Atenție: toate conturile de pe forum care nu au adresă de e-mail validă (corectă, actualizată) vor fi șterse !

Sign in to follow this  
Followers 0
fanaticaldoll

Fragmente literare care mi-au plăcut

315 posts in this topic

Imn frumuseţii

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,

O, Frumuseţe? Reaua şi buna ta privire

Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,

De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;

Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;

Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună

Se face laş eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?

Destinul ca un câine de poala ta se ţine;

Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;

Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;

Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;

Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate

Nu-i cel mai slut, şi-Omorul e un breloc de preţ

Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,

Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.

Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare

Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,

O, Frumuseţe! Monstru naiv şi fioros!

Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie

Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,

Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,

Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! -

Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

Charles Baudelaire

pentru the fanatic one :)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Corabia se scufunda încet, noi ziceam:

'şi ce dacă se scufundă corabia?'

şi mai ziceam: “ orice corabie se scufundă într-o zi”

şi ne strîngeam mîinile?

ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atît de încet

încît după zece zile noi cei care

ne-am dat mîinile încă ne priveam

ruşinaţi şi ziceam: “nu-i nimic? asta-i

o corabie care se scufundă mai încet,

dar pînă la urmă se scufundă

iat-o!”

dar corabia se scufunda atît de încet

încît după un an încă ne era ruşine

nouă celor care ne-am dat mîinile şi

în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul

măsuram apa

“hm nu mai e mult? se

scufundă încet, dar sigur”

dar corabia se scufunda atît de încet

încît după o viaţă de om încă

mai ieşeam unul cîte unul şi priveam

cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi

şi spuneam: “asta nu e o corabie

aste e o...

asta e o...”

de Matei Vişniec

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tudor Arghezi

Ion Ion

În beciul cu morţii, Ion e frumos.

Întins gol pe piatră, c-un fraged suris.

Trei nopţi şobolanii l-au ros

Şi gura-i băloasa ca de sacis.

Când cioclu-l ridică-n spinare

Ion par-ar fi de pământ.

De-l pui poate stă în picioare

Dar braţul e moale şi frânt.

În ochii-i deşchisi, o lumină,

A satului unde-i născut,

A câmpului unde iezii-a păscut,

A încremenit acolo străină.

Departe de vatră şi prins de boieri,

Departe de jalea mămuchii,

Pe trupu-i cu pete şi peri

În cârduri sunt morţi şi păduchii.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

^

Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fără stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al cestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.

Albert Camus - Mitul lui Sisif

:)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

^

să nu mă crezi când am să-ţi spun

te iubesc

eu nu ştiu să iubesc

la mine iubirea e un strigăt lacom,

un fel de dor

şi dac-am să-ţi spun: îmi e dor

să nu mă crezi

sunt tristeţile mele pulsând neegal

un sânge de toamnă

şi nici tristă nu sunt

tristeţea e iluzia unei singurătăţi pe care,

chiar şi pe ea, atât de singură fiind, am născocit-o

ca pe-un refugiu strident...

să nu mă crezi

decât atunci

când tac

tăcerea mea niciodată nu minte

(stănescu elena-cătălina)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

^

Inima

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.

Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată

De fiecare dată, ca-ntâia dată.

De fiecare dată, ca ultima dată.

N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,

ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.

Nimeni n-a văzut-o niciodată.

Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...

Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.

O aud întruna, până nu mai vreau să bată.

Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,

un singur bloc de piatră nedespicată.

N Stanescu

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Şi lumina parcă se pregătea,

Aduna toţi norii şi-i atârna

Departe la orizont,

Pe frânghie,

Să se-usuce încet...

Astă-seară a fost cald şi senin,

Toate stelele aveau pahare de vin

Şi-mi dădeau să gust puţin

Şi mie...

Între timp, tu dormeai...

Spune-mi despre tine

Lucruri cât mai puţine,

Lasă-mă să le ghicesc,

Să le inventez,

Să le potrivesc...

