că este cel care a distrus documentele care indicau locul mormântului său.

Un alt suspect este generalul Horhemheb. Totuși, dacă acesta ar fi fost ucigașul, i-ar fi luat imediat locul pe tron; în plus, acesta era cel care îl instruia pe faraon.

În fine, un alt suspect este vizirul său, Ay. Acesta l-ar fi ucis pentru a prelua puterea, fapt care s-a și întâmplat.

În anul 2005, o echipă de la 'National Geographic' condusă de către arheologul Zahi Hawass, a analizat mumia prin scanare. S-au descoperit foarte multe fracturi produse de către Carter. Cutia toracică lipsea, mumia avea o gaură la cap, o gleznă de-a sa era înfășurată, posibil datorită unei fracturi, iar un dinte sănătos era ieșit lateral.

220px-The_Pharaoh_Tutankhamun_destroying
 
Faraonul pe car

Pe lângă asta, s-a descoperit că piciorul stâng era fracturat, iar rotula lipsea, ceea ce poate indica o căzătură. Rana de la picior s-a cangrenat, provocându-i moartea. Căzătura i-ar fi afectat și cutia toracică, ceea ce înseamnă că ea fost scoasă la îmbălsămare. Gaura de la cap ar fi putut fi produsă la îmbălsămare. Atunci când creierul i-a fost scos, ar mai fi rămas o cantitate mică în interiorul craniului; restul creierului a fost scos prin peretele craniului, iar cheagul de sânge nu e altceva decât o urmă de rășină, de ulei.

Însă unii cercetători cred că fractura s-ar fi produs la îmbălsămare și că teoriile cum că Tutankhamon ar fi fost lovit în cap sau că a fost otrăvit sunt false. Chiar dacă a avut coloana strâmbă sau s-a accidentat la piciorul stâng, Tutankhamon ar fi rezistat, fiind foarte sănătos și viguros, afirmă cercetătorii. Moartea sa rămâne în mare parte un mister. Recent, grație unui studiu genetic major, efectuat pe mai mulți membri din familia lui Tutankhamon, cercetătorii au descoperit că acesta avea anumite malformații la nivelul picioarelor.

În afară de o afecțiune a oaselor picioarelor de care suferea, numită maladia Kohler II, faraonul Tutankhamon avea picioarele grav deformate, astfel încât era nevoit să se deplaseze cu ajutorul unui baston.

Celui de-al doilea deget de la piciorul drept al faraonului îi lipsea osul mijlociu, fiind astfel mai scurt, iar laba piciorului stâng era îndoită înspre interior, faraonul călcând pe gleznă, nu pe talpă.

Această afecțiune a piciorului necesită încălțăminte special fabricată. Cu ajutorul unor curelușe din piele, piciorul faraonului era menținut în poziția corectă, pentru ca acesta să nu se deplaseze târându-și piciorul bolnav.O “autopsie virtuala” realizata asupra rămășitelor faraonului egiptean Tutankhamon a arătat ca părinții săi au fost frate și soră și că, din cauza incestului, el s-a născut cu o deformație la picior și avea șolduri feminine.Aceste informații au fost dezvăluite in filmul documentar “Tutankhamun: The Truth Uncovered”, care va fi difuzat de BBC One pe 26 octombrie.

Z

sursa: Wikipedia

Z

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ramses I

Ramses I a fost primul faraon din dinastia a XIX-a a Egiptului antic. A domnit între 1292 î.Hr. - 1290 î.Hr. sau 1295 î.Hr. - 1294 î.Hr., nu se știe cu exactitate, încă. A fost tatăl lui Seti I și Ramses al II-lea și deși a avut o domnie scurtă, urmașii săi vor reda Egiptului antic strălucirea.

Pa-ra-mes-su, numele său înainte de încoronare, a provenit dintr-o familie de nobili militari din delta Nilului, probabil de lângă fosta capitală Avaris, a suveranilor hiksoși sau din Tanis. Tatăl său Seti a fost comandant de trupe. Unchiul său Khaemwaset, ofițer în armată, a fost căsătorit cu Tamwadjesy, matroană a haremului lui Amon, fiind înrudită cu Huy, vicerege al Regatului Kush Acestea indicând înaltul statut al familie lui Paramesu în regatul egiptian.

Ramses I a intrat în grațiile faraonului Horemheb, ultimul faraon al dinastiei a XVIII-a, numindu-l vizier și Mare Preot al lui Amon. Din această poziție Ramses I a jucat un rol important în restaurarea religiei Amarna, religie datând din vremea faraonului Akhenaten.

Horemheb, însuși, provenind dintr-o familie nobilă fără vițe regale, a urcat pe scara ierarhică servind în armata regatului, ajungând sfătuitor regal al lui Tutankhamon și al lui Ay, iar mai apoi faraon. Deoarece nu a avut urmași, l-a ales pe Ramses I, în ultimii ani de domniei, urmaș al său, deoarece acesta s-a dovedit a fi un bun administrator și avea un fiu (viitorul Seti I) și un nepot (Ramses al II-lea) având asigurată succesiunea la tron.

După urcarea la tron Ramses I, având o vârstă înaintată, l-a numit pe Seti I Prinț Regent încredițându-i problemele militare ale regatului, iar el s-a ocupat de problemele domestice. În scurta sa domnie, a reușit să finalizeze cel de-al doilea pilon al templului din Karnak, început de Horemheb.

Ramses I a fost înmormântat în Valea Regilor. Mormântul său, descoperit de Giovanni Belzoni în anul 1817, inventariat ca KV16, este mic în mărime și dă senzația că a fost finalizat în mare grabă.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Netjerikhet Djoser (Lista Regilor din Turin "Dsr-it"; Manetho "Tosarthros") este cel mai cunoscut faraon celei de a III-a dinastii a Egiptului Antic prin comandarea unei piramide (Piramida in trepte din Saqqara), realizată de Imhotep.

