Atenție: toate conturile de pe forum care nu au adresă de e-mail validă (corectă, actualizată) vor fi șterse !

Sign in to follow this  
Followers 0
fanaticaldoll

Fragmente literare care mi-au plăcut

315 posts in this topic

Simt că sunt liber, dar ştiu că nu sunt.

Noica / despre neajunsul de a te naşte

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dragostea nu pune multe intrebari deoarece, daca incepem sa ne gandim, incepe sa ne fie frica, e o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cvinte, de aceea nu intrebi, ci faci. ? Paulo Coelho

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ţin locul unei pietre de pavaj,

Am ajuns aici

Printr-o regretabilă confuzie.

Au trecut peste mine

Maşini mici,

Autocamioane,

Tancuri

Şi tot felul de picioare.

Am simţit soarele până la osii,

Şi luna

Pe la miezul noptii.

Norii mă apasă cu umbra lor,

De evenimente grele

Şi importante

Am facut bătături.

Şi cu toate că-mi port

Cu destul stoicism

Soarta mea de granit

Cateodată mă pomenesc urlând:

Circulaţi numai pe partea carosabilă

A sufletului meu,

Barbarilor!

Marin Sorescu : Muntele

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!

Paulo Coelho în Zahir

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Bine nu poţi vedea decât cu sufletul; ceea ce este esenţial, este invizibil pentru ochi.

Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebari asupra lucrurilor cu adevarat însemnate. Nu va întreaba niciodată; "Ce sunet are glasul lui?" Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecţie de fluturi?" Ci întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme are? Cât câştigă tatăl lui?" Numai atunci cred ei că îl cunosc. Daca le spuneţi oamenilor mari: "Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş" ..., ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă.

Lor trebuie să le spuneţi: "Am văzut o casă, care costa o sută de mii de franci".

"Ce frumoasă e!" vor exclama atunci...

...aşa sunt ei. Nu trebuie să le-o luaţi în nume de rău. Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari.

Fireşte însă că nouă, celor care ştiu ce inseamnă viaţa, puţin ne pasă de cifre!

Antoine De Saint Exupery, Micul Prinţ :)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Prietenia ia naştere într-un moment în care o persoană îi spune alteia: "Ce! şi tu? Credeam că sunt singurul.“

C. S. Lewis

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu ştiu cum mă vede lumea, dar eu însumi mă vad doar ca pe un copil care se joacă pe malul mării, încercând să găsească din când în când o pietricică mai netedă sau o scoică mai frumoasă decât cele obişnuite, în timp ce imensul ocean al adevarului se află nedescoperit în întregimea sa, înaintea lui...

Isaac Newton

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Adrian Paunescu

Totusi, iubirea

Si totusi există iubire

Si totusi există blestem

Dau lumii, dau lumii de stire

Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe

Si totusi murim repetat

Si totusi mai cred în pereche

Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume

Un pat, întuneric si tu

Intrăm în amor fără nume

Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse

Retele pe căi au căzut

Un mare pustiu pe cuprins e

Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee

Eu însumi mă simt Dumnezeu

Continuă lumea femeie

Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici

Aici suntem noi luminosi

Se ceartă-ntre ele biserici

Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există

Si moartea există în ea

Imi place mai mult când esti tristă

Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele

Cu capul mă sprijin de cer,

Tu esti în puterile mele,

Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,

Mă-ntorc la silaba dintâi,

Prăval peste tine pădurea:

Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire

Si totusi există blestem

Dau lumii, dau lumii de stire

Iubesc, am curaj si mă tem.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu-mi place să trăiesc între lucruri scumpe, valoarea materială a obiectelor mă înspăimântă. Ideea că n-am voie să scap din mână paharul, că ar fi o nenorocire să ciobesc farfurioara, că e de neiertat să pătez covorul o consider un atentat la libertatea mea nu numai de mişcare, ci şi de gândire. Faptul de a purta o podoabă pe care nu trebuie să o pierd, de a avea o haină de care trebuie să am grijă, de a stăpâni ceva ce mi-ar putea fi furat mi se pare intolerabil. Pentru că orice dependenţă de materie mi se pare de nesuportat, pentru că orice posesie este o dependenţă.