Dacă mai crezi cât de cât în minuni,

Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,

Şi s-o luăm iar şi iar

De la capăt...

Spune-mi, cum ţi s-ar părea?

Eu te vreau mereu

În colţişorul meu,

Să fii lângă mine

Şi să-ţi fie bine...

Am cunoscut o fată frumoasă,

Are maşină, are şi casă

Şi vorbim la telefon

O grămadă...

Însă n-are ochii tăi...

Ochii tăi

de Alexandru Andrieş

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Creştea în el apăsarea frustrării, tristeţea. Parcă simţea nevoia să se sfătuiască cu cineva? Sau poate să i se plângă cuiva? Probabil că-şi dorea, pur şi simplu o discuţie omenească, ba chiar să-i fie cuiva milă de el.

Bineînţeles că citise şi auzise că mila-i un sentiment injositor; îl înjoseşte şi pe cel cuprins de milă şi pe cel care provoacă mila.

Şi totuşi ar fi vrut să-i fie cuiva milă de el...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Dar de ce, o întreba el acum pe tanti Stiofa, de ce-i soarta atât de nedreaptă? Doar există oameni cărora, cât trăiesc, le aşterne totul la picioare - în timp ce viaţa altora e făcută harcea parcea. Şi se mai spune că că soarta omului nu depinde decât de el. Adevărul e că nu depinde deloc.

- De Dumnezeu depinde, ştia tanti Stiofa. Dumnezeu pe toate le vede. Trebuie să te supui Dioma.

- Păi cu atât mai mult, dacă depinde de Dumnezeu, dacă el pe toate le vede, de ce îngrămădeşte atunci toate nenorocirile pe umerii unora? Ar trebui totuşi împărţite cumva...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Încă din clasa întâi, pe când nu ştia nici să scrie, nici să citească, Dioma fusese învăţat, iar între timp i se întipărise bine în minte şi avea clar în cap faptul că religia este o ameţeală, o învăţătură de trei ori reacţionară, avantajoasă doar pentru tâlhari. Tocmai din pricina religiei mai sunt locuri unde oamenii muncii nu se pot elibera de exploatare. E clar că, de cum vor termina cu religia, de îndată vor lua armele în mâini şi-şi vor cuceri libertatea.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Viaţa-i dată pentru fericire!

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Dar, totuşi, tu ce crezi, pentru ce trăieşte omul? (...)

- Cum pentru ce? bineînţeles că pentru iubire!

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cineva dansa cu cineva....

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

E adevărat că viaţa aceasta nu-i promitea nimic din ceea ce se consideră bun şi pentru care se zbăteau oamenii acestui mare oraş: nici locuinţă, nici avere, nici carieră, nici bani, ci alte bucurii esenţiale, pe care nu se dezvăţase să le preţuiască: dreptul de a păşi pe pămînt fără a aştepta comanda; dreptul de a fi singur, dreptul de a privi stelele neeclipsate de reflectoarele zonei de lagăr; dreptul de a stinge lumina noaptea şi de a dormi în întuneric, dreptul de a pune o scrisoare la cutia poştală; dreptul de a te odihni duminica; dreptul de a face baie în râu. Şi multe, multe alte asemenea drepturi....

Pavilionul canceroşilor - Alexandr Soljeniţîn

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

^

Cât de prostească ar fi tinereţea fără naivitatea ei frumoasă

Rămasul-bun al speranţelor vârstei fragede are în asprimea lui salutară amărăciuni adânci.

Când lacrimile curg dintr-o rană primită în inimă, brazdele pe care le sapă sunt frumoase şi nobile.

Emil Zola

Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.

Te căieşti de ceva ce s-a întâmplat sub tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a învins reflecţia etică.

Natura nu-ţi iartă nici un pas peste inconştienţa ei şi-ţi urmăreşte toate cărările orgoliului, împânzindu-le de regrete.

