Atenție: toate conturile de pe forum care nu au adresă de e-mail validă (corectă, actualizată) vor fi șterse !

Sign in to follow this  
Followers 0
fanaticaldoll

Fragmente literare care mi-au plăcut

315 posts in this topic

Sper să vă placă ce vom face aici :)

Voit, obligaţi (sper că nu!) sau provocaţi, citim; aici lansăm porovocarea. De ce? Pentru că cititul poate avea (eu cred că are) un mare aport în ceea ce suntem sau am putea deveni. Citind completezi ceea ce trăieşti, îţi deschizi orizonturi, înţelegi diferit lucrurile trăite şi priveşti altfel spre cele viitoare.

Nu ştiu ce vă place vouă să citiţi, dar eu savurez aproape orice are ceva nou şi interesant să-mi spună. Achiziţionarea unei cărţi reprezintă ceva plăcut pentru mine, asemeni unui copil care primeşte o jucărie nouă :)

Whatsoever, aici scriem pasaje sau versuri care ne-au plăcut, autorul şi cartea aferentă. E un mod de a recomanda şi altora ceea ce a reuşit să ne marcheze.

şi pentru că am o "obsesie" cu delfini, încep eu :)

Gândul la delfini este pentru mine întotdeauna o soluţie - laşă întrucâtva, desigur, dar infinit eficientă - de a ieşi dintr-o deprimare, de a depăşi o tristeţe, de a uita o deziluzie, gândul la delfini este recurgerea terapeutică la basm, un basm care are imensul merit de a se petrece - oricât de inexplicabil - în realitate. Simplul fapt al existenţei lor îmi este un argument suficient pentru a putea continua, pentru a nu repudia un univers care a fost în stare să-i nască şi îşi poate permite să-i păstreze. Inteligenţi şi buni, frumoşi şi veseli, ei sunt fericiţi fără a face pe alţii să sufere şi triumfători nu prin rezultanta unui raport sălbatec de forţe, ci prin comparaţie calmă şi răspuns nemăsluit. Ei au humor şi au graţie într-o lume care are numai pofte şi necesităţi; ei se joacă şi se bucură într-o natură unde totul se zbate şi se luptă; ei sunt naivi şi serviabili într-un univers în care aceste calităţi sunt batjocorite şi aceste merite, demne de dispreţ.

Nu sunt tipici şi nu sunt reprezentativi, dar sunt simbolici şi infinit dătători de speranţă, sunt singurele făpturi vii pe care mi le pot imagina intrând în paradis fără istmul umilitor al purgatoriului.

I-am văzut în toată strălucirea libertăţii lor la mare, jucându-se, formând cete copilăroase şi vesele, debordând de o fericire care devenea molipsitoare, care se lua. Era ca un dans desfăşurat egal în apă şi în aer, un dans în care corpurile lor lucitoare şi prelungi ca nişte suveici de argint coseau apa intens albastră de cerul străveziu, într-o preţioasă broderie de aur şi cobalt, de mercur şi peruzea, într-o demonstraţie de fantezie şi gratuitate, copleşitoare, purificatoare. Noi, oamenii, îi priveam de pe ţărm, un ţărm înalt ca o galerie de operă, ne simţeam tineri şi entuziaşti, lipsiţi de rezerve şi deschişi, înfrăţiţi prin admiraţie nu numai cu minunatele fiinţe pe care le priveam, ci şi unii cu alţii, şi - încă mai mult - cu noi înşine. Ne simţeam împăcaţi şi buni, dezinteresaţi şi fericiţi, fericiţi şi flataţi că nouă ni se adresează acea extraordinară bucurie, acel miracol. Pentru că nici o clipă nu m-am îndoit că ei, delfinii, se bucurau că-i privim şi, dincolo de plăcerea în sine, jocul lor se hrănea şi din altruismul plăcerii pe care ne-o ofereau nouă, din enormul dar pe care ni-l făceau astfel. Am verificat această impresie urmărind un spectacol pregătit la delfinariu şi descoperind, în ceea ce pentru un spirit opac ar fi putut fi o dresură de delfini, infinit de complexa relaţie între omul care comanda jocul şi delfinii care îl executau, bucurându-se de el şi bucurându-se în acelaşi timp de bucuria pe care ştiau că i-o fac lui (şi nouă, celor care îi priveam), un fel de joc secund în care ei, copilăroşii, se jucau ca să-l facă fericit pe copilul ce le era stăpân şi pe copiii ce le erau spectatori, din plăcere pură şi din altruism.