265px-Saqqara_BW_5.thumb.jpg.76b7c85c192

de pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Djoser

 

Khufu (Cheops în greacă ) a fost un faraon al Regatului Vechi al Egiptului. A domnit din 2589 î.Hr. până în 2566 î.Hr.. Khufu a fost cel de al doilea faraon al dinastie a IV-a. El este general acceptat ca fiind constructorul Marii Piramide din Ghiza, singura supravieţuitoare din „Cele şapte minuni ale lumii antice ”.

300px-Pyramide_Kheops.thumb.JPG.8c04bb3a

de pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Khufu

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dacă vă pasionează să și vizionați un documentar, am găsit ceva interesant :

 

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

„BOALA FARAONILOR” – RADIOACTIVITATEA ?

S-au făcut numeroase afirmaţii cum că la originea „bolii faraonilor” ar fi radiaţiile unor surse atomice, utilizate de vechii egipteni pentru a proteja mormintele sacre. Profesorul Luiz Alvarez, specialist în fizica particulelor elementare şi laureat al premiului Nobel în 1968, devenit egiptolog din pasiune, a avut în 1965 ideea unei „radiografii cosmice” a piramidei lui Kefren, lângă Giseh.

Alvarez a pornit de la următorul raţionament: instalând diferite surse radioactive în locuri situate sub piramidă, încât toată construcţia să fie acoperită cu emisie, intensitatea radiaţiilor va fi mai ridicată în locurile unde există spaţii goale, adică unde ele vor traversa încăperi săpate în interiorul piramidei. Introducerea aparaturii şi detectoarelor în interiorul piramidei a început în anul 1967. Acest lucru nu a fost uşor. Multe din culoarele subterane neavând mai mult de 20 de centimetri în diametru, numeroase aparate a trebuit să fie transportate demontate şi remontate în interiorul piramidei.

Primele rezultate ale măsurătorilor au dat naştere unor mari surprize printre cercetători. În momentul conectării, toate aparatele au fost apucate parcă de nebunie. În urma măsurătorilor, mumiile au apărut, conform datelor furnizate de aparate, cu 500 de ani mai vechi decât sarcofagele în care erau introduse, iar vasele cu grâu, apăreau mult mai recente decât conţinutul lor. Care putea fi concluzia? Sau aparatele utilizate nu erau bune de nimic (cu toate că fuseseră testate înainte), sau vechii egipteni au introdus produse radioactive în morminte, aceste surse dereglând înregistrările.

Dacă admitem a doua teorie, ea pare mult mai plauzibilă decât aceea conform căreia egiptenii ar fi apelat la inscripţii magice pentru a-şi proteja faraonii. În acest caz, elucidarea problemei ar putea explica dintr-o dată şi misterul „blestemului faraonilor”.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Faraon al Egiptului antic Djedefra a fost succesorul şi fiul lui Khufu, mama lui nefiind cunoscută.

S-a căsătorit cu sora sa vitrgă Hetepheres II, fapt care e posibil sa fi fost necesar pentru a legitimiza pretenţia sa la tron dacă mama lui era una din soţiile de rang inferior a lui Khufi. Djedefra a avut şi o altă soţie, pe Khentet-en-ka cu care a avut (ce puţin) trei fii, Setka, Baka şi Hernet şi o fiică, Neferhetepes.

Lista Regilor din Turin îl creditează cu o domnie de opt ani, dar cel mai mare număr ca ani de domnie ai acestuia este anul 11 al numărării vitelor (aceasta ar însemna că Djedefra a condus pentru cel puţin unsprezece ani - dacă numărarea vitelor se făcea anual sau 21 ani in caz că aceasta se făcea bienal). Djedefra a fost primul ce a folosit titlul de "Fiu al lui Ra", ceea ce dovedeşte creşterea influenţei cultului Zeului Soare Ra.

El a continuat deplasarea spre nord prin construirea piramidei sale (acum in ruină) la Abu Rawash (aproximativ 8 km la nord de Giza-fiind cea mai nordică parte a complexului de la Memphis). În 2004, dovezi ale ipotezei că Djedefra ar fi construit Sfinxul in chipul tatălui său, au fost prezentate de egiptologul francez Vassil Dobrev.

 

Khafra sau Khafre (greacă Chephren) a fost un faraon egiptean al celei de a IV-a dinastii Egiptene, având capitala în Memphis. Conform unora din egiptologi el a fost fratele şi succesorul lui Khufu, dar ipoteza acceptată de majoritatea este că Djedefra a fost succesorului lui Khufu, iar Khafra al lui Djedefra.

Nu există consens cu privire la data domniei lui, după unele păreri fiind intre 2558 şi 2532 î.Hr. În timp ce din lista regilor din Turin domnia sa lipseşte, iar Manetho se pare că a exagerat perioada la 66 ani, majoritatea istoricilor considera ca perioada reala a fost de 24–26 de ani bazându-se pe Testamentul Prinţului Nekure, înscris pe pereţii mormântului acestuia din urmă. Testamentul datează din perioada celei de-a douăsprezecea numărători şi se presupune a aparţine lui Khafra din moment ce Necture era fiul lui. Khafra a construit cea de a II piramidă ca mărime, Sfinxul şi un templu care este singurul templu ce a supravieţuit din această dinastie.

150px-Khafra_-_Quefrén.jpg

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hor-Aha

 
 
 
Aha.jpg
 
Aha

Aha a fost un faraon din Prima Dinastie Egipteană a Egiptului Antic.

  • Numele – Horus: Aha „Luptătorul“.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Rezultatele recentelor săpături arheologice din nord-estul Deltei Nilului, de la Abydos (în special de la Umm el-Qaab), Hierakonpolis și Elephantine au schimbat profund cunoștințele noastre despre istoria Egiptului Arhaic.

Ca atare, Aha nu mai este acreditat ca fondatorul dinastiei I, ci urmașul lui *Narmer, iar acesta din urmă nu mai este considerat un suveran al așa-numitei dinastii „0“, ci primul faraon al primei dinastii.