Emil Cioran

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

În absenţa vacarmului, odată liniştea redobandită, pot sa ascult fluturii care-mi zboară prin cap. E nevoie de multă atenţie, chiar de reculegere, pentru că bataia aripii lor e aproape imperceptibilă. O respiraţie mai puternică ajunge ca s-o acopere.

E straniu - auzul meu nici vorba sa se îmbunatăţească, şi totuşi îi aud din ce in ce mai bine. Trebuie să am urechi fine, de fluture...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Acum, când să fac saltul periculos în propriul meu trecut, simt că ameţesc. Nu ştiu de la ce capăt să apuc orele acelea apăsătoare şi inutile, imposibil de adunat, întocmai ca biluţele de mercur dintr-un termometru frânt în două. Cuvintele se eschivează. Cum să evoci supleţea şi căldura trupului tânăr al brunetei înalte lângă care te-ai trezit pentru ultima dată, fără să-i acorzi atenţie, aproape morocanos? Totul era gri, păstos si resemnat: cerul, oamenii, oraşul hărţuit de mai multe zile de greva din transporturi. Alături de milioanele de parizieni, eu şi Florence intram in malaxorul încâlcit al zilei, cu privirile goale, cu feţele trase, ca niste zombi. Executam mecanic toate gesturile acelea care, astăzi, mi se par miraculoase: să te bărbiereşti, să te-mbraci, să-ţi bei ciocolata?

Jean - Dominique Bauby - Scafandrul si fluturele

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Se ia o bucata de piatra,

se ciopleste cu o dalta de sange,

se lustruieste cu ochiul lui Homer,

se razuieste cu raze pana cand cubul iese perfect.

Dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul

cu gura ta, cu gura altora si mai ales cu gura infantei.

Dupa aceea se ia un ciocan

si brusc se farama un colt de-al cubului.

Toti, dar absolut toti zice-vor:

-Ce cub perfect ar fi fost acesta

de n-ar fi avut un colt sfaramat.

Nichita Stanescu - Lectia despre cub

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta

personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

Octavian Paller - Avem timp

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,

ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,

ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,

si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,

iau cuvintele si le-nec în mare.

Suier luna si o rasar si o prefac

intr-o dragoste mare.

Nichita Stanescu :).

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

^

De ce nu-mi vii

Vezi, rindunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-aseaza bruma peste vii -

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

O, vino iar în al meu brat,

Să te privesc cu mult nesat,

Să razim dulce capul meu,

De sinul tau, de sinul tau !

Ti-aduci aminte cum pe-atunci

Când ne primblam prin vai si lunci,

Te ridicam de subsuori

De-atitea ori, de-atitea ori ?

In lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorasc scântei ...

Dar, oricit ele sunt de sus,

Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

Căci tu inseninezi mereu

Viata sufletului meu,

Mai mindra decât orice stea,

Iubita mea, iubita mea !

Tirzie toamna e acum,

Se scutur frunzele pe drum,

Si lanurile sunt pustii ...

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

Mihai Eminescu

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

^

Si totusi există iubire

Si totusi există blestem

Dau lumii, dau lumii de stire

Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe

Si totusi murim repetat

Si totusi mai cred în pereche

Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume

Un pat, întuneric si tu

Intrăm în amor fără nume

Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse

Retele pe căi au căzut

Un mare pustiu pe cuprins e

Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee

Eu însumi mă simt Dumnezeu

Continuă lumea femeie

Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici

Aici suntem noi luminosi

Se ceartă-ntre ele biserici

Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există

Si moartea există în ea

Imi place mai mult când esti tristă

Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele

Cu capul mă sprijin de cer,

Tu esti în puterile mele,

Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,

Mă-ntorc la silaba dintâi,

Prăval peste tine pădurea:

Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire

Si totusi există blestem

Dau lumii, dau lumii de stire

Iubesc, am curaj si mă tem.

