Atenție: toate conturile de pe forum care nu au adresă de e-mail validă (corectă, actualizată) vor fi șterse !

Sign in to follow this  
Followers 0
AngeL

Opere de artă.

80 posts in this topic

Sunt atâtea opere de artă frumoase în lume, eu nu mă pot hotărâ care este cea mai frumoasă operă de artă.

Care este cea mai frumoasă operă de artă  din lume după părerea voastră?

 

Puteţi veni cu poze şi explicaţii în detaliu.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sub capul lui Decebal se găsește o inscripție în latină, săpată și ea în stâncă: "DECEBAL REX - DRAGAN FECIT" .Prin modelarea acestui chip în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să comemoreze, dar să și demonstreze contribuția românilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componența sa daco-tracă.

Pentru mine e una dintre cele mai frumoase opere de arta care ne reprezinta!

Statuia_lui_Decebal.JPG

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sunt extrem de multe opere de arta, dar dupa ce am postat in diferite ocazii tot soiul de minuni ale altor naţii, aleg de data aceasta să mă întorc către românii noştri valoroşi. În acest sens mi-am îndreptat atenţia către Ştefan Luchian.

 

Următoarele informaţii sunt preluate de pe website-ul http://www.kudika.ro/articol/special/30159/10-tablouri-celebre.html

 

Stefan Luchian, autorul lucrarii de ma jos, este denumit pictorul florilor. Insa fiecare elemnt din tabloul sau are o semnificatie aparte. Culorile anemonelor se traduc in parte astfel: rosu – viata, violet-moartea, alb-serenitatea.

Florile de anemone in sine sunt un simbol al tineretii si al efemeritatii. Potrivit vechilor eleni, inflorirea anemonelor arata momentul revenirii lui Adonis alaturi de Afrodita si inceputul unui nou ciclu al vietii.

Luchian_-_Anemone.jpg

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

 unul consider ca cei care au reusit sa faca asa ceva sunt mai presus decat orice tehnologie din ziua de astazi deoarece realizarea acestor desene s-a bazat pe comunicare(interactiune umana nu in fata unui gadget) ...ceea ce nu prea mai exista in ziua de azi..

Liniile Nazca sunt o serie de geoglife localizate în Deşertul Sechura din Peru. Acestea au fost desemnate de UNESCO ca aparţinând Patrimoniului Mondial. Platoul înalt şi arid se întinde mai mult de 80 km între oraşele Nazca şi Palpa în Pampas de Jumana. Deşi unele geoglife locale sunt aseamănătoare culturii Paracas, oamenii de ştiinţă cred că Liniile Nazca au fost create de către cultura Nazca între 650 î.Hr. şi 400 î.Hr.. Sute de figuri individuale într-o gamă de complexitate de la linii simple la colibri stilizaţi, păianjeni, maimuţe, peşti, rechini sau balene ucigaşe, llame şi şopârle.

25-Nasca_Lines_1.jpg

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

lao003.thumb.jpg.c33b979ee463256cec67646

Laocoon şi fiii săi este un grup statuar grec, aparţinând perioadei elenistice, mai precis secolului I e.n.[1] Are o înălţime de 2,42 de metri înălţime şi este executat din marmură albă. Se găseşte la Muzeul Pio Clementin care aparţine de Muzeele Vaticane din Roma.

Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie ştrangulat de şerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor şi Polydor, sculptori aparţinând şcolii de pe insula Rodos.

Mai multe detalii gasiti pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Laocoon_și_fiii_săi

 

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Portretul sotilor Arnolfini – Jan van Eyck

Opera olandezului este considerata de catre criticii de arta una dintre cele mai importante picturi ale lumii insa este si o continua sursa de controverse. In primul rand, chiar metoda prin care este realizat tabloul este inedita. Desi astazi pictura in ulei este o procedura standard, in secolul al XV-lea, era considerata o noutate.

portret(1).jpg

O astfel de tehnica i-a permis artistului redarea minutioasa a unor detalii extrem de bine executate, inclusiv o oglinda pe peretele din spatele cuplului si un catel de talie mica la picioarele lor. In oglinda se pot vedea reflectate doua siluete iar semnificatia acestora a ramas un mister pana astazi. Mai mult de atat, in jurul oglinzii se pot vedea mici medalioane in care sunt pictate patimile lui Iisus.

Pozitia in care cei doi sunt pictati este la fel de controversata pentru ca niciodata pana atunci, personajele nu erau redate stand pur si simplu in picioare in casa. Se crede ca intregul tablou este o alegorie a contractului de casatorie din perioad respectiva insa nu toti istoricii sunt de acord cu aceasta ipoteza. Unii sustin ca ar fi, de fapt, o ironie, din cauza celor doua siluete reflectate.