Îmi dau seama că ceea ce spun îmi poate atrage dispreţul unei întregi categorii de fini degustători ai frumuseţilor şi bunurilor lumii. Am auzit şi am citit de atâtea ori că, băut dintr-o cupă de cristal, vinul este altfel, încât îmi dau seama că e descalificant să mărturiseşti că de teama de a nu depinde de cupă poţi să renunţi şi la vin. Cu atât mai mult cu cât spaima de valoare devine implicit şi spaimă de frumuseţe, frumuseţea însăşi fiind, din cele mai vechi timpuri, convertibilă în valoare materială. Şi totuşi, nimic nu mi se pare mai firesc. Ofensiva lucrurilor este atât de puternică şi de violentă, încât nici o precauţie nu mi se pare exagerată pentru a rămâne dincolo de graniţele stăpânirii lor. Ceea ce poate fi considerat o lipsă de gust este astfel numai o intransigenţă puţin fanatică, ceea ce poate semăna unei exagerate simplităţi este, dimpotrivă, complicaţia unui spirit încăpăţânat şi neliniştit de fragilitatea libertăţii sale.

Admir inestimabilele obiecte frumoase, în muzee, fără cea mai mică dorinţă de a le stăpâni, de a le avea, de a fi ale mele, fără nici o tentativă de a stabili între ele şi mine o altă legătură decât cea a privirii scurte şi admirative în treacăt.

Mă mulţumesc cu ulcele de pământ care se sparg uşor şi fără regrete, port podoabe pe care le rătăcesc şi le uit, trec printre lucruri, care nu au asupra mea nici un drept şi nici o legătură, cu singura grijă de a nu avea de pierdut decât lanţurile, cu singura obsesie că se pierd cu atât mai greu cu cât sunt mai scumpe. Şi arunc la gunoi făraşul cu cioburile care au prilejuit aceste gânduri, cu sentimentul încurajator că am mai sfărâmat o verigă...

Ana Blandiana - Inscripţie pe o grămadă de cioburi (autoportret cu palimpest)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ca să nu-mi uit cuvintele

m-am apropiat de flori,

m-am făcut fluture

să-nalţ iubirea

dincolo de iubiri.

Am deschis ferestrele

să intre primăvara,

inima mi-am agăţat-o

de o petală,

să nu mă doară

niciodată,

să nu mă doară

(Sadac Fatma)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,

să aştept să se facă noapte la capătul străzii - singurătatea

mea de acuma mai are

ceva la fel cu cea din copilărie,

când nu ştiam că trece pentru totdeauna

vremea? nu se poate răscumpăra

cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne

adevărat nici un gest, chiar aşezat

pe stradă cu capul în mâini?

şi lumina, care se spulberă pe obiecte,

şi obiectele se fac frunze,

şi se fac frunze.

Frunze - Cezar Ivanesc

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu?. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. ? Rainer Maria Rilke

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,

din umbră mă ispitesc singur să cred

că lumea e o cântare.

Străin zâmbind, vrăjit suind,

în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.

Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,

câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.

De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt

ochii plini,

de umblat umblu ca fiecare:

când vinovat pe coperişele iadului,

când fără păcat pe muntele cu crini.

Închis în cercul aceleiaşi vetre

fac schimb de taine cu strămoşii,

norodul spălat de ape subt pietre.

Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult

în mine cum se tot revarsă

poveştile sângelui uitat de mult.

Binecuvânt pânea şi luna.

Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură

am cântat şi mai cânt marea trecere,

somnul lumii, îngerii de ceară.

De pe-un umăr pe altul

tăcând îmi trec steaua ca o povară.

Biografie

Lucian Blaga

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Deseori adevăratele tragedii ale vieţii se petrec într-o maniera atât de nerealistică încât ne rănesc prin violenţa lor crudă, incoerenţa lor absolută, precaritatea absurdă a sensului, totala lipsa de stil.

Portretul lui Dorian Gray / Oscar Wilde

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cel pe care l-am iubit cel mai mult, când l-am cunoscut, mirosea a bărbat tânar care se spală râzând în lumina soarelui, cu geamul deschis. Când pleca, îmi înfundam nasul în tricoul în care dormise. Mirosea ca ploaia. La doi ani după ce ne-am despărţit, parcă îi îmbătrânise mirosul. Căpătase un iz de stătut în care nu-l mai recunoşteam.

Mă gândesc uneori la el şi mi-e dor de călătoria noastră la marginea oraşului pe şoseaua mărginită de pădure, de ciorapul meu negru cu un fir deşirat, de coama lui blondă, strălucitoare... Dar el e altfel acum, pentru ca e viu. Atunci mirosea ca ploaia, acum miroase ca o umbrelă pe care s-au uscat sumedenie de ploi. Pe el l-am iubit cel mai mult.

Pe el îl iubesc cel mai mult

Mireasa cu şosete roşii - Adela Greceanu

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Maybe he believes me, maybe not.

Maybe I can marry him, maybe not.