La vechii greci a omorî un delfin era la fel de grav cu a omorî un om, căci delfinii erau socotiţi foşti oameni care şi-au părăsit cetăţile pentru a locui în mare, fără a-şi părăsi şi obiceiurile omeneşti, obiceiurile unei umanităţi ideale, revolute. De aceea, gândul la delfini este gândul la o lume mai bună, la o natura mai blânda, la un univers mai frumos, la basmele cu binele care învinge, la mitul cu Apollo venind spre Delphi pe spinări înduioşate de delfini.

GANDUL LA DELFINI din AUTOPORTRET CU PALIMPSEST

de ANA BLANDIANA

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am pornit cu stângul în lume, ca şi în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese şi cu soldaţi beţi de fericirea vieţii recâştigate, pe toţi i-am auzit: "Băgaţi de seamă, când vă veţi vedea cu libretul în mână, să porniţi cu dreptul!" Dar eu ştiu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mişc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obişnuinţă militărească - deşi acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă şi nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mişcat stângul. Şi iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele şi cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfinţită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marţi şi dacă toţi oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieţii, cu tot dreptul mişcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de mulţumit. Mai lipseşte să fie astăzi 13. Dar sunt hotărât, de acum înainte, toate faptele mari pe care le voi face să le pornesc în zi de marţi şi de 13, căci sunt hotărât să fac numai fapte mari. Şi am băgat de seamă! acestea sunt zilele oamenilor cu voinţă, şi am mai băgat de seamă, oamenii cu voinţă nu trebuie să se gândească niciodată la astfel de nimicuri şi trebuie să întreprindă tot ce au de întreprins oricând s-o nimeri.

Donna Albă - Gib Mihăescu

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet.Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.

Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.

Iona - Marin Sorescu

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

ah e topic de citate :) erai gata sa incasezi primul tau warn pe forum pentru ca nu folosesti cum trebuie functia search :D

Ca sa nu fac spam :P

Dacă şoimul sfâşie dintr-o lovitură corpul prăzii sale, este că loveşte exact la momentul dorit. Loviţi-vă inamicul la fel de puternic, cum loveşte şoimul la ţintă. Fără greş, sfâşie rinichii prăzii sale pentru că el aşteaptă momentul potrivit pentru a lovi. Gestul lui este calculat.

În război se pot produce o sută de schimbări în cursul unei etape. Când constaţi că este posibil, înaintezi; când vezi că situaţia este grea, te retragi. A spune că un general trebuie să aştepte ordinele unui suveran în asemenea împrejurări e ca şi cum ai informa un superior că vrei să stingi un incendiu. Înainte ca ordinul să vină, cenuşa va fi rece.

Arta Razboiului de Sen Tzu :)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

ah e topic de citate :) erai gata sa incasezi primul tau warn pe forum pentru ca nu folosesti cum trebuie functia search :D

şi chiar dacă gafam, ar trebui să fii mai iertător! :nanana:

on.