Sursele pe baza cărora se reconstituie istoria Epocii Arhaice sunt: morminte și complexe mortuare, ceramică, stele funerare și mici statuete ale unor faraoni și demnitari. Un rol aparte revine sigiliilor de pe vase, care poartă inscripții hieroglifice rudimentare. Mult mai importante sunt etichetele – de lemnfildeș sau ebonită – care sunt plăcuțe dreptunghiulare prevăzute cu un mic orificiu pentru fixare, atașate principalelor bunuri din cadrul complexelor morturare. Aceste etichete au o semnificație specială deoarece, pe lângă denumirea produsului, prezintă anumite informații istorice – prin intermediul unor texte hieroglifice, dar și al reprezentărilor - , cum ar fi: numele faraonului, activitățile legate de cult, scene de luptă etc.

Ținând cont de această realitate, T. Wilkinson scria că începând cu domnia lui Aha putem vorbi de existența sistematică a „analelor“, autorul referindu-se la etichete.

În conformitate cu uzanța epocii, se cunoaște numai numele - Horus al faraonului, adică Aha, având semnificația de „Luptătorul“. Unii egiptologi au încercat să dovedească faptul că începând cu domnia lui Aha apare și numele-nebti al suveranului. Greșeala provine de la interpretarea textului unei etichete de fildeș, provenită din mormântul reginei Neith-hotep de la Naqada, care – în registrul de sus - prezintă, pe lângă serekh-ul lui Aha, și desenul unei capele în interiorul căreia apar semnele hieroglifice redând propoziția nebti men. Primul cuvânt semnifică într-adevăr „Cele două stăpâne“, adică zeița Nekhbet din Egiptul de Sus și zeița Uadjet din Egiptul de Jos și scoate în evidență dualitatea regatului, însă nu are nimic de-a face cu viitoarea titulatură-nebti. Cel de-al doilea cuvânt nu este numele-nebti al lui Aha, adică Men, și nu are nici o legătură cu semi-legendarul *Menes. Probabil, grupul de cuvinte redă numele unei capele, nebti men „Cele două stăpâne eterne“.

Numele-Horus al faraonului mai apare și pe alte obiecte provenind din următoarele așezări: Abu Rowash, Zawiet el-Aryan, Saqqara, Heluan, Naqada, iar pe teritoriul Israelului, la En Besor.

Fragmentul unei cutii de fildeș, descoperit în complexul mortuar al regelui de la Abydos, a păstrat și numele soției sale, Bener-ib „Cea cu inima dulce“.

Se cunoaște și numele mamei lui Aha, regina Neith-hotep, al cărei mormânt de la Naqada a fost considerat a fi al lui Aha. Mormântul, una dintre cele mai semnificative construcții funerare ale dinastei I, conține și câteva etichete și peceți purtând numele lui Aha.

Dacă Aha a guvernat de la Memphis rămâne o ipoteză, deoarece faraonul era mult mai legat de teritoriul sudic al Egiptului, în special de zona Abydos-lui. Descoperirea la Saqqara a unei mastabale de dimensiuni mari, atribuită de T. Wilkinson unui frate sau unei rude apropiate a lui Aha, nu ni se pare o dovadă certă că Aha ar fi administrat Egiptul de la Memphis. De Abydos sunt legate și principalele surse care dezvăluie practicarea unor culte din timpul domniei sale.

Astfel, pe o etichetă de ebonită, descoperită la Abydos, apare înregistrată o „vizită“ regală în Deltă. Pe același obiect, în registrul 2, deslușim figura unui taur, despre care nu credem că îl reprezintă pe Apis, ci mai degrabă este în strânsă legătură cu un cult al taurului sacru de la Buto.

Pe o etichetă fragmentară a lui Aha, descoperită tot la Abydos, se poate documenta practicarea sacrificiului uman. Pe plăcuță apare figura unui prizonier legat și sacrificat, iar cel care înfige un pumnal în pieptul lui este un preot. Sângele curs este captat într-un vas așezat între cei doi, adică între prizonier și preotul oficiant. Pe baza acestei singure dovezi nu se poate stabili cu certitudine dacă avem de-a face cu un rit mai mult sau mai puțin răspândit, în orice caz pare a fi o reminiscență a sacrificiului uman, având un substrat african vechi.

Pe o etichetă provenită din mormântul reginei-mame Neith-hotep de la Naqada, care înregistrează și propoziția nebti men (v. mai sus), în același rând 1 apare și prototipul bărcii henu a zeului Sokaris, ambarcațiune care, în cazul de față, se află în strânsă legătură cu celebrarea unui rit agrar.

Deși nu putem reconstitui cu siguranță decât anumite episoade ale domniei lui Aha, trei aspecte ni se par însă importante. În primul rând, de numele lui Aha se leagă și apariția „primului“ obiect de faianță din istoria Egiptului, de fapt un fragment dintr-un vas de dimensiuni mai mari. Atunci au luat naștere primele „colonii“ egiptene de pe coasta libaneză, în special la Byblos, de unde Aha importa conifere ( numite în inscripții prin termenul meru, care ulterior va fi folosit pentru a denumi „cedrul“), ule-iuri și rășini. A treia „inovație“ importantă se leagă de complexul mortuar al lui Aha de la Abydos, unde apar și 34 de morminte adiacente, probabil ale colaboratorilor săi fideli.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Menkaura (sau Men-Kau-Re; Mycerinus în latină; Mykerinos în greacă) a fost un faraon al celei de a IV-a dinastie egiptene (cca. 2530î.Hr.–2512 î.Hr.[1]) care a comandat construcţia celei de a treia (şi în acelaşi timp cea mai mică) piramide din Giza. Khamerernebty II era regina/soţia principală.

Unii autori plasează domnia lui între 2532 î.Hr.–2504 î.Hr. adică 28 de ani, însă perioada de 18 ani conform listei Regilor din Turin este considerată a fi mai apropiată de realitate, ţinând cont de faptul că mai multe din statuile sale nu au fost terminate (sugerând o domnie mult mai scurtă), iar piramida sa este cea mai mică din cele trei piramide de pe platoul din Giza. Această piramidă, costruită în extremitatea sudică a platoului de la Giza nu are nici măcar o zecime din volumul piramidei lui Keops (înălţime de 66 m faţă de 108 m).