Maybe the wind on the prairie,

The wind on the sea, maybe,

Somebody, somewhere, maybe can tell.

I will lay my head on his shoulder

And when he asks me I will say yes,

Maybe.

Carl Sandburg, Maybe

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dimineaţa devreme, ceaţa-i lipită de drum,

Trenul intră-n gară împachetat în fum...

Peronu-i pustiu, vântul se joacă-n hârtii,

Lumini colorate se-aprind ca nişte făclii!

Şeful de gară mă priveşte ciudat:

"De ce nu eşti la ora asta în pat,

Spune-mi, de ce umbli când toţi oamenii dorm?

Eu în locul tău, zău, aş fi mort de somn!"

"Aici în oraş stă o fată frumoasă,

Am venit special aşa,

S-ajung la ea acasă:

Vreau sa-i fac o surpriză, ştii,

Când se va trezi!"

Alexandru Andries - Dimineaţa devreme

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

'De sezon' ... dar eterna si mereu cu aceeasi cadenta minunata in dulcea rostire sau cantare, deopotriva

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am să te mai vad, uneori,

ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,

ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,

si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,

iau cuvintele si le-nec in mare.

Suier luna si o rasar si o prefac

intr-o dragoste mare.

( Emotie de toamna, Nichita )

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

...

Totuşi vom mai merge împreună

O bună bucată de pământ,

O bună bucată de cer,

O bună bucată de lună.

sorescu, poveste

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,

Petrec în mine viaţa-mi lipsită de noroc,

Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,

Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri

Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;

Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,

Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,

Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci

Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;

Cu braţele-amândoua de gâtul meu te-anini

Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...

Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,

În sărutări unim noi sărmanele vieţi...

O! glasul amintirii rămâie pururi mut,

Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,

Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...

Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!

Mihai Eminescu, Departe sunt de tine

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cine merge înainte

Şi nu întoarce capul

S-a părăsit pe sine în urmă;

Cine aleargă

De spaimă o face

Să nu fie ajuns

De el însuşi;

Cine nu-şi spune ţelul

Se teme

Să nu se găsească

Pe sine acolo,

Ca şi cum umbra

N-ar fi chiar balta de întuneric

Scurs prin venele noastre deschise

Din dorinţa de-a înainta...

Umbra - Ana Blandiana

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mi-am recitit acest lung manuscris şi, dincolo de ceea ce el conţine, m-a uimit barbaria concretului, pe larg etalat, şi cu plăcere vizibilă, şi pe care nu l-am putut ocoli fiind încredinţat că astfel m-aşi fi chinuit îndelung, fără să obţin, spiritualmente, eliberarea totală a conştiinţei mele de ceea ce am trăit. Am fost ispitit, o clipă, să-l arunc pe foc. Şi totuşi, mi-am spus, trebuie să-i dau drumul să meargă. Mulţi dintre semenii mei au gîndit poate la fel, au jubilat ca şi mine, au suferit şi au fost fericiţi în acelaşi fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, ai acestei iubiri descrise aici şi nu al iubirii aproapelui, n-a încetat şi nu va înceta să existe pe pămîntul nostru, să moară adică şi să renască perpetuu. Şi atîta timp cît aceste trepte urcate şi coborîte de mine vor mai fi urcate şi coborîte de nenumăraţi alţii, această carte va mărturisi oricînd: ...dacă dragoste nu e, nimic nu e!...

Cel mai iubit dintre pamanteni -Marin Preda

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cea mai mare surpriză,

Cel mai mare şoc,

nebunia serii,

punctul culminant

al balului nostru mascat

în care

nimeni

n-a mai cunoscut pe nimeni

a fost acela în care

cineva

a avut ideea genială

sa apărem cu toţii

cu feţele noastre reale.

A trebuit să ne mascăm

din nou

ca să ne mai putem

recunoaşte

şi să ne dăm

bună-ziua.

Carnaval - Adrian Păunescu

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Şi picăturile de sânge ştiu ce înseamnă acasă.

Altfel s-ar rătăci prin corp

şi-ar uita să se întoarcă la inimă.

Octavian Paler - Definiţia nedezrădăcinării

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Râzând,

Rişti să pari nebun.

Plângând,

Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,

Rişti să te implici.

Arătându-ţi sentimentele,

Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,

Rişti să pierzi...

Iubind,

Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,

Rişti sa mori...

Sperând,

Rişti să disperi,

Încercând măcar,

Rişti să dai greş...

Dar dacă nu rişti nimic,

Nu faci nimic,

Nu ai nimic,

Nu eşti nimic...

( Rudyard Kipling )

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.