Ceea ce întristează oarecum într-o prietenie este faptul că fiecare dintre prieteni sacrifică libertatea celuilalt. Şi înţeleg prin 'libertate' suma posibilităţilor lui, voinţa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Eşti iubit pentru că prietenii s-au obişnuit cu tine să te vadă pe stradă, să te întâlnească la cafenea sau pe terenul de sport, s-au obişnuit să-i întovărăşeşti la cinematograf sau la vizite, să-ţi placă,in general, cele ce le plac şi lor,să gândeşti, iarăşi în general,ceea ce gândesc şi ei.Dacă însă într-o zi vrei să fii liber, şi vrei să faci altceva decât ceea ce se aşteaptă de la tine să faci - atunci incomodezi, oboseşti, stânjeneşti.Câteodată eşti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tăi libertăţii tale : toleranţa...[...]De multe ori m-am întrebat ce-ar spune prietenii mei dacă aş săvârşi un act compromiţător,dar cerut urgent de libertatea mea; dacă,de pildă, m-aş converti la iudaism, sau la baptism,sau aş deveni luptător de circ , sau campion la biliard; ceva,în sfârşit, care i-ar incomoda şi i-ar nelinişti.Ei n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar încerca să treacă o cilpă în mine, ca să îmi înţeleagă nebunia. M-ar decreta pur şi simplu nebun , poate m-ar tolera,sau poate m-ar lăsa cu desăvârşire singur.

Despre prietenie - Mircea Eliade

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

ingurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul.

definiţie de Mircea Eliade

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

E periculos sa iubesti! Iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control. Te gandesti la persoana iubita vreme de doua minute si uiti de ea vreme de trei ore. In scurt timp insă, te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum te gandesti la ea trei ore si o uiti doua minute. Daca ea nu e langa tine, incerci aceeasi senzatie ca si drogatii cand nu isi obtin drogul. In acel moment, asa cum drogati fura si se injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste!

Paulo Coelho - La raul Piedra am sezut si-am plans

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ceea ce se poate pierde

nu este în mod obligatoriu de pierdut

şi mic

Eu, bunăoară, încă

nu sunt în stare să-mi pierd viaţa.

Ceea ce nu se poate iubi

nu este neapărat şi intim

Cu mine cu tot la un loc

s-ar putea să fim chiar el.

Ceea ce se poate vorbi

ar trebui să se poată şi cânta

iar ceea ce înfloreşte

poate să fie cu totul altceva decât

o floare.

N Stanescu - DECLARATIA DREPTULUI DRAGOSTELOR OMULUI

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

"Aceste plimbari au adus ruptura, neasteptata pentru mine, incredibila. Iesirea in lume e plina de surprize, da, e bine intre noi doi, dar impreuna cu altii privirea ei nu-ti mai apartine, surasul ei nu-i mai infloreste pe cand o privesti, rade pe neasteptate de ceea ce spune altul si esti stupefiat sa descoperi ca desi e aceeasi nu-ti mai aprtine, aici e drama, e aceeasi ..."

Marin Preda - Cel mai iubit dintre pamanteni

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?

Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

"There he lay looking as if youth had been half-renewed, for the white hair and mustache were changed to dark iron-grey; the cheeks were fuller, and the white skin seemed ruby-red underneath; the mouth was redder than ever, for on the lips were gouts of fresh blood, which trickled from the corners of the mouth and ran over the chin and neck. Even the deep, burning eyes seemed set amongst swollen flesh, for the lids and pouches underneath were bloated. It seemed as if the whole awful creature were simply gorged with blood; he lay like a filthy leech, exhausted with his repletion."

Dracula de Bram Stocker

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

ceva superb:

Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.

Emil Cioran - Cartea amăgirilor

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.

Esenţiale sunt ţelurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt. Nici râsetele, nici realismul celorlalţi. Nu cunosc un exemplu mai clar că poţi să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viaţă poate fi împlinită nu numai printr-o reuşită, ci şi printr-un eşec...

Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

adesea, mi se pare ca nimic nu are rost. ne nastem in dureri pe o planeta minuscula, care alearga spre neant de milioane de ani, crestem, luptam, ne imbolnavim, suferim, ii facem pe altii sa sufere, strigam, murim, mor si vin altii pentru a prelua de la cap aceasta comedie fara rost. intradevar asa sa fie? am inceput sa ma gandesc la ideea inutilitatii. sa fie oare viata noastra, in intregime, doar un strigat anonim intr'un pustiu de astri indiferenti? tunelul, sabato

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.