Vestigiile din templul său funerar de la baza piramidei sale arată înaltul grad de perfecţionare atind de arhitecţii vremii. Multe din sculpturile ce provin din acest complex funerar îl reprezintă pe Menkaura însoţit de două zeiţe-Hathor şi zeiţa reprezentând provinciile Egiptului (nome).

După Herodot, Menkaura era fiul lui Khufu (Keops-gr.), şi a alinat suferinţele cauzate de tatăl său locuitorilor Egiptului antic. Alte surse contradictorii afirmă că Menkaura nu era fiul lui Khufu, ci al lui Khafra, care la rândul lui ar fi fost fiul lui Khufu.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Menkaura

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Shepseskaf (2503-2496) este al 7-lea faraon al dinastiei a IV-a, fiind probabil fiul lui *Menkaure

  • Numele de naştere: Shepses-kaf „Ka-ul său este sublim“; numele de domnie este identic.
  • Forma grecizată: Seberkherês (Manethon, Fr. 14).

Mama suveranului era cu certitudine o soţie secundară a lui Mykerinos. În privinţa soţiei există mai multe presupuneri; oricum, Bunefer fiind persoana pe care unii egiptologi o socotesc soţia, alţii fiica faraonului. Documentele vremii atestă o fiică a lui, Khamaat, soţia marelui preot din Memphis, Ptahshepses.

Se cunosc numele-Horus:„Cel sublim al corporaţiei“ şi numele-nebti: „Cel sublim al celor Două Stăpâne“. Lista regală de la Abydos i-a înregistrat numele la al 25-lea cartuş, în schimb în Canonul Regal din Torino fragmentul care-i este atribuit(col. III.15) conţine numia anii de domnie:„…, 4 ani“. Manethon(Fr. 14) a precizat că a condus Egiptul timp de 7 ani. Locul lui Shepseskaf între suveranii dinstiilor IV şi V este pre-cizat şi de o inscripţie al unui demnitar(Netjer-nesut-pu) care prezintă şi o listă regală: (dinastia a IV-a)*Djedefre*Khafra *Menkaure Shep-seskaf(dinastia a V-a)*Userkaf*Sahure*Neferirkare I.

Din timpul domniei sale datează şi primul decret regal(udj-nesu) al Regatului Vechi, descoperit în templul mortuar al lui *Menkaure; docu-mentul este o stelă boltită, foarte fragmentară din care se pot recostitui numai câteva propoziţii. Din acestea reiese că Shepseskaf a înzestrat cu ofrande templul mortuar al tatălui său.

A terminat sepultura lui *Menkaure (v. acolo). Interesant de remarcat este faptul că din anumite motive a „rupt“ tradiţia cu predecesorii ţi urmaşii săi. Prin urmare, numele său nu conţine nici un element legat de zeul solar Re, şi-a ales locul de veci în Saqqara-Sud, iar mormântul său era o mastaba de dimensiuni mari.

Dacă în cazul ultimelor două argumente se pot găsi şi alte exlplicaţii: nu a construit un loc de veci pe platoul de la Gizeh deoarece nu avea unde(?), iar domnia sa scurtă – fie de 4, fie de 7 ani – a contribuit la tipul de mormânt ales de oficiali, în privinţa elementelor componente ale numelui este clar că au existat tensiuni între suveran şi preoţii de la Heliopolis al lui Re.

Mastabaua sa este numită de localnici „Mastaba Fara’un“, fiind investigată, în 1858, de către A. Mariette, cel care i-a atribuit construcţia lui *Unas. Numai după 1924, prin cercetările intreprinse de către egiptologul G. Jéquier s-a reuşit stabilirea numelui adevăratului „proprietar“, ţinând cont de următoarele indicii: descoperirea unei stele fragmentare cu o parte a numelui faraonului Shepseskaf şi nu în ultimul rând aş unei stele din epoca Regatului Mijlociu, din textul căruia reiese că la acea dată cultul mortuar al lui Shepseskaf era încă în vogă. Mastabaua are următoarele elemente componente: beneficia de un drum de acces, de un templu mortuar, iar în interiorul mormintului de camere de depozitare, de anticameră ţi cameră mortuară. S-a descoperit şi un sarcofag fragmentar al faraonului. Rămâne de văzut dacă într-adevăr Shepseskaf ar vrut ulterior să transforme monumentul într-o „piramidă standard“ – aşa cum susţine egiptologul M. Verner -, dar domnia scurtă l-ar fi împiedicat.

Probabil nu Shepseskaf a fost ultimul faraon al dinadstiei a IV-a. Canonul Regal din Torino, înainte de numele lui *Userkaf, mai are un spaţiu de unde ar reieşi că un alt faraon ar fi domnit„…,2 ani“. Mulţi egiptologi consideră că persoana în cauză este Thamphthis, amintit şi de către Manethon, care ar trebui identificat cu egipteanul Djedefptah.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Shepseskaf

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Unas (cunoscut şi ca Wenis, Oenas, Unis, sau Ounas) a fost ultimul faraon al celei de a V-a dinastii a Regatului Vechi al Egiptului. Se spune că ar fi trăit între 2375 şi2345 î.Hr.. El a construit o mică piramidă la Saqqara, aproape de Piramida în trepte de la Djoser.Scuccesorul său Teti, s-a căsătorit cu Iput (fica lui Unas) pentu a justifica accederea la tron şi a fondat cea de a VI-a dinastie.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Unas

Pepi I Meryre

Pepi I (2321-2268) a fost al 3-lea faraon al dinastiei a VI-a a Egiptului Antic.

  • Numele de naştere: Pepi
  • Formă grecizată: Phios (Manethon, Fr. 20).
  • Numele de domnie: la începutul domniei era Nefer-sa-Hor „Cel cu protecţie perfectă, un Horus“, ulterior adoptându-l pe cel de Meri-Re „Cel îndrăgit de Re“.