Cei doi soti ar fi avut legaturi trupesti in afara casniciei iar femeia ar fi ramas insarcinata iar cele doua persoane care se vad in oglinda ar fi martori care sa ateste ca cei doi s-au casatorit in cele din urma.



Citeste: http://www.kudika.ro/articol/special/40852/secrete-incredibile-din-opere-de-arta-celebre.html#ixzz3pJI57CuA 
Follow us: @Kudika_ro on Twitter | www.kudika.ro on Facebook

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

e arta moderna,nu se compara cu alte opere pretioase, dar mie mi se pare interesanta aceasta opera. si astept cu nerabdare sa merg sa o vad !

2967810608_8b36c2eb07.thumb.jpg.727af172

 

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites
Opere de artă din pneuri GALERIE FOTO

Artistul corean Yong Ho Ji creează sculpturi din straturi de anvelope folosite, pe care le lipește între ele cu rășini sintetice și apoi le sprijină pe cadre de oțel, lemn sau polistiren. De la oameni la animale și hibrizi, aceste creații sunt cu adevărat minunate.

 Potrivit site-ului Design Boomm, artistul a ales ca material de bază cauciucul deoarece îi aduce aminte de copilărie, de roata de rezervă de pe jeep-ul familiei sale, care era vital în peisajul rural. A vrut astfel, prin artă, să atragă atenția asupra materialelor reciclate și să îi facă pe oameni mai responsabili. Așadar, a demonstrat că o roată de cauciuc poate fi transformată într-o operă de artă.

 

 

 

 

Citește mai multe pe http://www.reporterntv.ro/stire/opere-de-arta-din-pneuri 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

capela-sixtina-roma-4.thumb.jpg.b99fe76b

Capela Sixtina este unul dintre cele mai vizitate locuri din Palatul de la Vatican, Roma, Italia. Capela Sixtina se gaseste in partea dreapta a Catedralei Sfantul Petru. Aceasta este capela palatului papal, fiind zidita ca loc de taina si de reculegere, intre anii 1472-1483, in vremea pontificatului Papei Sixt al IV-lea, si pictata de catre renumitul artist Michelangelo Buonarroti, in anul 1510.

Capela Sixtina este de forma paralelipipedica, avand o lungime de 41 de metri, o latime de 13,41 de metri si o inaltime de aproape 21 de metri. Se spune ca acestea ar fi fost dimensiunile Templului zidit de Solomon, in perioada Vechiului Testament. Cel care a proiectat aceasta cladire a fost Baccio Pontelli, un arhitect renumit al vremii, iar cel care a supravegheat ridicarea ei a fost Giovannino del Dolci.

Capela este impartita in doua parti: in capatul estic se afla Altarul, iar in cel vestic se afla un spatiu destinat credinciosilor. Tavanul capelei este boltit, in stilul apusean, iar peretii laterali, in partea lor superioara, sunt luminati de o serie de 12 ferestre mari. Podeaua capelei prezinta un deosebit mozaic din marmura colorata.

Capela Sixtina este locul in care se tin sedintele in urma carora se alege urmatorul papa. Prima slujba a fost oficiata aici in ziua de 9 august 1483, cu aceasta ocazie capela fiind inchinata Inaltarii cu trupul la cer a Fecioarei Maria, sarbatoare si dogma romano-catolica.

Picturile de pe peretii capelei au fost lucrate de mai multi artisti ai vremii, iar nu de catre Michelangelo, precum se crede de catre multi. Artistii care au lucrat la acestea sunt urmatorii: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli, ajutati fiind de mai multi ucenici, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo si Bartolomeo della Gatta.

Peretii capelei au fost imbracati cu picturi intr-o perioada extrem de scurta, anume in mai putin de 11 luni de zile: iulie 1481 - mai 1482. Probleme de pictura (planurile) au fost evaluate in luna ianuarie. Fiind convingatoare, pana in luna octombrie 1481, artistilor li s-a dat permisiunea de a termina si celelalte zece registre.

Aceste picturi murale sunt impartite pe trei mari perioade, potrivit gandirii vremii respective, care impartea istoria in trei mari perioade, si anume: perioada de la Facerea lumii si pana la darea Celor zece Porunci; perioada de la Moise si pana la Nasterea lui Iisus Hristos; perioada crestinismului, de dupa Hristos.

Cele mai deosebite doua scene din picturile de pe pereti sunt lucrarea lui Perugino, in care “Hristos ii da cheile lui Petru", si lucrarea lui Botticelli, cu “Pedepsirea lui Core"; ambele infatiseaza pe fundal Arcul lui Constantin, primul mare imparat crestin, care ar fi dat temporar papei puterea de conducere in imperiul roman de Apus.