Adrian Paunesc (ms undeground :P)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

^

Lucian Blaga

Dorul

Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii

cu palmele-amindoua, cum cuprinzi

în suflet o minune.

Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.

Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"

Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi

pribeag pe-un alt pamânt.

Femeie,

ce mare porti în inima si cine esti?

Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,

sa te ascult

si clipele sa-mi para niste muguri plini,

din care infloresc aievea -- vesnicii.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Omul este o fiinţă atît de complicată, de unde convingerea că ar putea fi explicat logic? Sau, ştiu eu, economic? Sau fiziologic? Într-adevăr, cînd am sosit la dumneavoastră, eram gata mort şi zăceam pe podea, lîngă scară, implorîndu-vă să mă internaţi, iar dumneavoastră trageţi concluzia, nu-i aşa, c-am venit la dumneavoastră să mă salvaţi cu orice preţ. Dar eu nu vreau cu orice preţ!!!

De altfel nici nu există pe lume vreun lucru pentru care să fiu de acord să plătesc cu orice preţ....

Pavilionul Canceroşilor - Alexandre Soljeniţîn

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Caut nume

Caut nume - fie-o mie -

să-ţi arăt ce-mi eşti tu mie.

Noaptea-mi eşti, când dormi în casă,

inul lunii şi mătasă.

Ziua, pentru alte feţe

caut grai, să te răsfeţe.

La alegerea de nume

las mireasma să mă-ndrume

şi aroma ce te-ngână

anu-ntreg şi-o săptămână.

Nume dulci şi nume-amare,

mulcome sau sunătoare,

le culeg din ceas, din cale,

nume multe cum sunt ale

florilor, suratelor:

arderea păcatelor,

mângâierea apelor,

slava nestematelor,

suferinţa zorilor,

iureşul culorilor,

bucuria sfântului,

lamura pământului.

Lucian Blaga

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

eu stiu daor o poezie dintr-o carte de mircea cartarescu

are mata 5 gandaci

unu misca

altu pisca

unu'nvarte la morisca

unu face teitei

altu-si baga p**a ei

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...

Goethe

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

îmi lipesc urechea de pieptul tău

pe obraz îmi rămâne o cicatrice

singurul semn pe care-l am şi azi

somnul nu a curăţat drumul

mai sunt multe frunze pe jos

gunoierii încă nu au venit

cortina cade peste lanul de grâu

macii dorm până târziu

momentan nu pot fi văzuţi cu ochiul liber

Carmen-Manuela Măcelaru în poezia 'îmi lipesc urechea de pieptul tău'

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Femeile nu sunt făcute pentru a fugi; când fug înseamnă că vor să fie ajunse.

Rousseau

Tristan: Existaă şi alte lucruri pentru care să trăieşti: datorie, onoare.

Isolda: Dar ele nu sunt viaţa, Tristan. Ele sunt doar cochilii ale vieţii, şi unele goale, atunci când în final tot ce adăpostesc sunt zile întregi fără dragoste. Dragostea este dată de Dumnezeu. Ignor-o şi vei suferi cum nu îţi poţi închipui.

Tristan: Atunci nu voi mai trăi fără ea.

Isolda: Să ştii că te iubesc, Tristan. Oriunde te vei duce, orice vei vedea, voi fi întotdeauna cu tine.

Tristan: Ai avut dreptate. Nu ştiu dacă viaţa este mai bună decât moartea. Dar iubirea a fost mai bună decât amândouă.

replici din Tristan şi Isolda

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,

De ce ai impresia că ai plecat

Tu?

Primăvara şi toamna

Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,

Stoluri de păsări vin,

Stoluri de păsări pleacă,

De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,

Pironit într-un colţ

De autobuz, de tren, de vapor

Hurducat de căruţă

M-am uitat cum fug de mine copacii,

Oameni, oraşe, continente

De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,

De ce am impresia

Că am cunoscut lumea?

Sorescu

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.