Pepi I a fost fiul lui Teti şi al reginei Iput I.

Datorită numărului mare al edificiilor construite atât în capitală cât şi în provincie, dar şi a reorganizării administraţiei centrale şi a celei provinciale, unii egiptologi îl consideră cel mai însemnat suveran al întregului Regat Vechi.

După Canonul Regal din Torino (col. IV.3) Pepi I ar fi domnit numai 20 de ani, dată pe care egiptologul german J. von Beckerath o consideră o greşeală a celui care a compilat ulterior documentul, astfel că în loc de 50, ar fi scris 20. Oricum, documentele vremii sunt în concordanţă cu această ipoteză. Într-un decret al lui Pepi I emis în beneficiul complexului funerar al lui Snofru este menţionat „anul celei de-a 21-a întâmplări…“, iar o inscripţie de la Hatnub precizează „anul celei de-a 25-a întâmplări…“. Dacă avem în vedere faptul că sistemul bienal al recensământului vitelor constituia modalitatea de datare a evenimentelor, atunci Pepi I ar fi domnit cel puţin 50 de ani. Astfel, cei 53 de ani oferiţi de Manethon sunt apropiaţi de cifrele documentelor vremii. Desigur, în rândul egiptologilor nu există o unanimitate de opinie în legătură cu aceste date. Spre exemplu, A. Spalinger consideră că cea de-a doua dată, care menţionează şi primul jubileu sed al regelui, nu are nimic de-a face cu recensământul vitelor şi ca atare cu sistemul bienal de numerotare a anilor.

Spre deosebire de alţi faraoni ai Regatului Vechi, evenimentele domniei lui Pepi I sunt cunoscute şi prin intermediul biografiilor mai multor mari demnitari. Cea mai cunoscută aparţine lui Uni, cel care va deveni guvernatorul Egiptului de Sus, având atribuţii asemănătoare cu cele ale unui vizir. În conformitate cu textul autobiografiei sale, Uni a fost însărcinat să ancheteze o conspiraţie de harem în care era implicată o con-cubină a faraonului, Weret-hetes. Evenimentul a avut loc în anul al 42-lea al domniei lui Pepi I. Textul nu relatează consecinţele investigaţiei, ci îl laudă pe Uni, socotit confidentul lui Pepi I. Probabil că aceste uneltiri împotriva faraonului se datorau faptului că Pepi I s-a căsătorit cu fiicele unui înalt demnitar din regiunea Abydos-ului, numit Khui. Prin această faptă se observă încercarea suveranului de a-şi întări puterea bazându-se pe funcţionarii provinciilor. În acelaşi scop l-a numit pe cumnatul său, Djau, în funcţia de vizir. Revenind la fiicele lui Khui, acestea se numeau Ankhnes-merire I şi a II-a. Prima a dat naştere urmaşului Merenre Nemtiemsaf I, iar a doua lui Pepi al II-lea.

Sigiliul lui Pepi I

Aceaşi autobiografie a lui Uni relatează expediţii militare întreprinse împotriva beduinilor asiatici, la care, pe lângă soldaţi egipteni din întreaga ţară, participau şi mercenari nubieni.

Acţiunile militare sunt confirmate şi de o inscripţie rupestră descoperită la Wadi Maghara în Sinai, datând din anul al 36-lea al domniei sale. Documentul are şi o altă semnificaţie: menţionează „(celebrarea) primei sărbători sed“ a lui Pepi I, eveniment confirmat şi de inscripţiile de la Wadi Hammamat şi Hatnub. Aceste expediţii conduse de un înalt demnitar, numit imi-ra mesa „general“ titlu asociat şi cu cel de „şef al lucrărilor“ (imi-ra kat), aveau scopul de a exploata minele de turcoază şi de cupru din Sinai, de alabastru de la Hatnub, de bazalt şi de alevrit de la Wadi Hammamat.

Printre rezultatele acestor expediţii amintim confecţionarea a nu-meroase statui regale. Astfel, prima statuie de bronz de mărime naturală, descoperită la Hierakonpolis în Egiptul de Sus, îl reprezintă pe faraon. Apoi, practic pe întregul teritoriu al Egiptului au existat temple şi aşezări, de la Tanis la Elephantine, care au fost restaurate sau construite din ordinul lui Pepi I.

Nu este exclusă nici menţinerea unor relaţii comerciale şi „diplomatice“ cu Byblos-ul sau Ebla.

Complexul mortuar al lui Pepi I se află în regiunea Saqqara-Sud. Piramida, cândva de 52,5 m înălţime, reprezintă astăzi numai o movilă de cca. 12 m înălţime, al cărui centru a fost scobit de către urmaşii faraonului cu scopul de a refolosi piatra pentru alte construcţii. Primele Texte ale Piramidelor au fost descoperite în această piramidă şi a lui Merenre Nemtiemsaf I de către H. Brugsch(în anul 1881). Pentru investigarea întregului complex un merit deosebit revine unei echipe franceze aflată sub conducerea lui J. Leclant. În camera mortuară a piramidei a fost descoperit un vas canopus conţinând viscerele faraonului. Numele piramidei are o semnificaţie apar-te în istoria egiptologiei, dar şi a umanităţii. În timpul Regatului Vechi purta denumirea de Mennefer Pepi „Stabilă este perfecţiunea lui Pepi“. Din primele două elemente ale acestuia, grecii au creat numele Memphis. Printre descoperirile importante efectuate de către echipa de arheologi francezi se numără statuile de prizonieri din curtea templului mortuar al complexului şi detectarea a cinci piramide, de dimensiuni reduse, aparţinând reginelor lui Pepi I.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pepi_I_Meryre

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cel ce a pus bazele civilizaţiei antice egiptene

Încă din perioada anului 3550 înainte de Hristos, Lumea Antică era prinsă în caruselul violenţei şi distrugerii. Din Mesopotamia până pe malurile Nilului, triburi nomade apărute din negura timpului atacau şi jefuiau tot ce le ieşea în cale, prinse într-un conflict sângeros pentru stăpânirea pământurilor propice agriculturii şi a bogăţiilor vremii.