Pedepsirea lui Core, este infatisata impreuna cu revolta evreilor impotriva lui Moise si Aaron. Datorita greutatilor prin care a trecut poporul iudeu, dupa iesirea din Egipt si trecerea prin Marea Rosie, cativa din popor s-au revoltat impotriva lui Moise, cerand inlaturarea lui si ridicarea altui conducator, care sa ii conduca inapoi in Egipt. Iosua se va aseza intre cei razvratiti, condusi de Core, unul dintre fiii lui Aaron, si cei doi acuzati pe nedrept. Pamantul se va deschide si ii va inghiti pe cei revoltati impotriva lui Dumnezeu. In centru, pe stalp, sta scris: “Nici un om sa nu isi ceara singur cinstea, afara de acela care este chemat de Dumnezeu, precum era Aaron." Aaron poarta pe cap mitra papala, insemn evident al dorintei papei de a i se respecta autoritatea, zicand parca: “Nimeni adica sa nu se impotriveasca celor alesi de Dumnezeu spre a conduce."

Tavanul capelei va ramane insa nezugravit, cu numai simplu vopsit in albastru, avand din loc in loc stele galbene, fie din pricina unei oarecare greutati, fie dintr-o alta pricina. Astfel, in anul 1508, papa Iulius al II-lea ii va incredinta lui Michelangelo aceasta sarcina onorabila.

Michelangelo a lucrat la pictarea tavanului Capelei Sixtine, acoperind mai bine de 500 de metri patrati, vreme de patru ani. Intre anii 1508-1512, artistul a depus aproape zilnic un efort epuizant, lucrand in mod deosebit singur, fara ucenici.

Datorita inaltimii mari a capelei, tavanul a fost greu de pictat. Prima varianta de ajutor a venit din partea lui Bramante, care dorea construirea unei platforme suspendate si sustinuta de franghii coborand din tavan. Datorita faptului ca dupa inlaturarea platformei, in tavan ar fi ramas gaurile sforilor, Michelangelo si-a construit propria schela, tot suspendata, insa sprijinita in niste gauri date in zona ferestrelor.

Initial, planul picturii cuprindea numai chipul celor 12 Sfinti Apostoli, insa acesta va fi schimbat pe parcurs, ajungand in cele din urma la niste date uimitoare: intreaga pictura de pe tavan va cuprinde peste trei mii de chipuri si personaje. Pictarea tavanului capelei se va termina si sfinti in ziua de praznuire a Tuturor Sfintilor, in ziua de 1 noiembrie 1512.

Primul strat de tencuiala nu era suficient de rezistent, el inmuindu-se prea mult. Inlaturandu-l, artistul va folosi o noua mixtura de tencuiala, folosita pana astazi si numita “intonaco", inventata de unul dintre asistentii sai, anume de Jacopo l'Indaco.

Pe curbele laterale ale tavanului, in partea de jos a compozitiei, artistul i-a asezat pe stramosii dupa trup ai lui Iisus Hristos. Deasupra lor au fost asezati profetii, femei si barbati, iar in capatul estic, deasupra altarului a fost asezat profetul Iona. In partea cea mai de sus, centrala, artistul a zugravit noua scene din cartea Facerii.

In anul 1535, papa Paul al III-lea Farnese, fiind uimit de lucrarea lui Michelangelo, hotaraste pictarea peretelui de deasupra Altarului, lasat initial liber. Insarcinat iarasi cu o lucrare onorabila, artistul incepe zugravirea scenei numita "Judecata de Apoi", la care va lucra asiduu vreme de sase ani, terminand-o in anul 1541.

Judecata de Apoi este o reprezentare relativ personalizata, din aceasta reiesind toate framantarile sufletesti ale artistului. In anul 1527, Roma fusese atacata; tot acum se sfarsea perioada renascentista; la scurta vreme s-a intrunit si Conciliul de la Trent, intr-o vreme de mari incertitudine pentru Biserica.

Personajele din aceasta scena sunt imense, foarte multe dintre ele fiind ingrozite si infiorate de duhurile rautatii. In partea superioara a scenei cu Judecata de Apoi, in partea dreapta, Bartolomeu isi tine in mana pielea, aceasta fiind un auto-portret al artistului. Chiar si Fecioara Maria, aflata in stanga Judecatorului este infatisata ca fiind infricosata de scena si momentul acesta.

Majoritatea personajelor sunt zugravite goale. Astfel, in ziua de 31 octombrie 1541, cand papa va dezveli lucrarea, toti vor ramane blocati inaintea acesteia. Efectul nu a fost cel scontat, astfel artistul este acuzat de imoralitate si blasfemie.