William Shakespeare

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am făcut tot felul de cunoştinţe, dar prieteni încă n-am găsit. De bună seamă oamenii văd în mine ceva ciudat. Mulţi dintre ei mă iubesc şi au simpatie faţă de mine, şi-mi pare rău când văd că drumul nostru merge numai puţină vreme împreună. Dacă mă vei întreba cum sunt oamenii pe-aici, îţi voi răspunde: ca pretutindeni. Specia umană se poartă pretutindeni la fel. Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de dânsa. O, destin al omului!

Dar ce inşi de treabă! Când, uneori, uit de mine însumi şi gust împreună cu ei bucuriile care mai sunt încă hărăzite oamenilor, bucuria de a glumi cu inima deschisă şi fără sfială în jurul unei mese frumos aşezate, de-a hotărî o plimbare sau un dans la vremea cuvenită, şi altele la fel, toate acestea au o minunată înrâurire asupra mea; numai că nu trebuie să-mi aduc aminte că în mine zac încă atâtea forţe ce mucezesc de neîntrebuinţare şi pe care sunt nevoit să le ascund cu grijă.

Asta îmi strânge îngrozitor inima... Şi totuşi, soarta unui om de felul meu este să fie neînţeles!

J.W. Goethe / SUFERINŢELE TANĂRULUI WERTHER

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.

Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

deci ma scuzati ca sunt off-topic,dar nu m-am putut abtine. E cel mai genial topic ever, sincer. Am citit fragmentele de N ori si nu ma satur. Genial :| .

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodata: "Ce sunet are glasul lui?, Ce jocuri ii plac lui mai mult? Face el colectie de fluturi?" Ci intreaba: "Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?" Numai atunci cred ei ca il cunosc. Daca le spuneti oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis" ..., ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa.

Lor trebuie sa le spuneti: "Am vazut o casa, care costa o suta de mii de franci". "Ce frumoasa e!" vor exclama atunci...

Micul Print - Antoine de Saint Exupery

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Niccolo Machiavelli:

Oamenii schimbă bucuros domnitorii, crezând că situaţia lor va deveni mai bună, şi această credinţă îi face să ia armele împotriva celui care-i cârmuieşte; aici el se înşeală, pentru că văd după aceea prin experienţă că starea lor a devenit mai rea.

Omul înţelept trebuie să calce întotdeauna pe urmele oamenilor mari şi să-i imite pe aceia care au fost desăvârşiţi.

Se poate începe un război când doreşti, dar ca să-l închei nu-i la fel.

Tupac Shakur:

"It always happens, all the niggaz that change the world die, they dont get to die like regular people, they die violently"

"Let me say for the record, I am not a gangster and never have been. Im not the thief who grabs your purse. Im not the guy who jacks your car. Im not down with the people who steal and hurt others. Im just a brother who fights back."

"I never thought I was the best rapper the best nothing'. I think I'm the realist nigga out there"

"If you know in this hotel room they have food every day and I knock on the door. Every day they open tha door to let me see tha party, let me see that they throwin' salami, throwin' food around telling me there's no food. Every day. I'm standing outside tryin to sing my way in- "We are weak, please let us in. We're week, please let us in." After about a week tha song is gonna change to, "We're hungry, we need some food." After two, three weeks it's like "Give me some of tha food! I'm breakin down tha door." After a year it's like, "I'm pickin' the lock, comin' through the door blastin." It's like, "I'm hungry." You reached your level, you don't want any more. We asked ten years ago, we were askin' with the Panthers, we were askin' in the Civil Rights Movement. Now those who were askin' are all dead or in jail, wo what are we gonna do? And we shouldn't be angry!?"

My mama always used to tell me: 'If you can't find somethin' to live for, you best find somethin' to die for.'