Se pare că de nicăieri, a păşit curajos în zorii istoriei, un războinic care a reuşit să unească facţiunile rivale pentru a pune astfel fundaţia civilizaţiei Egiptului Antic.
Numele său exact a fost dat uitării, istoria l-a reţiunt însă sub titulatura de Regele Scorpion. Evident, nu este vorba de personajul întruchipat de starul WWE şi actorul The Rock, Regele Scorpion a existat cu adevărat şi a fost unul dintre conducătorii care a pus bazele originalei şi înfloritoarei civilizaţii a Egiptului Antic.

Evidenţele cu privire la apariţia sa pe scena istoriei s-au concretizat în informaţii foarte preţioase pentru istorici şi cercetători. Descoperirea relativ recentă a unui mormânt şi a unor forme primitive de hieroglife într-un sit arheologic obscur dintr-o zonă deşertică din vestul Egiptului a demonstrat că bazele civilizaţiei egiptene au fost puse cu mult mai devreme decât se credea. Dovezile descoperite i-au convins pe specialişti să rescrie istoria locurilor, stabilind o nouă dinastie de conducători egipteni.

Noua dinastie a fost denumită Dinastia Zero, iar cercetările asupra Regelui Scorpion se constituie într-o călătorie în timpuri îndepărtate, înainte de construirea piramidelor şi a Sfinxului de la Gizeh,
În urmă cu peste 5000 ani, la Abydos, în ceea ce va fi probabil primul cimitir regal al Egiptului, preoţii uneia dintre cele mai vechi religii de pe Terra depuneau în sarcofage trupurile primilor suverani ai Egiptului: Regii Elefant, Şacal, Crocodil şi Scorpion.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites
Spoiler

Faraonii

Sneferu:

Sneferu a fost unul dintre cei mai mari faraoni ai Egyptului antic.A trait acum in jurul mileniului 2 i.e.n.El este primul mare faraon din dinastia a IV-a.De asemeanea Sneferu este primul faraon care a construit piramide in vederea imortalizarii sale.Faraonul Sneferu este primul om din istoria omenirii care a ordonat contructai de statui. Primele statui care au fost faurite de mesterii antichitatii au fost cele ale copiilor faraonului.Istoricul constructilor de piarmide incepe la Meidum,unde Sneferu a ordonat inceperea primei sale piramizii.In cele din urma aceasta piaramida a fost abandonata.A doua piramida este de doua ori mai mare decat prima si se cunoaste in istorie dupa numele de Pramida Turtita.Acest nume i-a fost dat de egiptologi,deoarce ea a la inceput a fost conceputa cu un unghi de 58 de grade,dar a fost finalizat la un unghi de 43 de grade.Ce-a de-a treia piramida a fost contruita la mai putin de 1 km de Piramida Turtita si este prima piramida reusita din istorie.Ultima piramida se numeste Piramida Rosie.Sneferu a avut 5 copii. Urmasul sau la tron a fost Kheops.

 

Ramses cel Mare

ramsescelmare.jpg

 

 

Ramses cel Mare a fost cel mai mare faraon din dinastia a 19-a (1304-1237 i.e.n.).A trait intre anii 1320-1237.Tatal lui,faraonul Seti I (1318-1304 i.e.n) a fost cel care a ridicat templul de la Abydos.El avea doar 16 ani cand a preluat conducerea.O domnie lunga (67 de ani) si netulburata, o epoca de prosperitate, inflorire culturala si afirmare politic-militara a Egiptului in Asia Occidentala, o activitate de constructor neegalata de vreun alt faraon, au facut din Ramses II unul dintre cele mai cunoscute nume din intreaga istorie egipteana.Primii 3 ani dupa preluarea puterii sunt consacrati reorganizarilor administrative, inlaturarii neglijentelor de guvernare, manifestate catre sfarsitul domniei lui Seti I. Preocuparea majora a politicii externe ramane, in timpul lui Ramses II, consolidarea imperiului asiatic al Egiptului din spatiul palestino-sirian, direct amenintat de expansiunea hitita.Anul 4 de domnie, data primei campanii in Palestina (atestat de o inscriptie pusa de Ramses II la Nahr-el-Kalb, langa actualul Beirut), inaugureaza o epoca de 16 ani de lupte avand ca principal adversar Regatul Hitit.Faraonul Ramses cel Mare a fost casatorit cu regina Nefertari pe care a ales-o dintre alte 20 de "pretendente". De asemenea,in anul al 34-lea al domniei sale Ramses s-a casatorit cu fata printului hitit,pe nume Ueret-ma-a-neferu-Ra,care tradus inseamna:Cea mareata care vede minunatiile lui Ra.Ramses impreuna cu Nefertari,o alta sotie a lui,si cu celelalte concubine a avut peste 100 de copii.Mutarea capitalei de la Memphis la Delta este,de asemenea tot atribuita lui Ramses II.In timpul lunilor de iarna Ramses locuia la Teba,iar in restul anului locuia in Delta,unde a dispus sa se ridice un oras numit Pi-Ramses.La varsta de numai 25 de ani Ramses II devine conducatorul celei mai mari armate ale vremii,o armata formata din 20.000 soldati.Cea mai importanta batalie din viata sa a fost batalia de Kadesh(1299 i.e.n.) din care Ramses iese castigator. Din aceasta batalie Ramses si-a castigat titlul de Ramses cel Neinfricat.Aceasta lupta a avut loc in anul 5 al domniei sale.La un moment dat armata egipteana este taiata in doua de catre fortele hititilor.Cand Ramses a vazut ca trupele sale sunt cuprinse de panica,isi pune in graba tunica de zale,sare in carul sau si se avntureaza in lupta.Se repede la est catre Oronte unde reuseste sa-i arunce pe hititi in fluviu.Inbarbatat si plin de zel se indreapta catre cealalta parte a inamicului pe care pe care dupa o pace de 3 zile reuseste sa-i doboare.Trufia lui nemasurata il indeamna sa graveze pe temple scene de batalie.Pe langa acele scene,Ramses a gravat si strigatele dusmanilor din timpul bataliei:"I-am macelarit si i-am doborat acolo unde ei se aflau in timp ce ei isi strigau,unul catre celalalt :< >I-am ucis pe toti,nu a scapat niciunul.".Alte expeditii militare din timpul domniei lui Ramses II sunt mentionate impotriva unor dinasti ostili din Moab, Edom si Negeb (palestina),a unor triburi din Nubia si a libienilor de la vest de Egipt;impotriva acestora va construi Ramses II la hotarele apusene ale Deltei Nilului un lant de forturi si cetati.De-a lungul timpului Ramses II a pierdut o singura batalie:cea impotriva Domnului Israelitilor in care Moise a aruncat asupra Egyptului cele 10 plagi. De asemenea Ramses este cel care a incheiat primul tratat de pace din istoria omenirii, un tratat incheiat cu regele hitit prin care se obliga sa renunte la Kadesh.
Rasmses a sculptat in toate templele pe care el le-a construit statui ale fiilor lui.Ramses cel Mare este faraonul care are cel mai mare mormant din Valea Regilor. Mormantul sau este alcatuit din sute de incaperi in care erau depozitate mancare,bautura si bogatii imense.Frumoasa sa regina,l-a "parasit" destul de repede,la varsta de 46 de ani,lasandu-l astfel sa domneasca singur timp de 42 de ani.In total Ramses cel Mare a domnit 67 de ani.In timpul vietii sale, a infrumusetat si restaurat multe temple egiptene,in special cele ale lui Amon,la Luxor si Karnak.Ramses cel Mare a intreprins si edificarea marelui templu de la Abu-Simbel,in Nubia de jos,aprope de actuala granita cu Sudanul.In acel templu sunt reprezentate 4 statui colosale care-l reprezinta pe faraon stand pe scaun.Acest templu a fost inchinat zeului Amon,Ra si Ptah.El a trait in preajma anului 1262i.e.n.Dupa moartea sa,el a fost dus de la Delphi la Teba.Succeorul sau la tron a fost cel de-al 13-lea fiu al sau, pe nume Merneptah.Mama lui Merneptah a fost regina Isinorfe.