Unul dintre cardinali, numit Carafa, impreuna cu monseniorul Sernini, ambasadorul de Mantua, vor fi insarcinati de catre papa sa organizeze o retusare a tabloului uimitor, numita sugestiv "Campania frunzelor de vita". Lucrare efectuata dupa moartea lui Michelangelo (+1564) va fi efectuata de catre Daniele da Voltera, unul dintre foarte putinii care l-au ajutat pe marele artist in vremea vietii sale. Acum se vor acoperi cu frunze de vita de vie toate organele genitale expuse vederii libere.

In anul 1975, chirurgul Frank Mershberger din statul Indiana a vizitat Capela Sixtina si a observat ca Dumnezeu, in scena "Crearea lui Adam", este asezat pe un contur de creier uman, extrem de asemanator cu cel din manualele de anatomie.

La o intrebare de genul: "De ce oare l-a pus Michelangelo pe Dumnezeu in interiorul unui creier?", raspunsul a fost dat intr-o carte de peste trei sute de pagini - "Secretele Capelei Sixtine", semnata de Roy Doliner si Benjamin Blech, cel din urma fiind un renumit rabin cabalist si profesor universitar de Talmud.

Concluzia cartii: Pentru realizarea operei din Capela Sixtina, Michelangelo a folosit un cod extrem de greu de patruns. Lucrarea s-ar baza pe simbolurile Kabala, toate trimitand la mistica ebraica. Spre exemplu, pe mantia lui Aminadab apare un cerc auriu, insemn pe care iudeii erau obligati sa-l poarte pe hainele lor, ca rusine, in vremea artistului.

In cercul celor alesi, pe peretele cu Judecata de Apoi, ar aparea doi evrei, intreaga compozitie trimitand la Tablele Legii. Forma si dimensiunile Capelei trimit la Templul evreilor zidit de Solomon. Exista mai multe litere ebraice compuse din personaje, in colturile capelei. Iona se afla intr-un peste mare, iar Eva iesi din soldul lui Adam, iar nu din coasta lui. Pomul cunoasterii binelui si a raului nu este marul, ci smochinul.

Este posibil ca Michelangelo sa fi folosit atatea simboluri cabaliste datorita legaturilor lui de stransa prietenie cu Giovanni Pico della Mirandola, cel mai important cabalist crestin al Renasterii, si de la Marsilio Ficino, fondatorul Academiei din Florenta, unde evreii cabalisti erau extrem de bine primiti.

Capela Sixtina a fost renovata in mai multe etape, intre anii 1980-1999. Recent, in cadrul ultimelor renovari interioare ale capelei, o parte dintre retusarile cu "vita de vie" au fost indepartate, aspectul original al tabloului cu Judecata de Apoi fiind cat de cat scos la lumina.

 

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/capela-sixtina-vatican-roma-123447.html

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hans Rottenhammer - The Virgin Mary and the Child flanked by St. Barbara and St. Catherine of Alexandria.jpg

Hans Rottenhammer (1564 – 1625) a fost un pictor german specializat in picturile de dimensiuni mici.

S-a nascut in München, unde a studiat pana in 1588 cu Hans Donauer the Elder. In 1593-4 s-a aflat in Roma, apoi s-a stabilit in Venetia din 1595-6  pana in 1606, dupa care s-a intors in Germania si s-a stabilit in Augsburg. A murit in Augsburg, in saracie si, conform unor surse, alcoolic.

In Venetia si-a castigat o reputatie pentru picturile pe piese de mobilier si pe cupru cu subiecte religioase si mitologice, in care a combinat elemente ale stilurilor german si italian.In particular a combinat traditia peisagistica din nord cu stilul  de compozitie si cu figuri a lui Tintoretto si Veronese. El a fost primul artist german specializat in pictarea mobilierului. In Roma i-a cunoscut pe primii membrii ai Bamboccianti, un cerc de artisti din nord  si a ramas in legatura cu Paul Brill, un artist flamand care locuia in Roma. A colaborat si cu Jan Brueghel the Elder.

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Coloana Infinită este o sculptură a sculptorului român Constantin Brâncuși, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului și Masa tăcerii concepute și executate de acesta. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 16 moduli octaedrici suprapuși, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor, Brâncuși.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

 

220px-Coloana_infinitului_in_parc_-_Targ

 
Coloana infinită, Târgu Jiu, vedere cu parc
 

 via wikipedia.ro

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aflat în țară în vara lui 1938, întrebat de Ioana Giroiu care este opera sa preferată, Constantin Brâncuși a răspuns fără ezitare:

Pasărea măiastră! Lucrez la ea din 1908 și încă n-am terminat-o.