Since we all came from a women, got our name from a women, and our game from a women. I wonder why we take from women, why we rape our women, do we hate our women? I think its time we killed for our women, be real to our women, try to heal our women, cus if we dont we'll have a race of babies that will hate the ladies, who make the babies. And since a man can't make one he has no right to tell a women when and where to create one.

I'd rather die like a man, than live like a coward.

I feel close to Marvin Gaye, Vincent van Gogh, because nobody appreciated his work until he was dead. Now it's worth millions.

Before I write I let my mind go blind and let the Lord do His thing.

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Le-as dovedi oamenilor cat gresesc gandind ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc numai cand inceteaza sa iubeasca - Gabriel Garcia Marquez

Te desparti de mai multe ori pana te desparti, iar cand e sa fie de-adevaratelea simti cum moare pentru tine speranta fericirii despre care nu banuiesti ce intindere are in fiinta ta si cat de adanc este ea impletita cu bucuria de a trai, bucurie care pana atunci crezusesi ca e autonoma si nu poate fi alungata de nimic - Marin Preda

Cand inima unui barbat este deprimata de atatea preocupari, ceatza este imediat imprastiata in momentul in care apare o femeie - John Gay

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

^ :)

Stiu sa intreb

Despre miei, despre flori.

Odata-ntr-o padure

Am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i

Culoarea albastra.

Am o gradina

Si o fereastra.

Mai am si o carte

Foarte subtire

In care nu-ncape

Decat o iubire.

Pot sa-mi iau locul

Langa tine, pe stea ?

- Da, spuse printul

Esti prietena mea.

Nina Cassian- Micul print

În vremurile de astăzi, când mintea există numai pentru a face rău, ce este prostia dacă nu cel mai de preţ bun? Şi ce este binele dacă nu înţelepciune? Viaţa devine un paradox. Atunci poate înţelept e şi faptul că tu, carissime, trăieşti pentru a aduce fericire altora.

Profesorul Wilczur - Tadeusz Dolega Mostowicz

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ce are de dat un spirit feminin? O singura fericire, un singur extaz. Si toata tehnica feminitatii e de a pulveriza acea fericire in nenumarate fericiri, intr-o succesiune si devenire de fericiri minore. Caci ea pleaca de la fiinta (Simmel!) si atunci cauta devenirea si diversul; in timp ce barbatul pleaca de la devenire si e insetat de fiinta, de unitate.

Constantin Noica :)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă piedere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă, vei vedea că cea mai mare parte a vieţii o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva...

seneca

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pentru Lance.... (aştept o analiză de conţinut :P )

Pentru a face portretul unei păsari...

Mai întâi pictezi o colivie

cu uşiţa larg deschisă,

apoi pictezi

ceva cât mai drăguţ

şi cât mai simplu:

ceva frumos,

ceva util

pentru pasăre;

pe urmă pui tabloul pe-un copac

într-o grădină,

într-un crâng,

într-o pădure

şi te ascunzi după copac

fără o vorbă

fără să te mişti.

Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede,

dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani

până se hotărăşte.

Atunci nu te descuraja...

aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi.

Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte

n-au nici o legătură

cu faptul că tabloul e reuşit sau nu.

Când pasărea soseşte,

dacă soseşte,

păstrezi cea mai adâncă linişte:

aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie

şi după ce a intrat

închizi uşiţa binişor cu pensula,

apoi

ştergi toate gratiile una câte una

cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.

Pe urmă faci portretul arborelui, alegând

din toate crengile pe cele mai frumoase,

iar pentru pasăre pictezi după aceea

frunzişul verde şi răcoarea vântului,

pulberea soarelui,

foşnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii,

apoi aştepţi ca pasărea să cânte.

Dacă nu cântă

e semn rău,

semn că tabloul nu e bun,

dar dacă vrea să cânte, e semn bun,

e semn că poţi semna.

Atunci îi smulgi o pană

binişor de tot

şi pe un colţ al pânzei te iscăleşti cu ea.

Jacques PREVERT (Pour faire le portrait d'un oiseau)

0

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.