 

sursa : http://networker.3x.ro/faraonii.html

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cel preaiubit de Ra

Ramses II a urcat pe tronul Egiptului in anul 1279 i.Hr., imediat dupa moartea tatalui sau, Seti I. Era deja un barbat de 29 de ani, indeajuns de intelept ca sa stie ca "pentru a ajunge un mare faraon, trebuie sa fii un razboinic curajos, un constructor maret, un scrib educat si un preot pios", cum nota el insusi pe un papirus. Pana sa devina un astfel de conducator, Ramses avea insa de rezolvat o grava problema de legitimitate: mama sa, Tuya, nu avea sange regal, fiind o simpla concubina din harem. (Mai tarziu, Ramses o va descrie, denaturand adevarul, drept sotie a lui Seti si regina). Pentru a compensa acest neajuns, tanarul si-a construit reputatia unei fiinte extraordinare, care urma sa aiba un destin divin. Acest deziderat existential si dragostea obsedanta pentru sotia sa, Nefertari, au fost cele doua coordonate majore care i-au marcat lunga viata.

A trait 96 de ani, dintre care 67 i-a petrecut pe tronul Egiptului. A purtat nenumarate razboaie, a ridicat cladiri colosale si a avut nenumarate femei. El a fost Ramses II – cel mai mare faraon al Egiptului Antic.

http://www.descopera.ro/cultura/5083596-cel-mai-mare-faraon-al-egiptului-antic

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sneferu:

Sneferu a fost unul dintre cei mai mari faraoni ai Egyptului antic.A trait acum in jurul mileniului 2 i.e.n.El este primul mare faraon din dinastia a IV-a.De asemeanea Sneferu este primul faraon care a construit piramide in vederea imortalizarii sale.Faraonul Sneferu este primul om din istoria omenirii care a ordonat contructai de statui. Primele statui care au fost faurite de mesterii antichitatii au fost cele ale copiilor faraonului.Istoricul constructilor de piarmide incepe la Meidum,unde Sneferu a ordonat inceperea primei sale piramizii.In cele din urma aceasta piaramida a fost abandonata.A doua piramida este de doua ori mai mare decat prima si se cunoaste in istorie dupa numele de Pramida Turtita.Acest nume i-a fost dat de egiptologi,deoarce ea a la inceput a fost conceputa cu un unghi de 58 de grade,dar a fost finalizat la un unghi de 43 de grade.Ce-a de-a treia piramida a fost contruita la mai putin de 1 km de Piramida Turtita si este prima piramida reusita din istorie.Ultima piramida se numeste Piramida Rosie.Sneferu a avut 5 copii. Urmasul sau la tron a fost Kheops.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Keops (secolul al XVI-lea a.Hr.). Faraonul a creat un simbol universal, pe care vechii greci deja îl considerau o minune a lumii, singura din antichitate care a supravieţuit de altfel. În rest nu se cunosc multe lucruri despre el, asta şi din cauza jafurilor timpurii din piramida construită doar cu ajutorul uneltelor din bronz. Încă se mai caută camere secrete în misteriosul monumente…