În cadrul celebrului proces cu Vama Statelor Unite, declarase însă:

Mai întâi am avut ideea acestui bronz tocmai prin 1910.

Plasticiana Maria Dimitrescu își amintea peste ani că, în perioada ridicării ansamblului monumental, Brâncuși ar fi zis:

Nu lucrez păsări, ci zboruri.

Vintilă Russu-Șirianu relatează o discuție între Brâncuși și Titulescu din 1928, la care ar fi asistat și în timpul căreia sculptorul ar fi precizat:

Vreau să înalț totul dincolo de pământ… Vreau ca pasărea mea să umple tot văzduhul, să exprime marea eliberare…

În 1936, artistul alcătuiește în scris o listă cu lucrările sale pe tema Păsării, existente în diverse colecții sau în atelier. Le grupează în trei mari categorii, intitulate Maeastra, L’Oiseau d’or și L’Oiseau dans l’espace.

 

Brancusi-Pasare.jpg

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pietà este o sculptură creată în 1499 de artistul Michelangelo Buonarroti.

În prezent această capodoperă de o valoare inestimabilă a sculpturii renascentiste se află la Vatican, în Bazilica Sfântul Petru. Este singura lucrare semnată de Michelangelo. Semnătura poate fi văzută pe centura care îi încinge pe diagonală pieptul Fecioarei.[1]

Statuia a fost realizată pentru cardinalul francez Jean de Billheres, care fusese repartizat în Roma. Statuia a fost făcută ca monument funerar al cardinalului, dar a fost mutată în prima capelă pe partea dreaptă de la intrarea în bazilică, în secolul XVIII, unde se găsește actualmente.

Această faimoasă operă de artă o întruchipează pe Fecioara Maria ținând în brațe trupul lui Isus după crucificare. Această temă este de origine nordică, populară la vremea respectivă în Franța, însă nu și în Italia. Interpretarea dată de Michelangelo lui Pietà este unică. Este o lucrare de o deosebită importanță întrucât împletește idealurile de frumusețe renascentiste cu cele naturaliste.

Pentru prima dată, Pietà a fost găzduită la capela Santa Petronilla, un mausoleu roman aflat lângă transeptul sudic al bazilicii Sfântul Petru, pe care cardinalul o alesese drept capela unde vor avea loc funerariile sale. Capela a fost demolată de către arhitectul Donato Bramante în timpul reclădirii bazilicii.

Conform spuselor lui Giorgio Vasari, la scurtă vreme după instalarea Pietà în capelă, Michelangelo a auzit unele remarci cum că ar fi lucrarea unui alt sculptor, Cristoforo Solari, nu a sa. De supărare, Michelangelo a sculptat MICHAELA[N]GELUS BONAROTUS FLORENTIN[US] FACIEBA[T] (Michelangelo Buonarroti, Florența, a facut-o) pe centura de pe pieptul Fecioarei Maria. A fost singura lucrare pe care a semnat-o vreodată. Mai târziu și-a regretat gestul, considerându-l o aroganță și a jurat că nu-și va mai semna niciodată vreo lucrare.[2]

De-a lungul timpului, Pietà a suferit mai multe deteriorări. Patru degete de la mâna stângă a Fecioarei au fost sparte în timpul unei mutări. Au fost restaurate în 1736 de către Giuseppe Lirioni, iar unii savanți sunt de părere că restauratorul și-a permis să aducă modificări, făcând poziția mâinii mai puțin "emfatică".

Cea mai mare distrugere a suferit-o la 21 mai 1972, în Duminica Rusaliilor când un geolog dezaxat mintal pe nume Laszlo Toth, a intrat în capelă și a atacat sculptura cu un ciocan geologic strigând "Eu sunt Iisus Hristos". Martorii au luat bucățile de marmură care au sărit. Mai târziu, unele dintre acestea au fost returnate, însă multe dintre ele nu, printre care și nasul Fecioarei, care a trebuit să fie reconstruit dintr-un bloc tăiat din spate.

După atac, capodopera a fost minuțios restaurată și înapoiată bazilicii Sfântul Petru, imediat după intrare pe partea dreaptă, între Sfânta Ușă și altarul Sfântului Sebastian, iar acum este protejată de un geam blindat.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Piet%C3%A0_%28Michelangelo%29

michelangelo_pieta_grt.jpg

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nicolae Vermont

Ciresesiulcica

S-a născut la Bacău (sau la Moinești) în familia profesorului Iosif Grünberg.[1] A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Theodor Aman, fiind primul student evreu al acestei instituții [2], apoi la München și la Paris. Ostil conformismului academic, Vermont s-a atașat mișcării de înnoire a grupului pictorilor independenți, numărându-se printre membrii fondatori ai societăților „Ileana” și „Tinerimea artistică”, în cadrul cărora a expus cu regularitate.

În pictura de piesaj, înrudit ca viziune cu Nicolae Grigorescu, Vermont a lăsat imagini din Câmpulung și din Oltenia, de un lirism pur și delicat, valorificând atât spontaneitatea și acuitatea observației, cât și virtuozitatea desenului. Atras de compoziție, a excelat în pictura de gen inspirată din viața oamenilor simpli, pe care a zugrăvit-o cu multă căldură emoțională („Emigranții”, „Coșarul”, „Bragagiul”). A fost influențat și de stilul pictorului munchenez Fritz von Uhde.

În creația sa din ultimii ani, a înclinat spre satisfacerea gustului unui public amator de pitoresc. Lucrările sale de gravură sunt executate cu o deosebită finețe.

Fratele său a fost traducătorul și astronomul Bernard Varvara Vermont, iar sora sa a fost actrița Lea Fanșeta Vermont, mama actriței franco-române Marioara-Aristița Ventura.

CiresesiulcicaNicolaeVermont.jpg

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

61510484.jpg

Mie îmi plac acest gen de opere de artă, care înfrumusețează străzile. Mai pot da exemple multiple de astfel de opere. 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Masa tăcerii, alături de Coloana Infinitului şi Poarta Sărutului reprezintă una din cele trei piese de sculptură monumentală ale Ansamblului Monumental din Târgu Jiu a sculptorului român Constantin Brâncuşi.

Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanţii. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulară a celor 12 scaune-clepsidre, care îl măsoară. Totul decurge în tăcere.

Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu, cunoscut şi sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul primului război mondial, proiectat şi construit de Constantin Brâncuşi. Cele trei componente sculpturale monumentale, Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit, sunt dispuse pe aceeaşi axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime totală de 1.275 m.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Masa_t%C4%83cerii

Masa_tacerii_si_Poarta_sarutului.jpg

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nasterea unei miscari: Cubismul (1906 - 1914)

Cand implineste 25 de ani, Picasso isi schimba stilul de a picta. Descompune si reproduce obiectele in forme geometrice simple. Cezanne, arta primitiva africana si sculptura iberica ii vor fi sursa de inspiratie in momentul in care abordeaza cubismul. Tabloul cu care acest nou stil explodeaza in 1907 este Domnisoarele din Avignon. In acelasi an, il cunoaste pe Georges Braque, cu care dezvolta aceste curent al cubismului. Cei doi vor lucra in stransa colaborare.

domnisoarele-din-avignon-pablo-picasso.j

Domnisoarele din Avignon - Pablo Picasso


Pentru a rezolva problema reprezentarii a ceea ce exista in trei dimensiuni pe o suprafata bidimensionala, Braque si Picasso ofera un nou raspuns. Inlocuiesc codurile obisnuite ale culorilor, ale volumului si ale perspectivei printr-un sistem de simboluri geometrice. Vor adauga, intr-o faza ulterioara (cubismul sintetic), folosirea diferitelor materiale (nisip hartie, metal, lemn, tesaturi, carton etc) pentru a nu cadea in arta abstracta. Picasso abandoneaza cubismul in 1915.

 

https://www.roportal.ro/articole/despre/viata_si_opera_lui_pablo_picasso_3939/

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

1329828915Cezanne,%20Jucatorii%20de%20ca

Celebritatea si valoarea seriei de cinci picturi “Jucatorii de carti / Card players” de Cezanne se datoreaza etapelor de abstractizare succesiva. Seria este considerata locul de nastere a cubismului. Tabloul, ca tematica, este o scena de gen. Formalismul triumfa asupra subiectului, personajele sunt statuare, numarul lor se reduce, fundalul (clar si detaliat in prima varianta) devine un sfumato, totul – obiecte si oameni – trecand printr-o distilare metafizica. Scena isi pierde radacinile de satira morala si devine o metafora polisemantica. Varianta de la Muzeul Orsay, a treia in serie, reluata destul de fidel in versiunea 5 (Qatar), prezinta un stadiu aproape complet de abstractizare si este opera cea mai recognoscibila din serie. Fiind singura varianta aflata in proprietatea statului francez, versiunea de la Muzeul Orsay a beneficiat de o larga promovare institutionala, devenind iconica pentru intreaga serie.

Versiunea 5 a tabloului a fost vanduta intr-o tranzactie privata in 2011, iar pretul realizat (confidential, dar situat intre 250 si 300 de milioane de dolari) este un record absolut pentru vanzarile de arta.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

car-cu-boi.jpg

 

“Carul cu Boi” reprezinta opera de referinta a pictorului, fiind recunoscuta atat la nivel national, cat si international.