keops_pyramid.jpg

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cel preaiubit de Ra

Ramses II a urcat pe tronul Egiptului in anul 1279 i.Hr., imediat dupa moartea tatalui sau, Seti I. Era deja un barbat de 29 de ani, indeajuns de intelept ca sa stie ca "pentru a ajunge un mare faraon, trebuie sa fii un razboinic curajos, un constructor maret, un scrib educat si un preot pios", cum nota el insusi pe un papirus. Pana sa devina un astfel de conducator, Ramses avea insa de rezolvat o grava problema de legitimitate: mama sa, Tuya, nu avea sange regal, fiind o simpla concubina din harem. (Mai tarziu, Ramses o va descrie, denaturand adevarul, drept sotie a lui Seti si regina). Pentru a compensa acest neajuns, tanarul si-a construit reputatia unei fiinte  Imediat dupa accederea la tron, Ramses II a intemeiat o noua capitala - langa Avaris, palatul de vara al tatalui sau -, pe care a numit-o Pi Ramesse Aa-nakhtu (Casa lui Ramses, cel prea iubit de Amun si coplesit de victorii). Dincolo de alimentarea cultului personalitatii, aceasta alegere a fost facuta in primul rand din ratiuni politice si militare: la Avaris se afla un oras-garnizona in care, pe timp de pace, stationa cea mai mare parte a armatei. Spre deosebire de alti faraoni, pe campul de lupta Ramses si-a asumat calitatea de conducator suprem, astfel ca, de fiecare data cand asirienii, nubienii, libienii sau hititii amenintau granitele imperiului, pleca la razboi in fruntea supusilor sai. Asa s-a intamplat si in celebra (si controversata) batalie de la Kadesh, impotriva ostilor lui Muwattalish, capetenia hititilor. Potrivit iconografiei oficiale, Ramses ar fi repurtat o victorie zdrobitoare asupra dusmanilor sai traditionali. Razboiul a fost evocat pe peretii a peste zece temple - printre care Karnak, Abu Simbel si Ramesseum -, unde faraonul este descris sau infatisat ucigand mii de hititi si omorandu-l pe regele acestora. Ceea ce este, evident, propaganda oficiala, din moment ce Ramses insusi a fost, cativa ani mai tarziu, primul conducator din istorie care a conceput si semnat un tratat de pace, primul tratat de pace din istoria cunoscuta. Celalalt semnatar era insusi… regele hititilor.Cel mai probabil, batalia de la Kadesh s-a incheiat cu un armistitiu, cele doua armate decimandu-se reciproc. Se banuieste ca, spre sfarsitul domniei lui Ramses, tratatul a jucat si rol de alianta, faraonul insurandu-se si cu trei fiice si doua nepoate ale regelui Muwattalish.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cel preaiubit de Ra

Ramses II a urcat pe tronul Egiptului in anul 1279 i.Hr., imediat dupa moartea tatalui sau, Seti I. Era deja un barbat de 29 de ani, indeajuns de intelept ca sa stie ca "pentru a ajunge un mare faraon, trebuie sa fii un razboinic curajos, un constructor maret, un scrib educat si un preot pios", cum nota el insusi pe un papirus. Pana sa devina un astfel de conducator, Ramses avea insa de rezolvat o grava problema de legitimitate: mama sa, Tuya, nu avea sange regal, fiind o simpla concubina din harem. (Mai tarziu, Ramses o va descrie, denaturand adevarul, drept sotie a lui Seti si regina). Pentru a compensa acest neajuns, tanarul si-a construit reputatia unei fiinte extraordinare, care urma sa aiba un destin divin. Acest deziderat existential si dragostea obsedanta pentru sotia sa, Nefertari, au fost cele doua coordonate majore care i-au marcat lunga viata.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Keops (secolul al XVI-lea a.Hr.). Faraonul a creat un simbol universal, pe care vechii greci deja îl considerau o minune a lumii, singura din antichitate care a supravieţuit de altfel. În rest nu se cunosc multe lucruri despre el, asta şi din cauza jafurilor timpurii din piramida construită doar cu ajutorul uneltelor din bronz. Încă se mai caută camere secrete în misteriosul monumente…

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tutmosis al III-lea (1479-1425). După ce mama vitregă a domnit în locul lui preţ de 13 ani, faraonul i-a distrus toate portretele şi şi-a început cariera impresionantă de comandant militar. A fost un soi de Napoleon al Nilului, conducându-şi trupele în ţinuturile Nubiei şi Siriei şi contribuind la o extindere considerabilă regatului egiptean.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Amosis I

Amosis I sau Ahmose I(Iahmes - „născut din Iah”, adică „născut din zeul Lunei”) a fost un faraon din Egiptul Antic, întemeietorul și primul rege al Dinastiei a XVIII-a. A fost membru al casei regale din Teba, fiul faraonului Taa al II-lea Seqenenre și fratele ultimului faraon al dinastiei a XVII-a, faraonul Kamose.

În timpul domniei tatălui său sau, poate, al bunicului său, Teba s-a răsculat împotriva hicsoșilor care stăpâneau Egiptul de Jos. Cand Amosis a avut 7 ani, tatăl său a fost omorât, iar când a avut vârsta de 10 ani, și fratele său Kamose a murit din motive necunoscute, după o domnie de numai trei ani. Amosis I i-a succedat pe tron fiind incoronat sub numele de Neb-Pehti-Re (Domnul puterii este Ra). Numele Ahmose sau Iahmes este o combinație a numelui divin Ah sau Yah, al zeului Lunei, și a formei „-mose”.

În timpul domniei sale, Amosis I a desavarsit cucerirea Deltei Nilului din mâinile hicsoșilor și izgonirea acestora, a restaurat dominația Tebei asupra intreg teritoriului Egiptului, și a restabilit cu succes autoritatea Egiptului în Canaan și Nubia. Apoi el a reorganizat administrația țării, redeschizând cariere de piatră și mine, precum și drumuri comerciale, de asemenea, s-a lansat în proiecte masive de construcții, cum nu mai fusesera din vremea Regatului Mijlociu. Acest program de construcții a culminat cu zidirea ultimei dintre piramidele ridicate de regii băștinași ai Egiptului. Domnia lui Amosis I a marcat întemeierea Noului Regat, sub care puterea Egiptului a ajuns la apogeu. Anii domniei sale sunt în general datați la mijlocul secolului al XVI-lea î.Hr.

150px-AhmoseI-StatueHead_MetropolitanMuseum.png

sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Amosis_I

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.