“Carul cu Boi” descrie un car cu boi care urca pe un deal,  dirijat de un taran, venit de la munca campului. Aspectul peisagistic pe care il arata tabloul este unul extrem de valoros. In “Carul cu Boi” anotimpul marcant este vara pe care Nicolae Grigorescu o prefera cel mai mult.

“Carul cu Boi” reprezinta un tablou deosebit de important care se incadreaza in picturile traditionale ale tarii.

Nicolae Grigorescu este unul dintre cei mai valorosi pictori la nivel international.

Nicolae Grigorescu s-a nascut in anul 1838 in localitatea Pitaru din judetul Dambovita. Odata ce s-a maturizat si, marcat de moartea tatalui sau, acesta s-a mutat in Bucuresti servind drept ucenic pe langa pictorul Anton Chladek. Aici a invatat sa picteze icoane care se regasesc in bisericile cu traditie dinRomania.

In tinerete, Nicolae Grigorescu pleaca laParis, unde imprumuta in operele sale cate ceva din stilul de pictura francez. In aceasta perioada a facut copii dupa operele de la Luvru. Aici a fost coleg cu Renoir si a facut parte din grupul pictorilor de la Barbizon.

Cu toate ca stilul pictorulu Nicolae Grigorescu imprumutase cate ceva din operele franceze, acesta a pastrat autenticul romanesc destul de viu, incercand sa redea in amanunt traditiile neamului.

 

 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

romeo-and-juliet-by-frank-dicksee.jpg.pa

 

Desi se spune ca romantismul este mort in epoca moderna, iata ca acest sondaj realizat cu prilejul Valentine's Day (14 februarie) arata ca inimile oamenilor tanjesc inca dupa el.

Tabloul care prezinta un sarut furat intre cele mai cunoscute personaje romantice din toate timpurile a fost votat ca fiind cea mai romantica opera de arta din Marea Britanie, in urma unui sondaj realizat de Art Fund pentru a marca Valentine's Day.

Expertii sustin ca acest tablou cu Romeo si Julieta, realizat in ulei de artistul englez Frank Bernard Dicksee in 1884, continua sa fie popular deoarece toti oamenii tanjesc dupa "pasiune si fidelitate".

Tabloul prezinta cuplul shakespearian sarutandu-se dupa noaptea nuntii, parand ca nu realizeaza ca acesta este ultimul sau sarut.

"Pictura lasa impresia ca, desi moartea este aproape, iubirea nu va muri niciodata. Romantismul este un vis care inca salasluieste in inimile a milioane de persoane", a declarat criticul de arta Godfrey Barker.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nasterea lui Venus

birth_of_venus.jpg.33bb3743353ce2f411cf4

Naşterea lui Venus este o pictură realizată de Sandro Botticelli în jurul lui 1485–87. Tabloul o înfăţişează pe zeiţa romană Venus ( sau Afrodita cum este numită în mitologia greacă) născându-se deasupra mării pe o scoică, aşa cum se spune şi mitul ei.  Unde a fost pictat acest tablou precum şi cel care l-a comandat sunt date care nu se ştiu cu siguranţă. Unii experţi sunt de părere că Lorenzo de Medici este cel care şi-a dorit acest tablou pentru a-şi împodobi locuinţa din  Castello. Azi pictura este deţinută de Galeria Uffizi din Florenţa.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Andrea del Verrocchio, Leonardo da Vinci - Baptism of Christ - Uffizi.jpg

Botezul lui Hristos este o pictură realizată de Leonardo da Vinci între anii 1472 și 1475, aflată la Galeria Uffizi, Florența

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Leonardo da Vinci Madonna of the Carnation.jpg

 

Madona cu garoafă este o pictură realizată de Leonardo da Vinci între anii 1478 și 1480, aflată la Alte Pinakothek, 

0

Share this post


Link to post
Share on other sites
Din această pictură s-a păstrat doar o schiță din perioada lui Da Vinci. S-ar putea ca lucrarea originală să nu fi fost terminată sau să se fi pierdut; există o pictură recentă pe baza acestor schițe, aflată în colecția industrialișului Carlo Noya[52].

Leonardo da vinci, Study of the Madonna and Child with a Cat.jpg

Madona cu pisica este o operă realizată de Leonardo da Vinci. Din această pictură s-a păstrat doar o schiță din perioada lui Da Vinci. S-ar putea ca lucrarea originală să nu fi fost terminată sau să se fi pierdut; există o pictură recentă pe baza acestor schițe, aflată în colecția industrialișului Carlo Noya[1].

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

  • Similar Content

    • By Encrypted

       
      Proiectul de ordonanță de urgență privind grațierea unor pedepse, pus miercuri în dezbatere publică de Ministerul Justiției, prevede că se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare de până la 5 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanța de judecată.
      Conform sursei citate, de grațiere nu beneficiază recidiviștii și cei care au comis o serie de infracțiuni prevăzute de Codul penal sau de legi speciale, enumerate în proiect.
      "Se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare de până la 5 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanța de judecată. Prevederile alin. (1) se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanță", stipulează primul articol al proiectului de ordonanță de urgență.
      Al doilea articol prevede că se grațiază în parte, cu reducerea la jumătate, pedepsele cu închisoare aplicate persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate sau persoanelor care au întreținere minori cu vârsta de până la cinci ani. De reducerea la jumătate a pedepselor sau, după caz, de anularea restului de pedeapsă neexecutat ar urma să beneficieze și persoanele care, conform unei expertize medico-legale, sunt diagnosticate cu boli incurabile în faze terminale.
      În al treilea articol se menționează că prevederile primelor două nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare, iar grațierea "este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de un an de la punerea în libertate".
      În același articol al proiectului se precizează că nu beneficiază de grațierea în întregime a pedepselor de până la 5 ani de închisoare persoanele care au comis o serie de infracțiuni prevăzute de Codul penal. Printre aceste se numără infracțiunile contra siguranței statului, omorul, vătămarea corporală gravă, loviturile cauzatoare de moarte, lipsirea de libertate, violarea de domiciliu, șantajul, infracțiunile sexuale, tâlhăria, pirateria sau evadarea.
      Mai sunt excluse de la grațiere persoanele condamnate pentru fapte precum luare sau dare de mită, trafic sau cumpărare de influență, trafic de persoane, trafic de droguri, trafic de migranți sau fraude informatice.
      Nu beneficiază de grațiere nici persoanele condamnate pentru o serie de infracțiuni reglementate prin legi speciale, printre care și Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
      În proiect se menționează că sunt exceptate de la grațiere "infracțiunile prevăzute la art. 5 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 78 /2000", nu și cele de la alineatul 2, care cuprinde infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție.
      Proiectul de ordonanță mai prevede că grațierea "nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii deoarece s-au sustras de la executarea acesteia, precum și celor care au început executarea, dar ulterior s-au sustras".
      Totodată, "persoanele grațiate care în decurs de trei ani săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi".
      AGERPRES/(AS — autor: George Onea, editor: Claudia Stănescu, editor online: Simona Aruștei)
      Sursa: AGERPRES
    • By petarda

       
       
      „Prin clase înţelegem mari grupuri de oameni care se deosebesc între ele după locul pe care-l ocupă într-un anumit sistem de producţie socială istoriceşte determinat, după raportul lor (de cele mai multe ori formulat şi consfinţit prin legi) faţă de mijloacele de producţie, după rolul lor în organizarea socială a muncii şi, deci, după modul de obţinere şi după mărimea acelei părţi din avuţia socială de care dispun ele. Clasele sînt grupuri de oameni dintre care un grup îşi poate însuşi munca altuia datorită locului diferit pe care îl ocupă într-un anumit sistem de economie socială.“
      V.I. Lenin - Marea Iniţiativă
       
        Am deschis această temă de discuție pentru a dezbate rolul clasei sociale de mijloc în societatea românească. Eu văd ca intrând în această clasă de mijloc pe cei care nu sunt nici în top 300 şi nici printre saraci.
       
      Deşi pare absurd, de câțiva ani încoace nu prea mai văd acea punte între bogati si saraci, acei oameni care se încadrează în clasa socială de mijloc. Par a exista doar cei foarte săraci sau săraci și cei bogați sau foarte bogați. Clasa de mijloc ar trebui să fie principalul motor de dezvoltare economică și socială într-o societate care se dorește democrată și civilizată. Oare din acest motiv România se dezvoltă atât de încet încât pare a sta pe loc?
       
      Acesta pare a fi motivul pentru care tinerii pleacă în străinătate. In zilele noastre, dacă nu dai şpagă pentru a ajunge undeva sus, trebuie să te mulțumesti cu un salariu de aproximativ 15 milioane. In opinia multora soluția singulară este înstrăinarea. Spre deosebire de România, țările occidentale pun mare preț pe vechime. Astfel dacă ajungi să stai minim 10 ani si sa lucrezi cu acte într-o țară cum ar fi Anglia te poți alege cu o pensie frumuşică la bătrânețe.
       
      Ce părere aveți despre situația actuală din România din punct de vedere al claselor sociale? Vedeți vreo schimbare în viitor? Poate arestările din ultima vreme sunt o șansă de normalizare?